Distinctia dintre activitatea imputabila vechiului administrator judiciar si cel actual (dupa cesionarea actiunilor) de natura a antrena sau nu raspunderea

Distinctia dintre activitatea imputabila vechiului administrator judiciar si cel actual (dupa cesionarea actiunilor) de natura a antrena sau nu raspunderea. Cum prima instanta nu a facut aceasta distinctie, se impune casarea sentintei instantei de fond si trimiterea spre rejudecare la aceeasi instanta
Distinctia dintre activitatea vechiului administrator si actualul administrator este obligatorie, altfel se impune casarea si trimiterea cauzei, spre o noua judecata.
Prin decizia comerciala nr. 739 din 23 aprilie 2007, Curtea de Apel Iasi a admis recursul paratilor D.C., F.C. si D.G.G.P., impotriva sentintei civile nr. 320/COM din 2 noiembrie 2005 a Tribunalului Iasi, judecator sindic, si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.
S-a retinut ca, intr-adevar, recurentii au depus la dosarul cauzei, in recurs, un numar mare de documente care pot conduce la solutia preconizata, si anume: extrase de cont B.C.R. si C.E.C., fise analitice, fise sintetice finante, fise CAS, fise finante-impozite, extras cont trezorerie, facturi si chitante si altele, filele 128 - 274 dosar recurs, precum si alte documente financiar-contabile.
Toate acestea nu au fost valorificate de lichidatorul judiciar si nici de judecatorul sindic care a pronuntat sentinta recurata.
Printr-o analiza minutioasa a acestor acte se poate ajunge la o alta concluzie, cu atat mai mult cu cat sentinta instantei de fond retine ca administratorii nu au putut fi contactati, pentru a identifica in arhiva societatii actele contabile si evidentele fiscale de care cei doi recurenti uzeaza in aparare.
De asemenea, in cauza nu s-a facut o distinctie neta privind activitatea desfasurata de cei doi recurenti-parati pana la cesionare (4 iulie 2001) si dupa cesionare vizand activitatea desfasurata de noul administrator A.I.
Faptul ca aceasta a decedat, iar A.F.P. - Iasi in calitate de creditoare a refuzat sa faca demersuri pentru identificarea mostenitorilor si eventuala antrenare a raspunderii acestora este o inactivitate imputabila creditorului. Renuntarea la judecata in privinta acestei parate nu se justifica, cu atat mai mult, cu cat aceasta s-a facut dupa ce s-a intrat in dezbateri.
In acest sens se impune precizarea ca in temeiul art. 246 alin. 4 C. pr. civ., cand partile au intrat in dezbaterea fondului, renuntarea nu se poate face decat cu invoirea celeilalte parti.
Se constata ca acest text nu a fost respectat, iar daca de principiu era posibila renuntarea la judecata, aceasta nu inseamna ca intreaga parte a pasivului ce nu poate fi recuperata din activ sa o suporte fostii administratori care au cesionat partile sociale si au predat cu proces-verbal toate documentele societatii noului administrator.
Asadar, trebuie facuta distinctie intre activitatea administratorului precedent si cel actual, daca in functie de documentele prezentate mai sus exista prejudiciu, iar in caz afirmativ sa fie localizat, asa incat sa se poata demonstra si atribui vinovatia prin stabilirea raportului de cauzalitate unuia sau altuia din administratori, ori a ambilor (cel anterior si cel care a preluat administratia).
Pentru toate aceste considerente, s-a admis recursul, s-a casat sentinta recurata si s-a trimis cauza la aceeasi instanta, Tribunalul Iasi - judecator sindic, spre rejudecare.