Restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale.

Restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale.

Art.332 Cod procedura penala

Curtea a retinut ca, in mod corect prima instanta a facut in cauza aplicarea acestei institutii procesuale a restituirii pentru refacerea urmaririi penale, potrivit prevederilor art.332 Cod pr. penala, fara a fi necesar ca in prealabil, instanta sa acorde prioritate dispozitiilor art.300 alin.2, vizand verificarea la prima infatisare a regularitatii actului de sesizare.
In cauza, nu opereaza aceasta ultima institutie procesuala, nefiind vorba de o neregularitate a actului de sesizare, care se putea acoperi prin inlaturarea acesteia de indata sau prin acordarea unui termen, ci de o sesizare nelegala, sub aspectul actelor procesuale si procedurale ce au stat la baza intocmirii rechizitoriului.
Institutia prevazuta de art.332 C.p.pen, vizeaza nulitatea absoluta a actului de sesizare, care poate sa fie invocata in tot cursul judecatii, asa cum just a procedat prima instanta.
Asa fiind, restituindu-se cauza pentru refacerea urmaririi penale, urmeaza a fi avute in vedere toate garantiile procesuale vizand exigentele unui proces echitabil si ale dreptului la aparare, asa cum au fost mentionate de prima instanta, inlaturandu-se, totodata, si alte aspecte aratate in motivarea instantei, cum ar fi si aceea a audierii inculpatului, in cursul urmaririi penale, atat in calitate de martor, cat si in calitate de invinuit, urmand ca, in cauza, cercetarea penala sa se faca in conditiile legii.

(Decizia penala nr. 350/2012 din 19 Aprilie 2012)

Prin sentinta penala nr.130 din 16 ianuarie 2012, Judecatoria Pitesti, a respins ca nefondate exceptiile invocate de catre inculpatul P. R. D. (motivul 2) si inculpata I. N.A. (motivul 2), a admis exceptiile invocate de catre inculpatul P.R. D. (motivul 1) si inculpata I. N.A. (motivul 1). 
In temeiul art. 332 al. 2 Cpp comb. cu art. 197 al. 2 Cpp, art. 6 Cpp si art. 6 din CEDO, s-a desesizat si a restituit cauza parchetului pentru refacerea urmaririi penale in prezenta cauza, avand ca obiect savarsirea infractiunii prev. de art. 42 al. 1 si 3 din Legea nr. 161/2003 de catre inculpatul P.M. D.,  si infractiunea prev. de art. 26 Cp rap. la art. 42 al. 1 si 3 din Legea nr. 161/2003, art. 42 alin. 1 si 3 din Legea nr. 161/2003 de catre inculpata I. N..
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a constatat, ca prin rechizitoriul nr. X/P/2011 din 28.09.2011 al parchetului, s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatului P.R.D., pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 42 alin. 1 si 3 din Legea nr. 161/2003 si a inculpatei I. N.A., pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 26 Cp rap. la art. 42 alin. 1 si 3 din Legea nr. 161/2003, art. 42 alin 1 si 3 din Legea nr. 161/2003.
In esenta, in actul de sesizare s-a retinut, ca la data de 19.05.2011, in intervalul orar 16:17-16:20, inculpatul P.R.D. a accesat fara drept, prin incalcarea masurilor de securitate, sistemul informatic reprezentat de contul de e-mail apartinand partii vatamate I.G.C..
De asemenea, in sarcina inculpatei I. N.A. s-a retinut ca a pus la dispozitia inculpatului P. R.D., parola si raspunsurile la intrebarile ajutatoare necesare accesarii contului de e-mail, apartinand partii vatamate I.G.C., iar la data de 19.05.2011, in intervalul orar 21:53-21:57, fara drept, prin incalcarea masurilor de securitate, a accesat sistemul informatic reprezentat de contul de e-mail, apartinand partii vatamate.
La termenul de judecata din data de 09.01.2012, aparatorii celor doi inculpati au invocat exceptii cu privire la neregularitatea actului de sesizare, in sensul ca urmarirea penala in cauza este lovita de nulitate absoluta, pentru motivele expuse in mod detaliat in cuprinsul inscrisurilor depuse la dosarul cauzei.
Astfel, a retinut instanta de fond, motivul 2 invocat in cuprinsul exceptiilor de catre aparatorii inculpatilor este identic si se refera la imprejurarea ca la data de 05.09.2011 a fost efectuat in cadrul urmaririi penale un experiment judiciar la care cei doi inculpati nu au luat parte nici personal, nici prin avocat, nefiind informati despre efectuarea actului, conform art. 172 Cpp, neexistand niciun act al procurorului prin care sa se dispuna un asemenea experiment (care are valoarea probanta a unei reconstituiri).
Aparatorii inculpatilor au considerat, ca acestora li s-a ingradit dreptul la aparare, nu li s-a adus la cunostinta intregul material de urmarire penala, li s-a ingradit dreptul la informare privind efectuarea unui act de urmarire penala, li s-a ingradit dreptul de a proba lipsa de temeinicie a acestui experiment asupra faptelor si li s-a ingradit dreptul la un proces echitabil, fiind in imposibilitate de a proba lipsa de temeinicie a acestui experiment printr-un experiment similar, solicitand restituirea cauzei la procuror, in vederea refacerii urmaririi penale, in baza art. 332 Cpp, art. 197 Cpp rap. la art. 6 alin. 2 Cpp corob. cu art. 6 alin. 3 Cpp, art. 5 pct. 2 si art. 6 CEDO rap. la art. 172 Cpp.
Referitor la motivul 1 al exceptiilor invocate de catre inculpatul PRD, s-a solicitat restituirea cauzei la procuror, in vederea refacerii urmaririi penale, in baza art. 332 Cpp, art. 197 Cpp rap. la art. 6 alin. 2 Cpp corob. cu art. 6 alin. 3 Cpp, art. 5 pct. 2 si art. 6 CEDO rap. la art. 172 Cpp, pe considerentul ca urmarirea penala este lovita de nulitate intrucat pentru o perioada de timp, inculpatul a avut atat calitatea de martor, cat si de invinuit, iar sub calitatea de martor, i s-a ingradit dreptul la informare si de a nu se autoincrimina (art. 14 pct. 3 din Pactul Drepturilor Civile si Politice), lipsind garantiile unui proces echitabil in conditiile unei cercetari judecatoresti bazate pe o urmarire penala nelegala, in care a fost deopotriva si invinuit si martor, neexistand acte procedurale legate de atribuirea calitatii de martor.
S-a precizat, ca la data de 30.06.2011, parchetul a intocmit procesul verbal de aducere la cunostinta a invinuirii, actul vizand comiterea unei singure infractiuni, respectiv cea prev.. de art. 42 alin 1 si 3 din Legea nr. 161/2003, la datele de 30.06.2011 si 26.08.2011, lui P.R.D. i se ia declaratie de invinuit, iar la aceeasi data, de 26.08.2011, i se ia declaratie de martor, fara sa existe ordonanta de scoatere de sub urmarire penala, confirmata de procurorul ierarhic superior, la data de 31.08.2011 i se ia un supliment de declaratia ca invinuit, iar la data de 26.09.2011 odata cu prezentarea materialului de urmarire penala, se infirma declaratia de martor, fara sa i se aduca la cunostinta din nou invinuirea si incadrarea faptei, fara a i se acorda timpul necesar pregatiri apararii.
Din punct de vedere procedural, s-a sustinut ca, respectiva calitate de martor se obtine in urma unei rezolutii de scoatere de sub urmarire penala, inculpatul neputand fi martor la comiterea prezumtivei infractiuni a inculpatei, in care este acuzata de complicitate cu inculpatul, pentru comiterea unei infractiuni unde este si martor, iar rezolutia de scoatere de sub urmarire penala (care nu exista), nu putea fi infirmata decat de procurorul ierarhic superior, singurul act care putea duce la incetarea calitati de martor, perioada in care nu puteau fi luate si coexista declaratii de martor simultan cu declaratii de invinuit, respectiv cu procese verbale de confruntare cu P. R.D., in calitate de invinuit, acte care sunt considerate de catre aparatorul inculpatului ca sunt lovite de nulitate absoluta.
Si motivul 1 al exceptiilor invocate de catre aparatoarea inculpatei I. N. A., vizeaza tot nulitatea urmaririi penale si se solicita restituirea cauzei la procuror, in vederea refacerii urmaririi penale, in baza art. 332 Cpp, art. 197 Cpp rap. la art. 6 alin. 2 Cpp corob. cu art. 6 alin. 3 Cpp, art. 5 pct. 2 si art. 6 CEDO.
Astfel, s-a sustinut, ca la data de 26.08.2011, au fost efectuate de catre parchet, actele procedurale constand in rezolutia de incepere a urmaririi penale, procesul verbal de aducere la cunostinta a invinuirii, care  vizeaza comiterea unei singure infractiuni prev. de art. 42 alin. 1 si 3 din Legea nr. 161/2003, iar la data de 26.09.2011 s-a efectuat procesul verbal de prezentare a materialului de urmarire penala, actul vizand comiterea a doua infractiuni, iar la data de 28.09.2011 a fost intocmit rechizitoriul cu dispozitia trimiterii in judecata vizand comiterea a doua infractiuni, inculpata avand cunostinta ca decat pentru o singura infractiune este cercetata.
Prin urmare, nu i s-a adus la cunostinta schimbarea incadrarii juridice din punct de vedere procedural prin retinerea a inca a unei fapte in sarcina sa, avand drept consecinta vatamarea dreptului inculpatei la informare cu privire la acuzatiile noi care i se aduc in legatura cu cea de-a doua infractiune, i-a fost vatamat dreptul la aparare in ceea ce priveste cea de-a doua infractiune retinuta in sarcina sa ulterior, i-a fost vatamat dreptul de a administra probe in aparare fata de cea de-a doua infractiune, i-a fost vatamat dreptul la deplina exercitare a drepturilor procesuale, respectiv ingradirea efectiva a dreptului la aparare si i-a fost incalcat dreptul la un proces echitabil.
Examinand exceptiile invocate de catre aparatorii inculpatilor, instanta de fond a constatat, ca exceptiile de la motivul 2 sunt nefondate, iar exceptiile de la motivul 1 sunt fondate, pentru considerentele care vor fi expuse in continuare.
Astfel, la data de 05.09.2011, organele de urmarire penala au procedat la efectuarea unui experiment judiciar constand in crearea unei adrese de e-mail pe site-ul companiei Yahoo, activitatile efectuate reiesind din cuprinsul procesului verbal si DVD-ului marca Copy Me, ce contine un fisier video in acest sens.
Imprejurarea ca la acest experiment judiciar nu au participat P.R. D. si I. N. A., in calitate de invinuiti,  sau aparatorii acestora, care nu au fost informati de catre organele de urmarire penala despre efectuarea acestui act procedural, nu semnifica ca acestora li s-a incalcat dreptul la aparare, in conditiile in care prezentarea materialului de urmarire penala s-a facut de catre procuror la data de 26.09.2011, deci ulterior efectuarii experimentului judiciar, ocazie cu care acestora li s-a prezentat intregul probatoriu administrat de catre organele de urmarire penala pana la acel moment, inclusiv concluziile experimentului judiciar.
In consecinta, instanta de fond a respins ca nefondate exceptiile invocate de catre inculpati si care fac obiectul motivului 2 al acestora.
Referitor la motivul 1 al exceptiilor, invocat de catre inculpata I. N. A., s-a retinut de instanta de fond, ca prin rezolutia nr. 74/2011 din data de 26.08.2011, orele 16:50, procurorul de caz a dispus in temeiul art. 228 alin. 1 Cpp, inceperea urmaririi penale fata de aceasta pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 42 alin. 1 si 3 din Legea nr. 161/2003.
Cu ocazie luarii primei declaratii lui I.N.A., i s-a adus la cunostinta ca este invinuita pentru savarsirea infractiunii de acces fara drept la un sistem informatic prin incalcarea masurilor de securitate, fapta prev. de art. 42 alin 1 si 3 din Legea nr. 161/2003, constand in aceea ca in perioada 07-29.05.2011, a accesat fara drept adresa de e-mail prin spargerea codului de acces, a partii vatamate I. G.C., asa cum reiese din cuprinsul procesului verbal de aducere la cunostinta a invinuirii si a dreptului la aparare, intocmit de catre procurorul de caz.
I.N.A. a fost audiata in calitate de invinuit, la datele de 26.08.2011, 29.08.2011, 31.08.2011 si 26.09.2011, numai in legatura cu fapta sub aspectul careia a fost inceputa urmarirea penala, fiind audiata de catre procuror in mod detaliat referitor la infr. prev. de art. 42 alin. 1 si 3 din Legea nr. 161/2003, constand in aceea ca la data de 19.05.2011, in intervalul orar 21:53-21:57, fara drept, prin incalcarea masurilor de securitate, a accesat sistemul informatic reprezentat de contul de e-mail apartinand partii vatamate, iar in nici un caz sub aspectul participatiei sub forma complicitatii, relativ la infractiunea prev. de art. 26 Cp rap. la art. 42 alin. 1 si 3 din Legea nr. 161/2003, constand in acea ca, ar fi pus la dispozitia inculpatului P.R.D., parola si raspunsurile la intrebarile ajutatoare necesare accesarii contului de e-mail apartinand partii vatamate I. G.C..
Procesele verbale de confruntare au atestat, ca neconcordantele intre declaratiile partilor au vizat decat infr. prev. de art. 42 alin. 1 si 3 din Legea nr. 161/2003, constand in accesarea de catre inculpata la data de 19.05.2011, in intervalul orar 21:53-21:57, fara drept, prin incalcarea masurilor de securitate, a sistemului informatic reprezentat de contul de e-mail apartinand partii vatamate, confruntarea nevizand si cealalta infractiune sub aspectul careia s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatei.
Acesteia i-a fost prezentat materialul de urmarire penala de catre procuror la data de 26.09.2011, mentionandu-se in cuprinsul procesului verbal ca aceasta este invinuita de savarsirea a doua infractiuni, respectiv cele prev. de art. 26 Cp rap. la art. 42 alin. 1 si 3 din Legea nr. 161/2003, art. 42 alin 1 si 3 din Legea nr. 161/2003, pentru care de altfel, s-a si dispus trimiterea in judecata.
Este evident, a apreciat instanta de fond, ca inculpatei nu i-au fost respectate garantiile procesuale in raport de calitatea sa de invinuita in faza de urmarire penala, fiindu-i incalcate dreptul la aparare si dreptul la un proces echitabil, garantate atat de Codul de procedura penala, cat si de CEDO.
Astfel, a retinut prima instanta, sesizarea instantei prin rechizitoriu are ca obiect doua infractiuni, desi pe tot parcursul fazei de urmarire penala, atat cu ocazia inceperii urmaririi penale, aducerii la cunostinta a invinuirii si a dreptului la aparare de catre procuror, I. N. A. a avut cunostinta ca impotriva sa, a fost inceputa urmarirea penala decat pentru infr. prev. de art. 42 alin. 1 si 3 din Legea nr. 161/2003, constand in accesarea fara drept a adresei de e-mail apartinand partii vatamate, prin spargerea codului de acces.
Toate actele procesuale si procedurale dispuse de catre procuror, probatoriul administrat in cauza, respectiv inceperea urmaririi penale, aducerea la cunostinta a invinuirii si a dreptului la aparare, declaratiile invinuitei, confruntarile intre aceasta, invinuitul P.R.D. si partea vatamata, materializate in cuprinsul proceselor verbale, se refera exclusiv la o singura infractiune,cea prev. de art. 42 alin 1 si 3 din Legea nr. 161/2003.
Cu ocazie prezentarii materialului de urmarire penala, i s-a adus la cunostinta invinuitei ca este acuzata de savarsirea a doua infractiuni, iar prin rechizitoriul din data de 28.09.2011, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatei pentru doua infractiuni, iar nu decat pentru singura infractiune care a facut obiectul urmaririi penale, fiindu-i vatamat dreptul sau la informare cu privire la acuzatiile noi care i se aduc si dreptul sau la aparare, in ceea ce priveste cea de-a doua infractiune retinuta in sarcina sa, incalcandu-se astfel art.6 C.p.p. si art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului
Din punct de vedere procedural, procurorul avea posibilitatea extinderii cercetarii penale conform art. 238 Cpp si cu privire la cea de-a doua infractiune, reglementarea respectiva fiind incidenta intr-o astfel de situatie, atunci cand "organul de cercetare penala constata fapte noi in sarcina invinuitului sau inculpatului, ori imprejurari noi care pot duce la schimbarea incadrarii juridice a faptei pentru care s-a dispus inceperea urmaririi penale ori s-a pus in miscare actiunea penala si este obligat sa faca propuneri procurorului pentru extinderea cercetarilor penale".
In cauza, a retinut instanta de fond, probatoriul fiind administrat exclusiv de catre procuror, acesta era obligat sa extinda cercetarile penale cu privire la invinuita referitor si la infr. prev. de art. 26 Cp rap. la art. 42 alin. 1 si 3 din Legea nr. 161/2003, in temeiul art. 238 Cpp, ceea ce nu s-a dispus, insa procurorul a dispus ulterior trimiterea in judecata a lui I.N. A.si pentru respectiva infractiune.
Art. 6 Cpp garanteaza dreptul de aparare al lui I. N.A., in calitate de invinuita, prevazand ca "in cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate sa asigure partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile prevazute de lege si sa administreze probele necesare in aparare, au obligatia sa-l incunostinteze, de indata si mai inainte de a-l audia pe invinuit sau pe inculpat, despre fapta pentru care este cercetat, incadrarea juridica a acesteia si sa-i asigure posibilitatea pregatirii si exercitarii apararii".
Or, in cauza, a constatat prima instanta, nu au fost respectate garantiile procesuale prev. de art. 6 Cpp si art. 6 din CEDO, incalcandu-se dreptul de aparare al inculpatei si dreptul la un proces echitabil, in conditiile in care aceasta nu a fost incunostintata inainte de audiere despre cea de-a doua fapta prev. de art. 26 Cp rap. la art. 42 alin. 1 si 3 din Legea nr. 161/2003, pentru a-i da posibilitatea pregatirii si exercitarii apararii in raport de invinuirea adusa, iar toate actele procesuale si procedurale,probatoriul in integralitatea sa pana la momentul prezentarii materialului de urmarire penala au fost administrate numai cu privire la infr. prev. de art. 42 alin. 1 si 3 din Legea nr. 161/2003, iar si nu referitor la fapta constand in participatia sub forma complicitatii la pretinsa infractiune comisa de catre inculpatul PRD.
In masura in care procurorul dispunea extinderea cercetarilor penale in temeiul art. 238 Cpp si cu privire la cea de-a doua infractiune, I. N.A. trebuia din nou audiata, in calitate de invinuita, referitor si la aceasta infractiune, iar confruntarile dintre aceasta, P. R.D. si I. G. C. trebuiau circumscrise intregului cadru procesual, iar nu partial, decat sub aspectul unei singure infractiuni, asa cum s-a procedat in prezenta cauza.
In consecinta, a apreciat prima instanta, actele de urmarire penala efectuate cu privire la inculpata I. N. A.  sunt lovite de nulitate absoluta, fiind incident cazul prev. de art. 197 alin. 2 Cpp, pentru considerentele expuse anterior, intrucat sesizarea instantei prin rechizitoriu s-a facut in mod nelegal de catre procuror, avand ca temei acte procesuale si procedurale nule, incalcandu-i-se acesteia dreptul la aparare si la un proces echitabil, in conditiile in care s-a dispus trimiterea sa in judecata pentru doua infractiuni, iar intregul material de urmarire penala administrat in cauza se raporteaza la o singura infractiune.
Referitor la motivul 1 al exceptiilor, invocat de catre aparatorul inculpatului P. R.D., s-a constatat ca acesta este fondat, intrucat acesta nu putea cumula in acelasi timp doua calitati procesuale distincte, respectiv de invinuit si martor.
Astfel, prin rezolutia procurorului nr. 63/2011 din data de 29.06.2011, orele 11:00, in temeiul art. 228 alin 1 Cpp, s-a dispus inceperea urmaririi penale fata de P. R. D., pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 42 alin 1 si 3 din Legea nr. 161/2003, iar la data de 30.06.2011, i-a fost adusa la cunostinta invinuirea constand in aceea ca a accesat fara drept, adresa personala de e-mail ce apartine partii vatamate I.G.C., fiind vorba de infractiunea de accesare fara drept la un sistem informatic prin incalcarea masurilor de securitate, asa cum reiese din procesul verbal de aducere la cunostinta a invinuirii si a dreptului de aparare.
P. R.D. a fost audiat in calitate de martor la data de 26.08.2011, in legatura cu invinuirea adusa lui I.N. A., iar la data de 26.09.2011, procurorul de caz, a dispus in temeiul art. 220 alin. 1 Cpp infirmarea declaratiei de martor, urmand ca actul procesual astfel infirmat sa ramana la suplimentul dosarului penal.
Este de precizat, a retinut instanta de fond, ca la data la care P.R. D. a fost audiat in calitate de martor, avea si calitatea de invinuit, existand incompatibilitate sub acest aspect, intrucat o persoana nu poate cumula concomitent ambele calitati procesuale, fiind inadmisibil ca acesta sa fie audiat ca martor in propria cauza, in legatura cu imprejurarile in care ar fi accesat fara drept adresa personala de e-mail ce apartine partii vatamate I. G. C..
Dupa infirmarea declaratiei de martor, de catre procuror si pentru a fi garantate drepturile procesuale ale lui P.R.D., in calitate de invinuit si in special dreptul de aparare, trebuia audiat de catre procuror sub aspectul invinuirii aduse si a faptei pentru care s-a dispus trimiterea in judecata, dupa data de 26.09.2011, lucru ce nu s-a intamplat, iar in aceeasi zi procurorul i-a prezentat materialul de urmarire penala.
In legatura cu momentul in care invinuitului P.R.D. i-a fost prezentat materialul de urmarire penala, acesta a sustinut ca nu este de acord cu infirmarea declaratiei de martor din data de 26.08.2011, intrucat apreciaza ca a dat declaratii care    s-au folosit impotriva sa.
Instanta de fond a constatat, ca au fost incalcate dispozitiile legale cu ocazia infirmarii declaratiei de martor de catre procuror, intrucat infirmarea se putea dispune numai de catre procurorul ierarhic superior prin ordonanta, iar nu de catre procurorul de caz prin rezolutie.
Incalcandu-se astfel disp. art. 220 alin. 1 Cpp, care reglementeaza procedura care este incidenta in cazul infirmarii actelor sau masurilor procesuale nelegale, instanta de fond a apreciat, ca rezolutia procurorului din data de 26.09.2011 este nula, deci nu poate fi luata in considerare, ceea ce semnifica ca la momentul prezentarii materialului de urmarire penala, P.R. D. cumula doua calitati procesuale incompatibile, atat calitatea de invinuit, cat si cea de martor.
Acesta nu putea fi martor in propria cauza, "pro causa",ceea ce ar presupune ca "s-ar autoincrimina", ceea ce este inadmisibil in raport de normele procesuale penale si CEDO.
In consecinta, s-a apreciat de instanta de fond, ca inculpatului i-au fost incalcate dreptul de aparare si dreptul la un proces echitabil, actele de urmarire penala efectuate in cauza fata de acesta, in calitate de invinuit fiind lovite de nulitate absoluta, instanta fiind sesizata in mod nelegal prin rechizitoriu, intrucat probatoriul administrat in cauza s-a referit la persoana acestuia, atat ca invinuit, cat si ca martor.
Art. 197 alin 2 Cpp prevede ca "dispozitiile relative la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, la sesizarea instantei, la compunerea acesteia si la publicitatea sedintei de judecata, sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii".
De asemenea, art.332 alin.2 Cpp prevede ca "instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale, in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau a inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator".
Avandu-se in vedere ca in prezenta cauza sesizarea instantei prin rechizitoriu s-a facut in mod nelegal de catre procuror, exceptiile invocate de catre cei doi inculpati si care fac obiectul  motivului 1, au fost apreciat ca fiind admisibile pentru considerentele expuse anterior in mod detaliat, in temeiul art. art. 332 al. 2 Cpp comb. cu art. 197 al. 2 Cpp, art. 6 Cpp si art. 6 din CEDO, prima instanta s-a desesizat si a restituit cauza parchetului pentru refacerea urmaririi penale, in cauza avand ca obiect savarsirea infractiunii prev. de art. 42 al. 1 si 3 din Legea nr. 161/2003 de catre inculpatul P.R. D. si infractiunea prev. de art. 26 Cp rap. la art. 42 al. 1 si 3 din Legea nr. 161/2003, art. 42 alin. 1 si 3 din Legea nr. 161/2003 de catre inculpata I. N.A..
Prin decizia penala nr.350 din 19 aprilie 2012, Curtea de Apel Pitesti, cu majoritate, a respins ca nefondat recursul parchetului retinand urmatoarele:
Inculpatul P. R.D. a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii prevazute de art.42 alin.1 si 3 din Legea nr.161/2003, ca autor, constand in aceea ca la data de 19.05.2011, in intervalul orar 16:17-16:20, a accesat fara drept, prin incalcarea masurilor de securitate, sistemul informatic reprezentat de contul de e-mail apartinand partii vatamate I. G.C..
Impotriva inculpatei I. N. A. s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale pentru ambele infractiuni, respectiv cea in calitate de autor si de complice, prevazute de art.42 alin.1 si 3 din Legea nr.161/2003, asa cum au fost aratate mai sus, desi pentru infractiunea retinuta in calitate de complice, prevazuta de art.26 Cod penal rap. la art.42 alin.1 si 3 din Legea nr.161/2003, nu s-a dispus, in prealabil, inceperea urmaririi penale.
Numai cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala i s-a adus la cunostinta ca este acuzata de infractiunea retinuta in calitate de complice, mentionata, impotriva inculpatei dispunandu-se in prealabil inceperea urmaririi penale pentru o singura infractiune savarsita in calitate de autor, si anume cea prevazuta de art.42 alin.1 si 3 din Legea nr.161/2003, mentionata, de asemenea, mai inainte.
Rezulta, in esenta, ca inculpata a fost trimisa in judecata pentru doua infractiuni, una savarsita in calitate de autor, prevazuta de art.42 alin.1 si 3 din Legea nr.161/2003, si alta savarsita in calitate de complice, prevazuta de art.26 Cod penal, rap. la art.42 alin.1 si 3 din Legea nr.161/2003, fara ca in privinta acesteia din urma sa se dispuna inceperea urmaririi penale, ci numai punerea in miscare a actiunii penale, odata cu trimiterea in judecata.
De altfel, pana la prezentarea materialului de urmarire penala, cu referire la aceasta infractiune pentru care nu s-a dispus inceperea urmaririi penale, din continutul probelor administrate in cauza, a declaratiilor luate invinuitei I.N. A., in calitate de autor pentru savarsirea infractiunii prevazute de art.42 alin.1 si 3 din Legea nr.161/2003, nu rezulta, asa cum sustine parchetul, ca s-a facut referire si la o eventuala fapta de complicitate, din acest probatoriu administrat, pana la prezentarea materialului de urmarire penala, nerezultand aspecte cu privire la o eventuala participatie sub forma complicitatii a invinuitei I.N.A., la infractiunea savarsita de catre inculpatul P.R.D. ca autor, pentru care acesta a fost trimis in judecata, asa cum de altfel retine in mod corect prima instanta.
Practic, inculpata I. N.A. a fost trimisa in judecata pentru infractiunea de complicitate, prevazuta de art.26  Cod penal, rap. la art.42 alin.1 si 3 din Legea nr.161/2003, retinuta numai cu ocazia prezentarii materialului, fara a-i fi respectate garantiile procesuale prevazute de lege, si anume aducerea la cunostinta si a acestei fapte in faza de urmarire penala, a dreptului de a se apara cu privire la aceasta invinuire, incalcandu-se astfel cerintele legale ale unui proces echitabil, ale dreptului la aparare pentru oricare fapta, pentru care a fost trimisa in judecata.
Curtea considera, ca prezentarea materialului de urmarire penala, fara ca urmarirea penala sa fie inceputa, pentru anume fapta, chiar daca aceasta ar fi recunoscuta de catre inculpata - recunoastere negata apoi in cursul judecatii - nu poate acoperi nelegalitatea neinceperii urmaririi penale, o atare prezentare a materialului netrebuind sa fie formala, ci sa garanteze efectiv dreptul la aparare al oricarui persoane, pentru orice fapta retinuta in sarcina sa.
Neefectuandu-se, in consecinta, urmarirea penala cu privire si la infractiunea de complicitate prevazuta de art.26 Cod penal, rap. la art.42 alin.1 si 3 din Legea nr.161/2003, Curtea constata, cu majoritate, ca au fost incalcate dispozitiile legale vizand sesizarea instantei, aceasta fiind sesizata nelegal, asa cum corect a apreciat prima instanta, ceea ce atrage nulitatea absoluta, potrivit art.197 alin.2 Cod pr.penala, a actelor procesuale si procedurale efectuate de organul de urmarire penala.
In acest sens, cu referire la retinerea nelegalei sesizari a instantei, sunt edificatoare dispozitiile art.263 alin.1 Cod pr.penala, in care se arata, in mod expres, ca odata cu trimiterea in judecata, rechizitoriul, care este actul de sesizare a instantei, trebuie sa se limiteze la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmarirea penala.
Cum in cauza, pentru una din fapte, si anume pentru infractiunea de complicitate prevazuta de art.26 Cod penal, rap. la art.42 alin.1 si 3 din Legea nr.161/2003, nu s-a inceput urmarirea penala, deci nu s-a efectuat urmarirea penala, rezulta ca aceste cerinte ale legii expres prevazute si de la care nu se poate deroga, vizand rechizitoriul, nu au fost respectate si, ca atare, sesizarea printr-un astfel de rechizitoriu este nelegala.
In consecinta, in mod just prima instanta a facut aplicarea prevederilor art.332 alin.2 Cod pr.penala, in care se arata ca instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului, pentru refacerea urmaririi penale, printre altele, si in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la sesizarea instantei, cum este in speta data.
Ca atare, in mod corect prima instanta a facut in cauza aplicarea acestei institutii procesuale a restituirii pentru refacerea urmaririi penale, potrivit prevederilor art.332 Cod pr.penala, fara a fi necesar, asa cum sustine gresit parchetul in motivele sale, ca in prealabil, instanta trebuia sa acorde prioritate dispozitiilor art.300 alin.2, vizand verificarea la prima infatisare a regularitatii actului de sesizare, in cauza neoperand, fata de cele aratate, aceasta ultima institutie procesuala, nefiind vorba de o neregularitate a actului de sesizare, care se putea acoperi prin inlaturarea acesteia de indata sau prin acordarea unui termen, ci de o sesizare nelegala, sub aspectul actelor procesuale si procedurale ce au stat la baza intocmirii rechizitoriului, ce trebuie refacute, in cauza operand, astfel, institutia prevazuta de art.332 Cod pr.penala, ce vizeaza nulitatea absoluta a actului de sesizare, care poate sa fie invocata in tot cursul judecatii, asa cum just a procedat prima instanta.
Asa fiind, restituindu-se cauza pentru refacerea urmaririi penale, urmeaza a fi avute in vedere toate garantiile procesuale vizand exigentele unui proces echitabil si ale dreptului la aparare, asa cum au fost mentionate de prima instanta, inlaturandu-se, totodata, si alte aspecte aratate in motivarea instantei, cum ar fi si aceea a audierii lui P. R.D., in cursul urmaririi penale, atat in calitate de martor, cat si in calitate de invinuit, urmand ca, in cauza, cercetarea penala sa se faca in conditiile legii.
In opinia separata, s-a apreciat ca sunt intemeiate criticile de nelegalitate aduse sentintei penale de parchetul.
In ceea ce priveste neregularitatea actului de sesizare a instantei am in vedere ca efectuarea urmaririi penale cuprinde intreaga activitate desfasurata  de organele de urmarire penala, ce se incadreaza temporal intre actul de incepere a urmaririi penale si actul prin care aceasta este finalizata - rechizitoriul  prin care sunt trimisi in judecata  inculpatii sau ordonantele de clasare, scoatere de sub urmarire penala, neinceperea urmaririi penale (potrivit modificarii a art.230 Cod procedura penala prin art.XVIII pct.32 din Legea nr.202/2010) sau de incetare a urmaririi penale.
Faza procesuala a urmaririi penale cuprinde mai multe subdiviziuni denumite etape procesuale, iar fiecare etapa a acestei faze trece prin mai multe stadii procesuale.
Primul stadiu al urmaririi penale il constituie inceperea urmaririi penale, care consta in actul de dispozitie al organului de urmarire penala prin care, in urma constatarii legalei sesizari cu privire la savarsirea unei infractiuni, dispune inceperea activitatii pentru identificarea faptuitorului si tragerea sa la raspundere penala.
Odata cu dispunerea inceperii urmaririi penale, organul de urmarire penala este investit cu toate drepturile conferite de lege pentru efectuarea urmaririi penale, atat in legatura cu strangerea probelor pentru lamurirea cauzelor sub toate aspectele, cat si in legatura cu masurile procesuale ce pot fi luate fata de persoana urmarita.
Activitatea procedurala de redactare a actului de dispozitie privind inceperea urmaririi penale presupune existenta unei rezolutii motivate la care face trimitere art.228 alin.1/1 Cod procedura penala.
Pentru redactarea acestei rezolutii se cer a fi indeplinite doua conditii: o conditie pozitiva, respectiv sa existe o sesizare legala cu privire la savarsirea unei infractiuni (art.228 alin.1 Cod procedura penala) si o conditie negativa, respectiv sa nu existe vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute la art.10 Cod procedura penala (art.228 alin.4 Cod procedura penala).
In acceptiunea opiniei separate aceste dispozitii legale au fost respectate de procuror.
Instanta de fond, in mod gresit a facut aplicarea dispozitiilor art.332 alin.2 Cod procedura penala, astfel incat, a dispus restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmaririi penale ca urmare a desesizarii.
Potrivit acestor dispozitii, instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau inculpatului si asistarea acestuia de aparator.
In cauza, judecatoria nu s-a raportat la prevederile art.300 Cod procedura penala, avand in vedere ca a analizat cu prioritate exceptia neregularitatii actului de sesizare a instante.
Numai ca, in speta, rechizitoriul, ca act de sesizare a instantei cuprinde toate elementele prevazute in art.263 Cod procedura penala si nu prezinta nicio  neregularitate, care sa impuna refacerea acestuia, astfel incat instanta nu putea dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale.
Rezolutia de incepere a urmaririi penale fata de I.N. A. inregistrata sub nr.74/26 august 2011 contine prezentarea pe scurt a situatiei de fapt, ce a rezultat din actele premergatoare, din care rezulta coparticiparea infractionala a invinuitilor.
Desi, in incadrarea juridica a faptelor nu apare si complicitatea la infractiunea prevazuta de art.42 alin.1 si 3 din Legea nr.161/2003, consider ca, ulterior cauza a fost lamurita sub toate aspectele in raport de probele administrate, astfel incat sa existe toate garantiile procesuale suficiente pentru respectarea dreptului la aparare al acestora.
Se constata ca fiecare dintre inculpati a fost incunostintat, prin proces verbal, intocmit imediat dupa punerea in miscare a actiunii penale,  despre faptele cu privire la care erau cercetati si despre incadrarea juridica a acestora, situatie in care apreciez ca, in concret nu a existat o incalcare a prevederilor conventionale mai sus aratate.
Potrivit opiniei separate s-a avut in vedere faptul ca din perspectiva efectelor pe care le-a produs aducerea la cunostinta a invinuirii, cu ocazia ascultarii invinuitilor si a confruntarii acestora nu se poate retine o vatamare a dreptului la aparare a acestora, care sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea actelor de urmarire penala efectuate si care sa atraga restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale.
Pe de alta parte, continutul dreptului la aparare se caracterizeaza prin stabilirea in sarcina organelor judiciare a mai multor obligatii efective, incepand cu aducerea la cunostinta a invinuirii, punerea la dispozitie a unui avocat din oficiu, administrarea probelor propuse in aparare, aducerea la cunostinta a dreptului persoanei cercetate de a nu da declaratii autoincriminatoare.
In cauza, avand in vedere executarea acestor obligatii de catre organele de cercetare penala, din perspectiva aratata, apreciez ca nimic nu a impiedicat exercitiul efectiv al dreptului la aparare al inculpatilor, care au fost in permanenta asistati de avocati si in prezenta carora li s-au adus la cunostinta faptele si incadrarea juridica cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala cand au declarat ca nu mai au alte probe de propus.
Astfel, nu poate fi vorba de o incalcare a dreptului ce vizeaza apararea, de care inculpatii ar fi trebuit sa beneficieze in cursul urmaririi penale, astfel incat, retin ca este neintemeiata dispozitia instantei de restituire a cauzei pentru refacerea urmaririi penale.