Inlocuirea masurii arestarii preventive a inculpatului cu masura obligarii de a nu parasi tara, care prezinta garantiile necesare pentru atingerea scopului urmarit prin aplicarea dispozitiilor art. 145/1 alin.2 Cod pr.penala raportat la art. 145 alin...

      Prin incheierea de sedinta din data de 18 martie 2009, pronuntata de Tribunalul Neamt in dosarul nr. 3840/103/2008,in baza art.300/2 raportat la art. 160/b alin.3 Cod procedura penala, s-a mentinut starea de arest a inculpatului B. G.
      Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a avut in vedere ca masura luata fata de inculpat este legala jar temeiurile care au stat la baza luarii ei impun in continuare privarea de libertate. S-a apreciat ca exista in continuare cazul de luare a masurii arestarii preventive prevazut in art. 148 alin. 1 lit.f Cod procedura penala, respectiv ca pentru infractiunea de care este invinuit, legea prevede pedeapsa inchisorii cu mult mai mare de 4 ani jar lasarea in libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
      Prima instanta a mai considerat ca pentru realizarea scopului general prevazut in art. 136 alin.1 Cod pr.penala, acela de a sigura buna desfasurare a procesului penal, este necesara mentinerea masurii preventive a arestarii.
      Impotriva acestei incheieri, in termen legal a declarat recurs inculpatul, care atat personal, cat si prin intermediul aparatorului desemnat din oficiu, a solicitat judecarea in continuare in libertate, pe considerent ca nu mai subzista temeiurile avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive, in conditiile in care a avut o contributie mica la comiterea infractiunii, respectiv aceea doar de a transporta cateva persoane , la lucru in Grecia. Ca argument a lipsei de pericol, social pentru ordinea publica, a fost invocata persoana inculpatului, care nu este cunoscuta cu antecedente penale, avand o buna conduita pana la varsta de 53 de ani.
      Instanta de control judiciar, analizand incheierea atacata, atat prin prisma motivelor invocate de catre inculpat, cat si din oficiu, a constatat ca recursul este intemeiat, din urmatoarele considerente:
      Inculpatul, a fost trimis in judecata prin rechizitoriul DIICOT, pentru comiterea in fractiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 al. 1 din Legea 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. De mentionat ca inculpatul a fost arestat preventiv in cursul urmaririi penale, respectiv la data de 02 octombrie 2008, prin incheierea nr.31 pronuntata de catre Tribunalul Neamt, in dosarul nr.3516/103/2008, invocandu-se ca temei de drept dispozitiile artl.148 litera f din Codul de procedura penala.
      Din dosarul instantei de fond, rezulta ca in cauza, cercetarea judecatoreasca a fost terminata, in sedinta din data de 18 martie 2009, punandu-se concluzii pe fond, iar din lipsa de timp pentru deliberare, pronuntarea a fost amanata. Prin aceeasi incheiere, instanta de fond a mentinut starea de arest a inculpatului, pe motiv ca subzista temeiurile avute in. vedere la luarea acestei masuri, respectiv cele prevazute de art, 148 lit.f din Codul de procedura penala.
      Referitor la temeiul prevazut de an. 148 alin. 1 lit.f Cod procedura penala, Curtea a apreciat ca trebuie sa existe probe, din care sa rezulte ca lasarea in libertate a inculpatului in momentul de fata , ar mai prezenta un pericol pentru ordinea publica, iar acest pericol sa fie un unul concret, iar nu doar unul abstract.
      Din examinarea dosarului nu a reiesit ca ar exista vreo proba din care sa rezulte ca lasarea in libertate a inculpatului in acest moment al procesului penal armai prezenta un pericol concret si actual pentru ordinea publica.
      In aprecierea persistentei pericolului pentru ordinea publica a lasarii in libertate a inculpatilor s-a pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudenta CE.D.O. care a statuat ca simpla invocare de organele judiciare a motivelor generale pentru care o persoana poate fi lipsita de libertate, cum sunt necesitatea conservari probelor, impiedicarea exercitarii de presiuni asupra partilor vatamate sau a martorilor sau o posibila intelegere intre inculpati si complicii sai, ori pentru a proteja ordinea publica in cazul infractiunilor cu puternic ecou in randul comunitatii, necesitatea de a preveni savarsirea de noi infractiuni sau de impiedica fuga inculpatilor, nu au caracterul unor motive permanente decat daca se bazeaza pe fapte de natura sa arate ca libertatea inculpatului ar tulbura in continuare, in mod real, ordinea publica.
      Ori, din verificarea actelor si lucrarilor dosarului nu a rezultat existenta unor probe care sa justifice judecarea in continuare a inculpatului, in. stare de arest. Astfel de la data arestarii preventive a inculpatului, a trecut o perioada relativ mare de timp, perioada in care a fost finalizata urmarirea penala, s-a dispus trimiterea inculpatului in judecata, s-a efectuat cercetarea judecatoreasca, in cadrul careia au fost administrate toate probele considerate utile cauzei, in momentul de fata, inculpatul nemaiputand influenta in vreun mod desfasurarea procesului,scopul masurii luate impotriva inculpatului fiind atins.
      Curtea examinand actele si lucrarile dosarului si vazand prevederile art. 139 Cod procedura penala, cu referire la art. 145/1 Cod procedura penala, pentru a asigura buna desfasurare in continuare a procesului penal, respectiv participarea inculpatului la judecarea eventualelor cai de atac, a apreciat ca se impune inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura preventiva a obligarii de a nu parasi tara si in consecinta a dispus punerea de indata a inculpatului in libertate, daca nu este arestat in alta cauza, iar supravegherea inculpatului pe durata acestei masuri va fi incredintata Politiei, de la domiciliul acestuia.
      In raport de cele aratate, recursul inculpatului a fost admis, incheierea casata numai cu privire la starea de arest si retinand cauza spre rejudecare sub acest aspect,pe fond, in baza art.139 si 145/1 Cod pr.penala, s-a dispus inlocuirea masurii arestului preventiv cu obligarea de a nu parasi tara.