Regimul juridic al uleiurilor uzate, colectate in urma schimburilor de uleiuri, utilizate apoi ca si combustibil pentru incalzire.
(Decizie nr. 4502 din data de 02.06.2014 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia)Regimul juridic al uleiurilor uzate, colectate in urma schimburilor de uleiuri, utilizate apoi ca si combustibil pentru incalzire.
Uleiurile uzate colectate de reclamanta in cadrul activitatii desfasurate, sunt produse accizabile atunci cand sunt utilizate drept combustibil pentru incalzire.
In aceste conditii, corect a stabilit organul fiscal ca reclamanta datoreaza accize pentru uleiul uzat utilizat pentru incalzire si ca in ceea ce priveste exigibilitatea accizei sunt incidente dispozitiile art. 206 ind. 6 si 7 Cod fiscal.
Sectia de contencios administrativ si fiscal – Decizia nr. 4502/02 iunie 2014
Prin sentinta nr. 4571/CA/2013 Tribunalul Sibiu a admis actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta S.C. M.T. & B. S.R.L. in contradictoriu cu paratele DIRECTIA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE B. si ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE S.
A anulat decizia de impunere J – SB 4/20.12.2012 si decizia nr. 38/14.02.2013, ambele emise de fosta D.G.F.P. S.
A dispus suspendarea executarii deciziilor nr. 4/2012 si nr. 38/2013, pana la solutionarea irevocabila a cauzei.
Impotriva hotararii instantei de fond au declarat recurs parata DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE B. si ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE S. solicitand admiterea recursului si casarea sentintei atacate, in sensul respingerii actiunii.
In cererea de recurs au fost invocate urmatoarele motive:
In ceea ce priveste aplicarea dispozitiilor art. 206 si urmatoarele din Legea nr. 571/2003 operatiunilor de utilizare a uleiului uzat ca si combustibil hotararea este gresita.
Organul de inspectie vamala a verificat activitatea intimatei-reclamante in ceea ce priveste respectarea legislatiei fiscale in domeniul produselor energetice si a stabilit obligatiile fiscale suplimentare generate de intrebuintarea uleiurilor uzate drept combustibil pentru incalzire in centrala termica. S-a retinut ca in intelesul Titlului VII art.206 ind. 16 alin. 1 din Legea nr.571/2003, uleiurile de motor, de transmisie si de ungere sunt produse energetice, care nu sunt supuse accizarii in conditiile utilizarii lor ca atare, conform destinatiei conferite de producator, respectiv ca agent de lubrifiere in motoarele cu combustie interna, in cutiile de viteza si alte mecanisme ale autovehiculelor.
Dar cat timp s-a constatat ca intimata-reclamanta a schimbat ulterior modul de utilizare a uleiurilor uzate, ca le-a reintrodus in circuitul economic, utilizandu-le drept combustibil pentru incalzire in centrala proprie, a stabilit ca acestea au devenit produse energetice supuse accizarii, deoarece nu exista nicio alta dispozitie contrara acesteia si nici o exceptare expresa de la accizare a acestor uleiuri uzate.
Astfel, reziduurile de ulei din punct de vedere al Nomenclaturii combinate se incadreaza la codul 2713, prevazuta in Regulamentul CEE nr. 2658/87, iar din punct de vedere fiscal la art. 206 ind. 16 alin 1 lit. b) din Legea nr. 571/2003 care prevede in mod expres ca, produsele energetice, altele (in speta, NC 2713), decat cele prevazute la alin.3 sunt supuse unei accize daca sunt utilizate drept combustibil pentru incalzire.
Si pct. 78 din HG nr.44/2004 prevede ca „orice produs, altul decat cele de la alin. (3) al art. 206 ind. 16 din Codul fiscal, este supus unei accize, atunci cand: (...) c) produsul este utilizat drept combustibil pentru incalzire sau combustibil pentru motor”.
Legiuitorul a prevazut si o procedura prealabila pentru schimbarea regimului accizabil al produselor reintroduse in circuitul economic si carora li se schimba regimul fiscal.
In acest sens intimata-reclamanta trebuia sa adreseze o solicitare Comisiei pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate din cadrul MFP in vederea incadrarii uleiurilor uzate din punct de vedere al accizelor. Reclamanta nu a urmat, insa aceasta procedura.
In actul de impunere s-a retinut de asemenea corect ca, accizele devin exigibile in momentul eliberarii pentru consum al produselor energetice, in conformitate cu dispozitiile art.206 ind. 6 din Legea nr.571/2003.
In acelasi sens legiuitorul a reglementat notiunea de “eliberare pentru consum”, prin art. 206 ind. 7 din Legea nr.571/2003.
Avand in vedere ca legiuitorul a prevazut expres ca, faptul generator al platii accizelor este generat de introducerea in circuitul economic a unui produs care prin efectul legii are regim de produs energetic purtator de accize, in mod corect s-au calculat sumele suplimentare inscrise in actul de impunere, astfel ca se impune casarea hotararii atacate.
Se impune de asemenea admiterea recursului si casarea hotararii gresite cat timp incinerarea uleiurilor arse constituie o activitatea prin care s-a schimbat regimul accizabil al produsului energetic utilizat ca si combustibil, iar legiuitorul nu a prevazut exceptarea de la plata accizelor.
Se critica hotararea atacata si in ceea ce priveste admiterea cererii de suspendare a executarii deciziei de impunere.
In drept, s-au invocat dispozitiile la care s-a facut referire in cuprinsul recursului.
Intimata-reclamanta a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului.
In motivarea intampinarii se arata ca la emiterea deciziei contestate, recurenta - parata a interpretat prevederile legale doar prin extragerea unor articole din prevederea legala, incalcand principiul interpretarii si aplicarii unitare a legii, in speta a intregii sectiuni privind accizele.
Avand in vedere starea de fapt, respectiv faptul ca:
A. Uleiurile arse nu sunt produse energetice, respectiv nu se produc, nu exista vreo societatea comerciala care sa produca asemenea produse, fiind in fapt reziduuri ale uleiurilor necesare functionarii motoarelor;
B. Uleiurile arse nu sunt importate, comercializate, extrase, ci sunt reziduuri ca urmare a folosirii unor produse energetice;
C. Uleiurile arse nu sunt eliberate pentru consum, ci reprezinta o distrugere a reziduurilor;
D. Pentru distrugerea reziduurilor nu exista vreo prevedere legala, care sa stabileasca o acciza;
E. Eliberarea spre consum ar reprezenta detinerea in scopuri comerciale sau importul, fapt ce nu se realizeaza, reiesind din obiectul de activitate al intimatei, precum si din faptul ca insasi recurenta arata faptul ca uleiurile arse sunt colectate de la clientii deserviti;
F. Distrugerea totala nu se considera ca fiind o eliberare spre consum, in conditiile in care co-incinerarea se realizeaza folosind o instalatie pentru care este emisa autorizatie emisa de APM;
Rezulta fara putere de tagada ca decizia contestata s-a bazat pe o interpretare eronata a prevederilor legale.
Se mai arata ca in conditiile in care pentru producerea si vanzarea uleiurilor, care vor deveni uzate, se platesc accize, plata unei noi accize pentru co-incinerarea reziduurilor, ar fi o dubla impunere, care nu este legala.
Se precizeaza ca uleiurile arse nu constituie produs energetic, in conditiile in care intimata reclamanta nu detine instalatie care sa functioneze doar urmare a alimentarii cu uleiuri arse
Asa cum reiese si din documentatia privind functionarea instalatiei termice Buderus, pentru fi utilizata aceasta necesita 100% motorina fara adaos, sau poate functiona 50% motorina cu 50% ulei ars.
S-ar fi putut considera uleiul ars ca produs energetic, doar in conditiile in care intimata ar fi detinut o instalatie de incalzire, care sa functioneze doar cu ulei ars, fara a fi necesara motorina.
Mai mult, este de retinut faptul ca uleiul ars nu poate fi utilizat ca si combustibil, dat fiind ca pentru incinerarea acestuia trebuie sa existe un combustibil (motorina CLU) care sa ridice temperatura necesara aprinderii reziduului.
Fata de cele de mai sus, rezulta fara putere de tagada ca aceasta instalatie a fost proiectata, tocmai pentru a incinera uleiul ars.
Se mai arata ca instanta de fond a admis actiunea in contencios in mod temeinic, dat fiind ca decizia a fost emisa pentru un fapt generator, care nu este reglementat la art. 206 ind. 5 si urmatoarele din Codul Fiscal.
Nu in ultimul rand, in conditiile in care legislatia in vigoare nu prevede plata de accize pentru a incinerarea reziduului rezultat din utilizarea uleiurilor de motor, trebuie aplicat principiul „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”
In drept, se invoca prevederile art. 205 si urmatoarele din NCPC, a Codului Fiscal capitolul VII, art. 206 ind.1 si urmatoarele, HG nr.44/2004 art.72 si urmatoarele, Regulamentul European CEE nr.3658/87 Decizia nr.2008/118, Regulamentul European CEE 2658/87, HG nr.235/2007, art. 453 din NCPC.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Recurenta-parata a invocat motivul de casare prevazut de art. 488, alin. 1, pct. 8 NCPC, respectiv: hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material.
Motivul de casare a fost considerat intemeiat avand in vedere urmatoarele considerente:
Obiectul de activitate al societatii reclamante este intretinerea si repararea autovehiculelor.
In cadrul activitatii desfasurate aceasta colecta uleiurile uzate rezultate in urma schimburilor de uleiuri efectuate in atelierul de service auto intr-un rezervor subteran, iar ulterior le utiliza ca si combustibil pentru incalzire in centrala proprie.
Conform autorizatiei de mediu nr. SB …/10.07.2009 emisa de Agentia pentru protectia Mediului Sibiu, reclamanta avea obligatia de a elimina prin co-incinerare in centrala proprie deseurile reprezentand uleiuri uzate.
Din cartea tehnica a centralei rezulta ca aceasta poate functiona fie, cu 100% motorina, fie cu 50% motorina si 50% ulei uzat.
Asadar, rezulta fara putinta de tagada ca uleiul uzat era folosit de reclamanta ca si combustibil pentru incalzire.
Conform art. 206 ind. 16, alin. 4 Cod fiscal „produsele energetice, altele decat cele prevazute la alin. (3), sunt supuse unei accize daca sunt destinate a fi utilizate, puse in vanzare ori utilizate drept combustibil pentru incalzire sau combustibil pentru motor. Nivelul accizei va fi fixat in functie de destinatie, la nivelul aplicabil combustibilului pentru incalzire sau combustibilului pentru motor echivalent”
Alin. 2, lit. c al pct. 78 din Normele metodologice prevede ca orice produs, altul decat cele de la alin. (3) al art. 206^16 Cod fiscal, este supus unei accize, atunci cand produsul este utilizat drept combustibil pentru incalzire sau combustibil pentru motor.
In continuare este prevazuta procedura pe care trebuie sa o urmeze un operator economic aflat in aceasta situatie.
Astfel, acesta este obligat ca inainte de utilizarea produselor sa adreseze o solicitare Comisiei, pentru incadrarea produselor respective din punctul de vedere al accizelor. Solicitarea va fi insotita obligatoriu de buletinul de analiza al produsului respectiv, emis de un laborator agreat, de incadrarea tarifara a produsului efectuata de autoritatea vamala centrala si de avizul Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri referitor la asimilarea produsului respectiv cu un produs echivalent pentru care sunt stabilite accize.
Curtea mai retine ca reclamanta nu a ales o alta varianta de valorificare a uleiurilor uzate (aceasta putea alegea ca acestea sa fie vandute sau cedate pentru prelucrare in vederea obtinerii de produse accizabile de natura celor prevazute la art. 206^16 alin. (2) din Codul fiscal catre un antrepozit fiscal de productie; de asemenea puteau fi supuse operatiilor de ecologizare, in conditiile prevazute de normele metodologice;).
Avand in vedere textele legale mentionate anterior concluzia care se impune este aceea ca uleiurile uzate colectate sunt produse accizabile atunci cand sunt utilizate drept combustibil pentru incalzire.
In aceste conditii, corect a stabilit organul fiscal ca reclamanta datoreaza accize pentru uleiul uzat utilizat pentru incalzire si ca in ceea ce priveste exigibilitatea accizei sunt incidente dispozitiile art. 206 ind. 6 si 7 Cod fiscal.
Curtea mai retine ca Administratia Judeteana a Finantelor Publice a Judetului S. nu are calitate procesuala pasiva intrucat nu are calitatea de emitent a actelor atacate.
Fata de considerentele expuse anterior, Curtea in temeiul art. 498 alin. NCPC a admis recursul declarat de parata DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE B. si de ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE S., a casat in tot sentinta atacata, a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a ADMINISTRATIEI JUDETEANE A FINANTELOR PUBLICE S. si a respins actiunea reclamantei.
In ceea ce priveste recursul declarat impotriva aceleiasi sentinte cu privire la modul de solutionare a cererii de suspendare:
Conform art.14, alin. 4 din Legea nr.554/2004 „hotararea prin care se pronunta suspendarea (…) poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la comunicare”.
In speta, sentinta nr.4751/CA/2013 a fost comunicata paratei in data de 07.01.2014, iar acesta a declarat recurs in data de 17.01.2014, adica cu depasirea termenului de 5 zile prevazut de lege.
Or, fiind vorba despre un termen legal si imperativ, nerespectarea acestuia atrage sanctiunea tardivitatii, motiv pentru care instanta a anulat recursul declarat de parata DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE B. si de ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE S.
Uleiurile uzate colectate de reclamanta in cadrul activitatii desfasurate, sunt produse accizabile atunci cand sunt utilizate drept combustibil pentru incalzire.
In aceste conditii, corect a stabilit organul fiscal ca reclamanta datoreaza accize pentru uleiul uzat utilizat pentru incalzire si ca in ceea ce priveste exigibilitatea accizei sunt incidente dispozitiile art. 206 ind. 6 si 7 Cod fiscal.
Sectia de contencios administrativ si fiscal – Decizia nr. 4502/02 iunie 2014
Prin sentinta nr. 4571/CA/2013 Tribunalul Sibiu a admis actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta S.C. M.T. & B. S.R.L. in contradictoriu cu paratele DIRECTIA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE B. si ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE S.
A anulat decizia de impunere J – SB 4/20.12.2012 si decizia nr. 38/14.02.2013, ambele emise de fosta D.G.F.P. S.
A dispus suspendarea executarii deciziilor nr. 4/2012 si nr. 38/2013, pana la solutionarea irevocabila a cauzei.
Impotriva hotararii instantei de fond au declarat recurs parata DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE B. si ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE S. solicitand admiterea recursului si casarea sentintei atacate, in sensul respingerii actiunii.
In cererea de recurs au fost invocate urmatoarele motive:
In ceea ce priveste aplicarea dispozitiilor art. 206 si urmatoarele din Legea nr. 571/2003 operatiunilor de utilizare a uleiului uzat ca si combustibil hotararea este gresita.
Organul de inspectie vamala a verificat activitatea intimatei-reclamante in ceea ce priveste respectarea legislatiei fiscale in domeniul produselor energetice si a stabilit obligatiile fiscale suplimentare generate de intrebuintarea uleiurilor uzate drept combustibil pentru incalzire in centrala termica. S-a retinut ca in intelesul Titlului VII art.206 ind. 16 alin. 1 din Legea nr.571/2003, uleiurile de motor, de transmisie si de ungere sunt produse energetice, care nu sunt supuse accizarii in conditiile utilizarii lor ca atare, conform destinatiei conferite de producator, respectiv ca agent de lubrifiere in motoarele cu combustie interna, in cutiile de viteza si alte mecanisme ale autovehiculelor.
Dar cat timp s-a constatat ca intimata-reclamanta a schimbat ulterior modul de utilizare a uleiurilor uzate, ca le-a reintrodus in circuitul economic, utilizandu-le drept combustibil pentru incalzire in centrala proprie, a stabilit ca acestea au devenit produse energetice supuse accizarii, deoarece nu exista nicio alta dispozitie contrara acesteia si nici o exceptare expresa de la accizare a acestor uleiuri uzate.
Astfel, reziduurile de ulei din punct de vedere al Nomenclaturii combinate se incadreaza la codul 2713, prevazuta in Regulamentul CEE nr. 2658/87, iar din punct de vedere fiscal la art. 206 ind. 16 alin 1 lit. b) din Legea nr. 571/2003 care prevede in mod expres ca, produsele energetice, altele (in speta, NC 2713), decat cele prevazute la alin.3 sunt supuse unei accize daca sunt utilizate drept combustibil pentru incalzire.
Si pct. 78 din HG nr.44/2004 prevede ca „orice produs, altul decat cele de la alin. (3) al art. 206 ind. 16 din Codul fiscal, este supus unei accize, atunci cand: (...) c) produsul este utilizat drept combustibil pentru incalzire sau combustibil pentru motor”.
Legiuitorul a prevazut si o procedura prealabila pentru schimbarea regimului accizabil al produselor reintroduse in circuitul economic si carora li se schimba regimul fiscal.
In acest sens intimata-reclamanta trebuia sa adreseze o solicitare Comisiei pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate din cadrul MFP in vederea incadrarii uleiurilor uzate din punct de vedere al accizelor. Reclamanta nu a urmat, insa aceasta procedura.
In actul de impunere s-a retinut de asemenea corect ca, accizele devin exigibile in momentul eliberarii pentru consum al produselor energetice, in conformitate cu dispozitiile art.206 ind. 6 din Legea nr.571/2003.
In acelasi sens legiuitorul a reglementat notiunea de “eliberare pentru consum”, prin art. 206 ind. 7 din Legea nr.571/2003.
Avand in vedere ca legiuitorul a prevazut expres ca, faptul generator al platii accizelor este generat de introducerea in circuitul economic a unui produs care prin efectul legii are regim de produs energetic purtator de accize, in mod corect s-au calculat sumele suplimentare inscrise in actul de impunere, astfel ca se impune casarea hotararii atacate.
Se impune de asemenea admiterea recursului si casarea hotararii gresite cat timp incinerarea uleiurilor arse constituie o activitatea prin care s-a schimbat regimul accizabil al produsului energetic utilizat ca si combustibil, iar legiuitorul nu a prevazut exceptarea de la plata accizelor.
Se critica hotararea atacata si in ceea ce priveste admiterea cererii de suspendare a executarii deciziei de impunere.
In drept, s-au invocat dispozitiile la care s-a facut referire in cuprinsul recursului.
Intimata-reclamanta a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului.
In motivarea intampinarii se arata ca la emiterea deciziei contestate, recurenta - parata a interpretat prevederile legale doar prin extragerea unor articole din prevederea legala, incalcand principiul interpretarii si aplicarii unitare a legii, in speta a intregii sectiuni privind accizele.
Avand in vedere starea de fapt, respectiv faptul ca:
A. Uleiurile arse nu sunt produse energetice, respectiv nu se produc, nu exista vreo societatea comerciala care sa produca asemenea produse, fiind in fapt reziduuri ale uleiurilor necesare functionarii motoarelor;
B. Uleiurile arse nu sunt importate, comercializate, extrase, ci sunt reziduuri ca urmare a folosirii unor produse energetice;
C. Uleiurile arse nu sunt eliberate pentru consum, ci reprezinta o distrugere a reziduurilor;
D. Pentru distrugerea reziduurilor nu exista vreo prevedere legala, care sa stabileasca o acciza;
E. Eliberarea spre consum ar reprezenta detinerea in scopuri comerciale sau importul, fapt ce nu se realizeaza, reiesind din obiectul de activitate al intimatei, precum si din faptul ca insasi recurenta arata faptul ca uleiurile arse sunt colectate de la clientii deserviti;
F. Distrugerea totala nu se considera ca fiind o eliberare spre consum, in conditiile in care co-incinerarea se realizeaza folosind o instalatie pentru care este emisa autorizatie emisa de APM;
Rezulta fara putere de tagada ca decizia contestata s-a bazat pe o interpretare eronata a prevederilor legale.
Se mai arata ca in conditiile in care pentru producerea si vanzarea uleiurilor, care vor deveni uzate, se platesc accize, plata unei noi accize pentru co-incinerarea reziduurilor, ar fi o dubla impunere, care nu este legala.
Se precizeaza ca uleiurile arse nu constituie produs energetic, in conditiile in care intimata reclamanta nu detine instalatie care sa functioneze doar urmare a alimentarii cu uleiuri arse
Asa cum reiese si din documentatia privind functionarea instalatiei termice Buderus, pentru fi utilizata aceasta necesita 100% motorina fara adaos, sau poate functiona 50% motorina cu 50% ulei ars.
S-ar fi putut considera uleiul ars ca produs energetic, doar in conditiile in care intimata ar fi detinut o instalatie de incalzire, care sa functioneze doar cu ulei ars, fara a fi necesara motorina.
Mai mult, este de retinut faptul ca uleiul ars nu poate fi utilizat ca si combustibil, dat fiind ca pentru incinerarea acestuia trebuie sa existe un combustibil (motorina CLU) care sa ridice temperatura necesara aprinderii reziduului.
Fata de cele de mai sus, rezulta fara putere de tagada ca aceasta instalatie a fost proiectata, tocmai pentru a incinera uleiul ars.
Se mai arata ca instanta de fond a admis actiunea in contencios in mod temeinic, dat fiind ca decizia a fost emisa pentru un fapt generator, care nu este reglementat la art. 206 ind. 5 si urmatoarele din Codul Fiscal.
Nu in ultimul rand, in conditiile in care legislatia in vigoare nu prevede plata de accize pentru a incinerarea reziduului rezultat din utilizarea uleiurilor de motor, trebuie aplicat principiul „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”
In drept, se invoca prevederile art. 205 si urmatoarele din NCPC, a Codului Fiscal capitolul VII, art. 206 ind.1 si urmatoarele, HG nr.44/2004 art.72 si urmatoarele, Regulamentul European CEE nr.3658/87 Decizia nr.2008/118, Regulamentul European CEE 2658/87, HG nr.235/2007, art. 453 din NCPC.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Recurenta-parata a invocat motivul de casare prevazut de art. 488, alin. 1, pct. 8 NCPC, respectiv: hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material.
Motivul de casare a fost considerat intemeiat avand in vedere urmatoarele considerente:
Obiectul de activitate al societatii reclamante este intretinerea si repararea autovehiculelor.
In cadrul activitatii desfasurate aceasta colecta uleiurile uzate rezultate in urma schimburilor de uleiuri efectuate in atelierul de service auto intr-un rezervor subteran, iar ulterior le utiliza ca si combustibil pentru incalzire in centrala proprie.
Conform autorizatiei de mediu nr. SB …/10.07.2009 emisa de Agentia pentru protectia Mediului Sibiu, reclamanta avea obligatia de a elimina prin co-incinerare in centrala proprie deseurile reprezentand uleiuri uzate.
Din cartea tehnica a centralei rezulta ca aceasta poate functiona fie, cu 100% motorina, fie cu 50% motorina si 50% ulei uzat.
Asadar, rezulta fara putinta de tagada ca uleiul uzat era folosit de reclamanta ca si combustibil pentru incalzire.
Conform art. 206 ind. 16, alin. 4 Cod fiscal „produsele energetice, altele decat cele prevazute la alin. (3), sunt supuse unei accize daca sunt destinate a fi utilizate, puse in vanzare ori utilizate drept combustibil pentru incalzire sau combustibil pentru motor. Nivelul accizei va fi fixat in functie de destinatie, la nivelul aplicabil combustibilului pentru incalzire sau combustibilului pentru motor echivalent”
Alin. 2, lit. c al pct. 78 din Normele metodologice prevede ca orice produs, altul decat cele de la alin. (3) al art. 206^16 Cod fiscal, este supus unei accize, atunci cand produsul este utilizat drept combustibil pentru incalzire sau combustibil pentru motor.
In continuare este prevazuta procedura pe care trebuie sa o urmeze un operator economic aflat in aceasta situatie.
Astfel, acesta este obligat ca inainte de utilizarea produselor sa adreseze o solicitare Comisiei, pentru incadrarea produselor respective din punctul de vedere al accizelor. Solicitarea va fi insotita obligatoriu de buletinul de analiza al produsului respectiv, emis de un laborator agreat, de incadrarea tarifara a produsului efectuata de autoritatea vamala centrala si de avizul Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri referitor la asimilarea produsului respectiv cu un produs echivalent pentru care sunt stabilite accize.
Curtea mai retine ca reclamanta nu a ales o alta varianta de valorificare a uleiurilor uzate (aceasta putea alegea ca acestea sa fie vandute sau cedate pentru prelucrare in vederea obtinerii de produse accizabile de natura celor prevazute la art. 206^16 alin. (2) din Codul fiscal catre un antrepozit fiscal de productie; de asemenea puteau fi supuse operatiilor de ecologizare, in conditiile prevazute de normele metodologice;).
Avand in vedere textele legale mentionate anterior concluzia care se impune este aceea ca uleiurile uzate colectate sunt produse accizabile atunci cand sunt utilizate drept combustibil pentru incalzire.
In aceste conditii, corect a stabilit organul fiscal ca reclamanta datoreaza accize pentru uleiul uzat utilizat pentru incalzire si ca in ceea ce priveste exigibilitatea accizei sunt incidente dispozitiile art. 206 ind. 6 si 7 Cod fiscal.
Curtea mai retine ca Administratia Judeteana a Finantelor Publice a Judetului S. nu are calitate procesuala pasiva intrucat nu are calitatea de emitent a actelor atacate.
Fata de considerentele expuse anterior, Curtea in temeiul art. 498 alin. NCPC a admis recursul declarat de parata DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE B. si de ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE S., a casat in tot sentinta atacata, a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a ADMINISTRATIEI JUDETEANE A FINANTELOR PUBLICE S. si a respins actiunea reclamantei.
In ceea ce priveste recursul declarat impotriva aceleiasi sentinte cu privire la modul de solutionare a cererii de suspendare:
Conform art.14, alin. 4 din Legea nr.554/2004 „hotararea prin care se pronunta suspendarea (…) poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la comunicare”.
In speta, sentinta nr.4751/CA/2013 a fost comunicata paratei in data de 07.01.2014, iar acesta a declarat recurs in data de 17.01.2014, adica cu depasirea termenului de 5 zile prevazut de lege.
Or, fiind vorba despre un termen legal si imperativ, nerespectarea acestuia atrage sanctiunea tardivitatii, motiv pentru care instanta a anulat recursul declarat de parata DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE B. si de ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE S.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Accize
Revizuire. Inscrisuri doveditoare. - Decizie nr. 106 din data de 20.06.2018Revizuire. Existenta unor hotarari potrivnice. - Decizie nr. 405 din data de 25.04.2018
Personal bugetar. Salarizare. Sporuri. - Decizie nr. 716 din data de 27.06.2018
Expropriere. Termenul de emitere a hotararilor de stabilire a cuantumului despagubirilor de catre expropriator - Decizie nr. 522 din data de 16.05.2018
Concediere. Desfiintare post. Cauza reala si serioasa. - Decizie nr. 433 din data de 25.04.2018
Amnistie potrivit Legii nr.125/2014. Neincludere indemnizatie aferenta stabilirii domiciliului obligatoriu. - Decizie nr. 435 din data de 25.04.2018
Cerere de chemare in garantie. Conditii de admisibilitate. - Decizie nr. 232 din data de 07.03.2018
Salarizare. Existenta unor hotararii judecatoresti irevocabile prin care s-a stabilit dreptul de a avea inclus in indemnizatie indexarile prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 10/2007. - Decizie nr. 219 din data de 07.03.2018
Competenta materiala. Aplicarea Deciziei (RIL) nr. 18/2016 a Inaltei Cur?ii de Casa?ie ?i Justi?ie. - Sentinta civila nr. 34 din data de 13.02.2018
Salarizare. Situatia in care se pastreaza salariul de baza aferent lunii iulie 2016. - Decizie nr. 13 din data de 09.02.2018
Actiune in constatare. Competenta materiala. - Sentinta civila nr. 32 din data de 08.02.2018
Legalitatea ordinului prefectului avand ca obiect cuantumul sporului pentru condi?ii vatamatoare acordat func?ionarilor publici in baza art. 3^1 alin. 1 din OUG 57/2015. - Decizie nr. 4718 din data de 27.11.2017
Limitele dreptului de apreciere al organului fiscal in stabilirea cuantumului onorariului de avocat. - Decizie nr. 3313 din data de 13.10.2017
Recunoa?terea dreptului de deducere cu privire la cheltuielile aferente edificarii imobilelor care au facut obiectul unor tranzac?ii. Importan?a folosirii imobilului ca locuin?a personala. - Decizie nr. 3385 din data de 18.10.2017
Decizie de instituire a masurilor asiguratorii. Condi?ia motivarii acesteia de catre organul fiscal. - Decizie nr. 4531 din data de 22.11.2017
Modificare documenta?ie de urbanism vs. indreptare eroare materiala. - Decizie nr. 2746 din data de 26.09.2017
Masurile de remediere luate de autoritatea contractanta in conf. cu art.3 din Legea nr.101/2016. Posibilitatea de revenire asupra raportului procedurii aprobat de conducatorul acesteia. - Decizie nr. 2295 din data de 23.08.2017
Obliga?ia ter?ului poprit de a plati penalita?i de intarziere. Momentul datorarii acestora. - Decizie nr. 2288 din data de 09.08.2017
Timbrul de mediu achitat pentru transcrierea unui autoturism cumparat din Romania. Legalitatea refuzului de restituire. - Hotarare nr. 1883 din data de 14.06.2017
Posibilitatea emitentului procesului - verbal de contraven?ie de a solicita instan?ei de contencios administrativ anularea acestuia. Inadmisibilitatea ac?iunii intemeiata pe prevederile art.1 alin. 6 din Legea nr.554/2004. - Hotarare nr. 1489 din data de 19.05.2017