DREPT COMERCIAL. TERMENUL DE PRESCRIPTIE A DREPTULUI LA ACTIUNE PENTRU PLATA TARIFULUI DE TRANSPORT IN CAZ DE APLICARE INCORECTA A UNUI TARIF SAU DE GRESEALA DE CALCUL.

DREPT COMERCIAL. TERMENUL DE PRESCRIPTIE A
DREPTULUI LA ACTIUNE PENTRU PLATA TARIFULUI
DE TRANSPORT  IN CAZ DE APLICARE INCORECTA A
UNUI TARIF SAU DE GRESEALA DE CALCUL.

Art. 58 paragr. 1 alin. 1 si paragr. 2 lit.c) pct.1 din Prescriptiile
Internationale pentru Marfa

     Actiunea privind plata tarifului de transport ori a altor
tarife sau suprataxe, precum si actiunea privind rectificarea
(sumelor de plata) in caz de aplicare incorecta a unui tarif sau de
greseala de calcul sau de incasare, se prescrie in termen de un an
din ziua platii sumelor initiale, in conformitate cu dispozitiile
art. 58 paragraful 1 alin. 1 si paragr. 2 lit.c) pct. 1 din
Prescriptiile Internationale pentru Marfa.
    In speta, sumele pretinse de apelanta-reclamanta rezulta
din diferentele de tarife de transport pe care le-au cerut caile ferate
straine, desi ele insele au omis de la inceput sa inscrie tarifele in
scrisorile de trasura.
    Reclamanta i-a solicitat paratei sa plateasca aceste
diferente de tarife dupa implinirea termenului de un an de la data
platii de catre aceasta din urma a tarifelor initiale.
    Cum regula prescriptiei actiunilor izvorand din contractul
de transport este de 1 an, iar actiunea din speta nu se inscrie in
vreo exceptie, rezulta ca ea este prescrisa sub aspectul dreptului
material de vreme ce a fost introdusa la data de 05.04.2007, iar
plata tarifelor initiale s-a facut la eliberarea fiecarui transport in
perioada ian. - dec. 2005.

     ( decizia nr. 7/A-C/30 ianuarie 2008, pronuntata de
Curtea de Apel pitesti - s.c.c.a.f. )
         
         
Prin cererea inregistrata la Tribunalul Comercial Arges sub
nr.495/1259/2007 reclamanta  S.N.T.F.M "CFR MARFA"  SA a chemat
in judecata pe parata SC G.F.R. SA Bucuresti solicitand obligarea acesteia
sa-i plateasca suma de 113.215,23 lei reprezentand diferente tarifare
constatate la verificarea transporturilor in trafic international actualizate
cu indicele de inflatie de la data platii efective, precum si obligarea ei la
plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii reclamanta a aratat ca in perioada
ianuarie - decembrie 2005 a prestat in beneficiul paratei  servicii de
transport cu scrisori de trasura CIM in trafic international, eliberate in
statia Bradu Rafinarie.
Dupa aproximativ 12 luni de la eliberare transporturilor,
Serviciul Decontari Internationale a primit de la caile ferate straine
solicitari de diferente de tarife de transport pe care acestea au omis sa le
inscrie  in scrisorile de trasura.
Reclamanta a efectuat demersuri pentru ca  statia de
destinatie Bradu Rafinarie  sa incaseze sumele de la parata. Parata, insa, a
refuzat sa achite convolutele - diferente tarifare.
Intre parti a fost realizata procedura concilierii prevazute de
art.7201 Cod pr.civila.
Cererea a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art.58 CIM
paragraful 1 lit.c) din Prescriptii Internationale pentru Marfuri.
Prin sentinta nr.1000/C/24.10.2007 Tribunalul Comercial
Arges a respins exceptia calitatii procesuale active si exceptia calitatii de
reprezentant, invocate de parata, si a admis exceptia prescriptiei dreptului
material la actiune, respingand ca atare actiunea reclamantei. Reclamanta
a fost obligata sa plateasca 7.200 lei cheltuieli de judecata.
In motivarea sentintei, cu privire la exceptia lipsei calitatii de
reprezentant a directorului Sucursalei CFR Marfa Craiova, semnatarul
actiunii introductive, si exceptia lipsei calitatii procesuale active, prima instanta
a retinut ca sunt neintemeiate pentru urmatoarele considerente:
         Potrivit dispozitiilor art.42 C.proc.civ., "persoanele care nu
au exercitiul drepturilor lor nu pot sta in judecata decat daca sunt
reprezentate, asistate ori autorizate in chipul aratat in legile sau statutele
care randuiesc capacitatea sau organizarea lor", iar potrivit art.19 alin.2
din Statutul SNTFM CFR MARFA S.A., ce constituie anexa la H.G.
nr.582/1998, "directorul general poate delega din atributiile sale
directorilor executivi sau oricaror alte persoane din cadrul CFR MARFA
S.A.". De asemenea, "Regulamentul de organizare si functionare al
SNTFM CFR MARFA S.A. prevede la capitolul 3 alin.a) pct.6 ca
"directorul de sucursala semneaza orice cereri in justitie care privesc
Sucursala CFR MARFA cu exceptia cererilor de renuntare la judecata si
la exercitarea cailor de atac".
         Din coroborarea textelor suscitate rezulta ca directorul
SNTFM CFR MARFA S.A. Sucursala Craiova are drept de reprezentare
legala in baza principiului delegarii de competenta.
         In plus, din continutul celor doua procuri judiciare
autentificate sub nr.1826/13.05.2005 si nr.773/24.04.2007 (f.283-284)
rezulta faptul ca Directorul General al Societatii Nationale de Transport
Feroviar de Marfa S.A. Bucuresti i-a imputernicit pe toti directorii de
sucursale, incluzand Sucursala Craiova, sa reprezinte cu puteri depline si
sa sustina interesele Sucursalelor in fata tuturor instantelor de judecata,
de orice grad, precum si sa exercite toate drepturile procedurale,
incluzand semnarea tuturor actiunilor in justitie.
         In raport de cele aratate, instanta a retinut ca actiunea
promovata de catre SNTFM CFR MARFA S.A. - Sucursala Craiova a
fost introdusa de catre o persoana juridica ce are calitate procesuala
activa.
         Cat priveste persoana directorului acestei Sucursale, F.M.,
reclamanta a facut dovada cu certificatul de furnizare de informatii
eliberat de Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Dolj
(f.336) ca aceasta persoana este directorul Sucursalei, precum si ca a fost
numit la data de 19.07.2004 (deci mult anterior formularii cererii de fata)
pe o perioada nedeterminata.
         Concluzionand cu privire la primele  doua exceptii, instanta a
retinut ca director de sucursala a fost imputernicit de directorul general al
societatii "mama" sa semneze in numele sau, sa reprezinte cu puteri
depline si sa sustina interesele sucursalei in fata instantelor de orice grad,
iar mandatul nu a fost dat sucursalei, care nu are capacitate juridica, ci
directorului acesteia, oricare ar fi el. Or, in speta director al sucursalei la
data formularii actiunii era persoana contestata.
         Instanta a apreciat ca este intemeiata, insa, exceptia prescriptiei
dreptului la actiune cu urmatoarea motivare:
         In fapt, reclamanta a prestat pentru parata servicii de transport
in trafic international in perioada ianuarie - decembrie 2005, iar parata a
platit taxele de transport la destinatie, la valoarea stabilita de reclamanta,
care a si aplicat stampila achitat a statiilor de destinatie.
         Dupa aproximativ 12 luni de la data eliberarii acestor
transporturi, Serviciul Decontari Internationale al reclamantei a primit
conturi diferentiale de la caile ferate straine care au solicitat tarife de
transport ce nu erau inscrise in scrisorile de trasura, caile ferate straine
omitand inscrierea acestor tarife.
         Reclamanta a efectuat demersuri privind recuperarea si
acestor diferente de plata de la parata, insa aceasta a refuzat in mod
constant sa le plateasca, asa cum rezulta din corespondenta purtata intre
parti anterior demararii actiunii in instanta, dar si din procesul-verbal de
conciliere directa.
         In drept, pretentiile reclamantei deriva din executarea unor
contracte de transport feroviar international (scrisori de trasura CIM), iar
regimul juridic aplicabil acestor transporturi este dat de continutul
Conventiei C.I.M. si al Prescriptiilor Internationale pentru Marfuri
(P.I.M.), acte normative in vigoare de la data de 01.01.2001.
         Conform prevederilor art.58 CIM - Prescriptia actiunii -
"actiunea izvorata din contractul de transport se prescrie prin trecerea
unui an" si incepe sa curga  - potrivit art.58, paragraful 2 litera c) -
"pentru actiunea privind plata sau restituirea tarifului de transport,
tarifelor accesorii, altor tarife sau asupra taxelor, ori privind rectificarea in
caz de aplicare incorecta a unui tarif sau de greseala de calcul sau de
incasare: daca s-a facut plata - din ziua platii" (f.132).
         Reclamanta a sustinut in mod constant (f.275) ca actiunea nu
este supusa termenului de un an, ci exceptiei stipulata in continutul
aceluiasi art.58 CIM, potrivit careia prescriptia este de doi ani in ceea ce
priveste actiunea "intemeiata pe o paguba rezultata dintr-un act sau o
omisiune savarsita fie cu intentia de a provoca o astfel de paguba, fie
temerar si avand constiinta ca ar putea rezulta o astfel de paguba".
         Acest text se refera, insa, la o actiune intemeiata pe
raspunderea civila delictuala si nu pe raspunderea contractuala, cum este
cea in cauza.
         Reclamanta insasi, atat in cererea introductiva cat si in
raspunsul la intampinare, a recunoscut ca omisiunea inscrierii acelor
diferente tarifare apartine cailor ferate straine, care le-au facut cunoscute
dupa mai mult de un an de la efectuarea transporturilor, parata nefiind in
culpa sub nici un aspect (nici al omisiunii cu buna stiinta si nici temerar si
avand reprezentarea faptului ca ar putea rezulta o paguba), caci a achitat
fiecare suma pretinsa reprezentand contravaloarea fiecarui transport, la
data eliberarii lui si fara vreo obiectie asupra calculelor pe care reclamanta
insasi le-a intocmit.
         Potrivit art.6.1.2. "Termene" din Reglementarile contabile
aplicabile transportului international (f.359), primind notificarea
diferentelor de plata rezultate din omisiunile facute de caile ferate straine,
reclamanta ar fi trebuit sa le semnaleze autoritatii de control competente,
iar potrivit alin.2 al aceluiasi text "Diferentele care necesita o interventie
la clienti trebuie semnalate cu minim trei luni inainte de expirarea
termenului de prescriere a duratei de un an prevazuta la art.58 din
Regulile uniforme privind contractul de transport international de
marfuri".
         Acest text intareste ideea ca termenul de prescriptie de un an
nu poate fi depasit nici chiar atunci cand se impune recuperarea unor
diferente tarifare, decat in cazul in care culpa inregistrarii omisiunilor
apartine clientului insusi. Or, in speta, nici reclamanta nu a pretins asa
ceva.
         Astfel, in temeiul dispozitiilor art.58 CIM alin.1, care
constituie legea speciala aplicabila spetei de fata, in raport de datele
inscrise in scrisorile de trasura (care reprezinta insesi contractele de
transport in baza carora au operat prestatiile reciproce intre parti) si de
data formularii actiunii de fata, cererea reclamantei a fost respinsa ca
fiind prescrisa prin depasirea termenului special de un an aplicabil
transporturilor internationale pe caile ferate. Drept consecinta, s-a dispus
obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata in suma de 7.200
lei, astfel cum au fost solicitate si dovedite de catre parata.
         In termenul legal, impotriva sentintei a formulat apel
reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
         Astfel, apelanta a sustinut ca in mod gresit s-a retinut ca in
cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art.58 CIM alin.1 lit.c), ci dispozitiile
art.58 CIM alin.1 si ca actiunea reclamantei este intemeiata pe
raspunderea delictuala, iar nu pe cea contractuala.
         Termenul de prescriptie  aplicabil in speta este cel de 2 ani
prevazut in art.58 CIM alin.1 lit.c) din Prescriptiile Internationale pentru
Marfuri (PIM) intrucat caile ferate straine au omis sa-si inscrie in
scrisorile de trasura CIM tarifele pe parcursul lor.
         Termenul de prescriptie de 2 ani nu se refera la o actiune
intemeiata pe raspunderea delictuala, cum gresit a retinut prima instanta,
ci la o actiune intemeiata pe raspunderea  contractuala derivand dintr-un 
contract de transport incheiat intre parati si reprezentant de scrisoarea de
trasura in trafic international (ST CIM).
         Cum actiunea are ca obiect pe o paguba rezultata dintr-un act
sau o omisiune (caile ferate straine au omis sa-si inscrie in ST CIM
tarifele pe parcursul lor) comisa fie cu intentia  de  a provoca o paguba,
fie temerar si avand cunostinta ca ar putea rezulta o astfel de paguba, este
formulata  in temeiul unei raspunderi contractuale.
         Intimata - parata a  depus intampinare invocand exceptia
lipsei calitatii de reprezentant legal si a lipsei dreptului de semnatura, iar ,
in subsidiar, solicitand respingerea apelului ca nefondat.
         Astfel, persoana care a semnat apelul nu are imputernicire
legala in acest sens,  procura nr.773/24.04.2007 nefiind suficienta.
Persoana Dragu Mihaela nu are abilitarea legala de a reprezenta persoana
juridica si de a semna in calitate de reprezentant al acesteia, nefiind
inscrisa la Registrul Comertului si neavand drept de semnatura pentru
SNTFM CFR Marfa SA Bucuresti.
         Procura din speta nu este opozabila intimatei - parate in
conditiile in care art.18-20, art.21 lit.b), art.23 alin.2 lit.d) din Legea
nr.26/1990, art.45, art.50 si art.54 din Legea 31/1990/R, art.19 alin.1 si 2
din statutul SNTFM CFR Marfa Bucuresti SA stabilesc alte conditii de
reprezentare si de delegare a atributiilor de reprezentare.
         In plus,  semnatara apelului nu este nici organ al persoanei
juridice conform R.O.F. aprobat prin  hotararea AGA nr.7/2003 si nu
poate avea decat calitatea de reprezentant in sustinerea procesului la
Curtea de Apel Pitesti.
         Pe fond, prima instanta a retinut corect ca actiunea este
intemeiata pe contractul de transport si se prescrie in termen de 1 an,
daca s-a facut plata, din ziua platii.
         Examinand sentinta prin prisma motivelor de apel, Curtea
constata ca apelul este nefondat.
         Curtea nu va retine exceptia  invocata de intimata cu privire la
lipsa calitatii de reprezentant legal si, respectiv, lipsa dreptului de
semnatura a persoanei care a formulat apelul.
         Apelul a fost intocmit si semnat de Seful Oficiului Juridic al
CFR Marfa - Sucursala Craiova, Mihaela Dragu, acelasi care a semnat -
alaturi de alte persoane - si cererea de chemare in judecata.
         Prin procura autentificata sub nr. 1826/13.05.2005 la B.N.P.
Totis Andreia Mura din Bucuresti (f. 283 dos. fond), directorul general al
SNTFM  CFR Marfa SA a imputernicit pe directorii sucursalelor prin
sefii oficiilor juridice ale sucursalelor - printre care si sucursala Craiova -
sa semneze actiuni in justitie si sa exercite cai de atac in numele lui si
pentru el.
         In baza acestei procuri a fost introdusa la Tribunalul
Comercial Arges actiunea de fata, semnata -asa cum s-a aratat-  si de
Dragu Mihaela in calitate de Sef Serviciu Juridic al Sucursalei Craiova.
         Ulterior, prin procura autentificata sub nr. 773/24.04.2007 la
B.N.P. Tamara Elena Lazar din Bucuresti (f. 284 dos. fond), acelasi
director general al SNTFM  CFR Marfa SA a imputernicit pe directorii
de sucursale sau pe sefii oficiilor juridice ale sucursalelor - printre care si
sucursala Craiova - sa semneze actiuni in justitie si sa exercite cai de atac
in numele lui si pentru el, precum si sa reprezinte si sa sustina interesele
CFR Marfa SA in fata oricaror instante judecatoresti ori autoritati
judiciare si publice.
         Conform art. 19 alin. 1 si 2 din  Statutul SNTFM CFR Marfa
SA, ce constituie Anexa 1 la HG nr. 582/1998, directorul general
reprezinta   CFR Marfa in raporturile cu tertii si poate delega atributiile
sale directorilor executivi sau oricaror alte persoane din cadrul CFR
Marfa (f. 302 dos. fond).
         Se constata ca, in speta, directorul general si-a delegat
atributiile legate de promovarea actiunii in justitie in tot - inclusiv, deci,
cele legate de exercitarea cailor de atac -  sefului serviciului juridic al CFR
Marfa - Sucursala Craiova.
         Cum respectiva delegare a fost facuta de reprezentantul legal
al SNTFM CFR Marfa SA in conditiile Statului si prin act autentic, este
deplin opozabila tertilor printre care se numara si intimata parata.
Rezulta astfel ca apelul este semnat de o persoana imputernicita care are
si dreptul de a reprezenta in justitie pe directorul general al SNTFM CFR
Marfa SA.
         In ce priveste apelul in fond, Curtea constata ca prima
instanta a dat o rezolvare legala si temeinica actiunii reclamantei.
         Intr-adevar, actiunea acesteia este una personala, izvorand din
contractul de transport pe care l-a incheiat cu parata (scrisorile de
trasura), si se supune dispozitiilor art. 58 parag. 1 alin. 1 si paragraful 2
lit. c) pct.1 din Prescriptiile Internationale pentru Marfa (PIM), iar nu
dispozitiilor art. 58 parag. 1 alin. 2 lit.c).
          Astfel, actiunea privind plata tarifului de transport ori a altor
tarife sau suprataxe, precum si actiunea privind rectificarea (sumelor de
plata) in caz de aplicare incorecta a unui tarif sau de greseala de calcul sau
de incasare, se prescrie in termen de un an din ziua platii sumelor initiale,
daca plata s-a facut.
         In speta, sumele pretinse de apelanta-reclamanta rezulta din
diferentele de tarife de transport pe care le-au cerut caile ferate straine,
desi ele insele au omis de la inceput sa inscrie tarifele in scrisorile de
trasura.
         Reclamanta i-a solicitat paratei sa plateasca aceste diferente de
tarife dupa implinirea termenului de un an de la data platii de catre
aceasta din urma a tarifelor initiale.
         Cum regula prescriptiei actiunilor izvorand din contractul de
transport este de 1 an, iar actiunea din speta nu se inscrie in vreo
exceptie, rezulta ca ea este prescrisa sub aspectul dreptului material de
vreme ce a fost introdusa la data de 05.04.2007, iar plata tarifelor initiale
s-a facut la eliberarea fiecarui transport in perioada ian. - dec. 2005.
         Pentru a justifica actiunea, insa, reclamanta a invocat dispoz.
art. art. 58 parag. 1 alin. 2 lit.c) din PIM care reglementeaza exceptiile de
la regula prescriptiei in termen de un an, instituind un termen de doi ani.
Astfel, reclamanta a sustinut ca actiunea sa este intemeiata pe o paguba
rezultata dintr-un act sau o omisiune savarsita fie cu intentia de a
provoca paguba, fie temerar si avand constiinta ca ar putea rezulta o
paguba.
         Curtea constata ca si o astfel de actiune invocata de
reclamanta este tot una personala, insa prescriptibila in termen de doi ani,
iar nu una in raspundere delictuala asa cum a apreciat prima instanta.
         Caracterul personal rezulta din interpretarea sistematica si
gramaticala a dispoz. art. 58 parag.1 alin.2 lit. c).
         Astfel, cazul respectiv de raspundere [alin. 2 lit.c)]  este asezat
sub aliniatul 1 care instituie regula prescriptiei in termen de un an a
actiunilor izvorand din contractul de transport. Apoi, alin. 2 (cel care
instituie "exceptia" de la regula prescriptiei) incepe cu sintagma "cu toate
acestea" care este un complement circumstantial concesiv si care exprima
"concesia" de regula stabilita in alin. 1.
         De asemenea, cazul respectiv este asezat printre alte cazuri
[lit.a),b) si d)] care se refera in mod evident la actiuni rezultate din
contracte.
         Prin urmare, art. 58 parag.1 alin.2 lit. c) nu se refera la o
actiune din delict.
         Insa, temeiul de drept respectiv nu este cel aplicabil
pretentiilor de fapt din actiunea de fata, intrucat - cum bine a retinut
prima instanta - art. 58 parag.1 alin.2 lit. c) invoca o culpa a
cocontractantului in producerea pagubei. Or, in speta, insasi reclamanta a
aratat ca parata nu are vreo culpa in neincasarea tarifului intreg, ci ca
paguba este produsa din culpa cailor ferate straine care au omis sa inscrie
in scrisorile de trasura CIM tarifele pe parcursul lor. Neexistand culpa,
nu poate exista raspundere.
Pentru cele expuse, retinand in concluzie ca prima instanta a dat o
corecta calificare in drept si o solutionare legala si temeinica actiunii
reclamantei, vazand dispoz. art. 294 si urmatoarele C.proc.civ., Curtea va
respinge apelul ca nefondat.