Dreptul muncii; jurisdictia muncii; contestatie impotriva deciziei de concediere

Nu se poate imputa angajatorului faptul ca a intreprins masuri de reorganizare a activitatii mai inainte de a se ajunge la o  dificultate economica grava. Este esential ca desfiintarea locului de munca sa corespunda unei nevoi a angajatorului, concedierea putand fi determinata si de schimbarea politicii de expansiune a angajatorului, de necesitatea de a eficientiza activitatea societatii in scopul utilizarii cu randament maxim a resurselor umane si financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotari asupra modalitatii in care isi organizeaza activitatea, nefiind necesara demonstrarea unei situatii economice dificile.
Nevoia de restructurare a activitatii  poate fi dovedita nu numai cu  documentele contabile - balanta si bilan?, ci si cu alte documente.
 Parata a aratat in acest sens ca desfasoara o activitate in baza unui contract de franciza ceea ce implica si asumarea unor obiective de performanta care sa justifice mentinerea deschisa a  punctelor de lucru pe fondul  oricaror provocari  determinate de contextul  economic sau social astfel incat performanta  unui restaurant sub pragul necesar pentru a considera respectiva locatie profitabila poate produce consecinte negative la nivelul societatii.

Decizia civila nr.364/27.05.2014 a Curtii de Apel Galati

Prin sentinta civila nr.1325/23.12.2013, Tribunalul Braila  a respins ca nefondata contestatia formulata de contestatoarea S.D., in contradictoriu cu intimata SC U.S. F. N.SA.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la aceasta instanta  la data de 30.04.2013, contestatoarea S.D. a formulat in contradictoriu cu intimata SC US F.N. SA Bucuresti contestatie prin care a solicitat sa se dispuna:
- anularea deciziei de concediere nr.427/02.04.2013 emisa cu incalcarea dispozitiilor art.65 alin.2 din Codul Muncii;
- repunerea partilor in situatia anterioara emiterii Deciziei de concediere nr.427/02.04.2013;
-obligarea intimatei la plata unei despagubiri egale cu drepturile salariale si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul in perioada cuprinsa intre data concedierii si data reintegrarii, salarii indexate, majorate si reactualizate de la data concedierii si pana la data platii efective;
- obligarea intimatei la plata bonusului oferit salariatilor aferent trimestrului 4 din anul 2012 neacordat, dar recunoscut de intimata ca fiind in cuantum de 1530 lei;
- obligarea intimatei la plata bonusului aferent perioadei din anul 2013 in care a lucrat pana la data emiterii preavizului (01.01.2013-12.02.2013);
- plata cheltuielilor ocazionate cu prezentul litigiu.
In motivare, contestatoarea a aratat ca a fost angajata societatii incepand cu data de 11.02.2011 pe perioada nedeterminata, asa cum reiese din contractul individual de munca nr.5346/11.02.2011.
In data de 02.04.2013, S.C. US F. N. S.A. a emis decizia nr.427/02.04.2013 prin care a fost concediata in baza dispozitiilor art.65 alin.1 din Codul Muncii.
Potrivit dispozitiilor art.65 alin.2 din Codul muncii desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
La momentul concedierii, societatea nu avea dificultati economice si nici incasari slabe asa cum se sustine in decizia de concediere.
Simpla invocare in decizia de concediere a incasarilor slabe din ultimele luni si a dificultatilor economice nu este de natura a demonstra o cauza reala si serioasa a desfiintarii locului de munca.
Mai mult decat atat dupa concedierea contestatoarei, societatea a angajat in nenumarate randuri personal atat in cadrul punctului de lucru din P.M., cat si in tara.
S-a invederat de contestatoare faptul ca societatea nu i-a oferit nici un post compatibil cu pregatirea sa profesionala, obligatie imperativa prevazuta de Codul muncii, iar dupa concedierea sa din functia de director restaurant, societatea a angajat in locul sau o persoana pe functia de asistent director atributiile din fisa postului acestei functii fiind practic aproape identice cu atributiile ce reveneau si derivau din functia de director restaurant, conform fisei postului.
Referitor la capetele de cerere 4 si 5 s-a aratat ca asa cum reiese din mail-ul transmis catre punctul de lucru Braila de directorul general al societatii, angajatii beneficiau de un bonus salarial calculat in baza unor coeficienti.
Din continutul acestui mail rezulta ca bonusul aferent trimestrului 4 al anului 2012 pe care trebuia sa il primeasca era in cuantum  de 1530 lei.
Prin mail, angajatii erau anuntati ca incepand din anul 2013, bonusul va fi platit pe statul de plata si ca acesta va fi raportat la 75% din salariul net. Contestatoarea a aratat ca dovedeste prin depunerea statului de plata aferent lunii februarie 2013 ca acest bonus recunoscut de societate ca fiind datorat nu i s-a platit.
De asemenea avand in vedere faptul ca a lucrat efectiv pentru societate pana la data de 12.02.2013, aceasta datoreaza si plata bonusului aferent perioadei lucrate din anul 2013.
Prin intampinare, intimata S.C. US F. N.S.A. Bucuresti a invocat exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant a semnatarului cererii de chemare in judecata in raport cu dispozitiile art.161 Cod Procedura  Civila intrucat avocatul care a semnat cererea nu a justificat prin imputernicire avocatiala dreptul de a reprezenta reclamanta in fata instantei.
Pe fondul cauzei s-a aratat ca la data de 11.02.2011 intre contestatoare si S.C. US F. N. S.A. Bucuresti a fost incheiat contractul individual de munca nr.5346/11.02.2011 pe durata nedeterminata, contestatoarea fiind angajata pe functia de director adjunct restaurant.
Ulterior a fost numita in functia de director Restaurant in cadrul restaurantului _ B., in baza actului aditional nr_./01.11.2011, functie care a detinut-o pana la data de 02.04.2013, data la care a intervenit incetarea contractului individual de munca, conform deciziei _/02.04.2013. In ceea ce priveste criticile formulate cu privire la netemeinicia deciziei s-a aratat ca sunt neintemeiate.
Prin decizia _/02.04.2013 s-a dispus incetarea raporturilor de munca ale salariatei S.D. incepand cu data de 02.04.2013, ulterior expirarii perioadei de preaviz acordat si comunicat prin adresa _/06.02.2013.
Motivul de fapt care a determinat concedierea a fost reprezentat de restrangerea activitatii punctului de lucru _ B., bazata pe decizia nr.2.5.11/5.02.2013, datorata dificultatilor financiare intampinate de societate, analiza rentabilitatii activitatii societatii excedand competentei instantei de judecata care nu poate analiza oportunitatea disponibilizarii si nici decizia de restrangere a activitatii in vedere eficientizarii si reducerii de cheltuieli, acestea fiind atributul exclusiv al angajatorului.
S-a facut referire la dispozitiile art.65 alin.1 din Codul muncii si s-a aratat ca desfiintarea locului de munca este efectiva, dat fiind faptul ca este suprimat definitiv din structura functional organizatorica a angajatorului, acesta neregasindu-se in organigrama si nici in statul de functii al societatii.
Desfiintarea locului de munca este reala si serioasa avand in vedere caracterul sau obiectiv, nefiind legat de performantele pe care le-a avut reclamantul la locul de munca si se intemeiaza pe imprejurari obiective stipulate de art.65 alin.1 respectiv reorganizarea activitatii motivata de dificultati economice cumulate cu scaderea constanta a profitabilitatii punctului de lucru.
Prin restrangerea activitatii s-a avut in vedere modificarea structurii punctului de lucru ca masura de ordin organizatoric vizand incercarea de a eficientiza si rentabiliza activitatea si de a rationaliza cheltuielile, incluzand reducerea cheltuielilor cu personalul, singurul indreptatit sa decida in modul de adoptare a solutiilor manageriale fiind angajatorul.
S-a aratat ca asa cum rezulta din Raportul intocmit la data de 04.02.2013 de catre Directorul de Zona, insotit de rapoartele CER si CMS, punctul de lucru _ a avut o performanta sub limitele impuse de companie, realizand un scor CMS de 85,56% fata de limita de 94 si un scor CER de 68% fata de limita de 70.
Cat priveste atingerea bugetului de incasari, s-a aratat ca, la sfarsitul anului 2012, punctul de lucru a realizat o performanta economica negativa (de -1,4%), fiind sub bugetul alocat aferent anului 2012, astfel cum rezulta din situatia vanzarilor vs Buget 2012 - _ P.M. Braila  atasata intampinarii.
S-a solicitat sa se retina ca scopul unei societati comerciale este acela de a obtine un profit din activitatea depusa, conducerea acesteia avand dreptul sa ia toate masurile necesare in vederea acestui scop, art. 65 Codul muncii dand posibilitatea conducerii societatii sa-si aleaga modul in care poate    sa-si realizeze scopul pentru care a fost infiintat.
Sustinerile reclamantei cu privire la angajarile "in nenumarate randuri" de personal "atat in cadrul punctului de lucru P.M. Braila cat si in tara", sunt nefondate, afirmatia cu privire la angajarile de personal din tara fiind fara relevanta in cazul de fata.
Totodata s-a aratat ca reclamanta nu are calitatea sa confirme sau sa infirme existenta sau nu a dificultatilor economice sau incasarilor slabe, aceasta ocupand functia de director de restaurant si nu are reprezentarea performantei economice globale a societatii.
Afirmatia reclamantei cu privire la faptul ca ulterior concedierii sale societatea a angajat in locul sau o persoana pe functia de asistent director de restaurant este nereala, functia de director adjunct de restaurant fiind ocupata inca de la deschiderea punctului de lucru _ P.M. Braila, din anul 2011, dupa concedierea reclamantei, nefiind infiintat nici un alt post cu denumire similara.
In ceea priveste critica cu privire la neoferirea de catre societate a niciunui alt post compatibil cu pregatirea sa profesionala, in conditiile in care intimata a informat reclamanta ca nu dispune de locuri de munca, compatibile cu pregatirea sa profesionala, iar salariata concediata nu a facut parte dintre cei protejati de Codul muncii impotriva concedierii, s-a apreciat ca aceasta conditie trebuie indeplinita doar in cazul concedierilor colective.
Cata vreme in cauza nu se poate vorbi despre o concediere colectiva, este evident ca angajatorul nu poate fi obligat la respectarea unor obligatii impovaratoare pentru el.
In acelasi sens a statuat si instanta suprema, mentionand ca nu subzista asemenea obligatii in sarcina angajatorilor, in ipoteza concedierilor ce nu tin de persoana salariatului (Decizia ICCJ nr.6/09.05.2011).
Ulterior luarii la cunostinta despre acordarea preavizului, reclamanta a intrat in stare de incapacitate de munca, incepand cu data de 7 martie 2013, prezentand societatii certificatul medical acordat pentru o perioada cuprinsa intre 7-26 martie 2013, concediu medical pe care societatea l-a platit in totalitate.
S-a aratat ca critica cu privire la caracterul formal al desfiintarii locului sau de munca este nefondata, concedierea dispusa in baza art.65 Codul muncii fiind legala, postul vizat a disparut definitiv din organigrama societatii, iar atributiile salariatei concediate nu au fost delegate niciunei structuri organizatorice preexistente la data emiterii deciziei de concediere, astfel ca se demonstreaza ca ulterior desfiintarii acestui post, s-au redus cheltuielile cu personalul, crescand productivitatea si    s-au inlaturat in parte dificultatile financiare cu care se confrunta.
S-a apreciat ca masura desfacerii contractului de munca este justificata si intemeiata, raportata la cauze reale si serioase si nu a dat expresie unor motive de ordin subiectiv ale angajatorului.
In ceea ce priveste capetele de cerere 4 si 5 - obligarea la plata bonusului oferit salariatilor, intimata a aratat ca sumele de bani la care face referire reclamanta, respectiv bonusurile trimestriale nu au caracter permanent si nici obligatoriu la nivelul societatii si nu reprezinta un drept salarial negociat, nefiind cuprins nici in contractul colectiv de munca la nivel de unitate si nici in contractele individuale de munca ale salariatilor.
In mod concret respectivul mesaj electronic atasat de reclamanta, pe langa faptul ca reprezinta o corespondenta interna a companiei cu caracter confidential, are si un caracter informativ si nu indeplineste conditiile legale pentru a demonstra valoarea sa probatorie.
Astfel, art.266 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedura civila prevede ca "inscrisul pe suport informatic este admis ca proba in aceleasi conditii ca inscrisul pe suport de hartie, daca indeplineste conditiile prevazute de Legea nr.455/2001 privind semnatura electronica. In absenta mijloacelor de autentificare cuprinse de Legea nr.455/2001 privind semnatura electronica, un email nu poate prezenta nici un fel de forta probanta.
Mai mult, art. 268 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civila prevede ca (1) semnatura unui inscris face deplina credinta, pana la proba contrara, despre existenta consimtamantului partii care l-a semnat cu privire la continutul acestuia.
Daca semnatura apartine unui functionar public, ea confera autenticitate acelui inscris, in conditiile legii. (2) cand semnatura este electronica aceasta nu este valabila decat daca este reprodusa in conditiile prevazute de lege (respectiv Legea nr.455/2001).
Potrivit art. 5 din Legea nr.455/2001 privind semnatura electronica, inscrisul in forma electronica caruia i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv si generata cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii electronice, este asimilat, in ceea ce priveste conditiile si efectele sale, cu inscrisul sub semnatura privata.
Astfel, pentru ca un inscris pe suport informatic sa poate fi admis ca proba in aceleasi conditii ca inscrisul pe suport hartie, trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: trebuie sa i se ataseze/asocieze logic o semnatura electronica extinsa, care certifica provenienta mesajului; semnatura electronica trebuie sa fie bazata pe un certificat calificat, nesuspendat/nerevocat la momentul respectiv, certificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat; semnatura electronica sa fie generata cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii electronice, menita sa asigure protejarea impotriva falsificarii sau modificarii.
S-au invocat si prevederile art. 9 din Legea nr.455/2001 privind semnatura electronica.
Avand in vedere ca reclamanta nu probeaza ca respectivul mesaj poarta o semnatura electronica, bazata pe un certificat calificat si indeplineste in mod cumulativ conditiile art. 4 pct.4 din Legea nr.455/2001 privind semnatura electronica, nefiind dublat de niciun alt inscris valabil semnat de conducerea companiei s-a solicitat sa se constate lipsa oricarei valori probatorii a copiei corespondentei electronice prezentata de reclamanta.
Cu privire la cererea privind cheltuielile de judecata s-a solicitat sa se constate ca nu s-a facut dovada existentei sau cuantumul acestora si s-a solicitat respingerea ca nedovedita a cererii pentru cheltuieli de judecata.
Fata de motivele expuse s-a solicitat respingerea cererii reclamantei ca neintemeiata.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 205 si urmatoarele din Legea 134/2010 privind Codul de procedura civila si pe dispozitiile Legii nr. 53/2003 - Codul Muncii.
Prin raspunsul la intampinare, contestatoarea S. D. a solicitat respingerea exceptiei invocate ca nefondata aratand, cu privire la lipsa dovezii calitatii de reprezentant a semnatarului cererii de chemare in judecata, ca la dosarul cauzei exista imputernicire avocatiala depusa de catre avocat.
S-a aratat ca parata nu dovedeste prin intampinare faptul ca desfiintarea locului de munca a avut la baza o cauza reala si serioasa bazata pe gravele dificultati economice cu care se confrunta.
Parata precizeaza ca punctul de lucru al societatii din P.M. Braila nu si-a indeplinit obiectivele de performanta pe anul 2012, in acest sens societatea avand o performanta economica negativa de        -1,4% sub bugetul alocat anului 2012.
S-a apreciat ca fiind irelevante si fara legatura cu cauza rapoartele prezentate si s-a sustinut ca dificultatea grava economica financiara cu care eventual s-ar confrunta societatea, dificultate din cauza careia ar trebui sa procedeze la desfiintarea postului reclamantei trebuie dovedita cu documente contabile, inregistrate la organele fiscale.
Performanta economico - financiara negativa de -1,4 % precizata de parata, insa nedovedita nu reprezinta o justificare legala a masurii concedierii reclamantei, in conditiile in care in prezent, la punctul de lucru al societatii din P.M. Braila nu s-a restrans activitatea, dimpotriva efectuandu-se noi angajari si obtinand in continuare profit.
Cu privire la afirmatiile paratei prin care precizeaza ca postul vizat de director de restaurant a disparut definitiv din organigrama societatii si atributiile salariatei concediate nu au fost delegate niciunei structuri organizatorice preexistente la data emiterii deciziei de concediere, s-a precizat ca parata depune la dosarul cauzei organigramele din lunile aprilie si mai 2013, insa a omis sa depuna si organigramele lunilor ulterioare in care parata a facut angajari.
Cu privire la bonusul aferent trimestrului 4 din anul 2012 si aferent anului 2013 s-a precizat ca e-mail-ul provine de la adresa de mail a directorului general al US N. F. SA,  acest inscris indeplinind conditiile legale pentru a demonstra valoarea sa probatorie.
Acest mail reprezinta obligatia clara, asumata de parata pentru plata catre reclamanta a bonusului oferit salariatilor, aferent trimestrului 4 din anul 2012 neacordat,  dar recunoscut de parata ca fiind in cuantum de 1530 lei.
Referitor la exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant a semnatarului cererii de chemare in judecata invocata de intimata prin intampinare, tribunalul a  retinut  ca intimata prin reprezentant, nu a mai insistat in aceasta exceptie, instanta luand act de aceasta prin incheierea de sedinta din data de 1.10.2013.
Din actele si lucrarile dosarului, instanta a  constatat in fapt urmatoarele:
Prin decizia nr. _/02.04.2013 emisa de S.C. US F.N. S.A. Bucuresti, avand in vedere decizia nr_./5.02.2013 care prevede restrangerea punctului de lucru _ Braila, ca urmare a dificultatilor economice si a reorganizarii, datorita incasarilor slabe din ultimele luni, precum si faptul ca angajatorul nu poate pune la dispozitia angajatului un alt loc de munca compatibil cu pregatirea sa profesionala, s-a decis ca incepand cu data de 2.04.2013, data la care expira cele 20 zile lucratoare de preaviz, inceteaza raporturile de munca ale contestatoarei S.D. avand functia de director de restaurant, in conditiile art.65 alin.1 din Codul muncii.
In drept, s-a retinut ca potrivit art. 65 din Codul muncii
"(1) Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia.
 (2) Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa".
Referitor la dispozitiile art.65 al.2 Codul muncii s-a retinut ca desfiintarea locului de munca este efectiva atunci cand locul de munca este suprimat din structura angajatorului, cand nu se mai regaseste in organigrama acestuia, cauza este reala cand prezinta un caracter obiectiv, adica este impusa de dificultati economice si serioasa cand se impune din necesitati evidente privind imbunatatirea activitatii.
Analizand decizia nr. _/02.04.2013, Tribunalul a constatat ca a fost emisa cu respectarea dispozitiilor Codului muncii.
Astfel, Tribunalul a constatat ca au fost respectate dispozitiile art.65 al.2 intrucat desfiintarea postului detinut de contestatoarea S.D. a fost efectiva avand in vedere ca potrivit organigramei din data de 1.04.2013 exista functia de director restaurant, iar conform organigramei din 1.05.2013 nu mai exista aceasta functie, crescand insa numarul casierilor de la 15 la 16 posturi.
Totodata, se apreciaza ca desfiintarea a avut o cauza reala si serioasa intrucat a avut un caracter obiectiv.
Astfel din raportul intocmit la data de 4.02.2013 reiese ca s-a propus restructurarea postului de director restaurant pe punctul de lucru _Braila din cauza performantelor financiare slabe pe punctul de lucru, indicatorii financiari ai restaurantului situandu-se sub target pe anul 2012, in acest sens invocandu-se rezultatul raportului CMS pe anul 2012 si evaluarile CER.
Tribunalul  a apreciat ca nu era necesar ca intimata sa faca dovada existentei unei dificultati grave economico-financiare pentru a lua masuri de reorganizare a activitatii punctului de lucru.
Este esential ca desfiintarea locului de munca sa corespunda unei nevoi a angajatorului, concedierea putand fi determinata si de schimbarea politicii de expansiune a angajatorului, de necesitatea de a eficientiza activitatea societatii in scopul utilizarii cu randament maxim a resurselor umane si financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotari asupra modalitatii in care isi organizeaza activitatea, nefiind necesara demonstrarea unei situatii economice dificile.
Angajatorul poate lua orice masura de ordin organizatoric vizand cresterea performantelor in activitate, fiind singurul indreptatit sa decida in acest sens, fiind liber sa gestioneze politica de personal in directiile pe care le considera oportune pentru rentabilizarea activitatii, interesul legitim al angajatorului pentru concedierea salariatului fiind dictat tocmai de nevoia eficientizarii activitatii sale.
Este de precizat ca instanta nu este chemata sa analizeze oportunitatea desfiintarii locului de munca, ci doar legalitatea si temeinicia masurii.
In privinta sustinerilor contestatoarei ca societatea intimata ar mai fi angajat personal in cadrul punctului de lucru din P.M., respectiv o persoana pe functia de asistent director restaurant, se constata ca sunt nefondate intrucat potrivit adresei nr_./10.12.2013, ulterior concedierii contestatoarei au fost angajate trei persoane, dar pe functia de casier.
Aceste angajari pe functia de casier se apreciaza ca nu au relevanta in cauza avand in vedere functia de director restaurant detinuta de contestatoare anterior concedierii.
Tribunalul a retinut ca decizia de concediere cuprinde toate mentiunile obligatorii asa cum sunt prevazute de art.76 Codul muncii.
Cat priveste aspectul invocat de contestatoare ca societatea nu i-a oferit nici un post compatibil cu pregatirea sa profesionala, s-a constatat ca nu se prevede de Codul muncii vreo obligatie a angajatorului in acest sens, dispozitiile art.76 lit. d referitoare la lista locurilor de munca disponibile in unitate, neaplicandu-se in situatia in care concedierea s-a dispus pentru motive care nu tin de persoana salariatului in temeiul art.65 din Codul muncii (decizia nr.6/2011 a ICCJ).
Fata de cele expuse, tribunalul a apreciat  ca legala si temeinica decizia nr. 4.2.7/02.04.2013 emisa de SC US F. N. SA Bucuresti.
Referitor la capetele de cerere privind plata bonusului oferit salariatilor aferent trimestrului 4 din anul 2012 si a bonusului aferent perioadei lucrate din anul 2013, tribunalul a retinut in drept, ca potrivit art.37 din Codul muncii drepturile si obligatiile privind relatiile de munca dintre angajat si angajator se stabilesc, prin negociere, in cadrul contractului colectiv si individual de munca.
Conform art.40 al.2 lit.c Codul Muncii angajatorul are obligatia de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca.
Tribunalul a constatat ca bonusul solicitat de contestatoare nu este prevazut in contractul individual de munca, in contractul colectiv de munca si nici in vreo alta dispozitie legala, mail-ul invocat in acest sens neputand fi considerat ca fiind un inscris generator de drepturi si obligatii in sensul dispozitiilor legale mai sus mentionate si nu poate constitui temei al acordarii acestor drepturi. Prin urmare, Tribunalul a apreciat ca nefondate aceste capete de cerere.
Pentru considerentele retinute, Tribunalul a constatat ca nefondata contestatia formulata si pe cale de consecinta a  fost  respinsa.
Impotriva acestei sentin?e a declarat apel contestatoarea  S.D. , considerand-o nelegala  si nefondata pentru urmatoarele motive:
Instanta de fond in mod gre?it a apreciat ca desfiintarea postului a avut o cauza reala si serioasa  deoarece toate inscrisurile depuse la dosar dovedesc ca societatea nu s-a aflat niciodata in dificultate  financiara, ci dimpotriva  si-a extins activitatea  in mai multe puncte de lucru in tara.
In mod gresit  instanta de  fond a dat eficienta  inscrisurilor  depuse  la dosar   cu privire la faptul ca  punctul de lucru al societatii  din M.P. Braila  nu si-a indeplinit  obiectivele de performanta pe anul 2012, in conditiile in care actele respective  nu au nicio legatura cu  cauza  deoarece  acestea  reprezentau o procedura  de verificare a calitatii servirii  in restaurant si de respectare a standardelor companiei.
A mai sustinut apelanta ca dificultatea grava economica-financiara cu care eventual s-ar confrunta societatea si din cauza careia parata a trebuit sa procedeze la desfiintarea postului reclamantei,  trebuia dovedita cu documente contabile inregistrate la organele  fiscale.
De asemenea, este eronata  si aprecierea instantei ca nu este necesar ca intimata  sa faca dovada  existentei unor probleme economice.
Mai mult decat atat, dupa  concedierea reclamantei societatea a  promovat in postul sau o alta persoana  pe functia  de asistent director  restaurant, atributiile acesteia fiind practic  aproape identice  cu atributiile ce reveneau reclamantei conform fisei postului.
Cu privire la bonusul  aferent trimestrului 4 a anului 2012 si cel aferent  anului 2013, in mod gresit prima instanta a apreciat ca  mail-ul invocat de catre apelanta nu poate fi considerat ca un inscris  generator de drepturi  desi acesta provenea de la  directorul societatii, iar angajatii anun?a?i in acel      e-mail  au primit bonusul, iar pentru bonusul aferent anului 2013 instanta nu a solicitat  statele de plata   ale persoanelor  enumerate in e-mail pentru a putea constata ca  bonusul aferent acelei perioade a fost inclus in salarii.
A mai invocat apelanta ca prima instanta nu a tinut seama nici de practica altei instan?e prin care intr-o situatie similara s-a admis contestatia unui coleg director de restaurant si s-a dispus reintegrarea acestuia.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea apelului si schimbarea sentin?ei in sensul anularii deciziei de concediere si repunerea partilor in situatia anterioara cu plata despagubirilor legale.
Prin intampinarea formulate, intimata parata a solicitat respingerea apelului ca nefondat  si mentinerea sentin?ei ca temeinica si legala deoarece instanta nu a fost chemata  sa analizeze oportunitatea  desfiintarii locului de munca,  ci doar legalitatea  si temeinicia  masurii luate. Ca nu este necesar  ca angajatorul  sa faca dovada  existentei unei dificultati  economico financiare  si este liber sa gestioneze  politica de personal in directiile considerate oportune in scopul rentabilizarii activitatii.
A mai aratat intimata ca inscrisul  invocat de  contestatoare in sustinerea pretentiilor legate de acordarea bonusului aferent perioadei lucrate in anul 2013,  respectiv  mail-ul  atasat    nu poate constitui  temei  al acordarii acestor drepturi  intrucat   nu poate respecta conditiile prevazute de Legea speciala nr. 455/2001  privind semnatura electronica. Bonusul  solicitat nu este prevazut  in contractul individual de munca  si nici in cel colectiv, nu  reprezinta  drepturi salariale negociate   si nu au caracter permanent  si nici obligatoriu la nivelul societatii.
Analizand motivele de apel invocate in raport de dispozitiile legale incidente,  Curtea a apreciat ca apelul declarat de contestatoare este neintemeiat pentru urmatoarele considerente:
Solutia primei instan?e este temeinica si legala in cauza fiind  respectate prevederile art. 65 alin. 2 Codul muncii.
Din con?inutul deciziei contestate rezulta ca masura concedierii apelantei a avut la baza   decizia nr. 2511/05.02.2013 care prevedea restrangerea activitatii  punctului de lucru _ Braila ca urmare a dificultatilor  economice si a reorganizarii  datorita incasarilor slabe din ultimele luni,  precum si faptul ca angajatorul nu poate pune la dispozitia angajatului un alt loc de munca compatibil cu pregatirea sa profesionala.
Asadar, critica apelantei cum ca SC US F.N. SA Bucure?ti  nu s-a aflat niciodata  in dificultate  financiara  nu poate fi retinuta ca temei al admiterii contestatiei deoarece  prin concedierea  acesteia   s-au avut in vedere rezultatele obtinute de  punctul de lucru  Braila.
Din actele depuse la dosar  a rezultat ca in anul 2012 activitatea acestui punct de lucru  nu a indeplinit conditiile de performanta prevazute de societate si in aceste conditii nu se poate retine sustinerea apelantei  ca  actele depuse sunt irelevante deoarece nu demonstreaza  ca societatea s-ar fi aflat intr-o dificultate grava economica financiara.
  De?i apelanta a criticat actele invocate de catre intimate, nu a  administrat alte probatorii din care sa rezulte ca activitatea acestui punct de lucru a fost una pozitiva in anul 2012.
  Asa cum corect a retinut si prima instanta, nu se poate imputa angajatorului faptul ca a intreprins masuri de  reorganizare a activitatii mai inainte de a se ajunge la o dificultate economica grava.
Nevoia de restructurare a activitatii poate fi dovedita nu numai cu documentele contabile,  balanta si bilan?, asa cum sustine apelanta, ci si cu alte documente.
  Parata a aratat in acest sens ca desfasoara o activitate in baza unui contract de franciza, ceea ce implica si asumarea unor obiective de performanta care sa justifice mentinerea deschisa a punctelor de lucru pe fondul oricaror provocari determinate de contextul economic sau social, astfel incat performanta  unui restaurant sub pragul  necesar pentru a considera respectiva locatie profitabila poate produce consecinte negative  la nivelul societatii.
Astfel, a mai aratat ca doua dintre  obiectivele de performanta pentru anul 2012  valabile la punctul de lucru  _ Braila  au fost pe langa atingerea  bugetului de incasari si men?inerea  restaurantului din punct de vedere al CHAMPS - ului (CSM) in target - ul de 94 si atingerea  unui target CER -referitor la  calitatea produsului de 70, indicatoare ce reflecta performantele  operationale  ale unui restaurant.
In sprijinul acestei idei  a depus  Obiectivele de performanta pentru anul 2012 semnate de conducerea  companiei si Raportul intocmit  la data de 04.02.2013 de catre Directorul de Zona  insotit de rapoartele CER si CMS din care a rezultat ca punctul de  lucru Braila  a avut  o performanta sub limitele impuse de campanie, realizand scor CMS de 85,56% fata de limita de 94 si un scor CER de 68% fata de limita de 70.
In ceea ce prive?te atingerea bugetului de incasari, la sfar?itul anului 2012 s-a realizat o performanta negativa de -1,4%  fiind sub bugetul alocat aferent anului 2012, astfel cum rezulta din situatia vanzarilor vs buget 2012 _ P.M. Braila.
Cu privire la  sustinerea apelantei ca dupa concedierea sa, societatea a angajat  in nenumarate randuri   personal  atat  la punctul de lucru Braila, cat si in tara aceasta nu poate fi retinuta  ca reala.
  Cu privire la angajarile din tara din inscrisurile depuse rezulta ca intr-adevar la punctele de lucru Bucure?ti, Baia Mare, Constanta, Arad,Timi?oara, insa este fara relevanta pentru cauza de fata.
De asemenea, este irelevant si faptul ca la nivelul societatii potrivit indicatorilor  de pe portalul Ministerului Finan?elor, numarul mediu de salariati de 1370  la data de 31.12.2011  a crescut la 1426 la dat de 31.12.2012.
Importanta are in solutionarea cauzei de fata  fluctuatia personalului la punctul de lucru Braila unde, din situatia depusa de catre societate rezulta ca  in perioada  aprilie-octombrie 2013 au incetat contractele de munca ale apelantei si ale  altor doua casiere si au fost angajate trei casiere.
Cu privire la preluarea atributiilor  aferente postului de director restaurant de catre   directorul adjunct, nu reprezinta un motiv de  nelegalitate a concedierii apelantei.
Cu privire la practica judiciara a Tribunalului Bacau, in cazul unui alt director concediat, Curtea  nu  achieseaza la punctul de vedere al  acestei instan?e  si  care nu este obligatoriu  pentru instanta de apel. Faptul ca angajatorul a procedat si  la concedierea directorului punctului de lucru Bacau  ca urmare a rezultatelor economice obtinute reprezinta  un motiv in plus pentru a concluziona ca  politica de organizare  si restructurare a angajatorului  a fost unitara cu toate punctele de lucru si concedierea apelantei  nu a avut la baza alte motive decat cele invocate prin actul de concediere.
Solutia este temeinica si legala si cu privire la cel de-al doilea capat de cerere privind plata bonusului aferent trimestrului 4 2012 si lunilor ianuarie-februarie 2013, in conditiile in care  nu s-a facut dovada negocierii  scrise a unui astfel de bonus,  iar mail-ul  ata?at in cauza  nu poate fi retinut ca proba  in afara  conditiilor Codului de procedura civila si a  completarii cu alte  probe.
Pentru aceste considerente, in conformitate cu art. 480 Cod procedura civila, Curtea va respinge apelul ca nefondat.