Recidiva postcondamnatorie. Principiul non reformatio in pejus. Fapta care nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

Recidiva postcondamnatorie. Principiul non reformatio in pejus. Fapta care nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

Art.372 alin.1 din Codul pr.penala
Art.385/8 din Codul de pr.penala
Art.18/1 din Cod penal

Intrucat infractiunile pentru care este judecat inculpatul in stare de recidiva postcondamnatorie, instanta de fond era obligata sa revoce, in temeiul dispozitiilor art.84 Cod penal, suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 1 an si sa dispuna executarea separata de pedeapsa aplicata in prezenta cauza. Nelegalitatea sentintei nu poate fi insa inlaturata, fara incalcarea dispozitiilor art.372 alin.1 din Codul pr.penala, coroborat cu art.385/8 din Codul de pr.penala, din moment ce instanta de control judiciar este sesizata numai cu recursul inculpatului, caruia, potrivit textelor de lege amintite nu i se poate agrava situatia in propria cale de atac.  (opinia majoritara)

Tinand cont de continutul concret al faptelor savarsite de inculpat, atingerea minima adusa valorilor aparate de lege, lipsa  vadita de importanta, modul si mijloacele de savarsire a faptei, imprejurarile in care faptele au fost comise si scopul pentru care inculpatul le-a comis, faptele retinute  in sarcina inculpatului nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni. (opinia separata)
 (Decizia penala nr. 372/R din 24 Aprilie 2012)

Prin sentinta penala nr.289 din 29 noiembrie 2011, Judecatoria Campulung, a condamnat pe inculpat pentru 3 infractiuni la 2 ani inchisoare; 3 ani inchisoare si 3 ani inchisoare.
In baza art.85 alin.1 Cod penal, coroborat cu art.86/1 Cod penal, s-a dispus anularea suspendarii conditionate a executarii pedepsei de 1 an inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr.213 din 6 septembrie 2010, pronuntata de Judecatoria Campulung ramasa definitiva prin neapelare, respectiv a executarii pedepsei de 1 an si 6 luni, aplicata prin sentinta penala nr.24 din 4 februarie 2011, pronuntata de Judecatoria Campulung, ramasa definitiva, prin decizia penala nr.471/R din 16 aprilie 2011, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti.
In baza art.39 alin.1 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate in prezenta cauza cu pedepsele de 1 an si 1 an si 6 luni inchisoare, pentru care s-a anulat suspendarea conditionata, dispunandu-se sa se execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani inchisoare, in conditiile art.57 Cod penal.
Spre a hotari astfel, in fapt, prima instanta a retinut ca inculpatul a savarsit cele 3 infractiuni rutiere pentru care a fost trimis in judecata.
Prima instanta a retinut, din fisa de cazier judiciar, ca prin sentinta penala nr.213/2010, pronuntata de Judecatoria Campulung, a fost condamnat la 1 an inchisoare, cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, iar prin sentinta penala nr.24/2011, pronuntata de aceeasi instanta, a fost condamnat la 1 an si 6 luni inchisoare, cu suspendarea pedepsei sub supraveghere, astfel ca in temeiul dispozitiilor art.85 alin.1 si art.86/5 Cod penal, a anulat suspendarea si a contopit cele doua pedepse cu pedepsele aplicate in prezenta cauza, dispunand executarea celei mai grele de 3 ani, in conditii privative de libertate.
Prin decizia penala nr.372/R din 17 aprilie 2012, Curtea de Apel Pitesti, cu majoritate, a admis recursul  inculpatului cu consecinta reducerii de la 2 ani la 1 an a pedepsei aplicate pentru art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu art.37 lit.a Cod penal si art.320/1 Cod procedura penala; si de la cate 3 ani la cate 2 ani pedepsele aplicate in baza art.85 alin.2 si respectiv art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic.art.37 lit.a Cod penal si art.320/1 Cod procedura penala.
S-au recontopit aceste pedepse cu cele de 1 an inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.213/2010 a Judecatoriei Campulung si 1 an si 6 luni aplicata prin sentinta penala nr.24/2011 a Judecatoriei Campulung si s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani inchisoare, mentinand in rest sentinta.
Pentru a pronunta aceasta decizie, curtea a retinut urmatoarele:
Sentinta primei instante este nelegala in partea referitoare la neaplicarea dispozitiilor art.84 Cod penal si tratamentului penal al recidivei.
Intr-adevar, in mod corect prima instanta a retinut ca infractiunile din prezenta cauza au fost comise in stare de recidiva postcondamnatorie, prevazuta de art.37 lit.a Cod penal, respectiv in termenul de incercare al suspendarii conditionate a pedepsei de 1 an, aplicata prin sentinta penala nr.213 din 6 septembrie 2010, pronuntata de Judecatoria Campulung, ramasa definitiva prin neapelare. Ca atare, instanta de fond era obligata sa revoce, in temeiul dispozitiilor art.84 Cod penal, suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 1 an si sa dispuna executarea separata de pedeapsa aplicata in prezenta cauza. Nelegalitatea sentintei nu poate fi insa inlaturata, fara incalcarea dispozitiilor art.372 alin.1 din Codul pr.penala, coroborat cu art.385/8 din Codul de pr.penala, din moment ce instanta de control judiciar este sesizata numai cu recursul inculpatului, caruia, potrivit textelor de lege amintite nu i se poate agrava situatia in propria cale de atac. 
In opinia separata s-a retinut ca, orice sanctiune penala pentru a fi legitima trebuie sa respecte nu numai cerintele expres, formale ale legii, dar sa indeplineasca si cerinta de a fi adecvata situatiei de fapt, respectiv scopului legii penale, inclusiv acela de schimbare a conduitei inculpatului. Altfel spus, sanctiunea penala trebuie aplicata numai daca se impune si daca se realizeaza cerinta de a nu fi excesiva in raport cu criteriile amintite mai sus.
Aceasta conditie a fost avuta in vedere de legiuitor in continutul art.18/1 Cod penal, care permite magistratului de a constata ca o fapta ce are conotatii penale, nu prezinta insa gradul de pericol social al unei infractiuni. In astfel de imprejurari o eventuala pedeapsa penala ar avea evident un caracter excesiv atat fata de situatia de fapt, cat si in raport cu scopul legii penale, a caror elemente rezulta din continutul reglementarilor normative la care se refera dispozitiile art.18/1 Cod penal.
In speta, este evident ca sanctiunea penala care implica si privarea de libertate are un caracter excesiv in raport cu imprejurarile concrete in care fapta a fost savarsita, urmarile acesteia si aspectele concrete privitoare la gradul de instructie al inculpatului, indeletnicirea acestuia, dar si atitudinea sincera pe parcursul procesului penal.
Din probele administrate in cauza a rezultat ca inculpatul a fost depistat de organele de politie conducand un autovehicul, pe un drum public periferic Municipiului Campulung, pe care traficul rutier era redus sau chiar inexistent, ocazie cu care s-a constatat ca inculpatul nu are permis de conducere auto, iar autoturismul nu era inmatriculat in mod corespunzator. Imprejurarile in care aceste fapte au fost savarsite au adus o atingere minima valorilor aparate de legea penala, deoarece nu s-a generat efectiv o stare de pericol pentru traficul rutier. Totodata, continutul concret al faptelor asa cum au fost savarsite, respectiv, pe un drum periferic necirculat, fara a pune in pericol participantii la trafic , demonstreaza lipsa vadita de importanta a acestora.
Trebuie amintit ca intr-o astfel de apreciere nu se poate lua in considerare  aspectul generic  abstract al pericolului pe care fapta penala savarsita il reprezinta, ci elementul concret care rezulta din insasi materialitatea  evenimentului infractional, a modalitatii si imprejurul in care a fost savarsit.
Semnificative pentru o astfel de apreciere sunt si datele referitoare la persoana inculpatului care are o pregatire scolara minima, iar ocupatia sa obisnuita este aceea de cioban. De altfel, in momentul in care a fost depistat in trafic de catre organele de politie, efectua un transport  cu produse specifice ocupatiei sale.
Este adevarat ca inculpatul are statutul de recidivist, pentru ca anterior a mai fost condamnat pentru fapte similare, fiind depistat de organele de politie, in aceeasi zona a orasului Campulung, conducand un autovehicul, in imprejurari si conditii similare.
De remarcat faptul ca legiuitorul nu exclude aplicarea art.18/1 pentru inculpatii care au statutul de recidivisti, desi, incontestabil, o astfel de situatie trebuie avuta in vedere de catre instanta atunci cand apreciaza  asupra aplicarii acestor dispozitii legale.
In opinia separata s-a apreciat ca au prioritate intotdeauna, pentru a stabili daca o fapta prezinta pericolul social al unei infractiuni, aspectele la care se refera dispozitiile art.1 ale art.18/1 Cod penal. Enumerarea realizata de legiuitor a elementelor pe care instanta trebuie sa le aiba in vedere in aprecierea pericolului social al unei infractiuni nu este intamplatoare. Astfel, cu prioritate, trebuie sa se analizeze daca fapta aduce o atingere minima uneia dintre valorile aparate de lege si daca prin continutul ei concret este in mod vadit lipsita de importanta. Aspectele privitoare la conduita faptuitorului la care se refera alin.2 al art.18 au un caracter subsidiar fata de cele mentionate mai sus.
In consecinta, tinand cont de : continutul concret al faptelor savarsite de inculpat, atingerea minima adusa valorilor aparate de lege, lipsa  vadita de importanta, modul si mijloacele de savarsire a faptei, imprejurarile in care faptele au fost comise si scopul pentru care inculpatul le-a comis, rezulta in mod evident ca faptele retinute  in sarcina inculpatului nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Pentru argumentele mai sus expuse, consider ca solutia legala care se impunea era achitarea inculpatului in temeiul disp.art.10 lit.b/1 Cod procedura penala si aret.18/1 Cod penal pentru infractiunile retinute in sarcina sa prin actul de sesizare.
O astfel de solutie se impune si pentru ca, sanctiunea privativa de libertate care  potrivit legii este singura optiune a instantei pentru a fi aplicata inculpatului, are un caracter excesiv evident, depasind prin rigoarea si consecintele ei ceea ce este necesar in vederea realizarii scopului legii penale si pentru schimbarea conduitei inculpatului.