Raspundere patrimoniala. Conditii

     Raspundere patrimoniala. Conditii. Cazuri in care prezumtia de culpa prev. de art.24  din Legea 22/1969 este rasturnata.
     
     Din continutul art.270 C.M rezulta conditiile necesare antrenarii acestei raspunderi, respectiv: calitatea de salariat la angajatorul pagubit a celui care a produs paguba, fapta ilicita si personala a salariatului, savarsita in legatura cu serviciu, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, vinovatia (culpa) salariatului.
     Prezumtia de culpa nascuta in sarcina gestionarului in baza procesului verbal de constatare a lipsurilor in gestiune poate fi rasturnata facand dovada contrara prin acte legale care probeaza inexistenta lipsurilor sau prin dovedirea unor cauze obiective care exclud culpa sa. .In cazuri bine justificate se pot utiliza orice mijloace de proba  prevazute de lege.

     Sectia  conflicte de munca si asigurari sociale –Decizia civila nr.299/16 februarie 2006

     Prin sentinta civila nr.906/31.10.2005 pronuntata de Tribunalul Sibiu in dosar nr.1514/2005 s-a respins actiunea in raspundere patrimoniala formulata de reclamanta S.C. Independenta S.A. Sibiu in contradictoriu cu parata I.N.,  avand ca obiect suma de 297.442.381 lei(Rol) si  a fost obligata parata la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut, in esenta, cu referire la probele dosarului si dispozitiile legale incidente, ca in cauza nu sunt intrunite conditiile raspunderii patrimoniale, respectiv: parata nu a savarsit nici o fapta ilicita in legatura cu munca sa; prejudiciul nu este real si cert; parata a rasturnat prezumtia de vinovatie creata in sarcina sa prin actul de constatare a lipsei in gestiune.
Recursul promovat de societatea reclamanta impotriva acestei hotarari a fost respins de curte pe urmatoarele considerente:
Numai intrunirea cumulativa a conditiilor prev. de art.270 C.M. atrage raspunderea patrimoniala. Lipsa uneia dintre conditiile enumerate inlatura aceasta raspundere.
In speta, intimata I.N. este angajata a societatii recurente  in functia de primitor-distibuitor cu atributii de gestiune, in cadrul biroului depozite, raspunzand de materialele aflate gestiunile nr.26 si 27.
In perioada 27-28.08.2004 s-a procedat la inventarierea laminatelor de aluminiu din gestiunea nr.27, ocazie cu care organul de control a constatat o lipsa in gestiune in suma de 297.442.381, conform procesului verbal atasat la dosarul cauzei.
Potrivit solutiei consacrate de instanta suprema, in cazurile in care se produc lipsuri in gestiune, actul de constatare a lipsei creaza in sarcina gestionarului o prezumtie de culpa care poate fi rasturnata prin acte legale care probeaza inexistenta lipsurilor sau prin dovedirea unor cauze obiective care exclud culpa gestionarului. In situatii bine justificate, ca de exemplu, cand din cauze obiective nu s-a putut tine o evidenta sau pentru a dovedi forta majora ori alte cauze independente de orice vina se pot utiliza orice mijloace de proba prevazute de lege.
In acest context, in cauza, in mod corect,instanta de fond a retinut din probele administrate ca intimata nu este in culpa atata vreme cat paguba s-a produs din cauze obiective si anume in depozitul unde se afla gestiunea intimatei se aflau patru magazii despartite prin plasa si gard stantat, fiecare avand alt gestionar,  iar accesul in magazia intimatei se face printr-o alta magazie, cheia de la lacatul acesteia avand-o doar martorul Z.G. care a relatat ca intimata nu are nici o cheie de la intrarea principala in depozit, iar  depozitul nu are sistem de alarma, intrarile fiind prevazute cu lacate ieftine, rudimentare.
Dealtfel, controlul gestiunii s-a facut in cauza dupa ce intimata a sesizat conducerea societatii cu privire la disparitia din magazia sa a unei cantitati de laminate de aluminiu in cursul lunii iulie 2004 si la  conditiile precare de depozitare a marfii, ocazie cu care s-au efectuat si cercetari penale fara a fi identificati autorii iar fata de gestionara s-a dispus neinceperea urmaririi penale sub aspectul savarsirii infractiuni de neglijenta in serviciu. Sustinerile contestatoarei au fost confirmate de probele testimoniale administrate in cauza.
Asa fiind lipsa vinovatiei intimatei, precum si a caracterului real si cert al prejudiciului, in contextul in care proba certitudinii acestuia incumba angajatorului sunt imprejurari corect retinute de tribunal care impiedica antrenarea raspunderii patrimoniale in speta.
Fata de cele ce preced, in conformitate cu art.321 alin.1, cu aplicarea art.81 din Legea 168/1996, curtea, a respins ca nefondat recursul cu care a fost investita de reclamanta.