Repararea pagubei materiale si morale in cazul privarii ori restrangerii de libertate in mod nelegal. Conditii de admisibilitate.

Stabilirea caracterului nelegal al masurii restrictive de libertate, prin ordonanta a procurorului sau prin hotarare judecatoreasca, reprezinta o conditie absolut necesara pentru nasterea dreptului la repararea pagubei in conditiile art. 504 Cod procedura penala, or, neindeplinirea, in cauza, a cerintei exprese cuprinsa in acest articol vizand constatarea caracterului nelegal al masurii in modalitatile permise de text, conduce la concluzia neaplicarii in prezentul litigiu a dispozitiilor art. 504 Cod procedura penala.

                                              Decizia civila nr. 66/A din 27.05.2014 a Curtii de Apel Galati                                                              

Prin actiunea inregistrata la Tribunalul Braila la data de 07.06.2013 sub nr. 1905/113/2013, reclamantul C.R.C. a chemat in judecata pe paratul Statul Roman prin M.F.P., solicitand obligarea acestuia la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de despagubiri materiale si 100.000 Euro in echivalent lei la cursul din data executarii hotararii, reprezentand daune morale pentru retinerea nelegala in intervalul 12 martie 2011, orele 14.30 - 13 martie 2011, orele 14.30 si consecintele acestei masuri.
Reclamantul a solicitat si cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii a aratat ca, in luna martie 2011 era ajutor de sef de post in comuna U., judetul B.; in seara zilei de 9.03.2011, in jurul orelor 23,15 intr-un restaurant din F. s-a produs un scandal in care au fost implicate mai multe persoane, dintre care una gesticula amenintator cu un pistol; in cursul cercetarilor premergatoare, partea vatamata si doi martori au sustinut ca in local ar fi fost prezent si el, reclamantul, desi pe toata durata urmaririi penale a declarat ca nu a participat la conflict. Reclamantul a mai aratat ca, prin ordonanta de retinere nr. 13/12.03.2011 emisa in dosarul nr. 218/P/2011 al Parchetului de pe langa Tribunalul Braila, s-a dispus retinerea sa pentru 24 de ore, iar ulterior, prin rechizitoriul intocmit la data de 03.01.2012, s-a dispus scoaterea sa de sub urmarire penala pentru savarsirea infractiunii de ultraj contra bunurilor moravuri si tulburarea linistii publice. Urmare a retinerii pe timp de 24 de ore, I.P.J. B a luat fata de reclamant masura punerii sale la dispozitia unitatii, cu incepere din data de 12.03.2011, masura care a incetat la 1.03.2012, adica dupa peste 11 luni.
Reclamantul a mai sustinut ca, in acest interval de timp, statutul sau de politist a fost acela de lucrator neoperativ, situatie care l-a prejudiciat prin neacordarea de catre unitatea la care este angajat a sporurilor si celorlalte drepturi acordate colegilor sai, cat si prin pierderea vechimii, intrucat, in aceasta situatie, vechimea se considera castigata 3 luni la 1 an fata de 6 luni la 1 an pentru un lucrator operativ. 
De asemenea, a fost nevoit sa faca numeroase deplasari la Parchetul de pe langa Tribunalul Braila pentru a-l contacta pe procurorul de caz in perioada in care nu avea angajat avocat, cu scopul de  a-i prezenta probe in aparare si a suportat plata onorariului pentru avocat, toate aceste sume fiind componente ale prejudiciului material pe care l-a incercat.
Reclamantul considera ca cel mai mare impact, care nu poate fi corect cuantificat si cu atat mai putin reparat, il constituie prejudiciul moral suferit prin incarcerarea sa ca persoana nevinovata timp de 24 de ore. A sustinut ca pana la acel moment se bucura de o reputatie morala si profesionala nestirbita, era apreciat si stimat de colegi si prieteni, era mandria si modelul familiei sale, intreaga sa activitate neoferind nici cel mai mic motiv pentru a face pe cineva sa se gandeasca ca poate savarsi o fapta antisociala. Socul retinerii sale a fost resimtit de intreaga comunitate, familie si prieteni, si din modalitatea in care mass-media a prezentat participarea sa la acea fapta penala. Efectele nu vor disparea niciodata in totalitate, masura luata pe nedrept afectandu-i pentru totdeauna, in reprezentarea colectiva, imaginea de cetatean corect si pazitor al legii, demnitatea de om supus celei mai dure masuri penale - lipsirea de libertate - in conditiile in care prezumtia de nevinovatie a fost total ignorata, astfel ca reparatia morala trebuie sa fie de natura sa constituie cel putin un paleativ real pentru adevarata sa reabilitare.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 504 alin. 2, art. 505 si 506 alin. 2 Cod procedura penala.
Prin sentinta civila nr. 1330 din 23.12.2013 a Tribunalului Braila actiunea reclamantului a fost respinsa ca nefondata.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut, in esenta, ca  persoana privata de libertate sau careia i s-a restrans libertatea in mod nelegal are dreptul la repararea pagubei, in conditiile art. 504 Cod procedura civila doar daca nelegalitatea masurii privind libertatea a fost stabilita printr-una din modalitatile prevazute de art. 504  alin. 3 ori daca aceasta rezulta din situatiile enumerate in art. 504  alin. 4.
 In speta, Tribunalul a retinut ca scoaterea de sub urmarire penala a reclamantului nu a fost dispusa pentru cauza prevazuta in art. 10 alin. 1 lit. j, care se refera la existenta autoritatii de lucru judecat, ci pentru ca fapta nu a fost savarsita de reclamant.
A mai retinut ca reclamantul nu a invocat si nu a dovedit existenta vreuneia din celelalte situatii mentionate in art. 504  alin. 3 si 4 Cod procedura penala.
Prin urmare, constatand ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de aceste texte de lege, Tribunalul a retinut ca reclamantul nu este indreptatit sa beneficieze de repararea pagubei in temeiul art. 504  alin. 2 Cod procedura penala.
Impotriva sentintei civile nr. 1330 din 23.12.2013 a Tribunalului Braila a declarat apel reclamantul criticand-o pe motive de nelegalitate.
In esenta, apelantul a sustinut ca solutia de respingere a actiunii adoptata de instanta de fond este rezultatul unei gresite interpretari a dispozitiilor art. 504 alin. 3 Cod procedura penala.
Astfel, in opinia reclamantului, interpretarea corecta a dispozitiilor art. 504 alin. 3 Cod procedura penala prin raportare la datele litigiului este aceea ca ele se refera la privarea sau restrangerea de libertate in mod nelegal, iar in lipsa vreunei distinctii facute de legiuitor, textul trebuie interpretat ca are in vedere restrangerea sau privarea oricareia dintre libertatile cetatenesti prevazute in Constitutie, inclusiv dreptul la libera circulatie si libertatea de exprimare.
Din dovezile administrate in cauza rezulta ca prin procesul-verbal din 12.03.2011 intocmit in dosarul nr. 218/P/2011 al Parchetului de pe langa Tribunalul Braila, s-a procedat la ridicarea de la reclamant a telefonului mobil, ca la data de 13.03.2011 a fost emisa ordonanta de obligare de a nu parasi localitatea si tara fara incuviintarea procurorului pe o durata de 29 de zile, ordonanta care cuprinde si alte interdictii, reclamantului fiindu-i intocmit un grafic de prezentare la IPJ Braila in lunile martie-aprilie 2011 in zilele de marti si joi ale fiecarei saptamani.
La data de 24.03.2011, procurorul a restituit reclamantului prin proces-verbal doua telefoane mobile fara a proceda, la expirarea termenelor indicate, la revocarea prin ordonanta a celorlalte restrictii impuse reclamantului, asa cum prevedeau normele de procedura penala, situatie care nu ii poate fi imputata lui, reclamantului, fiind posibil sa se procedeze in aceasta modalitate tocmai pentru a evita, in mod formal, discutia despre angajarea raspunderii statului pentru luarea tuturor acestor masuri nejustificate printr-o solutie de retrimitere in judecata sau condamnare a reclamantului.
Apelantul a mai aratat ca art. 23 din Constitutie care reglementeaza libertatea individuala a cetatenilor stabileste ca sanctiunea privativa de libertate nu poate fi decat de natura penala, iar retinerea nu poate depasi 24 de ore. Rezulta, astfel, ca retinerea unei persoane trebuie justificata pe temeiul unor indicii temeinice ca aceasta este autorul unei fapte penale, iar lasarea sa in libertate ar prezenta pericol public, spre aceasta finalitate fiind administrate si celelalte dovezi in cursul procesului penal, netrimiterea persoanei retinute in judecata sau scoaterea sa din procesul penal ducand la concluzia certa ca retinerea ei a fost manifestarea unei restrangeri de libertate in mod nelegal din partea organelor statului.
In opinia apelantului reclamant, aceasta concluzie se impune cu atat mai mult cu cat masura retinerii unei persoane inceteaza de drept la expirarea a 24 de ore fiind imposibil de crezut si de realizat ca in acest interval orar organul de urmarire penala sa administreze dovezile care l-ar putea conduce la concluzia revocarii masurii retinerii.
A accepta o alta interpretare legata de natura juridica si efectele restrictive de libertate a masurii retinerii inseamna a considera ca aceasta masura nu ar avea caracter penal, ca trebuie acceptata ca atare, ca un accident posibil in viata oricui, situatie inacceptabila intr-un stat european democratic.
Aceasta interpretare este, in opinia apelantului, cea pe care legiuitorul a avut-o in vedere la redactarea prevederilor art. 504 alin. 3 Cod procedura penala care reglementeaza conditiile angajarii raspunderii statului pentru privarea sau restrangerea de libertate in mod nelegal a unei persoane si care, contrar concluziilor instantei de fond, sunt indeplinite in cauza.
Reclamantul a solicitat admiterea apelului si schimbarea in tot a sentintei atacate in sensul admiterii actiunii.
Prin intampinare, paratul Statul Roman a solicitat respingerea apelului si mentinerea sentintei atacate ca fiind temeinica si legala, apreciind ca, in cauza, nu sunt indeplinite conditiile art. 504 Cod procedura penala pentru antrenarea raspunderii sale.
Prin decizia civila nr. 66 din 27.05.2014, Curtea de Apel Galati a respins apelul reclamantului ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:
Art. 504 alin. 1 si 2 Cod procedura penala reglementeaza situatiile care dau dreptul la reparatie, pe de o parte, persoanei care a fost condamnata definitiv, daca in urma rejudecarii cauzei s-a pronuntat o hotarare definitiva de achitare, iar pe de alta parte, persoanei care in cursul procesului penal a fost privata de libertate ori careia i s-a restrans libertatea in mod nelegal.
Cu privire la aceasta din urma situatie, alineatul 3 al art. 504 Cod procedura penala prevede, in mod expres, ca o conditie a angajarii raspunderii statului pentru prejudiciul cauzat persoanei in cauza, ca privarea sau restrangerea de libertate in mod nelegal trebuie stabilita prin ordonanta a procurorului de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanta a procurorului de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale pentru cauza prevazuta in art. 10 alin. 1 lit. j ori prin hotarare a instantei de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin hotarare definitiva de achitare sau prin hotarare definitiva de incetare a procesului penal pentru cauza prevazuta de art. 10 alin. 1 lit. j.
Rezulta din economia textului legal mai sus citat ca, pentru a se putea dispune repararea pagubei suferite de persoana privata de libertate ori careia i s-a restrans libertatea, trebuie sa existe o ordonanta a procurorului sau o hotarare judecatoreasca care sa stabileasca caracterul nelegal al masurii privative sau restrictive de libertate.
Art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului prevede ca orice persoana are dreptul la libertate si la siguranta.
Pe de alta parte insa, textul art. 5 alin. 1 lit. c din Conventie prevede ca nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa cu exceptia cazului in care a fost arestat sau retinut in vederea aducerii sale in fata autoritatii judiciare competente, atunci cand exista motive verosimile de a banui ca a savarsit o infractiune sau cand exista motive temeinice de a crede in necesitatea de a-l impiedica sa savarseasca o infractiune sau sa fuga dupa savarsirea acesteia.
In sfarsit, alineatul 5 al art. 5 din Conventie reglementeaza dreptul la reparatie al persoanei care este victima unei arestari sau al unei detineri in conditii contrare dispozitiilor mai sus citate.
Prin urmare, Curtea a retinut ca insasi Conventia Europeana a Drepturilor Omului prevede ca dreptul la reparatie al persoanei private de libertate sau careia i s-a restrans libertatea se naste doar in conditiile in care se stabileste ca arestarea sau retinerea au fost dispuse in alte conditii decat cele legale.
In speta, din inscrisurile depuse la dosar, Curtea a retinut ca reclamantul a fost retinut 24 de ore cu respectarea dispozitiilor art. 136 si 143 Cod procedura penala, fiind cercetat pentru o infractiune pentru care pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea mai mare de 4 ani.
In privinta acestuia nu exista nicio ordonanta a procurorului sau o hotarare judecatoreasca care sa fi constatat caracterul nelegal al masurii restrictive de libertate, in sensul art. 504 alin. 3 Cod procedura penala, imprejurarea ca la finalul cercetarilor, reclamantul a fost scos de sub urmarire penala neechivaland cu indeplinirea conditiei impuse de textul legal mai sus citat pentru a justifica atragerea raspunderii statului pentru prejudiciul suferit de reclamant intrucat prin ordonanta de scoatere de sub urmarire penala nu s-a statuat si asupra nelegalitatii masurii retinerii pe timp de 24 de ore.
In consecinta, cum prin masura retinerii reclamantului pentru 24 de ore nu au fost incalcate dispozitiile legale care reglementeaza masurile privative de libertate, respectiv art.136 si art.143 cu raportare la art.148 Cod procedura penala, neexistand nicio violare a art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Curtea a constatat ca in mod corect instanta de fond a respins actiunea reclamantului, apreciind ca nu sunt intrunite cerintele art. 504 Cod procedura penala intrucat, masura privativa de libertate dispusa fata de o persoana este susceptibila de a produce suferinte morale si de a justifica repararea prejudiciului moral astfel suferit, in conditiile art. 504 Cod procedura penala, numai daca a fost luata abuziv, ceea ce in cauza nu s-a stabilit.
Stabilirea caracterului nelegal al masurii restrictive de libertate prin ordonanta a procurorului sau prin hotarare judecatoreasca reprezinta o conditie absolut necesara pentru nasterea dreptului la repararea pagubei in conditiile art. 504 Cod procedura penala or, neindeplinirea, in cauza, a cerintei exprese cuprinsa in acest articol vizand constatarea caracterului nelegal al masurii in modalitatile permise de text, conduce la concluzia neaplicarii in prezentul litigiu a dispozitiilor art. 504 Cod procedura penala.
Curtea nu a negat eventualele prejudicii, morale si materiale, suferite de reclamant pe parcursul cercetarilor penale finalizate cu scoaterea sa de sub urmarire penala, impactul pe care aceasta perioada a avut-o asupra vietii sale, dar a apreciat ca, pentru a solicita si a obtine repararea acestora, calea legala nu este cea prevazuta de art. 504 Cod procedura penala care impune conditii stricte de admisibilitate ale unei asemenea actiuni, conditii neindeplinite in prezenta cauza.
Pentru aceste motive, in temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedura civila, Curtea a respins apelul declarat de reclamant, mentinand sentinta atacata ca temeinica si legala.