Prin sentinta penala nr.116 din 28 octombrie 2009, pronuntata de Tribunalul Valcea, s-a admis plangerea formulata de petentul B.C.A. impotriva rezolutiei nr.554/P/2009 din 19 august 2009 a Parchetului de pe langa Tribunalul Valcea, s-a desfiinta...

              Prin sentinta penala nr.116 din 28 octombrie 2009, pronuntata de Tribunalul
Valcea, s-a admis plangerea formulata de petentul B.C.A. impotriva rezolutiei nr.554/P/2009 din
19 august 2009 a Parchetului de pe langa Tribunalul Valcea, s-a desfiintat rezolutia atacata si s-
a trimis cauza Parchetului de pe langa Tribunalul Valcea, in vederea inceperii urmaririi penale
fata de agentii de politie N.T. si D.M. din cadrul I.P.J. Valcea, pentru savarsirea infractiunilor
prev. de art.246 si 250 alin.1 si 3 Cod penal.
                  Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca la data de
27 mai 2009, organele de cercetare penala au fost sesizate cu plangere de catre petent, pentru
savarsirea infractiunilor de insulta, calomnie, distrugere si lovire savarsite de catre N.T - seful
postului de politie Lungesti si agentul D.M. din cadrul aceluiasi post de politie.
                  Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul
Arges, sustinand ca hotararea este nelegala si netemeinica, deoarece procurorul, prin rezolutia
desfiintata de prima instanta, retinuse corect situatia de fapt si cronologia evenimentelor din care
a rezultat ca faptele reclamate cu exista.
                  Prin decizia penala nr.94/R din 4 februarie 2010, pronuntata de Curtea de
Apel Pitesti, a fost respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul
Valcea, hotararea intemeindu-se pe urmatoarea argumentatie:
                  Solutia de neincepere a urmaririi penale este, asa cum sustine petitionarul,
rezultatul lipsei de rol activ al organelor de urmarire penala. Judecatorul fondului a constatat ca
au fost luate declaratii numai intimatilor si unor persoane din comuna unde acestia isi
desfasoara activitatea, cu exceptia martorului V.F., desi petentul indicase un numar mare de
persoane care asistasera la desfasurarea evenimentelor.
                  Se observa, deci, ca numai audierea intimatilor s-a efectuat in mod direct de
catre procuror, restul declaratiilor fiind luate in copie din dosarul parchetului de pe langa
judecatorie, in care se facea cercetarea pentru ofensa adusa autoritatii.
                  In mod evident, o astfel de instrumentare a cauzei de catre procuror nu
raspunde exigentelor unei anchete efective.
                  Art.4 din Codul de pr. penala, arata ca organele de urmarire penala trebuie
sa aiba rol activ in desfasurarea procesului penal, iar art.1 din acelasi cod, referindu-se la scopul
procesului penal, arata ca finalitatea acestuia este constatarea la timp si in mod complet a
faptelor care constituie infractiuni, astfel incat orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie
pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere
penala.
                  Pentru stabilirea adevarului in cauza, este necesar ca organul de urmarire
penala, conform prevederilor art. 202 Cod pr. penala, sa stranga probele necesare pentru
aflarea adevarului, pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele si justa ei solutionare, adunand
probe atat in favoarea, cat si in defavoarea persoanei cercetate.
                  Din aceasta perspectiva, nu are relevanta faptul ca sesizarea vine de la o
persoana care, asa cum rezulta din articolele depuse la dosar, nu are nici un fel de consideratie
pentru activitatea politiei, procurorilor si judecatorilor si declara ca "nu va avea odihna pana nu
va reusi sa desfiinteze judecatoriile, politiile, barourile de avocati si procuraturile", deoarece
exista posibilitatea ca acesta sa aiba cunostinta de savarsirea unor fapte penale care au existat
in realitate.
                  In acest sens, relevanta este si decizia CEDO in cauza Cobzaru contra
Romaniei, 2007 (cererea nr.49254/99), in care, de asemenea, rezolutia de neincepere a
urmaririi penale, cu motivarea ca fapta penala nu exista, se baza si pe faptul ca "reclamantul, cat
si tatal sau sunt cunoscuti de mult timp ca elemente antisociale fiind predispusi la acte de
violenta si de sustrageri si se afla mereu in conflict".
                   Curtea europeana a stabilit ca, in acel caz, autoritatile nationale nu au
efectuat o ancheta impartiala si aprofundata cu privire la acestea: "solutia de neincepere a
urmarii penale impotriva politistilor s-a bazat exclusiv si fara rezerve pe declaratiile acestora, in
vreme ce declaratii relevante ale martorilor oculari care contraziceau varianta politistilor au fost
ignorate. Martorii importanti nu au fost audiati, iar unele contradictii din dosarul de cercetare nu
au fost lamurite". In consecinta, Curtea europeana a constatat o incalcare a articolului 3 din
Conventia europeana a drepturilor omului, atat sub aspect substantial, cat si procedural.
                  Cum la evenimentul reclamat au asistat foarte multe persoane, jucatorii de
la cele doua echipe, arbitrii, spectatorii etc., urmeaza ca procurorul care va efectua cercetarea in
cauza, sa identifice cine sunt aceste persoane si sa audieze pe acelea care au cunoscut direct
felul in care s-a desfasurat conflictul initial, pornit de fotbalistul V. C., felul in care s-a realizat
interventia tatalui acestuia si a lucratorilor de politie si implicarea petitionarului in acel conflict,
respectiv actiunea intimatilor impotriva carora a facut plangere petitionarul.

15. Intreruperea executarii pedepsei. Efectuarea expertizei medico-legale. Principiul
disponibilitatii.

Art. 452 lit. a) Cod procedura penala raportat la art. 455 Cod procedura penala

                  Desi instanta a depus toate eforturile necesare stabilirii adevarului in
cauza, expertiza prin care sa se stabileasca temeinicia cererii de intrerupere a executarii
pedepsei, nu a putut fi efectuata, din motive ce tin exclusiv de vointa condamnatei.
 (Decizia penala nr. 191/R din 16.03.2010)
                  
Prin decizia penala nr. 26 noiembrie  2009, Curtea de Apel Pitesti a  admis
recursul declarat de petenta - condamnata M.A., in prezent detinuta in Penitenciarul Colibasi,
impotriva sentintei penale nr. 83 din 14.09.2009 pronuntate de Tribunalul Valcea in dosarul nr.
146/90/2009.
A fost casata sentinta si s-a retinut cauza spre rejudecare, in vederea
efectuarii unui raport de expertiza medico-legala in cadrul Institutului National de Medicina
Legala "Mina Minovici" Bucuresti, cu obiectivele: sa se stabileasca afectiunile de care sufera
petenta, sa se precizeze daca acestea pot fi tratate in reteaua sanitara a Administratiei
Nationale a Penitenciarelor si daca, in functie de afectiunile constatate, petenta suporta regimul
penitenciar.
S-a dispus ca la efectuarea expertizei sa participe si un medic din cadrul
retelei sanitare a Administratiei Nationale a Penitenciarelor.
A fost emisa o adresa catre Institutul National de Medicina Legala "Mina
Minovici" Bucuresti, in vederea efectuarii raportului de expertiza medico - legala.
In considerentele acestei decizii, Curtea de Apel Pitesti a mentionat ca
sentinta penala atacata a fost pronuntata fara a se avea in vedere ca la dosar exista doua
rapoarte de expertiza medico-legala, cu concluzii contradictorii, elementul comun al acestora
reprezentandu-l concluziile privind afectiunea de care sufera inculpata, de natura maligna.
                  S-a observat ca prima instanta a inlaturat in mod corect primul raport de
expertiza medico-legala care, desi a fost certificat de patru medici (din care unul - medic primar
specialist in oncologie, altul medic primar specialist in ginecologie, un medic primar legist si un
medic din sistemul M.A.I. Valcea), a fost intocmit fara participarea si a unui medic specialist din
reteaua sanitara a A.N.P..
                  Judecatorul fondului a tinut seama doar de al doilea raport de expertiza
medico-legala, semnat de un medic primar oncolog, de medicul primar legist sef si un medic din
reteaua sanitara a A.N.P.
                  S-a notat in continuare ca prima expertiza, realizata de catre medicii
specialisti in oncologie, a formulat concluzia ca petenta nu poate fi tratata in conditii de detinere,
iar cea de-a doua expertiza, desi concluzioneaza ca afectiunile de care sufera petitionara
(aceleasi cu cele constate de prima expertiza), nu o pun pe aceasta in imposibilitate de a
executa pedeapsa privativa de libertate, mentioneaza in mod expres: comisia de expertizare nu
isi asuma responsabilitatea pentru tratamentul medical pe care urmeaza sa-l efectueze
petitionara in conditii de detentie.
                  In aceste conditii, s-a constatat o evidenta contradictie intre concluziile celor
doua expertize medico-legale, iar faptul ca la realizarea primei expertize medico-legale nu a
participat  un medic specialist din reteaua sanitara a A.N.P. a fost privit ca un aspect secundar,
de forma, ce ar putea atrage doar nulitatea relativa a expertizei.
                  Cum dreptul la viata este un drept fundamental, garantat de art. 16 din
Constitutia Romaniei, iar dreptul la ocrotirea sanatatii este consacrat in dispozitiile art. 34 din
Constitutie, se impune ca autoritatile judecatoresti sa actioneze in asa fel incat sa respecte
preeminenta intereselor persoanelor, in raport cu cele doua drepturi fundamentale prevazute de
Constitutie.
                  Expertizele medico-legale intocmite in cauza au stabilit ca petitionara sufera
de afectiuni grave, iar concluziile lor sunt diferite doar sub aspectul posibilitatii petitionarei de a
executa sau nu in continuare pedeapsa privativa de libertate.
                  De aceea, s-a concluzionat ca este necesar a se efectua o noua  expertiza
medico-legala, de catre Instituitului National de Medicina Legala "Mina Minovici" Bucuresti, cu
aceleasi obiective.
                  In vederea efectuarii expertizei, a fost stabilit termen de judecata,
condamnata fiind transferata la Penitenciarul Spital Bucuresti - Jilava.
                  Prin decizia penala nr.191/R/16.03.2010, pronuntata de Curtea de Apel
Pitesti, a fost respinsa cererea de intrerupere a executarii pedepsei formulata de petenta-
condamnata M.A.
                  Hotararea curtii se intemeiaza pe urmatoarea argumentatie:
                  La data de 22 ian. 2010, I.N.M.L. "Mina Minovici" Bucuresti a comunicat
instantei ca petenta - condamnata a refuzat efectuarea expertizei medico - legale (f. 29).
                  In situatia data, au fost solicitate Penitenciarului Colibasi toate actele
medicale ce o privesc pe petitionara (f. 33 - 92) si s-au cerut date despre conditiile de spitalizare
si despre tratamentul de care beneficiaza in prezent aceasta (f.94).
                  Conformandu-se solicitarilor instantei, penitenciarul a inaintat copii dupa
acte si a comunicat ca in Spitalul Penitenciar Colibasi nu exista sectie pentru tratarea
persoanelor private de libertate de sex femeiesc, iar in prezent celei in cauza nu i se
administreaza niciun tratament ginecologic (f. 96 si 98).
                  Intrebata fiind in legatura cu motivele pentru care refuza efectuarea
expertizei, condamnata a aratat ca ele tin de costul ridicat al lucrarii; curtea i-a invederat ca banii
necesari pot fi avansati de stat, dar nici in aceste conditii ea nu a fost de acord sa fie supusa
analizelor medicale.
                  Potrivit art. 455 rap. la art. 453 lit. a) din Codul de procedura penala,
executarea pedepsei inchisorii poate fi intrerupta cand se constata, pe baza unei expertize
medico - legale, ca cel condamnat sufera de o boala grava care face imposibila executarea
pedepsei, iar instanta apreciaza ca amanarea executarii si lasarea in libertate nu prezinta un
pericol concret pentru ordinea publica.
                  Desi instanta a depus toate eforturile necesare stabilirii adevarului in cauza,
expertiza prin care sa se lamureasca fara dubiu daca cererea condamnatei intruneste sau nu
conditiile cerute de lege pentru a fi admisa nu a putut fi efectuata, din motive ce tin exclusiv de
vointa acesteia, iar nu din impedimente obiective.
                  In atare situatie, curtea va tine seama de probele produse pana in prezent,
din care reiese ca ultima investigatie medicala C.T. (computer tomograf) la care a fost supusa
condamnata, din 20.06.2009, nu a relevat semne certe de formatiuni inlocuitoare de spatiu
intrapelviene; de aceea, nu   s-a prescris tratament ginecologic.
                  Acesta este motivul pentru care, in prezent, condamnatei nu i se
administreaza medicamente.
Concluzionand ca executarea pedepsei este in prezent posibila, instanta de
recurs va hotari respingerea cererii de intrerupere a executarii pedepsei, in temeiul textului de
lege la care s-a facut deja referire.

16. Revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei, in ipoteza neindeplinirii
obligatiilor civile impuse prin hotararea de condamnare.

Art. 84 Cod penal

         Nu intervine revocarea suspendarii conditionate in situatia in care termenul de
incercare este abia la inceput iar, prin suspendarea executarii dispozitiilor civile a
sentintei penale de condamnare, cei doi condamnati au facut dovada ca nu au putut
indeplini respectivele obligatii.
                                                              
(Sentinta penala nr.24/F din 25.02.2010)