pretentii comerciale

Dosar nr. 42716/301/2010
SENTINTA CIVILA Nr. 4255
Sedinta publica din data de 31 Martie 2011

Prin cererea inregistrata sub nr. 42716/301/2010, reclamanta GMTD SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR xxx a solicitat, in contradictoriu cu parata SC H SA, obligarea  paratei la plata sumei de 29473,89 de lei.
In motivare, reclamanta a aratat ca, prin sentinta comerciala xxx a TB sectia VII-a comerciala, s-a deschis procedura falimentului impotriva reclamantei. Ca urmare a verificarilor contabile, s-a constat existenta unui debit al paratei in cuantum de 29473,89 de lei, compus din 13237,78 de lei debit principal si 16236,11 lei, penalitati.
In drept a invocat prevederile art. 112 C.pr.cv..
Prin intampinarea formulata, parata a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata si nelegala. Parata a sustinut ca, in baza contractului xxx, partile s-au obligat reciproc, furnizorul sa livreze diverse produse in baza comenzilor beneficiarului, iar beneficiarul sa efectueze pentru furnizor prestatii de marketing si publicitate pentru promovarea produselor acestuia comercializate in hipermarketurile Cora din Bucuresti si Cluj. Partile au emis reciproc facturi. Factura 361/05.06.2009 emisa de reclamanta nu exista in evidentele contabile ale paratei. O parte din obligatii s-au stins partial prin ordinele de compensare 9319660 si 0330017 precum si prin ordinul de plata 1300019729, ramanand de achitat un debit de 936,94 de lei.
In dovedirea sustinerilor, partile au solicitat si instanta a incuviintat proba cu inscrisuri, reprezentand facturi, ordine compensare, ordin plata. Instanta a respins cererea paratei de efectuare a unei expertize contabile in conditiile in care stingerea obligatiilor prin compensare nu se poate stabili prin expertiza, ci opereaza de drept, instanta fiind cea care poate verifica daca compensarea a operat sau nu.
Analizand cererea, prin prisma probelor administrate, instanta retine urmatoarele :
In drept, potrivit art. 969, 970 si 1073 urm C.cv, conventiile legal facute au putere de lege intre parti si trebuie executate cu buna credinta, creditorul avand dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei, in caz contrar avand dreptul la dezdaunare. Totodata, in materia comerciala, dovada relatiilor comerciale se poate face cu orice mijloc de proba, inclusiv facturi semnate si acceptate.
In fapt, prin contractul cadru de achizitii xxxx (f.69 si urm.), reclamanta s-a obligat sa livreze paratei produse, cu obligatia paratei de a achita contravaloarea lor.
Avand in vedere faptul ca in cazul obligatiilor de a da o suma de bani, creditorul trebuie sa dovedeasca existenta creantei, astfel incat daca el face aceasta dovada, neexecutarea se prezuma cat timp debitorul nu dovedeste executarea, fata de contractul indicat mai sus si fata de facturile depuse de reclamanta (f.23-66) rezulta existenta unui drept de creanta in favoarea reclamantei reprezentat de contravaloarea bunurilor livrate in cuantum de 13237,78 de lei debit si, fata de prevederile anexei 3 la contract (f. 82), avand in vedere neachitarea la termen a obligatiilor, si de penalitati in cuantum de 16236,11 lei penalitati.
Instanta retine faptul ca parata nu a contestat primirea bunurilor care fac obiectul facturilor emise de reclamanta. Sustinerile acesteia conform carora factura 316/05.06.2009 nu a figureaza in contabilitatea sa nu sunt de natura sa justifice respingerea cererii reclamantei. Pe langa faptul ca reclamanta a facut dovada existentei facturii 361/05.06.2009 pe care a depus-o la dosar (f. 53), ceea ce conteaza nu este daca parata a inregistrat factura in propria contabilitate, pretinsa neinregistrare fiindu-i imputabila, ci daca bunurile aferente acestei facturi au fost sau nu livrate; in conditiile in care parata nu a contestat primirea bunurilor aferente acestei facturi, rezulta ca reclamanta are dreptul si la recuperarea pretului aferent bunurilor indicate in aceasta factura.
Instanta  nu va retine sustinerile reclamantei conform carora parata nu ar fi avut dreptul sa ii opuna compensarea dupa ce a intrat in procedura insolventei, art. 52 din legea 85/2006 prevazand ca „deschiderea procedurii de insolventa nu afecteaza dreptul unui creditor de a invoca compensarea creantei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci cand conditiile prevazute de lege in materie de compensare legala sunt indeplinite la data deschiderii procedurii”.
Dar, desi compensarea opereaza in general de drept in conditiile art. 1143 Cod civil, partile din prezenta cauza au inteles sa stabileasca prin contractul semnat ca o compensare sa nu opereze decat cu respectarea unei anumite proceduri. Astfel, in art. 13.9 din contract (f. 76) s-a stabilit ca aceasta compensare va fi realizata pe baza formularelor prevazute de legislatia aferenta, care vor fi completate de catre beneficiar si vor fi transmise furnizorului; furnizorul are la dispozitie 10 zile de la primirea formularelor pentru a le transmite beneficiarului semnate si stampilate.   Aceasta clauza reprezinta legea partilor in sensul art. 969 Cod civil si art. 5 Cod civil, nefiind o clauza contrara ordinii publice sau bunelor moravuri. In aceste conditii, pentru a fi operat compensarea invocata, parata nu trebuia doar sa emita ordinele de compensare (f. 114, 115), dar sa le si transmita reclamantei. Avand in vedere, insa, ca parata nu a facut dovada comunicarii ordinelor de compensare catre furnizor conform prevederilor contractuale, rezulta ca aceasta compensare nu a operat, parata datorand intreaga creanta fata de reclamanta.
Ordinul de plata xxx (f. 116) invocat de parata nu face dovada achitarii sumei de 242,47 de lei din debitul care face obiectul prezentei cauze, ci face dovada achitarii sumei de 242 de lei reprezentand „061 AV P din 24.08.2009” fara legatura cu una dintre facturile care fac obiectul prezentei cauze. In ordin nefiind facuta imputatia platii cu referire expresa la una din facturile care fac obiectul cauzei (f.25-66) nu se poate considera ca prin acest ordin s-a stins o parte din debitul care rezulta din aceste facturi.
Pentru toate aceste motive, avand in vedere ca reclamanta a facut dovada dreptului sau de creanta constand intr-o suma de bani, ca parata nu a facut dovada achitarii debitului sau a stingerii acestuia prin alte mijloace, instanta va admite cererea astfel cum a fost formulata si va obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 29473,89 de lei, reprezentand 13237,78 de lei debit si 16236,11 lei penalitati