REPREZENTAREA CONVENTIONALA. CONTRACTUL PRETE-NOM (MANDATUL FARA REPREZENTARE). DOVADA SIMULATIEI PRIN INTERPUNERE DE PERSOANA. DATA CE INTERESEAZA VALIDITATEA ACTULUI REAL SI SECRET IN SENS DE OPERATIUNE JURIDICA (NEGOTIUM).

REPREZENTAREA CONVENTIONALA. CONTRACTUL
PRETE-NOM (MANDATUL FARA REPREZENTARE).
DOVADA SIMULATIEI PRIN INTERPUNERE DE
PERSOANA. DATA CE INTERESEAZA VALIDITATEA
ACTULUI REAL SI SECRET IN SENS DE OPERATIUNE
JURIDICA (NEGOTIUM).

    Art.1197 Cod civil

         Raporturile dintre mandant si mandatar fiind supuse
regulilor de mandat, in mod corect instanta de apel a retinut ca
pentru a inlatura aparenta creata prin actul public, este necesar sa
se faca dovada simulatiei prin actul juridic secret (real) - act scris
sau inceput de dovada scrisa (art.1197 Cod civil), fiind aplicabile si
dispozitiile art.1198 Cod civil, care permit utilizarea probei cu
martori si prezumtii daca a existat o imposibilitate, fie si morala,
de a-si procura o dovada scrisa.
         In privinta validitatii sale, intereseaza data cand a avut
loc conventia dintre parti, in sens de operatiune juridica
(negotium) si nu data cand se redacteaza inscrisul doveditor, in
sensul de instrumentum, in care s-a consemnat actul real si secret,
inscrisul doveditor putand fi redactat ulterior datei la care a avut
loc conventia si ulterior chiar datei cand se incheie cel de-al doilea
contract.
         
         (Decizia civila nr.494/R din 8 octombrie 2007, pronuntata de
Curtea de Apel Pitesti - Sectia civila, pentru cauza privind conflicte de
munca si asigurari sociale si pentru cauze cu minori si de familie).

                    Constata ca la data de 25.03.2004, reclamantul H.E.  a
chemat in judecata pe paratul   H.J.  pentru a se constata dreptul sau de
proprietate asupra imobilului inscris in cartea funciara la nr.1410,
comuna S.T., numar topo CC 669/1; 669/2; 768, constand in constructii
formate dintr-un atelier cu magazie materiale si camera pe scara, un
atelier mecanic si tamplarie, magazie cereale, patul, 2 magazii cereale cu
doua mori, o rampa, un rezervor carburanti, sediu ferme, cantar bascula,
fantana, platforma betonata si platforma tehnologica, constructii situate
in comuna S.T., judetul T.; sa se dispuna radierea dreptului de proprietate
al paratului asupra imobilelor mai sus individualizate si inscrierea
dreptului de proprietate al reclamantului, cu cheltuieli de judecata.
                    Prin sentinta civila nr.1587 din 10.02.2005, pronuntata de
Judecatoria Timisoara, s-a respins actiunea formulata de reclamantul
H.E. in contradictoriu cu paratul H.J., fiind obligat reclamantul sa
plateasca paratului suma de 6.000.000 lei cheltuieli de judecata.
         Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut
ca la data de 27.02.2002, la sediul A.V.A.B. - AVAB Bucuresti, a avut loc
o licitatie pentru vanzarea unor active proprietatea S.C."P." S.A.
Timisoara.
         La aceasta licitatie s-a inscris un singur participant, respectiv
paratul H.J.,  ca persoana fizica, cetatean roman cu domiciliul in
Germania si resedinta in Timisoara, fiind cel care a adjudecat bunurile
pentru suma totala de 55.130 USD, exclusiv TVA-ul in suma de
10.474,70 USD sau echivalentul acestuia in lei la cursul BNR la data
platii.
         Dupa adjudecare, proprietatea  paratului a fost inscrisa in CF
1410, comuna Sacosu Turces, asupra constructiilor evidentiate sub
numar topo CC 669/1; 669/2; 768, terenul in suprafata de 34.470 m.p.
fiind proprietatea statului.
         S-a mai retinut ca reclamantul a mandatat pe parat sa
cumpere bunurile, iar la dobandirea de catre acesta a dreptului de
proprietate asupra bunurilor licitate, sa procedeze la transferul dreptului
din patrimoniul sau in patrimoniul reclamantului, aducand in acest fel la
indeplinire mandatul primit.
         Prima instanta a retinut in esenta ca, reclamantul nu a facut
dovada existentei mandatului secret incheiat cu paratul, impus ad
probationem de dispozitiile art.1191 Cod civil, privind ca neintemeiata
actiunea in dovedirea simulatiei, motiv pentru care instanta de fond a 
respins-o ca atare.
         A mai retinut prima instanta ca, fiind vorba de simulatie si
tinand seama de principiul consacrat de legislatia civila romana in materia
actelor juridice, in general, potrivit carora proprietatea apartine vointei
reale a partilor, reclamantul trebuia sa faca dovada existentei actului
juridic secret (real), valabil incheiat, respectiv dovada existentei unui act
scris sau a unui inceput de dovada scrisa ce permite utilizarea probei cu
martori si prezumtii.
         Impotriva acestei sentinte civile a declarat apel apelantul-
reclamant H.E., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie pentru
urmatoarele motive:
         1. Hotararea este nelegala, sub aspectul  respingerii probei
testimoniale ca inadmisibila, pentru a dovedi  contractul de mandat fara
reprezentare dintre parti. In mod  gresit instanta de fond a considerat ca
in speta,  nu sunt incidente disp.art.1198 Cod civil, deoarece din probele
administrate rezulta ca intre parti  existau relatii de familie si raporturi de
prietenie si de afaceri, consolidate de-a lungul multor ani de parteneriat, 
iar procesul verbal al Adunarii generale a Asociatiilor Helptreppenlifte
Gmbh din 08.03.2004, reprezinta  un inceput de dovada scrisa in sensul
art.1197 cod civil.
         2. S-au interpretat si aplicat gresit disp.art.1175 Cod civil,
1539 si 1541 cod civil,  deoarece mandatul este un contract consensual
care ia nastere prin simplul acord de vointa al partilor,  fara a fi supus
vreunei forme speciale,  care poate fi dat  tacit , daca din imprejurari de
fapt neindoielnice rezulta vointa de a contracta. Din probele administrate
in cauza rezulta ca paratul a actionat in baza unui mandat expres conferit
de reclamant, starea de fapt expusa corespunzand situatiei juridice
cunoscuta in literatura de specialitate, sub denumirea de  mandat fara
reprezentare, sau conventie de  prete - nom.
         Prin decizia nr.427/A/2005 Tribunalul Timis a declinat
competenta de solutionare a apelului in favoarea Curtii de Apel
Timisoara,  care la 01.09.2005,  a scos cauza de pe rol si a inaintat-o 
aceleiasi instante , Tribunalul Timis, spre competenta solutionare.
         Prin incheierea nr.127/A/27.02.2006,  Tribunalul Timis a
inaintat dosarul Tribunalului Arges ca urmare a stramutarii judecarii
cauzei, dispusa prin incheierea nr.10540/13.12.2005  a Inaltei Curti de
Casatie si Justitie.
         Prin decizia civila nr.746 din 14 noiembrie 2006, pronuntata
de Tribunalul Arges - Sectia civila, s-a admis apelul declarat de apelantul-
reclamant H.E. - la Societatea Civila Profesionala "A.", impotriva
sentintei civile nr.1587 din 10.02.2005, pronuntata de Judecatoria
Timisoara, intimat-parat fiind H.J. - la Cabinet Avocat O.S. M..
         S-a schimbat sentinta in sensul ca s-a admis in parte actiunea
modificata.
         S-a constatat partial simulata licitatia organizata de A.V.A.B.
la 27.02.2002 pentru vanzarea patrimoniului denumit Ferma Sacosu
Turcesc (fara teren) si respectiv pentru vanzarea mijloacelor fixe ale
Fermei "G" (fara teren).
         S-a constatat ca reclamantul este proprietarul activelor mai
sus mentionate (fara teren), astfel cum au fost identificate in anexele I si
respectiv III la procesul-verbal de licitatie nr.122/27.02.2002, urmand ca
prezenta sa tina loc de act de vanzare-cumparare.
         S-a respins capatul de cerere privind inscrierea dreptului de
proprietate in Cartea Funciara.
         A fost obligat intimatul-parat sa plateasca apelantului-
reclamant 7.525 lei RON cheltuieli de judecata la fond si apel.
         Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut
urmatoarele:
         Primul motiv de apel este fondat,  ca urmare, tribunalul
incuviintand audierea a patru martori, cate doi pentru fiecare parte.
         In speta, reclamantul invoca conventia de prete - nom, care
este in realitate o simulatie prin interpunere de persoane, indiferent daca
persoana care contracteaza cu mandatarul ocult, este sau nu partas la
simulatie; in ambele cazuri,  actul public consfinteste o situatie juridica
necorespunzatoare  realitatii,  si deci este simulat, supus regimului juridic
prev.de art.1175 cod civil.
         Si in aceasta situatie,  raporturile dintre mandant si mandatar
sunt supuse regulilor de la mandat, si pentru a inlatura aparenta creata
prin actul public (dar nereal),  este necesar sa faca dovada simulatiei prin
actul juridic secret (real) -  act scris sau inceput de dovada scrisa (art.1197
Cod civil),  fiind aplicabile si disp.art.1198 Cod civil, care permit
utilizarea probei cu martori si  prezumtii daca a existat o imposibilitate,
fie si morala, de a-si procura o dovada scrisa.
         In speta, ceea ce trebuie dovedit in conditiile art.1197 sau
1198 cod civil,  este existenta mandatului dat de reclamant paratului, de a
cumpara in numele lui.
         In conformitate cu disp.art.1197 cod civil,  pentru a fi in
prezenta unui inceput de dovada scrisa, sunt necesare a fi intrunite
urmatoarele cerinte:
         1. existenta unei scripturi, a carei provenienta sa nu poata fi
pusa la indoiala;
         2. scriptura sa emane de la partea careia i se opune; daca
scrierea emana de la ambele parti,  ea poate fi primita ca un inceput de
dovada scrisa;
         3. scrierea sa faca verosimil faptul pretins; ea nu trebuie sa
vizeze in mod nemijlocit faptul pretins ci si un fapt conex din care se pot
trage concluzii privitoare la existenta faptului pretins.
         Tribunalul apreciaza ca procesul verbal  al adunarii din 
08.03.2004,  intruneste cele trei conditii aratate mai sus.
         In primul rand, acest proces verbal este un inscris sub
semnatura privata,  a carui provenienta nu poate fi pusa la indoiala,
respectiv contestata. Intr-adevar,  scrierea nu emana numai de la partea
careia i se opune, adica de la parat,  dar  provine de la ambele parti,  cata
vreme paratul a participat la sedinta respectiva si a semnat procesul
verbal fara a avea vreo obiectiune.
         Si cea de-a treia conditie este indeplinita, atata timp cat se
face vorbire  despre drepturile asupra terenurilor pe care paratul le are in
custodie si la care nu poate renunta, nu le poate greva cu sarcini sau
instraina, urmand a le transfera  apelantului.
         Prin urmare, in mod gresit prima instanta a retinut ca proba
cu martori in completarea acestui inceput de dovada scrisa este
inadmisibila.
         Si cel de-al doilea motiv de apel este fondat.
         Contractul de mandat fara reprezentare este  actul juridic 
prin care  mandatarul lucreaza pe seama mandantului dar in numele sau
personal, fara a-l reprezenta pe mandant. In cazul acestui act juridic,
interpunerea de persoane este reala , deoarece intermediarul  dobandeste
in patrimoniul sau dreptul de la tertul contractant si are obligatia,
conform contractului de mandat fara reprezentare, sa il transmita apoi
mandantului sau,  ramas ocult.
         Tribunalul apreciind ca inceput de dovada scrisa procesul
verbal incheiat la 08.03.2004, retine ca in acea sedinta, intimatul,
afirmand ca transfera drepturile sale asupra terenurilor din Sacosu si
Banloc si mentionand ca le detine in custodie pentru apelant, a
recunoscut implicit ca in sarcina sa exista obligatia de a transmite
bunurile dobandite in baza mandatului dat. Mai mult, intimatul insusi
aminteste de lista de inventar a licitatorului, pe care urmeaza, de
asemenea, sa o predea apelantului.
         Martorii audiati in cauza confirma existenta actului secret
(mandatul fara reprezentare),  incheiat intre parti.
         Martorii audiati de intimat, au relatat ca stiu de la acesta
despre litigiul de fata si nu cunosc nimic personal , prin propriile simturi
(asa cum cere legea),  despre modul cum a intrat in proprietatea
bunurilor in litigiu paratul intimat. Martorul R.J. a aratat ca nu stie cine
era proprietarul constructiilor din jurul baltilor si nici cu ce bani s-au
cumparat si ca a  mers impreuna cu ambele parti sa viziteze fermele
Banloc si  Ghiroda.
         Declaratiile celor doi martori propusi de apelant se
coroboreaza cu   sustinerile  intimatului din sedinta  ce a avut loc la
08.03.2004. Astfel, acestia au aratat ca reclamantul  avea mai multe
afaceri in domeniul piscicol, pe care dorea sa le dezvolte,  dovada fiind  si
faptul ca a cumparat integral societatea SC P. SA , in cadrul procesului de
privatizare, investind acolo sume foarte mari de bani. De asemenea,
apelantul  este cel care se interesa personal  de situatia   fermelor de
pescuit, el deplasandu-se de mai multe ori la sediul societatii si discutand
cu directorul acesteia.
         Ambii martori au relatat ca apelantul dorea sa cumpere cele
doua ferme piscicole , Sacosu si Banloc, care urmau sa fie scoase la
licitatie, cunoscand aceasta situatie personal si ca,  neavand o societate
comerciala persoana juridica romana si nefiind cetatean roman nu putea
participa la licitatie.
         Intimatul nu a contestat faptul ca apelantul era asociat intr-o
societate comerciala , SC H. SRL , dar avea neintelegeri financiare grave
cu celalalt asociat,  ceea ce facea imposibila  participarea acestei societati
la licitatie .
         Ambii martori au aratat ca au fost de fata la discutii intre
parti, stabilindu-se ca intimatul va participa la licitatie pentru  apelant, 
deoarece are dubla cetatenie si va cumpara el imobilele,  cu banii
reclamantului, urmand ca ulterior, sa-i transfere acestuia dreptul de
proprietate , dupa infiintarea societatii comerciale  ce l-ar fi avut ca
asociat unic.
         Chiar intimatul a recunoscut cum arata si martorii ca
apelantul s-a deplasat la Bucuresti si a asistat la licitatie. Conform
inscrisurilor de la dosar coroborate cu declaratiile martorilor, suma
reprezentand TVAS si impozitele au fost achitate de  secretarul personal
al apelantului, cu bani de la acesta.
         Martora O. I., a declarat ca si anterior licitatie, paratul nu s-a
interesat  personal de ea, ca director, despre cele doua ferme, numai
reclamantul facand acest lucru.
         De altfel,  acesta a si reparat toate cladirile de la Sacosu si o
parte din  cele de la Banloc iar angajatii sai exercita  posesia bunurilor
celor  doua ferme.
         In raport de aceste considerente, tribunalul apreciaza ca in
speta se regaseste  coexistenta celor doua acte juridice , cel public
(incheiat intre intimat si AVAB) si actul secret ( mandatul fara
reprezentare dintre parti). Din probele administrate reiese cu certitudine 
acordul simulatoriu,  implicit, care presupune ca , mandatarul  ocult
(intimatul) actioneaza in nume propriu , dar pe  seama mandantului sau
(apelantul).
         Cum apelantul nu este  cetatean roman, acesta nu poate
dobandi prin acte intre vii,  dreptul de  proprietate asupra terenurilor,
conform art.44  din Constitutie in redactarea anterioara modificarii si
republicarii.
         Ca si mandatar, intimatul este obligat  sa-i predea apelantului
tot ce a primit in executarea mandatului. Cum a refuzat sa faca acest
lucru de buna voie, tribunalul apreciaza partial simulata licitatia
organizata de AVAB la 27.02.2002, respectiv numai cu privire  la activul
Fermei Sacosu Turcesc si mijloacele fixe ale Fermei Ghiroda , in ambele
situatii fara teren, pentru considerentul sus aratat.
         Pe cale de consecinta, in temeiul art.1174 si 1175 Cod civil, ca
efect al simulatiei intre parti, contractul de mandat fara reprezentare are
valoarea unui antecontract, astfel ca va constata ca reclamantul este
proprietarul activelor celor doua ferme  piscicole,  Sacosu Turcesc si
Ghiroda, fara teren , prezenta hotarare urmand a tine loc de act de
vanzare cumparare.
         In conformitate cu disp.art.3 si 47 din Legea 7/1996,
inscrierea dreptului de proprietate in cartea funciara, se face de catre
Oficiul Judetean de Cadastru si Publicitate Imobiliara, in baza cererii
formulate , la care se ataseaza actele doveditoare, documentatia cadastrala
si orice alte inscrisuri cerute de lege.
         Prin urmare, o astfel de cerere adresata instantei de judecata,
cu atat mai mult cu cat hotararea judecatoreasca ce tine loc de act de
vanzare cumparare nu este irevocabila, apare ca  inadmisibila.
         Pentru aceste considerente, instanta de apel a pronuntat
solutia expusa mai sus.
         Impotriva acestei decizii civile au declarat recurs ambele parti,
respectiv recurentul-reclamant H.E., cat si recurentul-parat H.J..
         Prin recursul sau, recurentul-reclamant H.E. a criticat decizia
civila pentru motivul prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila,
aratand ca hotararea este pronuntata cu incalcarea si aplicarea gresita a
dispozitiilor art.33-34 si art.3 si art.47 din Legea nr.7/1996, precum si a
celor ale art.17 Cod procedura civila.
         In dezvoltarea acestui motiv de recurs se sustine ca in mod
nelegal s-a respins ca inadmisibil capatul de cerere privind inscrierea
dreptului sau de proprietate in cartea funciara pe considerentul ca o
asemenea cerere este de competenta Oficiului de Cadastru si Publicitate
Imobiliara.
         Potrivit dispozitiilor art.33 alin.(1) din Legea nr.7/1996, daca
cuprinsul cartii funciare nu corespunde in privinta inscrierii, cu situatia
juridica reala, se poate cere rectificarea acesteia.
         Dispozitiile art.34 pct.(3) si (4) din aceeasi lege, stipuleaza ca
orice persoana interesata poate cere rectificarea inscrierilor din cartea
funciara, daca printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila s-a
constatat ca nu mai sunt indeplinite conditiile de existenta a dreptului
inscris ori ca inscrierea din cartea funciara nu este in concordanta cu
situatia reala actuala a imobilului.
         Recurentul-reclamant, fata de aceste dispozitii legale,
considera ca actiunea introductiva modificata privind inscrierea in cartea
funciara a dreptului sau de proprietate asupra constructiilor, fermelor
piscicole Sacosu Turcesc si Ghiroda, este o veritabila cerere accesorie de
rectificare a cartii funciare, iar potrivit art.17 Cod procedura civila
"cererile accesorii sunt in caderea instantei competente sa judece cererea
principala".
         Constatandu-se ca licitatia organizata de A.V.A.B. in data de
27.02.2002 este simulata partial cu privire la activul Fermei Sacosu
Turces si mijloacele fixe ale Fermei Ghiroda si ca reclamantul este
titularul dreptului de proprietate asupra acestor active, fara teren, nu mai
sunt indeplinite conditiile de existenta a dreptului de proprietate pentru
paratul H.J., asupra constructiilor, iar inscrierea din cartea funciara nu
mai este in concordanta cu situatia reala actuala a lor.
         Se mai arata ca Tribunalul Arges trebuia sa admita in totalitate
apelul, sa schimbe sentinta civila in sensul admiterii in totalitate a actiunii
introductive modificate, inclusiv cererea accesorie de rectificare a cartii
funciare, chiar daca hotararea judecatoreasca pronuntata in cauza nu este
irevocabila, deoarece rezolvarea actiunii accesorii de rectificare a cartii
funciare este independenta de imprejurarea ca hotararea judecatoreasca
este ori nu irevocabila.
         Mai mult, hotararea putea deveni irevocabila prin
neexercitarea de catre parti a caii de atac, iar pe de alta parte, potrivit
art.377 pct.1 Cod procedura civila, hotararea este definitiva si de aceea, in
baza art.29 lit.b din Legea nr.7/1996, recurentul-reclamant era indrituit la
inscrierea provizorie a dreptului sau de proprietate asupra constructiilor
ce fac obiectul litigiului de fata.
         Se solicita admiterea recursului declarat impotriva deciziei
civile nr.747/14.11.2006, pronuntata de Tribunalul Arges, cu cheltuieli de
judecata.
         Prin recursul sau, recurentul-parat H.J. critica aceeasi decizie
civila pentru motivele prevazute de art.304 pct.7 si 9 Cod procedura
civila.
         1 - In cadrul primului motiv de recurs se arata ca instanta de
apel a preluat in totalitate sustinerile apelantului-reclamant din recursul
sau (recalificat ulterior ca fiind apel), fara sa supuna aceste sustineri unei
analize utile si pertinente raportata strict la speta dedusa judecatii.
         Se pretinde o expunere "stufoasa" privitoare la mandatul fara
reprezentare care ar fi existat intre parat si reclamant, cel de prete-nom,
facute de catre reclamant cu rea credinta, sanctionate de prevederile
art.723 si art.1081 pct.1 lit.a   Cod procedura civila.
         Se mai arata ca, apelantul-reclamant a invocat si argumentat
fortat existenta mandatului fara reprezentare, a profitat de traduceri
incorecte ale unor termeni din limba germana, a impus audierea unor
martori direct interesati si dependenti financiar de reclamant (avocat,
consilier juridic), a depus declaratii pe proprie raspundere ale unor fosti
martori angajati (U.S. - f.27, 28, avocat G.H. - f.26).
         Instanta de apel a insusit in considerentele hotararii fara nici o
cenzura motivele de apel, motive care in esenta sunt total straine de
pricina dedusa judecatii.
         Daca se analizeaza obiectiv materialul probator administrat in
cauza de catre instanta de fond (f.99-100, 101), corelarea acestora
demonstreaza ca nu se poate retine existenta unei simulatii prin
interpunere de persoane, a mandatului fara reprezentare sau a conventiei
de prete-nom.
         In continuare, recurentul-parat arata ca nu au fost analizate
atent inscrisurile prezentate in traducere legalizata din limba germana,
intrucat procesul-verbal al Adunarii Generale a Asociatilor H.GmbH
Germania din 08.03.2004, se refera la terenuri, fara nici o legatura cu
Ferma Sacosu Turcesc.
         Nu s-au analizat declaratiile celor doi martori audiati la
Judecatoria Timisoara, ambii vorbind de afacerile partilor in legatura cu
lifturile (f.101 dosar nr.4279/2004), fara a face vreo referire la vreo
conventie sau simulatie intervenita intre parat si reclamant.
         Recurentul-parat apreciaza ca, fata de cele de mai sus, sunt
total straine de natura pricinii considerentele hotararii pronuntate.
         2 - In cadrul celui de-al doilea motiv de recurs, intemeiat pe
dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, prin care se sustine ca
instanta de apel a pronuntat o hotarare lipsita de temei legal, data cu
aplicarea gresita a legiui, recurentul-parat H.J. sustine urmatoarele:
         a) procesul-verbal al Adunarii Generale a Asociatilor H.
GmbH Germania din 08.03.2004, asa cum este redactat, se impunea a fi
prezentat in traducere legalizata integrala, ci nu doar a unor extrase
trunchiate, el nu reprezinta un inceput de dovada scrisa, astfel incat
administrarea probei testimoniale era inadmisibila.
         Acest proces-verbal sus-mentionat priveste cu totul alte
probleme decat activul Fermei Sacosu Turcesc, priveste o societate
germana ce se ocupa cu fabricarea lifturilor pentru handicapati, el nu se
refera la Ferma Sacosul Turcesc si nu reprezinta un inceput de dovada
scrisa, astfel cum este definit de art.1197 alin.2 Cod civil.
         Desi face dovada participarii paratului la aceasta adunare, in
calitate de asociat, nu cuprinde nici o mentiune in legatura cu existenta
vreunui acord intre parti cu privire la dobandirea dreptului de proprietate
asupra bunurilor in litigiu, iar declaratia paratului in sensul ca "sunt de
acord sa cedez terenurile" nu poate conduce la stabilirea unei legaturi
intre obiectul discutiilor purtate in data de 08.03.2004 si obiectul material
al actiunii de fata, nici la caracterul simulat al participarii sale la
cumpararea bunurilor in nume propriu care sa permita completarea cu
declaratii de martori.
         Reclamantul trebuia sa faca dovada existentei actului juridic
secret (real), valabil incheiat, respectiv dovada existentei unui act scris sau
a unui inceput de dovada scrisa, ce permite utilizarea probei cu martori,
actiunea in dovedirea simulatiei fiind neintemeiata.
         Reclamantul nu a facut dovada existentei contractului secret
incheiat cu recurentul-parat impus ad probationem de dispozitiile
art.1191 Cod civil, fiind astfel inadmisibila proba cu martori, nefiind
incidente dispozitiile art.1198 Cod civil.
         Reclamantul a fost prezent la Bucuresti si putea astfel sa
liciteze personal la 27.02.2002, nu trebuia sa infiinteze vreo societate
comerciala la care ulterior sa transfere activul adjudecat, pentru ca avea in
Romania societate comerciala deja infiintata, asa cum rezulta din
inscrisurile depuse la dosar.
         Instanta facand aplicarea dispozitiilor art.1198, ale art.1175,
1539 si 1541 Cod civil, a aplicat in mod gresit legea, aceste texte de lege
nefiind incidente in cauza.
         Se sustine ca in acest fel i-a fost incalcat recurentului-parat
dreptul de proprietate garantat de Constitutia Romaniei, de art.480 si
urmatoarele Cod civil, de tratatele la care Romania a aderat, prin
pronuntarea unei hotarari legale.
         b) N-a fost depus juramantul de catre traducatorul autorizat
care a realizat traducerea din limba germana, ceea ce atrage consecintele
legale de rigoare.
         Se solicita admiterea recursului, cu cheltuieli de judecata.
         La data de 07.05.2007 (f.96-102), recurentul-parat H.E. a
formulat "Precizari" la recursul declarat impotriva deciziei civile
nr.746/14.11.2006 pronuntata de Tribunalul Arges, pe care le-a dezvoltat
potrivit celor trei motive de recurs din recursul initial, dupa cum
urmeaza:
         La primul motiv de recurs se precizeaza ca decizia instantei
de apel a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii (art.304 pct.9
Cod procedura civila).
         Se critica faptul ca procesul-verbal din 08.03.2004 a fost
insusit si calificat cu usurinta de catre instanta de apel, drept inceput de
dovada scrisa.
         Procesul-verbal mentionat cuprinde discutiile purtate in
Adunarea Generala a Asociatilor H., consemnate in limba germana,
societatea avand ca obiect vanzarea de lifturi. S-a facut referire la
custodia unor terenuri, care insa nu s-au cumparat la licitatie, ci s-au
cumparat constructii si alte bunuri mobile.
         Pentru a exista simulatia prin interpunere de persoane, in
cadrul contractului de mandat fara reprezentare, este obligatorie existenta 
unui act secret ce trebuia sa fie incheiat inainte sau concomitent cu actul
public. Nu s-a intocmit un act secret, situatie in care procesul-verbal
AGA din 08.03.2004 ar putea fi singurul inceput de dovada de act secret
scris (art.1175 si 1197 Cod civil), fiind insa intocmit la peste 2 ani de la
existenta actului public (27.02.2002).
         Instanta de apel a pus baza pe declaratiile unor martori
interesati sau care au relatii de subordonare totala cu reclamantul, asa
cum s-a aratat initial la primul motiv de recurs (G.H., O.I.), fara a analiza
obiectivitatea martorilor.
         In recurs (calificat apoi apel), reclamantul nu a facut referire
la vreo conventie sau simulatie (f.3 a recursului).
         Din corelarea logica a probelor nu se poate retine existenta
unei simulatii prin interpunere de persoane si nici a contractului de
mandat fara reprezentare.
         Nu exista o simulatie, ambele contracte corespund vointei
reale a partilor, asa cum exista aceasta vointa la momentul incheierii
fiecaruia dintre cele doua contracte (cel public si respectiv cel secret
incheiat dupa primul).
         Se precizeaza ca cel de-al doilea motiv de recurs, se
intemeiaza pe dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, dupa care,
se arata ca:
         La licitatia din 27.02.2002, paratul a cumparat Fermele Sacosu
Turcesc, Banloc si Ghiroda (mijloace fixe), toate acestea fara terenuri.
         In procesul-verbal al Adunarii Generale din 08.03.2004 s-a
mentionat transferul drepturilor asupra unor terenuri, dar cedarile de
terenuri privesc cu totul alte aspecte fata de proces.
         Instanta de apel a retinut ca in procesul-verbal din 08.03.2004
s-a facut referire la Fermele Sacosu si Banloc, iar in dispozitiv a admis
actiunea pentru Fermele Sacosu si Ghiroda, fara alta motivare.
         Rezulta implicit ca paratul a licitat in nume propriu Ferma
Banloc, de unde rezulta prezumtia puternica si determinanta ca si
celelalte doua ferme le-a licitat in nume propriu.
         Nu exista nici o mentiune in legatura cu existenta vreunui
acord intre parti cu privire la dobandirea dreptului de proprietate asupra
bunurilor in litigiu, iar declaratia paratului din cuprinsul actului, potrivit
careia este de acord sa cedeze terenurile, nu poate stabili nici o legatura
intre obiectul discutiilor din 08.03.2004 si obiectul material al actiunii de
fata si nu poate confirma caracterul simulat al participarii paratului.
         Se pretinde ca instanta de apel a judecat cu totul altceva decat
a cerut reclamantul in actiunea sa.
         Prin admiterea actiunii in declararea simulatiei, instanta
trebuia sa constate simulat actul public, adica procesul-verbal din
27.02.2002 si valabil actul secret ce ar fi trebuit incheiat intre parti inainte
sau concomitent cu licitatia.
         Instanta de apel nu a definit actiunea (in declararea simulatiei)
si nu a expus considerentele pentru care a apreciat partial simulata
licitatia.
         Instanta de apel a transformat actiunea in realizare formulata
de catre reclamant intr-o actiune in constatare bazata pe dispozitiile
art.111 Cod procedura civila si a "constatat ca reclamantul este
proprietarul activelor mai sus mentionate (fara teren), astfel cum au fost
identificate in Anexele I si III la procesul-verbal de licitatie
nr.122/27.02.2002, urmand ca prezenta sa tina loc de act de vanzare-
cumparare".
         Instanta nu putea sa constate ca paratul este proprietarul
bunurilor pentru ca apoi sa pronunte o hotarare care sa tina loc de act de
vanzare-cumparare, intrucat vanzarea bunurilor a avut loc prin licitatie de
catre A.V.A.B. catre parat, acesta din urma avand doar obligatia de a le
preda.
         Cand obligatiile nu sunt executate de catre mandatarul ocult,
mandantul poate intenta o actiune in declararea simulatiei pentru a se
inlatura aparenta creata prin actul public in conditiile art.1175 Cod civil,
fiind aplicabile dispozitiile art.1198 Cod civil, care permit utilizarea
probei cu martori si prezumtii.
         Procesul nu a fost legat in mod obligatoriu cu toate partile
participante la incheierea contractelor invocate in actiune, in concret nu a
fost citata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, simulatia           
putandu-se declara numai in contradictoriu cu aceasta, care a participat la
incheierea actului public (licitatia din 27.02.2002).
         Reclamantul putea sa participe personal la licitatie, s-a aflat la
locul licitatiei si avea infiintata o societate comerciala in Romania.
         Se pretinde incalcarea dispozitiilor art.1191, 1175, 1539, 1541,
1197 si 1198 Cod civil.
         In privinta celui de al treilea motiv de recurs, recurentul-parat
precizeaza ca se bazeaza tot pe dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura
civila si nu necesita lamuriri sau precizari suplimentare.
         In principal se solicita admiterea recursului si modificarea
deciziei pronuntata de instanta de apel, in sensul respingerii apelului
declarat de reclamant, iar in subsidiar se cere admiterea recursului,
casarea deciziei tribunalului cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului,
intrucat instanta s-a pronuntat cu privire la aspecte care nu au fost
cuprinse in actiune, fiind necesara totodata completarea probelor pentru
lamurirea adevaratelor raporturi juridice dintre parti, martorii audiati fiind
subiectivi in relatarile facute, aflandu-se in relatii de subordonare cu
reclamantul, impunandu-se administrarea de noi probe.
         Intrucat instanta a solutionat altceva fata de ce s-a cerut,
rezulta implicit ca nu a solutionat fondul procesului, in raport cu obiectul
actiunii.
    Ambele recursuri  au fost privite ca nefondate pentru
urmatoarele considerente:
            In privinta recursului declarat de recurentul-reclamant H.E.,
Curtea retine ca unica critica in sensul nelegalitatii hotararii instantei de
apel prin neadmiterea in totalitate a actiunii introductive urmare
respingerii capatului de cerere privind inscrierea dreptului de proprietate
in cartea funciara, nu se verifica.
         Atat prin actiunea introductiva (f.1 dosar fond), cat si prin
modificarea de actiune, recurentul-reclamant a solicitat inscrierea
dreptului de proprietate asupra imobilelor situate in extravilanul comunei
Sacosu Turcesc, compus din constructiile indicate expres in acest capat
de cerere (f.28 dosar fond).
         Prin urmare, instanta de judecata nu a fost investita cu cerere
accesorie de rectificare a cartii funciare, astfel cum sustine recurentul-
reclamant in motivele de recurs (f.78, randul 7 - dosar recurs).
         Or, criticile formulate in prezentul recurs de catre recurentul-
reclamant sunt intemeiate in drept pe dispozitiile art.33 alin.1, art.34
pct.3 si 4 din Legea nr.7/1996, care statueaza situatiile in care se poate
cere rectificarea cuprinsului cartii funciare.
         De aceea, in mod corect instanta de apel a retinut ca in
conformitate cu dispozitiile art.3 si 47 din Legea nr.7/1996, inscrierea
dreptului de proprietate in cartea funciara se face de catre Oficiul
Judetean de Cadastru si Publicitate Imobiliara in baza cererii formulata
de catre cel interesat, la care se ataseaza actele doveditoare, documentatia
cadastrala si orice alte inscrisuri cerute de lege.
         Mai mult, prin dispozitiile art.34 din Legea nr.7/1996 se arata
ca "Orice persoana interesata poate cere rectificarea inscrisurilor in cartea
funciara daca printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila s-a
constatat ca nu mai sunt intrunite conditiile de existenta a dreptului
inscris ori ca inscrierea din cartea funciara nu este in concordanta cu
situatia reala actuala a imobilului".
         Corect instanta de apel a retinut in considerentele deciziei
civile recurate ca o astfel de cerere adresata instantei de judecata atata
timp cat hotararea judecatoreasca nu este irevocabila, apare ca
inadmisibila, cu atat mai mult cu cat dispozitiile art.31 din Legea
nr.7/1996, in sensul ca "Inscrierea provizorie in cartea funciara se face in
cazul dobandirii unor drepturi afectate de conditia suspensiva sau daca
hotararea judecatoreasca pe care se intemeiaza nu este definitiva si
irevocabila", au fost abrogate prin titlul XII, art.I, pct.39 din Legea
nr.247/2005, acestea fiind inlocuite prin dispozitiile art.34, amintite mai
sus, ceea ce justifica respingerea cererii ca inadmisibila.
         Dispozitiile art.17 Cod procedura civila, potrivit carora
"Cererile accesorii si incidentale sunt in caderea instantei competenta sa
judece cererea principala", nu se pot aplica decat sub conditia respectarii
regulilor de competenta generala.
         Este obligatia instantei competente sa judece cererea
principala de a-si verifica competenta si cu privire la cererea accesorie,
incidentala sau conexa.
         Atata timp cat cererea de inscriere in cartea funciara a
dreptului de proprietate asupra imobilelor situate in extravilanul comunei
Sacosu Turcesc, formulata de reclamant, este de competenta Oficiului de
Cadastru si Publicitate Imobiliara - organ al administratiei chemat sa
rezolve o asemenea cerere, in mod corect cererea a fost respinsa.   Cert
este insa faptul ca potrivit art. 3l6 combinat cu art.298 si art.294 Cod
procedura civila,in recurs nu se poate schimba calitatea partilor,cauza sau
obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se pot face alte cereri
noi.                                                                               
         Fata de aceste considerente, recursul formulat de recurentul-
reclamant H.E., este nefondat.
         Si recursul formulat de recurentul-parat  H.J.a fost apreciat ca
nefondat pentru considerentele ce urmeaza:
         Inainte de a trece la analiza motivelor de recurs formulate de
catre acest recurent, Curtea in baza art.137 Cod procedura civila se va
pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura care fac de prisos, in
totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.
         Exceptia privind insuficienta timbrare a recursului formulat
de recurentul-parat H.J., ridicata de recurentul-reclamant prin aparator in
sedinta publica din 01.10.2007, in sensul nedovedirii achitarii taxei de
timbru in cuantum de 2.514 lei, care ar atrage anularea acestuia, nu se
verifica.
         Este de observat ca intre data acordarii cuvantului asupra
recursurilor (01.10.2007) si data pronuntarii solutiei (08.10.2007), la data
de 04.10.2007, recurentul-parat H.J. a depus copie certificata a chitantei
seria AA nr.68767/21.03.2007, prin care se dovedeste ca s-a achitat de
catre acesta taxa judiciara de timbru in suma de 2.514 lei, pentru dosarul
nr.2323/109/2006 (f.210 dosar recurs), care coincide in cuantum cu cea
pusa in vedere  de catre instanta recurentului-parat, prin aparator, in
sedinta publica din 4 iunie 2007 (f.186 - dosar recurs).
         In consecinta, cum recurentul-parat s-a conformat obligatiei
de plata a taxei de timbru intocmai celei puse in vedere de catre instanta,
exceptia insuficientei timbrarii a recursului de fata este neintemeiata,
urmand a fi respinsa, atata timp cat nu se impune aplicarea dispozitiilor
art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997.
         Se verifica insa, in parte, exceptia de nulitate absoluta a
motivelor de recurs cuprinse in "Precizari" la recursul initial declarat de
recurentul-parat  H.J.,  exceptie ridicata de aparatorul recurentului-
reclamant H.E., intemeiata in drept pe dispozitiile art.3021 alin.1 lit.c Cod
procedura civila.
         Intr-adevar, dispozitiile art.3021 alin.1 lit.c Cod procedura
civila, sanctioneaza cu nulitate, necuprinderea in cererea de recurs a
motivelor de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul si dezvoltarea lor,
sau, dupa caz, mentiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu
separat.
         Art.303 (1) Cod procedura civila arata ca "Recursul se va
motiva prin insasi cererea de recurs sau inauntrul termenului de recurs",
iar prin alineatul 2 se precizeaza ca "Termenul pentru depunerea
motivelor se socoteste de la comunicarea hotararii, chiar daca recursul s-a
facut mai inainte".
         In sfarsit, art.301 Cod procedura civila statueaza ca
"Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotararii, daca 
legea nu dispune altfel_"
         Cercetand inscrisul de la filele 80-83 dosar recurs, Curtea
constata ca recurentul-parat H.J., a motivat recursul prin insasi cererea de
recurs, criticand hotararea recurata pentru trei motive intemeiate in drept
pe dispozitiile art.304 pct.7 si 9 Cod procedura civila.
         Nu sunt prezente in dosar alte inscrisuri prin care motivele de
recurs sa fie precizate printr-un memoriu separat, care oricum trebuia
facut inauntrul termenului de recurs.
         Potrivit dovezii de la fila 73 dosar apel, hotararea civila 
recurata nr.746/14.11.2006, pronuntata de Tribunalul Arges, a fost
comunicata recurentului-parat H.J.la Cabinet Avocat O.S.M., la data de
15.02.2007, cand a inceput sa curga termenul de recurs pentru aceasta
parte, care potrivit art.101 (1) Cod procedura civila expira in data de
03.03.2007 (sambata).
         Avand in vedere ca dispozitiile art.101 (5) Cod procedura
civila si faptul ca termenul din 03.03.2007, precum si cel din data de
04.03.2007 se sfarseste cand serviciul este suspendat, acesta s-a prelungit
pana la sfarsitul primei zile de lucru urmatoare, ultima zi de depunere a
motivelor de recurs fiind cea care corespunde datei de 05.03.2007.
         Prin urmare, numai motivele de recurs cuprinse in inscrisurile
de la filele 80-83 sunt formulate in termen, iar in situatia in care
"Precizarile" la recursul declarat impotriva deciziei civile
nr.746/14.11.2006 pronuntata de Tribunalul Arges, vor excede acestora,
in baza art.3021 (1) lit.c Cod procedura civila vor fi constatate nule, de
vreme ce respectivele "Precizari" s-au depus direct in instanta la data de
07.05.2007, deci cu mult peste termenul legal de recurs (f.96-102 dosar
recurs).
         Trecand la compararea motivelor de recurs cu "Precizarile" la
recurs facute de recurentul-parat H.J., se constata urmatoarele:
         In primul rand, in "Precizarile" la recurs, cele trei motive de
recurs sunt intemeiate in drept pe dispozitiile art.304 pct.9 Cod
procedura civila, eliminandu-se astfel critica ce constituie obiectul
primului motiv de recurs din recursul initial, intemeiata in drept pe
dispozitiile art.304 pct.7 Cod procedura civila "prin care s-a pretins ca
exista motive total straine de natura pricinii in hotararea recurata".
         Oricum, chiar ramanand la unica incadrare in drept a celor
trei motive de recurs expuse in "Precizarile" la recursul initial, se constata
ca in cadrul acestora apar critici noi de nelegalitate a hotararii recurate,
privitoare la:
         - critica referitoare la faptul ca instanta de apel a judecat cu
totul altceva decat a cerut reclamantul in actiunea sa (pagina 99 recurs);
         - critica in sensul ca, instanta de apel a transformat actiunea in
realizare formulata de catre reclamant, intr-o actiune in constatare bazata
pe dispozitiile art.111 Cod procedura civila (pagina 100 recurs);
         - critica in sensul ca procesul ce constituie obiectul dosarului
de fata nu a fost legata in mod obligatoriu cu toate partile participante la
incheierea contractelor invocate in actiune si anume, in concret, nu a fost
citata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare (actuala
Autoritate pentru Valorificarea Activelor Statului - A.V.A.S.).
         Cum dezvoltarea lor nu face posibila incadrarea intr-unul din
motivele initiale din recurs, nefiind totodata nici motive de ordine
publica care sa poata fi invocate din oficiu de instanta de recurs, cu
obligatia sa le puna in dezbaterea partilor (art.306 Cod procedura civila),
se constata ca ele sunt motive noi de recurs care nu se regasesc in
continutul motivelor initiale de recurs, fiind lovite de nulitate potrivit
art.3021 (1) lit.c Cod procedura civila, facand de prisos cercetarea
acestora de catre instanta.
         Trecand la analiza motivelor de recurs formulate in termen
legal, s-a constat ca acestea sunt nefondate, astfel:
         1. Nu se verifica critica intemeiata in drept pe dispozitiile
art.304 pct.7 Cod pr.civila, intrucat considerentele hotararii pronuntate
de instanta de apel nu sunt straine de natura pricinii.
         Aceasta intrucat instanta de apel prin considerentele sale a
constatat ca in speta se regaseste coexistenta celor doua acte juridice, cel
public (incheiat intre intimatul H.J. si A.V.A.B) si altul secret (mandatul
fara reprezentare intre parti) si a apreciat ca din probele administrate
reiese cu certitudine  acordul simulatoriu, care presupune ca, mandatarul
ocult (intimatul) a actionat in nume propriu, dar pe seama mandantului
sau (apelantul).
         Or, prin modificarea de actiune, reclamantul H.E., in
motivarea acesteia a pretins ca paratul H.J., a actionat ca mandatar al sau
atunci cand a achizitionat la licitatie bunurile deduse judecatii, urmand ca
ulterior sa transfere dreptul de proprietate, aceasta stare de fapt
constituind situatia juridica cunoscuta in literatura de specialitate sub
denumirea de mandatul fara reprezentare sau conventia de prete-nom
(f.29 dosar fond).
         Motivarea hotararii instantei de fond este clara, precisa, ea nu
se rezuma la insiruire de fapte si argumente, ci se refera la probele
administrate in cauza, fiind in concordanta cu acestea, raspunzand in fapt
si in drept la toate pretentiile formulate de catre parti.
         De aceea, hotararea instantei de apel nu cuprinde
considerente straine pricinii de fata, asa cum se pretinde prin acest motiv
de recurs.
          Instanta de apel, prin considerentele hotararii, urmareste
daca in speta este dovedita existenta mandatului dat de reclamant
paratului de a cumpara in numele lui, mai intai daca sunt intrunite
cerintele dispozitiilor art.1197 Cod civil, dupa care apreciaza ca procesul
verbal al adunarii generale din 8 martie 2004, intruneste cele trei conditii
ale acestui text de lege si ca acest documente este un inceput de dovada
scrisa, ceea ce face posibila administrarea probei cu martori in
completarea acestuia (f.71 dosar apel).
         Valorificand apoi probele testimoniale, instanta de apel a
apreciat ca in speta se regaseste coexistenta a doua acte juridice: cel
public (incheiat intre intimat si AVAB) si actul secret (mandatul fara
reprezentare intre parti-fila 71 verso, 72 dosar apel).
         Cum din considerentele de mai sus rezulta cu prisosinta ca
hotararea tribunalului nu cuprinde considerente straine de natura pricinii,
acest motiv este nefondat.
         Intrucat, totusi, in primul motiv din recursul initial al
paratului se critica analiza necorespunzatoare de catre instanta de apel a
inscrisurilor prezentate in traducere legalizata din limba germana, mai
precis a procesului verbal al Adunarii Generale a Asociatilor H.T.
GMBH Germania din 08.03.2004 si ca din materialul probator nu se
poate retine incidenta unei simulatii prin interpunere de persoane, critici
reluate in primul si cel de-al doilea motiv de recurs din precizarile
ulterioare, vor fi analizate si se va raspunde prin considerente comune,
dupa cum urmeaza.
         Conventia prete-nom este o simulatie prin interpunere de
persoane indiferent ca persoana care contracteaza cu mandatarul ocult
este sau nu partas la simulatie, in ambele cazuri actul public consfinteste
o situatie juridica necorespunzatoare realitatii, si deci este simulat, supus
regimului juridic prevazut de art.1175 Cod civil.
         Raporturile dintre mandant si mandatar fiind supuse regulilor
de mandat, in mod corect instanta de apel a retinut ca pentru a inlatura
aparenta creata prin actul public, este necesar sa se faca dovada simulatiei
prin actul juridic secret (real) - act scris sau inceput de dovada scrisa
(art.1197 Cod civil), fiind aplicabile si dispozitiile art.1198 Cod civil, care
permit utilizarea probei cu martori si prezumtii daca a existat o
imposibilitate, fie si morala, de a-si procura o dovada scrisa.
         Simulatia este o operatie juridica care implica incheierea a
doua contracte.
         Primul contract, numit contrainscris, reprezinta vointa reala a
partilor in care sunt precizate adevarate raporturi juridice pe care partile
inteleg sa le stabileasca, dar il tin secret.
         Acest prim contract, numit real si secret, trebuie sa fie
anterior sau concomitent fata de cel de-al doilea contract.
         In privinta validitatii sale, intereseaza data cand a avut loc
conventia dintre parti, in sens de operatiune juridica (negotium) si nu
data cand se redacteaza inscrisul doveditor, in sensul de instrumentum, in
care s-a consemnat actul real si secret, inscrisul doveditor putand fi
redactat ulterior datei la care a avut loc conventia si ulterior chiar datei
cand se incheie cel de-al doilea contract.
         In mod concret instanta de apel a apreciat ca procesul verbal
al adunarii generale din 08.03.2007 intruneste cerintele la care se refera
dispozitiile art.1197 Cod civil, fiind un inscris sub semnatura privata, a
carei provenienta nu poate fi pusa la indoiala.
         Totodata, acest inscris face verosimil faptul pretins, intrucat
la dosar exista traducerea integrala a procesului verbal al Adunarii
Generale a Asociatilor Societatii H.T. GMBH Germania din data de
08.03.2004, realizata  de S. E. K., traducator autorizat, in cuprinsul
caruia, respectiva pagina 4, pct.A, alin.1 este consemnata precizarea
"Dl.H. transfera drepturile sale asupra terenurilor din Sacos si
Banloc_detinute in custodie pentru dl.H., impreuna cu inventarul
conform listei de inventar a licitatorului", ceea ce dovedeste o legatura
intre continutul discutiilor din data de 08.03.2004 si obiectul material al
actiunii de fata (f.24 dosar apel).
         Asadar, acest inceput de dovada scrisa nu se refera numai la
terenuri cum eronat se sustine de catre recurentul-parat prin motivele de
recurs, ci cuprinde obligatia de transfer a paratului catre reclamant a
inventarului conform listei de inventar a licitatiei.
         Fiind stabilite corect aceste chestiuni de drept, bine instanta
de apel a trecut la admiterea si administrarea probei testimoniale,
aplicand dispozitiile legale ce constituie sediul materiei, respectiv
dispozitiile art.1175, 1198, 1539 si 1541 Cod civil, fiind in prezenta unei
simulatii prin interpunere de persoana.
         Martorii au fost audiati dupa depunerea juramantului potrivit
art.193 (1) Cod pr.civila, iar in cazul in care nu spun adevarul savarsesc
infractiunea de marturie mincinoasa, partile interesate avand posibilitatea
sa formuleze plangere penala impotriva lor, in situatia in care ar aprecia
ca unul/unii din martori a/au denaturat adevarul in relatarile facute.
         Nici cel de-al treilea motiv de recurs nu se verifica.
         Nedepunerea juramantului de catre traducatorul autorizat
care a realizat traducerea din limba germana cu prilejul audierii
martorului G.H.s-a datorat imprejurarii ca dispozitiile art.206 Cod
pr.civila, care impuneau obligativitatea depunerii juramantului de catre
experti, aplicabile si traducatorilor prin efectul normei de trimitere de la
art.142(1) Cod pr.civila, reintroduse prin art.I, pct.67 din OUG
nr.138/2005, au fost abrogate prin art.I pct.31 din Legea nr.219/2005.
         Cum Legea nr.219/2005 a fost publicata in Monitorul Oficial
nr.609/14.07.2005, deci inainte ca traducatorul autorizat sa realizeze
traducerea din limba germana cu prilejul audierii martorului G.H. (31
octombrie 2006 - fila 50 - dosar apel), depunerea juramantului
traducatorului autorizat S.A.R., nu mai era impusa de lege.                                     
         Avand in vedere ca ambele recursuri declarate de parti au fost
respinse ca nefondate, s-au compensat si cheltuielile de judecata avansate
in recurs de catre acestea.
Fata de aceste considerente, in baza art.312(1) Cod pr.civila, au fost
respinse ambele recursuri, ca neintemeiate.