Tulburare de posesie. Lipsa posesiei. Achitare

Prin incriminarea infractiunii de tulburare de posesie legiuitorul a urmarit sa apere posesia ca stare de fapt, respectiv acel element exterior, aparent si obiectiv necesar, conform caruia, la momentul comiterii faptei, subiectul pasiv stapaneste imobilul, adica il detine efectiv.
Intrucat partea vatamata nu avea posesia (nu detinea in fapt, nu stapanea efectiv) terenului reclamat a fi ocupat abuziv de inculpati, lipsind situatia premisa pentru existenta acestei infractiuni, fapta inculpatilor nu este prevazuta de legea penala, astfel ca se impunea achitarea acestora si lasata nesolutionata actiunea civila.

           Decizia penala nr.189/A/12.03.2014 a Curtii de Apel Galati

Prin sentinta penala nr. 471/11.12.2013 a Judecatoriei Panciu, in baza art. 345 alin. 2 Cod procedura penala, prin raportare la art.220 alin. 1, 2, 3 Cod penal, au fost condamnati pe inculpatii  M.I. si M.C. la cate o  pedeapsa de 3 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de tulburare de posesie.
In temeiul art. 71 Cod penal,art. 20 alin. 2 din Constitutia Romaniei si art. 1 din CEDO, s-au  interzis inculpatilor  drepturile prevazute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal, de la data ramanerii definitive pana la terminarea executarii pedepsei, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei.
In baza art. 81 Cod penal s-a suspendat conditionat executarea pedepselor aplicate inculpatilor, respectiv pedeapsa principala de 3 ani inchisoare si pedeapsa accesorie acesteia pe durata termenului de incercare de 5 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal.
In temeiul art. 112 alin. 1 lit. a raportat la art. 113 Cod penal a fost obligat  inculpatul M.C. la tratament medical pana la insanatosire avand in vedere concluziile raportului de expertiza medico-legala psihiatrica  nr. _/2013 din 10.07.2013 din care rezulta ca inculpatul a avut discernamant diminuat la data si in raport de fapta comisa, suferind de schizofrenie paranoida stabilizata cu defect Psihopatoid.
S-a respins  cererea privind obligarea inculpatilor la plata daunelor materiale ca neintemeiata.
  In temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedura penala, au fost obligati inculpatii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in cauza, in cuantum total de 550 lei fiecare.
Prin incheierea de sedinta din data de 24.12.2013, in baza art. 195 Cod procedura penala, s-a dispus indreptarea erorii materiale strecurate in dispozitivul si considerentele sentintei penale nr. sentintei penale nr. 471/11.12.2013 in sensul ca s-a dispus repunerea  partilor in situatia anterioara comiterii infractiunii de tulburare in posesie, respectiv a repus partea vatamata in dreptul de a stapani terenul in suprafata de 3000 mp situat in punctul V.Z. comuna M., judetul V.
In motivarea hotararii s-a aratat ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Panciu nr. 462/22.10.2013 s-a pus in miscare actiunea penala si au fost trimisi in judecata, in stare de libertate, inculpatii M.I. si M.C., domiciliati in comuna M, sat F, judetul V pentru savarsirea infractiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. 1, 2, 3 Cod penal.
S-a retinut in sarcina inculpatilor ca au ocupat fara drept suprafata de 3000 mp teren arabil situat in punctul V.Z. comuna M. ce apartine partii vatamate M.G. si care refuzau sa-l elibereze, fapta savarsita prin amenintare.
Pe parcursul urmaririi penale au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: plangere, declaratie parte vatamata, proces verbal, raport de expertiza medico-legala psihiatrica, declaratie martori, declaratii invinuiti, proces verbal, cazier judiciar.
In cursul cercetarii judecatoresti a fost administrata proba testimoniala - depozitia martorilor R.E., S.C. fiind cosemnata si atasata la dosar, proba cu inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma cererilor si apararilor formulate, a probelor administrate si a dispozitiilor legale in materie, instanta a retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 146/2004 pronuntata de Judecatoria Panciu pe numele partii vatamate s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra mai multor suprafete de teren; prin procesul verbal de punere in posesie nr. 2104/01.07.2010 emis de Comisia locala de fond funciar M s-a dispus punerea in posesie si cu privire la suprafata de 3000 mp situata in punctul V.Z.
Desi inculpatilor le-a fost adus la cuno?tin?a in mod expres ca terenul in suprafata de 3000 mp din V.Z. apartine partii vatamate, acestia au ocupat fara drept inca din 2007 acest  teren si au refuzat sa-l elibereze.
In data de 28.05.2013 partea vatamata M.G. efectua lucrari la acest teren moment in care au venit inculpatii la volanul unui tractor tip V445; inculpatul M.C. a efectuat lucrari de aratura a terenului, iar in momentul in care au fost somati de organele de politie sa intrerupa lucrarile, cei doi inculpati, au devenit agresivi refuzand sa paraseasca terenul adresand amenintari la adresa partii vatamate M.G.
S-a mentionat ca situatia de fapt descrisa anterior, rezulta din depozitia martorilor R.E. si S.C., audiati in fata instantei.
S-a retinut ca, in drept, fapta inculpatilor de a ocupa fara drept suprafata de 3000 mp teren situat in punctul V.Z. comuna M, judetul V prin folosirea de amenintari  intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art.220 alin. 1, 2, 3 Cod penal.
In ceea ce priveste latura obiectiva, instanta a retinut ca probele administrate in cauza evidentiaza realizarea elementului material specific infractiunii, constand intr-o actiune de ocupare fara drept a suprafetei de 3000 mp apartinand partii vatamate M.G.  urmarea imediata constand in incalcarea libertatii persoanei.
S-a precizat ca actiunea de ocupare  a fost realizata fara drept, inculpatii  neavand nicio justificare legala sa acapareze terenul proprietate partii vatamate .
S-a aratat ca, sub aspectul laturii subiective, inculpatii au savarsit infractiunea cu intentie directa, in acceptiunea art. 19 pct. 1, lit. a Cod penal, acestia avand reprezentarea faptei lor, a consecintelor pagubitoare asupra inviolabilitatii terenului partii vatamate si au urmarit acest rezultat, care apare ca inevitabil din momentul ocuparii acestuia fara acordul partii vatamate.
S-a retinut ca fapta a fost savarsita de inculpati in forma agravata, avand in vedere ca a fost savarsit de doua persoane impreuna si prin acte de amenintare.
S-a precizat ca la individualizarea sanctiunii si proportionalizarea acesteia, se va avea in vedere dispozitiile art. 72 alin.1 si art.52 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei savarsite, persoana inculpa?ilor, imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala si limitele de pedeapsa stabilite de lege.
S-a apreciat ca aplicarea, fiecaruia dintre cei doi inculpati, a cate o pedeapsa cu inchisoare in cuantum de cate 3 (trei) ani este de natura sa asigure realizarea scopurilor prevazute de art. 52 din Codul penal, fiind deopotriva un mijloc de constrangere, dar si un mijloc de reeducare eficient.
In ceea ce priveste pedeapsa accesorie, instanta a apreciat ca raportat la natura si gravitatea infractiunii savarsite, imprejurarile cauzei, persoana inculpa?ilor, ace?tia sunt  nedemni in exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1, lit. a  teza a II-a si lit.b, fiind justificata indepartarea acestora de la activitati ce presupun increderea publica ori exercitiul autoritatii.
In ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei, instanta a apreciat, in contextul probelor administrate, ca scopul educativ si preventiv al pedepsei poate fi atins si fara executarea efectiva a acesteia in regim de detentie, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru indreptarea comportamentului social al inculpatilor, care pot fi reintegrati social si reeducati si fara izolare in regim de detentie, urmand a dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei, conform art. 81 Cod penal, pe durata unui termen de incercare de 5 ani, conform art. 82 din Codul penal.
In ceea ce-l prive?te pe inculpatul M.C. instanta a dispus, in baza disp. art. 112 alin. 1, lit. a raportat la art. 113 Cod penal, obligarea acestuia la tratament medical pana la insanatosire avand in vedere concluziile raportului de expertiza medico-legala psihiatrica nr. _/2013 din 10.07.2013 din care rezulta ca inculpatul a avut discernamant diminuat la data si in raport de fapta comisa, suferind de schizofrenie paranoida stabilizata cu defect psihopatoid.
Sub aspectul laturii civile s-a retinut ca partea vatamata s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 5000 lei reprezentand contravaloarea lucernei si recoltei neculese de pe terenul litigios pe intervalul de 3 ani anteriori.
S-a aratat ca se va respinge cererea partii vatamate de obligare a celor doi inculpati la plata sumei de 5000 lei intrucat din niciun mijloc de proba administrat in cauza nu rezulta  cuantumul prejudiciului pe care l-ar fi suferit.
Impotriva acestei hotarari au declarat apel inculpatii M.I. si M.C. solicitand aplicarea legii noi iar pe fond achitarea intrucat stapanesc acel teren din 1950, iar parte vatamata nu l-a stapanit niciodata.
Apelurile sunt fondate.
Examinand  cauza prin prisma motivelor de apel cat si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de  drept, conform art. 417 al .2 C.pr.pen., Curtea  constata ca hotararea apelata este netemeinica sub aspectul condamnarii inculpatilor si repunerii partilor in situatia anterioara.
Cu privire la aplicarea legii mai favorabile, Curtea constata ca legea noua, respectiv art.256 alin.1 din noul Cod penal, este mai favorabila inculpatilor atat cu privire la conditiile de incriminare, eliminandu-se modalitatea de comitere a faptei prin refuzul de eliberare a imobilului ocupat si agravanta comiterii faptei de doua sau mai multe persoane impreuna, cat si cu privire la limitele de pedeapsa care sunt mai reduse (de la 1 la 5 ani inchisoare sau amenda) fata de pedepsele aplicate pentru formele agravante prev. de art.220 alin.2 si 3 Cod penal din 1969 (2-7 ani, 3-10 ani).
Conform art.256 alin.1 din noul Cod penal, constituie infractiunea de tulburare de posesie fapte de a ocupa, in intregime sau in parte, fara drept, prin violenta sau amenintare ori prin desfiintarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat in posesia altuia.
Situatia premisa pentru existenta acestei infractiuni este aceea ca o anumita persoana sa posede efectiv un  imobil pentru ca faptuitorul sa-i tulbure posesia prin ocuparea acelui imobil.
Posesia este o stare de fapt, nu de drept, si care poate sau nu sa apartina titularului dreptului de proprietate.
Prin incriminarea infractiunii de tulburare de posesie legiuitorul a urmarit sa apere posesia ca stare de fapt, respectiv acel element exterior, aparent si obiectiv necesar, conform caruia, la momentul comiterii faptei, subiectul pasiv stapaneste imobilul, adica il detine efectiv.
Clarificarea situatiei dreptului de proprietate cu privire la un imobil revendicat de mai multe persoane nu se poate face decat printr-o actiune civila.
In cauza, partea vatamata nu a posedat, nu a stapanit in fapt terenul pe care reclama ca i  l-au ocupat inculpatii.
Astfel, desi partea vatamata, prin sentinta civila nr.146/2004 a Judecatoriei Panciu (in contradictoriu cu Primaria M - Comisia locala de aplicare a Legii nr.18/1991 si Prefectura Vrancea - Comisia judeteana de aplicare a Legii nr.18/1991) detine o suprafata de 4,11 ha in extravilanul comunei M, din care 1,25 ha vie, 2,36 ha arabil si 0,50 ha faneata, aceasta suprafata nu este identificata in teren.
Procesul verbal de punere in posesie a partii vatamate cu privire la suprafata de 3000 mp din punctul Z, care face obiectul prezentei cauze, este pur formal, doar pe hartie, nefiind facuta o punere in posesie efectiva a partii vatamate cu privire la acest teren, astfel cum rezulta din declaratiile martorilor audiati in cauza.
In acest sens, martorul S.C., secretarul Comisiei locale de aplicare a Legii nr.18/1991, a declarat ca anterior emiterii procesului verbal de punere in posesie s-a deplasat personal la terenul litigios si a constatat ca terenul era stapanit de inculpatul M.C.I., teren care ulterior a fost reconstituit partii vatamate. A mai aratat ca inculpatului M.C.I. i s-a pus in vedere in repetate randuri sa elibereze terenul litigios fiind incuno?tin?at ca, cu privire la acest teren a fost pusa in posesie partea vatamata M.G., ceea ce duce la concluzia ca acesta nu a eliberat terenul respectiv la momentul cvasi punerii in posesie a partii vatamate si nici ulterior.
Nici din declaratia martorei R.E., inspector de specialitate in cadrul Primariei M., nu rezulta ca partea vatamata ar fi fost pusa efectiv in posesia terenului. Aceasta se desprinde din aspectele aratate de martora care a precizat ca la fata locului a  gasit pe partea vatamata si pe cei doi inculpati care se certau cu privire la terenul litigious, iar ulterior Comisia locala de fond funciar a stabilit ca terenul litigios sa fie atribuit partii vatamate, ocazie cu care s-a intocmit proces verbal de punere in posesie care a fost inaintat Comisiei Judetene Vrancea. A mai aratat ca organele de politie le-au pus in vedere celor doi inculpati sa elibereze terenul intrucat acesta este atribut partii vatamate, aspect ce duce la concluzia ca inculpatii stapaneau de fapt acel teren.
Un aspect care conduce la aceeasi concluzie, respectiv lipsa posesiei asupra terenului de catre partea vatamata, este faptul ca in rechizitoriu s-a retinut ca si data a comiterii faptei 28.05.2012 in timp ce plangerea partii vatamate este cu circa doua saptamani mai inainte, pe 15.05.2012. In aceasta plangere partea vatamata arata ca nici nu poate sa treaca pe acolo (terenul in litigiu) deoarece inculpatul M.C.I. incepe sa strige  "hotii", "ma omoara banditul de M.G.", ca inculpatul M.C.I. si familia lui a intrat si a cosit vreo 300 kg de lucerna, ca in anul 2012 a ramas fara lucerna, aspecte care duc inca o data la concluzia ca partea vatamata nu a folosit in fapt acel teren.
Inculpatii au aratat constant ca acel teren l-au dobandit prin donatie de la bunicii lor, conform actului de donatie autentificat sub nr_/15.02.1950 si de atunci l-au stapanit impreuna.
Sustinerile inculpatilor sunt confirmate partial  si de actele aflate la dosar.
Astfel, prin sentinta penala nr. 486/1997 a Judecatoriei Panciu, s-a dispus incetarea procesului penal, printre altii, si fata de inculpatii M.I. si M.C., pentru infractiunea de tulburare de posesie, la plangerea prealabila a partii vatamate M.G., motivat de faptul ca plangerea prealabila nu a fost facuta in termenul legal, retinandu-se ca data a faptei anul 1995, ceea ce duce la concluzia ca la acel moment terenul era stapanit de inculpati si nu de partea vatamata.
Prin  rezolutia 611/P/2009 din 30.07.2009, a Parchetului de pe langa Judecatoria Panciu s-a dispus neinceperea urmarii penale fata de inculpatul M.I.  pentru infractiunea de tulburare de posesie,  la plangerea a partii vatamate M.G., motivat de faptul ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale acestei infractiuni intrucat actiunea de ocupare s-a facut in baza unui drept recunoscut, faptuitorul detinand terenul in baza unui contract de donatie, aspect care conduce la concluzia ca nici in anul 2009 partea vatamata nu avut posesia in fapt a terenului respectiv.
De asemenea, din considerentele sentintei penale 261/2008 a Judecatoriei Panciu rezulta ca familia inculpatilor a detinut si lucrat terenul respectiv inca de pe vremea CAP-ului M, deci inainte de 1990, iar partea vatamata, desi mai are teren in vecinatate, nu a afirmat vreo data ca terenul lucrat de familia inculpatilor i-ar fi apartinut.
Din cele aratate rezulta cu prisosinta ca la data de 28.05.2012,  presupusa a se fi comis infractiunea de tulburare de posesie de catre inculpati, partea vatamata nu avea posesia (nu detinea in fapt, nu stapanea efectiv) terenul reclamat a fi ocupat abuziv de inculpati, lipsind situatia premisa pentru existenta acestei infractiuni.
Totodata, se constata ca inculpatii aveau convingerea ca terenul le apartine, conform actului de donatie aratat mai sus, astfel ca mai lipseste un element necesar existentei infractiunii de tulburare de posesie, acela ca acestia sa actioneze fara drept.
Prin urmare, fapta inculpatilor nu este prevazuta de legea penala, astfel ca se impunea achitarea acestora si lasata nesolutionata actiunea civila, eventualele litigii intre parti cu privire la proprietatea terenului putand  fi solutionata printr-o actiune civila separata.
In consecinta,  in baza disp. art.  421  pct. 2 lit. a C.pr.pen., s-au admis apelurile declarate inculpatii  M.I. si M.C. si s-a desfiintat sentinta penala apelata si incheierea de sedinta din data de 24.12.2013.
In rejudecare,  in baza disp. art.386 C.proc.pen., s-a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei din infractiunea prev. de art.220 alin.1, 2, 3  Cod penal din 1969 in infractiunea prev. de art.256 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, iar in baza art.396 alin.5 Cod procedura penala in referire la art.16 alin.1 lit.b tz.I Cod procedura penala, s-a dispus achitarea inculpatilor M.I. si M.C., pentru infractiunea de tulburare de posesie.
In baza disp. art.25 alin.5 Cod procedura penala, s-a lasat nesolutionata actiunea civila.