LITIGIU DE MUNCA. GESTIUNE COLECTIVA. RASPUNDERE MATERIALA. LIPSA VINOVATIEI. CONSECINTE.

LITIGIU DE MUNCA. GESTIUNE COLECTIVA.
RASPUNDERE MATERIALA. LIPSA VINOVATIEI.
CONSECINTE.

         Dispozitiile Legii nr.22/1969 cu privire la angajarea gestionarilor,
constituirea  de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor  se
coroboreaza cu disp.art.270 din Codul muncii ,referitoare la raspunderea
patrimoniala a angajatilor, in sensul ca acestia nu raspund de pagubele provocate in
caz de forta majora ori alte cauze neprevazute si nici atunci cand acestea  se 
incadreaza  in riscul normal al serviciului.
         Expertiza tehnica de specialitate efectuata in cauza a stabilit ca
pierderile de produse petroliere inregistrate in gestiunea analizata se datoreaza unor
cauze exterioare paratilor, in principal sistemului defectuos de inregistrare a
produselor, imputabil reclamantei.
         (Decizia civila nr.20/R-CM din 24 ianuarie 2006
pronuntata de Curtea de Apel Pitesti).
         
         Prin actiunea civila inregistrata  la data de 27 septembrie
2004, reclamanta SNP PETROM S.A. - Sucursala PECO Arges a
chemat in judecata mai multi parati, pentru a fi obligati sa-i plateasca
suma totala de 16.794.000 lei, reprezentand contravaloarea produselor
petroliere, diferenta minus in gestiunea colectiva.
         In motivarea actiunii a sustinut ca, urmarea inventarului
efectuat in gestiunea Statiei nr.8 Campulung, unde paratii isi desfasoara
activitatea, s-a constatat o lipsa de 16.794.000 lei la produse petroliere pe
perioada 1.12.2002 - 30.06.2003.
         Tribunalul Arges, prin sentinta civila nr.521/CM din data de             
19  octombrie 2005 a respins actiunea, retinand urmatoarele:
         Paratii functioneaza la Statia nr.8 Campulung, avand atributii
de gestiune, potrivit contractelor individuale de munca si fisei postului,
iar urmarea inventarierii efectuate in gestiunea acestora, ce a avut in
vedere perioada 1.12.2002-30.06.2003, s-a stabilit o lipsa totala de              
16.794.000  lei.
         S-a mai retinut ca potrivit art.24 din Legea nr.22/1969,
gestionarii raspund de principiu material pentru cauzele provocate in
gestiuni, iar potrivit art.27, in situatia in care paguba a fost cauzata
impreuna cu alti angajati, raspunderea se stabileste proportional cu
contributia fiecaruia la producerea acesteia.
         Pe de  alta parte a retinut ca in temeiul art.270 din Codul
muncii, salariatii raspund patrimonial pentru pagubele cauzate
angajatorului din vina si in legatura cu munca lor, fiind exonerati  in
cazuri de forta majora sau alte cazuri neprevazute care nu puteau fi
inlaturate, ori atunci cand acestea se  incadreaza in riscul normal al
serviciului.
         In cauza, existenta  prejudiciului in gestiunea paratilor este de 
necontestat,  discutabila fiind vinovatia acestora, din continutul
raportului de  expertiza efectuat in cauza rezultand  ca  pierderile de 
produse petroliere inregistrate de reclamanta se datoreaza urmatorilor
factori: diferente mari de temperatura dintre temperatura carburantului
aprovizionat cu cisterna si temperatura carburantului existent in rezervor,
existenta golurilor mari in rezervoare care favorizeaza procesul de
vaporizare si implicit de pierdere a produselor,  evidenta  este tinuta de
reclamanta in unitati de  volum (litri) si nu in unitati de  masa (kg.), care
sunt constante, lipsa unei vanzari fluente a produsului face  ca pierderile
datorate elementului variabil  de temperatura, implicit densitatea,  sa
creasca.
         In consecinta, expertul a apreciat ca lipsurile in discutie se
datoreaza sistemului defectuos de inregistrare a produselor petroliere in
unitati de masura variabile, fara ca acestea sa fie corectate functie de
variatia de temperatura.
         Raportul de expertiza a relevat ca impreuna cu partile s-a
verificat traseul produsului petrolier din rezervoare pana la pompa de
alimentare, constatandu-se  ca nu exista modalitate de neinregistrare a
produsului la livrare, iar partile in prezenta expertului au convenit ca nu
exista un mod de sustragere a acestora din rezervoare sau pe traseul
rezervor-pompa fara ca acestea sa nu fie inregistrate.
         In aceasta situatie, instanta a conchis ca nu se retine 
vinovatia paratilor ca element al raspunderii patrimoniale in producerea  
prejudiciului si ca dimpotriva, in cauza sunt incidente disp.art.29 lit.b din
Legea nr.22/1969 care stipuleaza ca, raspunde integral angajatul care,
nesocotind indatoririle sale de serviciu a adus pagube unitatii prin aceea
ca nu a luat masurile necesare pentru pastrarea bunurilor in conditii
corespunzatoare.
         Si in fine, a retinut ca potrivit fisei postului,  paratii nu aveau
ca atributii de serviciu luarea masurilor pentru pastrarea  bunurilor in
conditii corespunzatoare, acestea presupunand parametrii tehnici si nu de
gestionare a produselor petroliere, specifice sarcinilor lor de serviciu.
         Reclamanta a declarat recurs  impotriva sentintei de mai sus, 
pe care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie in sensul motivelor
prevazute de art.304 pct.9 Cod procedura civila si art.3041 Cod
procedura civila, sustinand in esenta urmatoarele:
         Sub aspectul primului motiv de recurs a sustinut ca instanta
de fond a facut o aplicare gresita a Ordinului Ministrului Industriei si
Comertului  nr.321/2000, incident perioadei august - septembrie 2003 
cand s-a produs prejudiciul, precum si a dispozitiilor art.29 lit.b din
Legea nr.22/1969, coroborate  cu fisa posturilor  paratilor, din care
rezulta atributiile acestora  in sensul actelor normative invocate.
         Sub aspectul celui de al doilea motiv de recurs, a sustinut ca
instanta  si-a  intemeiat exclusiv convingerea pe concluziile raportului de
expertiza, care a dat o interpretare gresita reglementarilor legale aplicabile
cauzei, ignorand Instructiunile de  lucru nr.19988, referitoare la receptia
cantitativa a produselor petroliere, potrivit carora in situatia in care
densitatea  produsului prezinta diferente in minus, lucratorul gestionar
este obligat sa anunte seful depozitului furnizor pentru a analiza cauzele
si a lua masurile care se impun, lucru pe care paratii nu l-au facut.
         Recursul a fost respins ca nefondat, intrucat corect a retinut
tribunalul, ca in gestiunea paratilor s-a constatat o lipsa in suma de 
12.118.200 lei, produse  petroliere, si ca in cazul acestora opereaza o
prezumtie de culpa, ce a fost inlaturata in mod legal.
         Dispozitiile  Legii nr.22/1969 cu privire la angajarea
gestionarilor, constituirea  de garantii si raspunderea in legatura cu
gestionarea bunurilor  se coroboreaza cu disp.art.270 din Codul muncii
referitoare la raspunderea patrimoniala a angajatilor, in sensul ca acestia
nu raspund de pagubele provocate in caz de forta majora ori alte cauze
neprevazute si nici atunci cand acestea  se  incadreaza  in riscul normal al
serviciului.
         Expertiza tehnica de specialitate efectuata in cauza a stabilit
ca pierderile de produse petroliere inregistrate in gestiunea analizata se
datoreaza unor cauze exterioare paratilor, in principal sistemului
defectuos de inregistrare a produselor, imputabil reclamantei.
         Cu prilejul efectuarii lucrarii, in prezenta reprezentantului
reclamantei si paratilor s-a  experimentat traseul  produsului petrolier din
rezervoare pana la pompa de alimentare si s-a stabilit ca nu exista
modalitate de  neinregistrare la livrare, ambele parti fiind de acord  ca nu
se pot sustrage produse petroliere din rezervoare  pe acest traseu fara a fi
inregistrate.
         Cu alte cuvinte, reprezentantul reclamantei a recunoscut
imposibilitatea sustragerilor de catre parati si defectuosul sistem de
inregistrare a produselor petroliere in unitati de masura variabile, ce nu
sunt corectate functie de variatia de temperatura.
         In motivele de recurs reclamanta a aratat, recunoscand  inca o
data, situatia de fapt evocata, ca vinovatia paratilor consta in aceea ca nu
au  incunostintat pe seful depozitului furnizor referitor la situatia expusa,
pentru a lua masurile ce se impun.
         Din aceasta perspectiva instanta de fond a retinut corect
potrivit art.29 lit.b din Legea nr.22/1969, ca angajatii raspund pentru
pagubele aduse unitatii daca nu au luat masurile necesare pentru
pastrarea lor in conditii corespunzatoare, insa conform fisei postului,
paratii nu aveau atributii in sensul celor mentionate, acestea 
presupunand parametrii tehnici si nu de gestionare  a  produselor
petroliere.
         De altfel, potrivit atributiilor si pregatirii lor, gestionarii nici
nu au cunostintele tehnice specifice pentru a sesiza modul defectuos  de
inregistrare a produselor petroliere la variatii de temperatura si nici nu au
obligatia sa cunoasca acest  lucru.
Pentru aceste considerente, a fost mentinuta ca legala decizia recurata, cu
consecinta respingerii caii de atac.