Prin cererea inregistrata sub nr.3135/1997 pe rolul Judecatoriei Tg. Jiu, judetul Dolj, reclamantele C.C. (sotia supravietuitoare a fiului C.N.I.), E.E. (fiica mostenitoarei directe C.N.) si C.A. (sotia supravietuitoare a fiului C. N.P.) au che...

Prin cererea inregistrata sub nr.3135/1997 pe rolul Judecatoriei Tg. Jiu, judetul
Dolj, reclamantele C.C. (sotia supravietuitoare a fiului C.N.I.), E.E. (fiica
mostenitoarei directe C.N.) si C.A. (sotia supravietuitoare a fiului C. N.P.) au
chemat in judecata pe paratii  V.M. (fosta C.), C.N.P., G.M. si C.N.N., solicitand
ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna iesirea partilor din
indiviziune privind suprafata de 4 ha., teren situat in municipiul Tg. Jiu la
intersectia strazilor 9 Mai si Ana Ipatescu, precum si a suprafetei de 0,60 ha.
situata pe raza aceleiasi localitati in punctul "Lunca Amaradiei",  sustinand ca 
pentru cele doua terenuri, s-a reconstituit dreptul de proprietate  conform Legii
nr. 18/1991 si sunt mostenite de la autorii C.M., decedata in anul 1936 si C.N.,
decedat in anul 1938 impunandu-se  iesirea partilor din indiviziune. Ulterior,  au
solicitat sa fie supusa partajului si o casa situata in Municipiul Tg. Jiu, str. Ana
Ipatescu nr. 34, compusa din trei camere, sala si beci, precum si terenul
aferent de 800 m.p., precum si cu alte doua terenuri expropriate de la parata
V.M. si de la autorul C.N.N., respectiv suprafata de 3949,6 m.p. pentru care
parata V.M. a incasat suma de 11848 lei si suprafetele de 599,5 m.p. si
3170,70 m.p. pentru care fiul C.N.N. (autorul paratilor) a incasat sumele de
1798,50 lei si 9512 lei.
Prin intampinarea formulata, paratii V.M., C.N.P., G.M. si C.N. au solicitat
respingerea actiunii de partaj formulata de catre reclamante, invocand un
partaj voluntar din 1939 prin care autorul acestora, C.N.N., impreuna cu fratii si
surorile sale au impartit averea autorilor comuni C.M., decedata in anul 1936 si
C.N., decedat in anul 1938.
Prin Incheierea din 27 februarie 2002 pronuntata de Judecatoria Tg. Jiu in
dosarul nr. 3135/1997, a fost admisa in parte, in principiu, actiunea de partaj
cu completarile ulterioare, formulata de reclamantele C.C., E.E. si C.A.,
insusita de mostenitorii R.A., C.V. si S.M. in contradictoriu cu paratii V.M., G.M.
si C.N. N. si a fost admisa in parte, in principiu, cererea reconventionala
formulata de paratii C.P., C. N., G. M. si V.M.
Instanta a constatat deschisa succesiunea autoarei C.M., decedata in anul
1936  mostenitori legali ai acestei autoare cu cate un drept de 1/6 din
mostenire fiind: C. N. P. - fiu, C. N. N. - fiica, C.N. I.- fiu, C. N. M. - fiica,
C.N.E. - fiica si C. N. N. - fiu, precum si a  autorului C.N., decedat in luna
ianuarie 1939, cu mostenitorii C.N.P. - fiu, C. N. N. - fiica, C. N. I.- fiu, C.N. M.
- fiica, C.N. E. - fiica si C. N. N. - fiu, cu cate un drept de 1/6 din mostenire.
Ulterior a decedat mostenitoarea C. N. E., astfel incat cota sa de 1/6 din
mostenire urmeaza sa fie preluata in mod egal de fratii si surorile acesteia:
C.N.P., C.N. N., C.N. I., C. N. M. si C.N. N.
S-a retinut ca masa succesorala ramasa in urma autorilor C.M. si C.N. se
compune din cota de ½ din urmatoarele bunuri: terenul de 2,62 ha. mentionat
in titlul de proprietate nr. 1480321/05.10.2001; terenul de 0,43 ha. mentionat in
titlul de proprietate nr. 1351927/30.12.1999 din care s-a vandut suprafata de
2930 m.p., terenul de 2000 m.p. vandut de reclamanta P.E. (fosta E., prin
contractul de vanzare-cumparare nr. 1582/04.09.1965, situat in Municipiul Tg.
Jiu, str. Ana Ipatescu si terenul de 440 m.p. situat la intersectia strazilor Ana
Ipatescu si 9 Mai folosit de paratii C.N. si G.M., identificat prin raportul de
expertiza intocmit in cauza de catre expertul  V.C.,  casa cu trei camere, sala si
beci, situata in Municipiul Tg. Jiu, str. Ana Ipatescu nr.34 (veche), la care
paratul C.N.I. a adus  imbunatatiri,  terenul de 6986 m.p. ramas dupa
exproprierea terenului de 10586 m.p. de la fiul C.N.I., pentru care a  primit
despagubiri de 21173 lei, cu precizarea ca pentru 3600 m.p. din suprafata
expropriata s-a reconstituit dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991 si
se regaseste in titlul de proprietate, iar din suma primita cu titlul de despagubiri
pentru expropriere, fiul C.N.I. a platit sumele de cate 3000 lei, paratei V.M. si
fratelui sau C.N.N. (in prezent decedat), instanta dispunand ca aceste sume sa
fie imputate loturilor mostenitorilor care vin la succesiune in prezent.
Totodata,  din masa partajabila ramasa de la aceiasi autori mai fac parte:
terenul de 3949,6 m.p. expropriat, pentru care parata V.M. a incasat suma de
11148 lei in anul 1956; terenul de 3170,62 m.p. expropriat de la autorul
paratilor C.N.N., pentru care acesta a incasat 9511,86 lei si terenul de 599,5
m.p. expropriat in anul 1956 de la cei doi fii C.N.P. si C. N.N. pentru care au
incasat suma de 1798,50 lei.
Pentru a pronunta aceasta incheiere de admitere in principiu instanta a avut in
vedere  ca dupa decesul celor doi autori, intre mostenitorii acestora nu a
intervenit un partaj voluntar asa cum sustin paratii,  masa succesorala fiind
stabilita in raport de  titlurile de proprietate eliberate potrivit Legii nr. 18/1991,
actele de expropriere depuse la dosar si sustinerile partilor prin cereri si
intampinare. S-a retinut ca fiul C. N.I. a locuit o perioada in casa autorilor, a
platit impozitele aferente si a efectuat lucrari de intretinere, reparatii si
imbunatatiri, construind o scara exterioara, doua sobe si pardoseli din
scandura intr-o camera.
In cursul solutionarii procesului de partaj a decedat reclamanta C.A., iar in
cauza au fost introdusi mostenitorii acesteia: C.V., S.M., R.A. si P.E.
La fila nr. 208 din dosar s-a inregistrat apelul declarat de paratii C.N.P., C.
N.N., G.M. si V.M. impotriva Incheierii de admitere in principiu din 27 februarie,
iar prin incheierea de sedinta din 24 aprilie 2002 (f.209 dosar) instanta a dispus
suspendarea judecarii procesului de definitivare a partajului pana la
solutionarea apelului declarat de parati impotriva incheierii de admitere in
principiu.
In vederea solutionarii apelului declarat impotriva incheierii de admitere in
principiu din 27 februarie 2002, dosarul a fost inregistrat sub nr. 2020/2002 pe
rolul Tribunalului Gorj - sectia civila, la filele nr. 14 -15 din acest dosar fiind
depuse motivele de apel formulate de paratii C.N.P., C.N. N., G.M. si V.M.
Paratii au criticat incheierea de admitere in principiu considerand ca este
nelegala si netemeinica intrucat instanta de fond nu a stabilit corect succesorii
autorilor comuni care sunt 6 si si-au impartit averea parinteasca, iar din
acestia, mai traieste in prezent doar parata V.M.
In tot timpul vietii lor, cei 6 mostenitori directi nu au avut nici un conflict privind
averea parinteasca, fiecare s-a inregistrat cu bunurile primite in registrele
agricole in calitate de proprietari, iar prezentul litigiu a fost declansat de
nepoata autorilor comuni si de procuratoarea sotiei supravietuitoare a
descendentului C.N.I., respectiv de reclamanta C.C.
Faptul ca reclamanta C.C. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de
proprietate nu presupune existenta partajului, iar pentru terenurile expropriate
nu s-a formulat o notificare potrivit Legii nr. 10/2001.
Terenul revendicat in baza Legii nr. 112/1995 de la autobaza ITA a fost obtinut
de catre mostenitorii fiului decedat C.N.N., astfel ca potrivit Legii nr. 112/1995
considera ca reclamantii nu se aflau in stare de indiviziune privind averea celor
doi autori decedati in 1936 si 1938.
Chiar daca s-ar trece peste partajul voluntar invocat de parati, considera ca
incheierea de admitere in principiu este nelegala si netemeinica.
Astfel, apelantii au sustinut ca au fost retinute la partaj casa cu trei camere,
sala, beci si pridvor, veche de 100 ani, transformata in proportie de 90% de
catre fiul C.N.N. impreuna cu sotia sa, care au adus imbunatatirile mentionate.
Fara nicio dovada instanta a preluat sustinerile reclamantei C.C. in sensul ca
sotul acesteia C.N.I. a efectuat lucrari de investitii la imobil (scara, pardoseli,
sobe), fiind retinut gresit imobilul la partaj.
Apelantii-parati au mai invocat si stabilirea nelegala si netemeinica a sumelor
primite cu titlu de despagubiri, dispunand ca acestea sa fie imputate lotului
mostenitorilor care au primit astfel de despagubiri.
In final, apelantii au invocat faptul ca la partaj nu au fost retinute si alte bunuri
luate de fiul C.N.I., respectiv o trasura cu doi cai si o vaca cu vitei.
Prin decizia civila nr. 827/A din 13 iunie 2002 pronuntata de Tribunalul Gorj in
dosarul nr.2020/2002 a fost respins ca nefondat apelul declarat de parati
impotriva Incheierii de admitere in principiu din 27 februarie 2002 pronuntata
de Judecatoria Tg. Jiu in dosarul nr. 3135/1997 si s-a reluat procesul de
definitivare a partajului succesoral in cadrul dosarului nr. 3135/1997 al
Judecatoriei Tg. Jiu, care prin sentinta civila nr. 8201/19 decembrie 2003 a 
admis in parte actiunea civila de partaj succesoral formulata de catre
reclamantele C.C., P.E. si C.A., aceasta din urma decedand in timpul
procesului, cererea sa fiind insusita de catre mostenitorii sai C.V., R.A. si S.
M., in contradictoriu cu paratii C.N. P., V.M., G.M. si C.N.N., precum si cererea
reconventionala formulata de paratii C.N.P., V.M., G.M. si C.N.N. si a fost
omologate rapoartele de expertiza intocmite in cauza, atribuind bunurile
conform variantei I la care instanta a adus unele modificari mentionate in
dispozitiv.
Instanta nu a retinut solicitarea reclamantelor privind omologarea variantelor II
sau III, intrucat potrivit acestor variante propuse pentru lotizare, parcela 8/2
instrainata de mostenitorii autorului C.N.N. in baza contractului autentificat sub
nr. 853/1997, ar fi inclusa in lotul altor mostenitori decat cei care au instrainat
terenul, imprejurare care ar fi de natura sa creeze litigii, cu atat mai mult cu cat
la data instrainarii terenului vanzatorul a fost de buna-credinta, deoarece titlul
eliberat pe numele paratilor nu era anulat.
Fata de dispozitiile incheierii de admitere in principiu, instanta nu a retinut nici
solicitarea paratilor de a fi inclus la partaj pretul de vanzare reactualizat,
considerand ca exista autoritate de lucru judecat referitor la retinerea terenului
in natura la partaj.
La formarea loturilor instanta a avut in vedere si imbunatatirile aduse de
autorul paratilor la constructia supusa partajului.
Impotriva sentintei civile nr. 8201/19 decembrie 2003 pronuntata de
Judecatoria Tg. Jiu in dosarul nr. 3135/1997, au declarat apel reclamantele
C.C. si P.E., inregistrat sub nr. 2310/2004, pe rolul Curtii de Apel Craiova.
De asemenea, au declarat apel C.V., R.A. si S.M., in calitate de mostenitori ai
reclamantei decedata C.A., precum si paratii C.N.P., C.N.N., G.M. si V.M.     
Reclamantele C.C. si P.E. (fila nr. 53 din dosarul nr. 2310/2004, pe rolul Curtii
de Apel Craiova), au considerat ca sentinta de partaj este nelegala in raport cu
dispozitiile art. 741 Cod civil, care statueaza principiul impartirii in natura, cat si
in raport cu art. 6739 Cod procedura civila, privind formarea si atribuirea
loturilor, deoarece, li s-au atribuit loturi foarte mici in raport cu valoarea
terenurilor supuse impartelii, mai mici chiar decat sultele compensatorii pe care
trebuie sa le primeasca de la lotul nr. V, desi suprafata, natura si numarul
terenurilor supuse partajului permit impartirea comoda in natura si nu s-a avut
in vedere acordul partilor, omologandu-se gresit varianta nr. I propusa de
comisia de experti. Solicita omologarea variantelor nr. II sau III propuse de
comisia de experti compusa din expertii B.L., C.C. si C.Gh. sau, in final,
formarea unor loturi de catre instanta.
Acestea au criticat sentinta si cu privire la compensarea gresita a cheltuielilor
de judecata, considerand ca instanta a incalcat dispozitiile art. 274, 276 si 277
Cod procedura civila.
C.V., R.A. si S.M., in calitate de mostenitori ai reclamantei decedata C.A. (fila
nr. 5, motivat la fila nr. 71 din dosar), au considerat ca sentinta de partaj este
lovita de nulitate absoluta in raport cu dispozitiile art. 797 Cod civil, intrucat
mostenitorii fiului C.N.I., decedat in anul 1992 (C.M., M.V. si B.E.), nu au fost
citati in cauza pentru partaj, fiind citata in cauza doar sora acestora, C.S.
Paratii C.N.P., C.N.N., G.M. si V.M. (filele nr. 12-15 si 71 din dosar), personal
sau prin aparator, au invocat aceeasi nulitate absoluta a sentintei de partaj, in
raport cu dispozitiile art. 797 Cod civil, intrucat mostenitorii fiului C.N.I.,
decedat in anul 1992 (C.M., M.V. si B.E.), nu au fost citati in cauza pentru
partaj.
Legat de fondul actiunii de partaj, acesti apelanti au sustinut ca instanta nu a
avut in vedere aspectul ca, prin autorul lor, C.N.N., sau personal V.M., in urma
partajului voluntar intervenit intre mostenitori, au posedat imobilele o perioada
de peste 30 de ani, intervenind uzucapiunea. Dupa decesul celor doi autori din
1936 si 1938, fiul C.N. N. (autorul lor), a preluat casa autorilor, pe care a
posedat-o peste 50 de ani si i-a adus imbunatatiri substantiale, precum si
terenul de 5599 m.p., din care o suprafata de 4330 m.p. a fost ocupata abuziv
si in aceste conditii au revendicat-o de la S.C. Gorjtransport S.A. Tg. Jiu, prin
sentinta civila nr. 8106/1995 pronuntata de Judecatoria Tg. Jiu.
Sotul reclamantei C.C. (C.N.I.), a primit despagubiri privind terenurile
expropriate, E.E. a vandut in anul 1965 suprafata de 2000 m.p, iar fiica V.M. a
primit suprafata de 964 m.p. situata pe str. Ana Ipatescu, nr. 36, cu care s-a
inscris in C.A.P., rezultand astfel ca intre mostenitorii celor doi autori decedati
in 1936 si 1938 a avut loc un partaj voluntar si ca a fost admisa in mod gresit
actiunea actuala de partaj judiciar.
Referitor la modificarea variantei I de catre instanta, au sustinut ca terenul P3
de 964 m.p. a fost repartizat gresit paratei V.M., in conditiile in care pe el este
situata casa lui C.N.P., fiu al lui C.N.N., decedat in anul 1989, invocand si
greseli de evaluare a terenurilor, faptul ca nu s-au asigurat cai de acces sau
calcule eronate privind variantele de lotizare propuse.
Prin Incheierea de sedinta din 23 iunie 2004, pronuntata in dosarul nr.
2310/civ/2004 (fila nr. 77 din dosar), Curtea de Apel Craiova a respins cererea
de introducere in cauza a mostenitorilor fiului C.N.I., decedat in anul 1992
(C.M., M.V. si B.E.), care nu au fost citati in cauza pentru partaj, iar prin decizia
civila nr. 1520 din 9 iunie 2005, si-a declinat competenta de solutionare a
apelurilor, catre Tribunalul Gorj.
Prin incheierea nr. 3081 din 16 aprilie 2007, pronuntata de Inalta Curte de
Casatie si Justitie, cauza a fost stramutata de la Tribunalul Gorj la Tribunalul
Valcea, fiind pastrate actele de procedura efectuate anterior stramutarii, la
aceasta ultima instanta de apel, fiind format dosarul nr. 2283/90/2007.
Prin cererea de la fila nr. 58 din dosarul Tribunalului Valcea, nr. 2283/90/2007,
reclamanta P.E., decedata la 24 aprilie 2007, prin aparatorul  ales a solicitat
introducerea in cauza a legatarului universal al acesteia, B.E., pentru a fi
continuata actiunea in numele autoarei-decedata in timpul procesului, fiind
depus certificatul de legatar nr. 6 din 14 iunie 2007, care atesta calitatea de
unic mostenitor.
Prin Incheierea de sedinta din 11 septembrie 2007, pronuntata in dosarul nr.
2283/90/2007 (fila nr. 91 din dosar), Tribunalul Valcea a dispus citarea  in
cauza a mostenitorilor fiului C.N.I., decedat in anul 1992 (C.M., M.V. si B.E.),
care nu au fost introdusi in cauza de partaj.
Apelantele-reclamante C.C. si B.E., au invocat exceptia lipsei calitatii
procesuale pasive a mostenitorilor fiului C.N.I., decedat in anul 1992 (C.M.,
M.V. si B.E.), care nu au fost introdusi in cauza de partaj inregistrata la
Judecatoria Tg. Jiu sub nr. 3135/1997, invocand aspectul ca Incheierea de
admitere in principiu din 27 februarie 2002 pronuntata in cauza de Judecatoria
Tg. Jiu, prin care s-au stabilit mostenitorii si drepturile succesorale, a ramas
definitiva prin respingerea apelului si irevocabila prin neexercitarea caii de atac
a recursului.
La nivelul Tribunalului Valcea,  au fost administrate probe, iar prin decizia civila
nr. 169/A/ 23 iunie 2008, s-a admis apelul declarat de reclamantele C.C. si
P.E., continuat de B.E., apelul declarat de: C.V., R.A. si S.M., in calitate de
mostenitori ai reclamantei decedata C.A., precum si apelul paratilor: C.N.P.,
C.N.N., G.M. si V.M.., in contradictoriu si cu mostenitorii fiului C.N.I., decedat
in anul 1992 (C.M., M.V. si B.E.), care nu au fost introdusi in cauza de partaj
inregistrata la Judecatoria Tg. Jiu si a  fost schimbata in parte sentinta civila nr.
8201/19 decembrie 2003 pronuntata de Judecatoria Tg. Jiu in dosarul nr.
3135/1997  omologand raportul de expertiza tehnica intocmit in faza de apel
conform variantei nr. III, cu mentiunea ca lotul nr. 4 a fost atribuit mostenitorilor
fiului C.N.I., decedat in anul 1992 (C.M., M.V., C.S., B.E. si C.C.), desi acestia
nu au fost introdusi in cauza de partaj inregistrata la Judecatoria Tg. Jiu.
De asemenea, lotul nr. 5 a fost atribuit mostenitorilor fiului decedat, C. N. P.
(C.V., S.M. si R.A.).
Prin decizia civila nr. 316/R din 8 octombrie 2008 pronuntata de Curtea de Apel
Pitesti, in dosarul nr. 2283/90/2007, au fost admise recursurile formulate de
reclamantii: C.C.,  B.E.,  R.A.,  S.M., C.V. si de intimatii: C.M., M.V., impotriva
deciziei civile  nr.169/A din 23 iunie  2008, pronuntata de  Tribunalul  Valcea, a
fost casata decizia si trimisa cauza spre rejudecare la Tribunalul Valcea,
retinandu-se ca  instanta de apel a fost lipsita de rolul activ conferit de
dispozitiile art.129 din Codul de procedura civila, in sensul ca nu a analizat si
examinat toate sustinerile partilor cu privire la nelegalitatea si netemeinicia
solutiei instantei de fond, nu s-a pronuntat asupra exceptiei formulata de catre
apelanta C.C. prin Incheierea din 4 octombrie 2007 si a omologat gresit
raportul de expertiza care nu a avut in vedere dispozitiile incheierii de admitere
in principiu din 27 februarie 2002 pronuntata de  Judecatoria Tg. Jiu, precum si
obiectivele stabilite de catre instanta prin Incheierea din 23 iunie 2004 a Curtii
de Apel Craiova, desi prin Incheierea nr.3081 din 16 aprilie 2007, Inalta Curte
de Casatie si Justitie a mentinut actele efectuate pana la data stramutarii
cauzei.
Astfel, instanta de control judiciar a retinut ca instanta de apel nu s-a pronuntat
asupra motivului de apel invocat prin cererea completatoare de la fila 71 din
dosarul nr. 2310/2004 al Curtii de Apel Craiova, prin care s-a invocat nulitatea
hotararii instantei de fond pe motivul ca nu au fost cuprinsi toti mostenitorii
celor doi autori, C.N. si C.M.
Fata de dispozitiile Incheierii de admitere in principiu din 27 februarie 2002 a
Judecatoriei Targu Jiu, ramasa definitiva si irevocabila, s-a retinut ca decizia
recurata este nelegala, intrucat a dispus impartirea si atribuirea catre parti a
unor suprafete de teren pentru care nu s-a retinut starea de indiviziune a
partilor si care exced suprafetelor retinute ca ar face obiectul impartelii.
Curtea a apreciat ca se impunea ca tribunalul sa dispuna refacerea raportului
de expertiza tehnica in sensul ca expertul sa identifice, sa evalueze si sa
lotizeze numai terenurile retinute prin incheierea de admitere in principiu,
precum si sumele de bani incasate din expropriere, asa cum s-a dispus prin
aceeasi incheiere.
Privind aspectele de nelegalitate retinute anterior, Curtea a apreciat ca
echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei, in temeiul art. 312 pct. 1 si 5 din
Codul de procedura civila, fiind admise recursurile formulate, casata decizia si
trimisa cauza spre rejudecare la acelasi tribunal, dispunandu-se ca instanta de
apel sa analizeze si celelalte motive de nelegalitate invocate de catre recurenti
sub forma unor aparari de fond.
Cu ocazia rejudecarii dupa casare in apel, cauza a fost inregistrata sub nr.
3534/90/2008 pe rolul Tribunalului Valcea.
Prin notele de sedinta reclamantele-apelante C.C. si B.E. au sustinut ca
instanta de apel in rejudecare trebuie sa se pronunte asupra motivului de apel
invocat prin cererea completatoare de la fila nr. 71 din dosarul nr. 2310/2004 al
Curtii de Apel Craiova, prin care s-a invocat nulitatea hotararii instantei de
fond, pe motiv ca nu au fost cuprinsi la partaj toti mostenitorii celor doi autori
C.N. si C.M. si  sa rezolve exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a celor
patru copii ai autorului C.N.I., decedat la 14.08.1992, fiul autorilor comuni C.N.
si C.M., invocata in baza art. 136 si 137 Cod procedura civila de catre
apelantele-reclamante C.C. si B.E. la 04.10.2007, exceptie pe care tribunalul a 
unit-o cu fondul prin incheierea din 09.10.2007 pronuntata in dosarul nr.
2283/90/2007 si asupra careia instanta de apel a omis sa se pronunte,
solicitand si refacerea raportului de expertiza potrivit statuarilor din decizia de
casare. 
Apelantii-parati C.N.P., G.M., C.N.N. si V.M. au reiterat exceptia nulitatii
partajului dezbatut contrar dispozitiilor art. 797 din Codul civil, fara chemarea la
partaj a tuturor mostenitorilor cu vocatie succesorala, respectiv a mostenitorilor
fiului decedat C.N.I., care au fost conceptati ca mostenitori doar in faza de apel
la Tribunalul Valcea, referindu-se la intimatii C.S., C.M., M.V. si B.E. si au
invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a apelantei-reclamanta C.C.,
care nu are vocatie succesorala proprie la mostenirea socrilor sai C.N.,
decedat in anul 1938 si C.M., decedata in anul 1936.
Apelanta R.A. a invocat la randul sau exceptia nulitatii partajului intemeiata pe
dispozitiile art. 797 Cod civil, invocand ca si apelantul C.V., aspectul ca nu au
fost chemati la partaj mostenitorii fiului decedat C.N.I., respectiv: C.M., M.V.,
C.S. si B.E. si nici mostenitorii fiului decedat C.N.P., respectiv: C.P.V., S.P. M.
si R.P.A.
Astfel, acesti mostenitori nu au fost prevazuti nici in cererea de partaj initiala
sau in cererile subsecvente, incidentale si nici in Incheierea de admitere in
principiu din 25 februarie 2002 pronuntata de Judecatoria Tg. Jiu.
Si aceasta a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii de partaj succesoral, in
conditiile in care nu s-au depus la dosar certificatele de deces ale celor doi
autori C.N. si C.M., precum si exceptia lipsei calitatii procesuale active a
reclamantelor C.C. (sotia fiului decedat C.N.I.) si C.A. (sotia fiului decedat
C.N.P.), considerand ca potrivit art. 659 si 665 din Codul civil, succesiunile sunt
deferite copiilor si descendentilor defunctului, iar reprezentarea se intinde in
linie directa descendenta, astfel ca cele doua sotii supravietuitoare ale fiilor
decedati nu puteau formula actiunea de partaj succesoral privind pe cei doi
autori fata de care nu aveau vocatie succesorala.
Totodata, a invocat exceptia nulitatii incheierii de admitere in principiu ca
urmare a incalcarii de catre instanta de fond a dispozitiilor art. 85, 106 si 108
Cod procedura civila, invocand aceleasi motive de fapt si de drept aratate mai
sus in legatura cu aceeasi exceptie invocata de catre apelantul Calota Vasile.
In rejudecare, Tribunalul Valcea, prin decizia civila nr.113/A din 11 mai 2009, a
admis exceptia invocata de reclamantele-apelante C.C. si B.E. prin cererea de
la fila nr. 97 din dosarul nr. 2283/90/2007 si a respins ca inadmisibila direct in
apel cererea de introducere in cauza a intimatilor - mostenitori C.M., M.V. si
B.E. de la filele nr. 73-77 din dosarul nr. 2310/civ/2004 al Curtii de Apel
Craiova, reiterata in fata Tribunalului Valcea.
A admis exceptia nulitatii partajului invocata de apelantii: C.V., R.A., S.M.,
C.N.P., V.M., G.M. si C.N.N.,  la filele 71 din dosarul nr. 2310/2004 al Curtii de
Apel Craiova, nr. 48, 88 si 97 din dosarul nr. 3534/90/2008 al Tribunalului
Valcea.
A admis apelurile declarate de: C.V., R.A. si S.M., in calitate de mostenitori ai
reclamantei decedata C.A. (fila nr. 5, motivat la fila nr. 71 din dosarul nr.
2310/2004, pe rolul Curtii de Apel Craiova ), precum si de paratii: C.N. P.,
C.N.N., G.M. si V.M. (filele nr. 12-15 si 71 din acelasi dosar), a desfiintat
Incheierea de admitere in principiu din 27 februarie 2002 si sentinta civila nr.
8201/19 decembrie 2003 pronuntate de Judecatoria Tg. Jiu, judetul Gorj in
dosarul nr. 3135/1997 si a trimis cauza spre rejudecare la Judecatoria Horezu,
judetul Valcea.
In adoptarea acestei solutii, tribunalul a analizat cu prioritate aceste exceptii si
avand in vedere si dispozitiile instantei de casare prin care s-a retinut ca
instanta de apel nu s-a pronuntat asupra motivului de apel invocat prin cererea
completatoare de la nr. 71 din dosarul nr. 2310/2004 al Curtii de Apel Craiova,
prin care s-a invocat nulitatea hotararii instantei de fond pe motivul ca nu au
fost cuprinsi toti mostenitorii celor doi autori, C.N. si C.M. si, de asemenea, nu
s-a pronuntat privind admisibilitatea cererii de introducere in cauza, direct in
apel, a intimatilor: M.V., C.M., B.E. si C.S., in calitate de mostenitori ai
descendentului C.N.I., a retinut in esenta ca, exceptiile sunt intemeiate in
parte, intrucat, mostenitorii-descendenti ai fiului C.N.I., decedat la 14 august
1992: M.V., C.M. si B.E., nu au fost chemati in judecata la Judecatoria Tg. Jiu,
nici prin actiunea principala si nici prin cererile subsecvente incidentale
formulate in cauza.
Exceptia nulitatii partajului vizand atat Incheierea de admitere in principiu din
25 februarie 2002, cat si sentinta civila nr. 8201/19 decembrie 2003 de partaj,
pronuntate de Judecatoria Tg. Jiu in dosarul nr. 3135/1997, fata de dispozitiile
art. 797 Cod civil si necuprinderea la partaj a mostenitorilor fiilor decedati C.N.I.
si C. N.P., a fost privita ca intemeiata, fiind admisa.
Potrivit art. 797 Cod civil, "este nula imparteala in care nu s-au cuprins toti
copiii in viata la deschiderea mostenirii si descendentii fiilor predecedati", iar
"actiunea de nulitate se poate exercita de toti erezii fara distinctie".
Chiar daca dispozitia legala este cuprinsa in sectiunea referitoare la partajul de
ascendent, tribunalul a apreciat ca este aplicabila partajului in general, inclusiv
partajului judiciar, cum este cazul in speta.
Cum la partaj nu au fost chemati toti mostenitorii fiilor decedati C.N.I. (C.M.,
M.V. si B.E.) si C.N.P. (C.V., R.A. si S.M.), participand doar C.S., fiica si C.C.,
sotie supravietuitoare, in cazul primului si C.A., sotie supravietuitoare, in cazul
secundului, s-a constatat ca partajul dezbatut prin Incheierea de admitere in
principiu din 27 februarie 2002 si sentinta civila nr. 8201/19 decembrie 2003
pronuntate de Judecatoria Tg. Jiu, jud. Gorj in dosarul nr. 3135/1997, este lovit
de nulitate absoluta.
O astfel de nulitate poate fi invocata de oricare dintre mostenitori, fie pana la
finalizarea partajului, fie pe cale separata, printr-o actiune de constatare a
nulitatii prevazuta expres de lege.
Din acest punct de vedere, s-a apreciat ca nu are nici o relevanta aspectul ca
Incheierea de admitere in principiu din 27 februarie 2002 nu a mai fost atacata
cu recurs, din moment ce, potrivit art. 797 Cod civil, o astfel de imparteala la
care nu au participat toti mostenitorii, este nula, sanctiunea intervenind cu atat
mai mult cu cat in cauza se discuta dreptul celor doua sotii supravietuitoare de
a participa in procesul de partaj si de a culege drepturi succesorale proprii sau
de a culege drepturile pe care deja le-au dobandit sotii-decedati.
Cum Incheierea de admitere in principiu din 27 februarie 2002 este nula potrivit
art. 797 Cod civil, tribunalul a apreciat ca nu se poate vorbi despre drepturi
succesorale proprii dobandite irevocabil de catre cele doua sotii
supravietuitoare amintite mai sus, aceasta aparare facuta pentru reclamante
fiind neintemeiata.
Cu ocazia rejudecarii cauzei dupa trimitere, s-a dispus ca prima instanta, in
virtutea rolului activ conferit de art. 129 alin. 5 Cod procedura civila, sa impuna
partilor implicate in proces si in mod special reclamantilor, care au initiat
actiunea de partaj succesoral, sa ia toate masurile care se impun pentru
introducerea in cauza a tuturor mostenitorilor autorilor C.N. si C.M., dupa care
solicita partajul.
Exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantelor C.C. (sotia fiului
decedat C.N.I. si C.A. (sotia fiului decedat C.N.P.), in raport cu dispozitiile art.
659 si 665 din Codul civil si sustinerile ca cele doua sotii supravietuitoare ale
fiilor decedati nu puteau formula actiunea de partaj succesoral privind pe cei
doi autori fata de care nu au vocatie succesorala, este o exceptie de fond, care
vizeaza insasi natura drepturilor pe care urmaresc acestea sa le culeaga, in
functie de care se poate hotari si daca acestea aveau sau nu, un drept si un
interes personal, actual si legitim sa promoveze actiunea de partaj si poate fi
rezolvata numai dupa introducerea in cauza a descendentilor fiilor decedati
C.N. I. si C.N.P., in contradictoriu cu care prima instanta va hotari daca acesti
fii au cules sau nu drepturile proprii dupa autorii comuni C.N. si C.M., pentru a
putea fi culese prin retransmisie de catre sotiile supravietuitoare alaturi de
descendenti.
Referitor la exceptia inadmisibilitatii cererii de partaj succesoral, pe motiv ca la
dosar nu s-au depus certificatele de deces ale autorilor C.N. si C.M. si nu s-ar
fi facut in niciun alt mod dovada deschiderii succesiunii celor doi autori,
tribunalul a retinut ca pana in aceasta faza procesuala partile implicate in
procesul de partaj nu au contestat ca autoarea a decedat in anul 1936, iar
autorul in 1938, ani in care s-au deschis cele doua succesiuni.
In conformitate cu prevederile art.299 Cod procedura civila si respectarea
termenului legal, impotriva deciziei au formulat recurs reclamantele C.C. si
B.E., criticand-o pentru nelegalitate, in temeiul dispozitiilor art.304 pct.7 si 9
Cod procedura civila, astfel:
I. Decizia recurata, din care face parte si incheierea de dezbateri din
07.05.2009, este nelegala intrucat instanta de apel a incalcat trei principii de
baza ale procesului civil roman statuate prin dispozitiile Codului de procedura
civila respectiv, principiul dreptului la aparare, principiul contradictorialitatii si
principiul oralitatii, intrucat, in sedinta de judecata din 07.05.2009, instanta de
apel nu a acordat cuvantul oral al partilor pentru sustinerea apelurilor lor si in
aparare in apelurile partilor adverse, fapt care atrage casarea acesteia si
trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeasi instanta.
II.  Decizia recurata este nelegala si in raport de dispozitiile imperative ale art.
295 alin. 1 si art. 296 si 297 Cod procedura civila, concluzie care se impune
intrucat instanta de apel nu s-a pronuntat asupra apelurilor declarate de
recurente in cauza, asa cum avea obligatia sa o faca in raport de prevederile
legale aratate, fapt care atrage casarea acesteia  si  trimiterea  cauzei  pentru 
rejudecare  la  aceeasi  instanta  pentru solutionarea apelurilor lor.
III.  Decizia recurata este vadit nelegala in raport de dispozitiile de ordine
publica ale art. 282 alin. 1, art. 294 alin. 1 si art. 295 alin. 1 Cod procedura
civila, intrucat instanta de apel cu incalcarea flagranta a acestor dispozitii
legale a admis exceptia nulitatii partajului desi apelurile erau declarate numai
impotriva sentintei aratate, nu si impotriva incheierii de admitere in principiu
care este intrata in puterea lucrului judecat, ceea ce este inadmisibil, motiv in
raport de care se impune casarea deciziei recurate si trimiterea cauzei pentru
rejudecare in vederea continuarii judecarii apelurilor declarate de parti in cauza
in raport de indrumarile date de instanta de recurs prin decizia de casare
anterioara.
  Or, intr-o corecta interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 294 alin. 1 si art.
295 alin. 1 Cod procedura civila, concluzia care se impune este aceea ca
instanta de apel are dreptul si totodata obligatia sa cenzureze temeinicia si
legalitatea sentintei apelate numai in raport de criticile aduse acesteia de parti
prin apelurile declarate, iar cat priveste exceptiile de procedura si alte
asemenea mijloace de aparare invocate de parti acestea trebuie sa vizeze
numai judecata finalizata prin sentinta apelata si nu o alta judecata anterioara,
finalizata printr-o alta hotarare pronuntata anterior in cauza, respectiv prin
incheierea de admitere in principiu, asa cum in mod gresit a procedat instanta
de apel prin hotararea recurata.
IV. Decizia recurata este nelegala si in raport de dispozitiile art. 287 alin. 1 pct.
3 si alin. 2 Cod procedura civila, intrucat instanta de apel, cu incalcarea
flagranta a acestor dispozitii legale, a pus in discutia partilor si a admis
exceptia nulitatii partajului in raport de prevederile art. 797 Cod civil, desi
aceste exceptii nu au fost invocate de parti in termenul prevazut de aceste
dispozitii legale sub sanctiunea decaderii.
V. Decizia recurata este nelegala si in raport de dispozitiile imperative ale art.
261 alin. 1 pct. 5 Cod procedura civila, potrivit cu care orice hotarare
judecatoreasca trebuie sa cuprinda, sub sanctiunea nulitatii acesteia "motivele
de fapt si de drept care au format convingerea instantei", concluzie care se
impune intrucat decizia recurata nu este motivata in fapt si in drept cat priveste
solutia de admitere a apelurilor intimatilor, motivare care trebuie sa fie facuta in
raport de prevederile art. 295 alin. 1 Cod procedura civila.
VI. Decizia recurata este nelegala in raport de dispozitiile art. 282-288, art.
299-316, art. 317-321 si art. 322-328 Cod procedura civila, potrivit cu care o
hotarare judecatoreasca, asa cum este si incheierea de admitere in principiu
din 27.02.2002 a Judecatoriei Tg. Jiu, nu poate fi desfiintata decat de
instantele competente si care au fost legal investite si numai prin exercitarea
de catre parti a cailor de atac prevazute de lege, respectiv a apelului si (sau)
recursului, dupa caz, contestatia in anulare si revizuirea.
VII. Decizia recurata este vadit nelegala si in raport de dispozitiile art. 797 Cod
civil, care nu sunt aplicabile in cauza, respectiv partajului judiciar, asa cum in
mod gresit a retinut instanta de apel.
Potrivit dispozitiilor art. 797 alin. 1 Cod civil, "este nula imparteala in care nu s-
au cuprins toti copiii in viata la deschiderea mostenirii si descendentii fiilor
premuriti", iar potrivit alin. 2 "actiunea de nulitate se poate exercita de toti erezii
fara distinctie".
          Or, aceste dispozitii legale, asa cum s-a aratat, sunt dispozitii speciale
ce se aplica decat in conditiile si in cazurile expres si limitativ prevazute de
lege, aplicatia lor neputand fi extinsa prin extrapolare sau in alt mod la alte
cazuri, iar prevederile art. 797 Cod civil trebuie interpretate prin prisma art. 794
Cod civil, potrivit cu care "tatal, mama si ceilalti descendenti pot face
imparteala bunurilor lor intre fii si ceilalti descendenti" si art. 795 alin. 1 Cod
civil, potrivit cu care "aceasta imparteala se poate face prin acte intre vii, sau
prin testament cu formele, conditiile si regulile prescrise pentru donatiuni intre
vii si pentru testamente".
 VIII. Decizia recurata este nelegala si in raport de dispozitiile art. 1201 Cod
civil, intrucat prin aceasta s-a incalcat autoritatea de lucru judecat a incheierii
de admitere in principiu din 27.02.2002 a Judecatoriei Tg. Jiu, ceea ce este
inadmisibil.
Se solicita admiterea recursului, casarea deciziei si trimiterea cauzei pentru
rejudecare la instanta de apel pentru solutionarea pe fond a apelurilor
declarate de parti in cauza.
Recursul a fost respins ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
O prima critica intemeiata pe dispozitiile art. 304 pct.9 Cod procedura civila,
vizeaza incalcarea de instanta de apel a dispozitiilor Codului de procedura
civila, respectiv principiul dreptului la aparare, principiul contradictorialitatii si
principiul oralitatii, sustinandu-se ca, in sedinta de judecata din 07.05.2009,
instanta de apel nu a acordat cuvantul oral al partilor pentru sustinerea
apelurilor lor, si este nefondata.
 Astfel, verificand sub acest aspect decizia apelata, s-a constatat ca, in 
incheierea din 07 mai 2009, care face parte integranta din decizie, instanta de
apel a pus in discutia partilor, in sedinta publica, exceptiile invocate de parti,
care personal sau prin avocat au pus concluzii in raport de interesele lor
procesuale. Rezulta din practicaua incheierii ca dupa epuizarea dezbaterilor
contradictorii referitoare le exceptiile  invocate, tribunalul a acordat partilor
cuvantul cu privire la apelurile declarate, inclusiv avocatului ales al recurentelor
C.C. si B.E., asa cum rezulta din paragraful ultim al incheierii.
Sub acest aspect, hotararea instantei de apel este legala, tribunalul
solutionand cauza cu respectarea normelor imperative edictate de Codul de
procedura civila.
Prin cea de-a doua critica, s-a sustinut ca, instanta de apel nu s-a pronuntat
asupra apelurilor declarate de recurente in cauza, incalcand astfel art. 295 alin.
1 si art. 296 si 297 Cod procedura civila.
 Fata de dispozitiile art. 304 Cod procedura civila, s-a retinut ca aceasta
sustinere este nefondata, nepronuntarea asupra unei cereri neconstituind
motiv de recurs, ce poate fi incadrat in cazurile limitativ enuntate de articolul
mai sus mentionat, cel mult o astfel de omisiune putand fi remediata prin
procedura prevazuta de art. 281 Cod procedura civila, care de altfel a fost
urmata de recurente, cererea fiind solutionata prin incheierea din 29 iunie
2009, aflata la fila 153-154 din dosar.   
Criticile formulate prin motivele 3, 4, 6, 7 si 8 de recurs vizeaza aceleasi
probleme de drept, astfel ca au fost analizate impreuna. S-a sustinut de
recurente ca instanta de apel a admis exceptia nulitatii partajului desi apelurile
erau declarate numai impotriva sentintei aratate, nu si impotriva incheierii de
admitere in principiu care este intrata in puterea lucrului judecat si nu poate fi
desfiintata decat de instantele competente si care au fost legal investite si
numai prin exercitarea de catre parti a cailor de atac prevazute de lege,
respectiv a apelului si (sau) recursului, dupa caz, contestatia in anulare si
revizuirea, iar exceptiile nu au fost invocate de parti in termenul prevazut de
dispozitiile legale sub sanctiunea decaderii.
Si aceste critici  s-au retinut a fi nefondate, fata de dispozitiile art. 797 Cod civil,
potrivit cu care, "este nula imparteala in care nu s-au cuprins toti copiii in viata
la deschiderea mostenirii si  descendentii fiilor premuriti. Actiunea de nulitate
se poate  exercita de toti erezii fara distinctiune".
Este de esenta impartelii de a pune capat indiviziunii, impartind bunurile
succesiunii intre toti cei care au un drept asupra lor. Prin urmare, o imparteala
care se face fara participarea tuturor celor interesati este inexistenta,
deoarece, celor care nu au participat, neputandu-li-se opune o asemenea
imparteala, ei sunt tot in stare de indiviziune si nu se poate concepe
indiviziunea in privinta unora fara ca sa fie indiviziune si in privinta celorlalti.
Deci, o imparteala facuta fara participarea tuturor mostenitorilor este nula, atat
in cazul partajului de ascendent cat si a partajului judiciar.
Dispozitiile art. 797 Cod civil, stabilesc o nulitate absoluta ce face partajul  in
care nu s-au cuprins toti mostenitorii, inexistent, iar nu numai anulabil. A
considera ca inexistenta vizeaza numai hotararea de partaj fara a se putea
aduce atingere incheierii de admitere in principiu a partajului inseamna a
ignora finalitatea textului mentionat care, declara nule impartelile in care nu
sunt cuprinsi toti mostenitorii. Cum incheierea de admitere in principiu este o
hotarare partiala de partaj, ea este supusa aceleiasi sanctiuni prevazute de art.
797 Cod civil, respectiv inexistenta, in lipsa tuturor mostenitorilor, chiar daca a
trecut in puterea lucrului judecat. Asa cum am aratat, aceasta incheiere 
interlocutorie nu este opozabila mostenitorilor care nu au fost cuprinsi la partaj,
acestia putand promova oricand un alt partaj, in care nu li se va putea invoca
autoritatea de lucru judecat al vreunei hotarari, pronuntate cu incalcarea
dispozitiilor art. 797 Cod civil.
Desfiintarea numai a sentintei si mentinerea incheierii interlocutorii, sub
aparenta respectarii autoritatii de lucru judecat prevazut de art. 1201 Cod civil,
ar lipsi de finalitate acest proces, care dupa solutionarea irevocabila, nu va
sista starea de indiviziune, ci va determina declansarea unui nou proces de
partaj care sa sisteze legal, cu participarea tuturor mostenitorilor, starea de
indiviziune succesorala. Aceasta exceptie a nulitatii partajului, este o exceptie
absoluta, ce poate fi invocata in orice stare a pricinii, de oricare din parti sau de
instanta din oficiu.
De altfel, chiar prin decizia de casare care potrivit art. 315 Cod procedura civila
s-a dispus verificarea hotararilor pronuntate sub acest aspect, decizia
tribunalului fiind pronuntata cu respectarea dispozitiilor legale mentionate.
Ultimul motiv de apel referitor la nelegalitatea deciziei in raport de dispozitiile
imperative ale art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedura civila, in sensul ca decizia
recurata nu a fost motivata in fapt si in drept cat priveste solutia de admitere a
apelurilor, motiv de recurs prevazut de dispozitiile art. 304 pct. 7 Cod
procedura civila, a fost respins ca nefondat, fata de modalitatea solutionarii pe
exceptie a cauzei, potrivit dispozitiilor art. 137 Cod procedura civila,  intrucat,
nu se mai impunea analizarea celorlalte critici, admiterea exceptiei nulitatii,
facand de prisos cercetarea fondului.
Fata de cele ce preced, recursul a fost respins ca nefondat potrivit dispozitiilor
art. 312 Cod procedura civila, mentinandu-se ca legala hotararea tribunalului.

4. Respingerea actiunii in revendicare ca inadmisibila, dupa intrarea in vigoare
a Legii nr.10/2001, contravine dispozitiilor C.E.D.O., care se aplica cu prioritate
si care sunt favorabile, fata de dreptul intern

Art.22 alin.(1) si (5) din Legea nr.10/2001
Art. 6 alin. (1) si (2) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului
Art. 1 din Primul Protocol aditional al Conventiei Europene a Drepturilor Omului
 
Din compararea reglementarii interne cu reglementarea internationala rezulta
in mod evident faptul ca dispozitiile Conventiei Europene a Drepturilor Omului
sunt mai favorabile decat dispozitiile Legii nr.10/2001. Aceleasi sustineri sunt
valabile si prin raportarea normelor Conventiei la disp. art. 6 alin. (2) din Legea
nr. 213/1998.
 Legea nr.10/2001-art.22 alin.(1) si (5) contine insa o limitare in timp a
dreptului de a cere restituirea/respectarea dreptului de proprietate pentru
proprietatile abuziv confiscate, reglementare evident inferioara principiilor
prevazute de Conventie si in totala contradictie cu legea generala (art.480
Cod civil) din care rezulta caracterul absolut, exclusiv si perpetuu al dreptului
de proprietate, cu consecinta caracterului imprescriptibil al actiunii in
revendicarea lui, caracter recunoscut prin dreptul intern si practica CEDO.
Calitatea de titular actual al bunului revendicat poate sa rezulte si dintr-un act
normativ care prevede masuri de restituire sau recunoasterea preluarii abuzive
de catre stat. In acest sens in legislatia romana s-au facut mai multe astfel de
recunoasteri din partea statului a caracterului abuziv al preluarii imobilelor in
perioada 1945-1989 si implicit a caracterului de bun actual al acestor bunuri in
patrimoniul celor care reclama incalcarea dreptului.
Reclamantului-recurent i s-a recunoscut calitatea de titular al unui bun in
sensul Conventiei,  prin decizia nr.775/2006, prin care i s-au acordat
despagubiri aferente imobilelor preluate abuziv, in temeiul Legii 10/2001,
existand astfel o speranta legitima de redobandire a bunurilor.
A declara actiunea in revendicare ca inadmisibila, ar echivala deopotriva cu
anihilarea nejustificata a caracterului absolut, exclusiv si perpetuu al dreptului
de proprietate, cu consecinta pierderii beneficiului imprescriptibilitatii, atribut
esential al revendicarii imobiliare.
Respingerea ca inadmisibila a actiunii in revendicare ar insemna si  afectarea
substantei dreptului de proprietate, nefiind respectat un raport de
proportionalitate intre scopul urmarit (respectarea dreptului de proprietate
incalcat) si mijlocul procedural ales (trimiterea exclusiv la procedura legii
10/2001 care limiteaza in timp si formal dreptul de a cere restituirea).

 (Decizia civila nr.1798/R din 26 noiembrie 2009)