Inlocuirea masurii arestarii preventive. Caracterul repetat al cererilor formulate.

Inlocuirea masurii arestarii preventive. Caracterul repetat al cererilor formulate.
Art. 139 alin. (1) Cod procedura  penala

In intervalul scurt de timp de la momentul mentinerii detentiei si pana la momentul formularii cererii de punere in libertate, nu au intervenit elemente de fapt sau de drept care sa justifice concluzia instantei de fond ca "s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii" - art. 139 alin. (1) Cod procedura  penala.
          Pe fondul lipsei, in perioada de timp amintita, a elementelor de fapt sau de drept care sa justifice concluzia ca s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii se impune, deopotriva, consecventa actualei solutii a instantei de recurs in raport cu solutia anterioara a aceleiasi instante. (opinie majoritara)

Mentinerea detentiei preventive a inculpatului, nu poate constitui un temei al prelungirii acesteia sine die, la fiecare termen de judecata la care instanta pune in discutie legalitatea si temeinicia arestarii, in conformitate cu prevederile art. 300/2 rap. la art. 160/b din Codul de procedura penala, fiind necesar un nou examen al cauzei concrete deduse judecatii, in raport cu faptele pentru care a fost dispusa arestarea inculpatilor, calitatea acestora, modul de savarsire a faptelor, natura infractiunilor, circumstantele concrete ale cauzei si cele privind persoana acuzatilor. (opinie separata)

(Decizia penala nr.360/R din 23 aprilie 2012)

Prin incheierea  din 18 aprilie 2012, Tribunalul Valcea, in baza art.139 alin.1 Cod procedura penala si art.145 Cod procedura penala, a admis cererile de inlocuire a masurii arestarii preventive formulate de inculpatii : T.G.O., D.M. M., zis G. si  I.G.C..
A inlocuit masura arestarii preventive luata fata de inculpatii I.G., T.G.O. si D.M.M., cu masura obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu.
A constatat ca sunt intemeiate cererile de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu, respectiv tara formulate de inculpatii I. G.C., T.G. O. si D. M. M.
A retinut tribunalul ca in acceptiunea legiuitorului masurile preventive au un caracter provizoriu, iar temeiurile in virtutea carora sunt luate nu pot fi absolute, imuabile, ele suferind modificari sau chiar disparand prin insasi perioada prelungita petrecuta in stare de arest si nu neaparat prin indeplinirea vreunui act de procedura.
                    S-a constatat ca in cauza nu se identifica elemente concrete care sa conduca in mod rezonabil la concluzia unui pericol real si actual pentru ordinea publica, neexistand nicio dovada ca aceasta ar fi intr-adevar amenintata prin lasarea in libertate a inculpatilor, instanta a avut in vedere circumstantele personale ale fiecarui inculpat, stadiul procesual al dosarului.
Datele ce caracterizeaza persoana inculpatilor, cu referire la varsta tanara, gradul de instruire, situatia familiala sau absenta antecedentelor penale, precum si perioada relativ indelungata in care s-au aflat in detentie,  peste 12 luni , interval in  care au putut sa constientizeze consecintele deloc neglijabile pe care le atrage savarsirea unor astfel de fapte, ceea ce face si improbabila o eventuala reluare a activitatii infractionale, mai ales ca nu s-au formulat noi acuzatii la adresa acestora, au fost retinute de tribunal in sensul ca pericolul pe care lasarea acestora in libertate il prezinta pentru societate s-a diminuat , nemaifiind oportuna mentinerea starii de arest preventiv.
S-a remarcat ca, la dosar, nu exista date  care sa contureze probabilitatea unei conduite, individuale sau conjugate, negative din partea inculpatilor indreptata impotriva normalei derulari a procesului penal.
Prin urmare, instanta a analizat echilibrul dintre masura privarii de libertate pe de o parte si interesul public de protectie a cetatenilor impotriva comiterii de infractiuni grave, dedus din modul in care se presupune ca au actionat inculpatii si cu privire la care au existat si exista  indicii, cel putin la acest moment procesual.
S-a retinut ca dispozitiile art.136 alin. 8 Cod procedura penala obliga organele judiciare ca, la alegerea unei masuri preventive, sa se tina seama de scopul acesteia, gradul de pericol social al infractiunii, sanatatea, varsta, antecedentele si alte situatii privind persoana fata de care se ia masura.
S-a constatat astfel ca, in cauza, in ceea ce-i priveste si pe inculpati sunt aplicabile dispozitiile art. 139 alin. 1 Cod procedura penala.
Potrivit acestui text de lege, masura preventiva se inlocuieste cu alta masura preventiva, cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii.
Infractiunile pentru care sunt judecati inculpatii prezinta un grad ridicat de pericol social insa, asa cum arata dispozitiile art. 136 - alegerea masurii nu se poate fundamenta exclusiv pe acest considerent - este de altfel si practica constanta a ICCJ si a CEDO, cu atat mai mult cu cat, in cauza, de la luarea masurii arestarii s-au scurs peste 12 luni, iar de la pretinsa savarsire a faptelor, de asemenea, au trecut peste  trei ani.
Avand in vedere aceste aspecte, precum si timpul de peste 12 luni de arest preventiv executat deja de inculpati, instanta apreciaza ca prin punerea lor in libertate nu s-ar produce nici un impact negativ in societate si nu ar fi afectata buna desfasurare a judecatii.
In argumentarea solutiei privind inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, instanta a avut in vedere principiul egalitatii de tratament, inculpati care au fost arestati la aceeasi data, pentru aceleasi fapte presupus a fi savarsite in aceeasi perioada de timp si care in prezent sunt liberi.
Prin decizia penala nr.360/R din 23 aprilie 2012, Curtea de Apel Pitesti, cu majoritate,  a admis recursul parchetului, cu consecinta respingerii cererilor de inlocuire a masurii arestarii preventive formulate de inculpatii D.M.M., I.G.C. si T.G.O, retinand urmatoarele:
La data de,  02.04.2012  Tribunalul Valcea a dispus, prin incheiere, in baza art. 160/b C Cod procedura penala raportat la art.139 Cod procedura penala inlocuirea masurii arestarii inculpatilor  I.G.- C., T.G.- O. si D.M.- M. cu masura obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu. Aceasta dispozitie a fost apreciata ca neintemeiata de Curtea de Apel Pitesti, care, prin decizia nr. 311/R/06 aprilie 2012 a casat incheierea si a mentinut masura arestarii acestor inculpati. La 12 zile de la aceasta decizie, aceiasi inculpati au formulat cerere de inlocuire a masurii arestarii cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, cerere admisa la data de 18 aprilie 2012 de catre  Tribunalul Valcea, prin incheierea ce formeaza obiectul prezentului recurs.
                       Curtea retine ca, din actele si lucrarile dosarului nu rezulta ca, in scurtul interval de timp ( 06 aprilie 2012 - 18 aprilie 2012 ), ar fi intervenit elemente de fapt sau de drept care sa justifice concluzia instantei de fond ca "s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii" - art. 139 alin. (1) Cod procedura  penala.
                      Pe fondul lipsei, in perioada de timp amintita, a elementelor de fapt sau de drept care sa justifice concluzia ca s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii - curtea retine ca se impune, deopotriva, consecventa actualei solutii a instantei de recurs in raport cu solutia anterioara a aceleiasi instante.
In opinia separata, se sustine ca s-ar fi impus a fi mentinuta solutia judecatorului fondului.
In continuare, judecatorul a aratat ca este adevarat, prin mai multe hotarari pronuntate asupra chestiunii preventiei pana la acest moment curtea de apel a mentinut detentia preventiva a inculpatului, insa acesta nu poate constitui un temei al prelungirii acesteia sine die, la fiecare termen de judecata la care instanta pune in discutie legalitatea si temeinicia arestarii, in conformitate cu prevederile art. 300/2 rap. la art. 160/b din Codul de procedura penala, fiind necesar un nou examen al cauzei concrete deduse judecatii, in raport cu faptele pentru care a fost dispusa arestarea inculpatilor, calitatea acestora, modul de savarsire a faptelor, natura infractiunilor, circumstantele concrete ale cauzei si cele privind persoana acuzatilor.