Constata ca, la data de 22.04.2008, reclamantul S.S.A., in numele si pentru membrii de sindicat R.C.M., T.C., G.C., T.M., S.P.M., M.V., V.L.E., A.A., B.M., C.L., I.A.I., N.M., A.S.M., P.E. a chemat in judecata pe paratul S.S.S.M. pentru a fi obli...

Constata ca, la data de 22.04.2008, reclamantul S.S.A., in numele si pentru
membrii de sindicat R.C.M., T.C., G.C., T.M., S.P.M., M.V., V.L.E., A.A., B.M., C.L., I.A.I., N.M.,
A.S.M., P.E. a chemat in judecata pe paratul S.S.S.M. pentru a fi obligat sa le plateasca
acestora despagubiri egale cu contravaloarea tichetelor de masa de care ar fi trebuit sa
beneficieze pe perioada 2005-2008 conform art.23 din O.U.G. nr.115/2004, cu modificarile
ulterioare la valoarea actualizata, cu cheltuieli de judecata.
                  In motivarea actiunii Sindicatul a aratat ca reclamantii sunt salariati in cadrul
cabinetelor medicale din scoli si gradinite, subunitati aflate in structura organizatorica a
S.S.S.M..
                  S-a sustinut ca desi reclamantii au desfasurat activitate in perioada 2005-
2008 nu le-au fost acordate tichetele de masa potrivit O.U.G. nr.115/2004, cu modificarile
ulterioare, conform Legii nr.142/1998.
                  Potrivit art.188 alin.1 din Legea nr.95/2006 spitalele sunt institutii publice
finantate integral din venituri proprii.
                  Art.23 din O.U.G. nr.115/2004 cu modificarile ulterioare prevede ca
personalul incadrat in unitatile sanitare publice finantat integral din venituri proprii realizate prin
sistemul de asigurari sociale de sanatate beneficiaza lunar de maximum 20 de tichete de masa,
fara a conditiona sursele prin care unele subunitati aflate in structura acestor unitati primesc
anumite fonduri, respectiv de la bugetul de stat, singura conditie impusa fiind aceea ca
beneficiarul sa fie incadrat intr-o unitate sanitara publica finantata integral din venituri proprii,
fara a delimita locul sau de munca in cadrul unitatii angajatoare.
                  Serviciile medicale acordate de catre cabinetele medicale din scoli si
gradinite integrate spitalelor teritoriale se suporta din fondul de asigurari sociale de sanatate
conform art.1 alin.2 din Ord.M.S. nr.653/2001.
                  La data de 9.01.2009 paratul S.O.S.S.M. a formulat cerere de chemare in
garantie a M.S.P.prin reprezentantul sau in teritoriu A.S.P.A. pentru ca, in cazul in care va
cadea in pretentii, sa fie obligat chematul in garantie la virarea acestor sume, cu cheltuieli de
judecata.
                  In motivarea cererii paratul a invocat prevederile H.G. nr.529/2002 privind
finantarea unitatilor sanitare si a institutiilor din reteaua M.S.P. cheltuielile de personal pentru
salariatii ce isi desfasoara activitatea in cabinete medicale scolare si stomatologice din gradinite,
scoli si din unitatile de invatamant superior se realizeaza de la bugetul de stat.
                  Paratul a achitat toate drepturile de personal aprobate in Bugetul de venituri
si cheltuieli alocat si aprobat de A.S.P.A.. Pentru articolul bugetar 10.02 "tichete de masa" nu a
existat prevedere bugetara si in consecinta nu au fost efectuate cheltuieli cu aceasta destinatie.
                  La data de 23.01.2009, D.S.P.A. a formulat cerere de chemare in garantie a
M.F.P. si a M. S. pentru urmatoarele considerente:
                  M.F.P. este, prin Legea bugetului de stat, cea mai inalta autoritate
legislativa a tarii, stabileste volumul veniturilor si a structurii acestora, dar si al cheltuielilor pe
destinatii pe fiecare ordonator principal de credite pentru bugetul de stat.
                  M.S. este ordonatorul principal de credite si avizeaza bugetul de venituri si
cheltuieli al D.S.P. potrivit prevederilor art.4 pct.49 din H.G. nr.862/2006 privind organizarea si
functionarea M.S..
                  Totodata, Ord.M.S.P. nr.880/2006 privind aprobarea Regulamentului de
Organizare si Functionare al Autoritatii de Sanatate Publica Judetene si a structurii
organizatorice a acestei autoritati prevede la art.4 alin.1ca "activitatea financiara a autoritatii de
sanatate publica judetene se desfasoara pe baza bugetului de venituri si cheltuieli aprobat de
Ministerul Sanatatii Publice, in conditiile legii". 
                  D.S.P.A. a depus la dosar intampinare in raport de disp.art.115 Cod
procedura civila prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare in garantie avand in
vedere lipsa raportului juridic dintre reclamant si chematul in garantie.
                  In speta, S.O.S.S.M. are calitatea de angajator, iar reclamantii de salariati
potrivit art.10 din Codul muncii, acestia din urma prestand munca in schimbul salariului in baza
unui contract individual de munca.
                  In conformitate cu Ordinul M.S.P. nr.880/2006 nu intra in atributiile acestei
institutii acordarea drepturilor de natura salariala ale personalului din unitatile spitalicesti.
                  Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea actiunii ca nefondata intrucat
potrivit art.1 din O.M.S. nr.653/2001 privind asistenta medicala a prescolarilor, elevilor si
studentilor "asistenta medicala si stomatologica a prescolarilor, elevilor si studentilor se asigura
in cabinetele medicale si stomatologice din gradinite, scoli si unitati de invatamant superior
infiintate ca urmare a reorganizarii dispensarelor medicale din aceste unitati, integrate in
structura spitalelor teritoriale si finantate de la bugetul de stat.
                  Salariatii ale caror drepturi sunt finantate de la bugetul de stat nu
beneficiaza de tichete de masa.
                  Acestora le sunt aplicabile dispozitiile legilor bugetelor de stat in raport de
care "in bugetele institutiilor publice, indiferent de sistemul de finantare si de subordonare
inclusiv ale activitatilor finantate integral din venituri proprii, infiintate pe langa unele institutii
publice, cu exceptia institutiilor finantate integral din venituri proprii nu se pot aproba sume
pentru acordarea tichetelor de masa intrucat in buget nu sunt prevazute sume cu aceasta
destinatie".
                  Chiar in art.1 alin.2 din Legea nr.142/1998 se arata ca "tichetele de masa se
acorda in limita prevederilor bugetelor de stat, sau dupa caz, ale bugetelor locale, pentru
unitatile din sectorul bugetar si in limita  bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate potrivit legii,
pentru celelalte categorii de angajatori."
                  Art.16 lit.c din HG 5/1999 privind Normele de aplicare ale Legii 142/1998
"este interzis salariatului comercializarea tichetelor de masa in schimbul unor sume de bani",
motiv pentru care acordarea sumelor de bani drept contravaloare a tichetelor de masa
contravine legii.
                  Prin intampinarea depusa de M.F.P. s-a invocat exceptia inadmisibilitatii
cererii de chemare in garantie motivat de faptul ca temeiul unei cereri de chemare in garantie
trebuie sa il constituie obligatia de garantie ce ii revine chematului in garantie in baza legii sau a
contractului ori a unei obligatii de restituire, conditii care nu se regasesc in cauza de fata.
                  Intre M.F.P.si D.S.P.A. nu exista nicio obligatie de garantie, opinia paratei
referitoare la competentele legislative ale M.F.P. fiind eronata..
                  Creditele bugetare anuale sunt repartizate prin legea bugetara si actele
normative de rectificare bugetara.
                  In conformitate cu art.21 alin.1 din Legea nr.500/2002privind finantele
publice "ordonatorii principali de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate, pentru bugetul
propriu si pentru bugetele institutiilor publice ierarhic inferioare, ai caror conducatori sunt
ordonatori secundari sau tertiari de credite, dupa caz, in raport cu sarcinile acestora, potrivit
legii."
                  Conform dispozitiilor H.G. nr.386/2007 si ale Legii nr.500/2002 M.F.P.are in
domeniul finantelor publice doar atributii in derularea procesului legislativ prin intocmirea
proiectului de lege pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite.
                  Prin sentinta civila nr.1081/CM/1 iulie 2009, Tribunalul Arges, Sectia civila a
admis actiunea formulata de reclamant, in numele si pentru membrii de sindicat si a obligat
paratul sa plateasca reclamantilor contravaloarea tichetelor de masa pentru perioada 1.01.2005-
31.12.2008, omologand raportul de expertiza contabila efectuat in cauza de expert Stanescu
Gheorghe, ce face parte integranta din prezenta sentinta.
                  Au fost admise cererile de chemare in garantie a Ministerul Sanatatii
Publice, formulate de catre parat si D.S.P.A..
                  A fost obligat chematul in garantie M.S.P., prin D.S.P.A. sa vireze paratului
fondurile necesare achitarii drepturilor banesti mentionate.
                  A fost respinsa cererea de chemare in garantie a M. F.P. si a fost obligat
paratul sa plateasca Sindicatului suma de 700 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.
                  Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
                  In raport de disp.art.137 Cod procedura civila, instanta a analizat cu
prioritate exceptiile invocate la termenul de judecata din 25.06.2009.
                  Reclamantii sunt salariati in cadrul cabinetelor medicale din scoli si
gradinite, subunitati aflate in structura organizatorica a S.S.S.M..
                  Acordarea tichetelor de masa personalului din unitatile sanitare a fost
reglementata de O.U.G. nr.115/2004 care prevede in art.23 ca incepand cu data intrarii in
vigoare a ordonantei, personalul incadrat in unitatile sanitare publice finantate integral din
venituri proprii realizate prin sistemul de asigurari sociale de sanatate beneficiaza lunar de 20 de
tichete de masa.
                  H.G. nr.529/2002 privind finantarea unitatilor sanitare si a institutiilor din
reteaua M.S.F. prevede intr-adevar ca finantarea unitatilor sanitare si a institutiilor din reteaua
M.S.F. se asigura in conditiile legii de la bugetul de stat din bugetul fondului de asigurari sociale
de sanatate si din alte venituri potrivit anexei hotararii.
                  Aceeasi hotarare prevede la art.3 care sunt activitatile finantate de la
bugetul de stat si anume programele nationale de sanatate, expertizarea, proiectarea si
consolidarea unor constructii , modernizarea, transformarea si extinderea constructiilor sanitare
existente, achizitionarea de aparatura medicala, activitatea de diagnostic curativa si de
reabilitare de importanta nationala pentru recuperarea capacitatii de munca.
                  Reiese asadar ca numai aceste activitati sunt finantate de la bugetul de stat,
serviciile medicale curative din cabinetele medicale, stomatologice din gradinite, scoli si unitati
de invatamant superior finantate ca urmare a reorganizarii dispensarelor medicale din aceste
unitati integrate in structura spitalelor teritoriale sunt finantate, potrivit Ord. 653/2001 al M.S.,
art.1 alin.2 din fondul de asigurari sociale de sanatate. 
                  Este de retinut de asemenea, ca art.23 din O.U.G. nr.115/2004 prevede ca
beneficiaza de tichete de masa personalul incadrat in unitati sanitare publice finantate integral
din venituri proprii fara a face o alta distinctie cu privire la locul de munca unde-si desfasoara
activitatea angajatul respectiv sau activitatea pe care acesta o desfasoara.
                  Mai mult decat atat, in contractul colectiv de munca la nivel e ramura
sanitara valabil pe perioada 2005-2007 si inregistrat sub nr.2678/14/12.12.2005 este prevazuta
obligatia angajatorului de a acorda tichete de masa potrivit Legii nr.142/1998 in raport de
prevederile legale stipulate pentru unitati finantate de la bugetul de stat si de la bugetul
asigurarilor sociale.
                  Acordarea tichetelor de masa numai salariatilor care-si desfasoara
activitatea efectiv in cadrul spitalului contravine atat contractului colectiv de munca la nivel de
ramura sanitara cat si O.U.G. nr.115/2004.
                  Nu poate fi retinuta apararea paratului potrivit careia acordarea unor sume
de bani reprezentand contravaloarea tichetelor de masa contravine legii intrucat acestea nu pot
fi comercializate, deoarece sunt admisibile cu titlu de despagubiri datorate culpei angajatorului
pentru neacordarea lor la termen.
                  In consecinta, in raport de cele mentionate prezenta actiune s-a retinut ca
fiind intemeiata si a fost admisa ca atare.
                  Impotriva sentintei instantei de fond, in termen legal, a declarat recurs
D.S.P.A., criticand-o pentru nelegalitate, invocand dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila,
dupa cum urmeaza:
                  - prima instanta nu a tinut cont de sustinerea recurentei-parate in sensul
admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, motivat de faptul ca intimatii-reclamanti nu
au raporturi de munca cu recurenta, aceasta avand numai rol de intermediar intre M.S. si
S.O.S.S.M.;
                  - instanta de fond nu a luat in considerare faptul ca intimatilor-reclamanti le
sunt aplicabile HG nr.529/2002, in sensul ca unitatile in care lucreaza intimatii-reclamanti sunt
finantate de bugetul de stat si nu din venituri proprii, situatie fata de care trebuia sa se ia in
considerare faptul ca in prezent nu exista venituri pentru acordarea tichetelor de masa, situatie
evidentiata si de Decizia nr.297/2002 pronuntata de Curtea Constitutionala;
                  - in cazul in care, totusi, ar fi fost admisa actiunea prima instanta trebuia sa
se pronunte pe acordarea tichetelor si nu a contravalorii lor.
                  Intimatii-reclamanti au formulat o intampinare prin care au solicitat
respingerea recursului ca nefondat pe considerentul ca, potrivit art.188 din Legea nr.95/2006,
spitalele sunt institutii publice finantate integral din venituri proprii, iar dispozitiile art.23 din OUG
nr.115/2004 precizeaza ca personalul incadrat in unitatile sanitare beneficiaza lunar de 20 de
tichete de masa, fara a preciza sursele de finantare, singura conditie fiind aceea ca personalul
sa fie incadrat intr-o unitate sanitara.
                  In plus, acest drept este reglementat prin Contractul Colectiv de Munca si a
Legii nr.142/1998, iar sustinerea de a acorda concret tichete de masa nu poate fi luata in
considerare atata vreme cat acestea nu se mai tiparesc, fiind legala acordarea contravalorii
acestora.
                  Referitor la pretinsa lipsa de calitate procesuala activa a recurentei-parate
se precizeaza de catre intimatii-reclamanti ca aceasta a fost chemata in judecata in calitate de
ordonator de credite.
                  Intimatul-parat S.O.S.S.M. a formulat o intampinare, prin care a solicitat
respingerea recursului ca nefondat, precizandu-se ca aceasta parte nu ar fi trebuit sa fie
chemata in judecata, deoarece finantarea se asigura de catre M.S.P.prin recurenta-parata, sens
in care intimata-parata considera ca trebuie sa achite doar plata drepturilor salariale.
                  Examinand actele si lucrarile dosarului si sentinta recurata prin prisma
motivelor de recurs invocate de recurenta-parata, Curtea va constata ca recursul este nefondat
pentru urmatoarele considerente.
                  Referitor la prima critica, prin care se invoca de catre recurenta-parata
exceptia lipsei calitatii procesuale pasive pe considerentul ca nu exista raporturi de munca intre
recurenta si intimatii-reclamanti, se retine de catre Curte ca instanta de fond a respins aceasta
exceptie nu pentru considerentul ca ar exista raporturi de munca intre cele doua parti, ci pentru
faptul ca recurenta-parata are calitatea de ordonator secundar de credite, calitate pe care, de
altfel, o si recunoaste in cuprinsul acestei critici prin invocarea faptului ca are rol de intermediar
intre M.S. si S.O.S.S.M..
                  Cum finantarea se asigura, intr-adevar, de catre M.S.P., care are calitatea
de ordonator principal de credite, pe cale de consecinta a si fost admisa cererea de chemare in
garantie a acestei institutii.
                  HG nr.529/2002 privind finantarea unitatilor sanitare si a institutiilor din
reteaua M.S.F., prevede, intr-adevar, ca finantarea unitatilor sanitare si a institutiilor din reteaua
M.S.se asigura in conditiile legii de la bugetul de stat, din bugetul fondului de asigurari sociale
de sanatate si din alte venituri, potrivit anexei acestei hotarari. Aceeasi hotarare prevede la art.3
care sunt activitatile finantate de la bugetul de stat si anume: programele nationale de sanatate,
expertizarea, proiectarea si consolidarea unor constructii, modernizarea, transformarea si
extinderea constructiilor sanitare existente, achizitionarea de aparatura medicala, activitatea de
diagnostic curativa si de reabilitare de importanta nationala pentru recuperarea capacitatii de
munca.
                  Reiese, asadar, ca numai aceste activitati sunt finantate de la bugetul de
stat, serviciile medicale curative din cabinetele medicale, stomatologice, din gradinite, scoli si
unitati de invatamant superior, infiintate ca urmare a reorganizarii dispensarelor medicale din
aceste unitati integrate in structura spitalelor teritoriale sunt finantate, potrivit Ordinului
nr.653/2001 al M.S., art.1 alin.2, din fondul de asigurari sociale de sanatate.
                  Este de retinut, de asemenea, ca art.23 din OUG nr.115/2004, prevede ca
beneficiaza de tichete de masa personalul incadrat in unitatile sanitare publice, finantate integral
din venituri proprii, fara a se face o alta distinctie cu privire la locul de munca unde isi
desfasoara activitatea angajatul respectiv sau activitatea pe care acesta o desfasoara.
                   Desi intimatii-reclamanti au invocat raport juridic de munca cu paratul
S.O."S.S."M. acesta din urma a sustinut la instanta de fond ca reclamantii nu pot beneficia de
prevederile art.23 din OUG nr.115/2004, in raport de dispozitiile pct.1.11 din Anexa 1 la HG
nr.529/2002, potrivit carora cabinetele medicale in cadrul carora acestia isi desfasoara
activitatea sunt finantate integral de la bugetul de stat, afirmatie total gratuita fata de
considerentele aratate anterior.
                  De asemenea, dreptul la tichete de masa este reglementat prin art.139 din
Contractul Colectiv de Munca la nivel de ramura sanitara pe perioada 2005-2007, care prevede
obligatia imperativa a angajatorului sa acorde acest drept potrivit Legii nr.142/1998.
                  Potrivit dispozitiilor art.188 din Legea nr.95/2006 "Spitalele publice sunt
institutii publice finantate integral din venituri proprii si functioneaza pe principiul autonomiei
financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele incasate pentru serviciile
medicale, alte prestatii efectuate pe baza de contract, precum si din alte surse conform legii".
                  Singura conditie pentru a beneficia de tichetele de masa este aceea a
incadrarii intr-o unitate sanitara  publica, criteriul angajarii intr-o subunitate fara personalitate
juridica, nefiind relevant atata timp cat aceasta subunitate este cuprinsa in structura
organizatorica a unitatii sanitare publice.
                  Din punct de vedere constitutional o hotarare de Guvern nu poate adauga si
nu poate modifica o lege, iar actele  normative in materie sunt unitare in reglementarile
privitoare la acordarea tichetelor de masa in domeniul sanitar.
                  Astfel, Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, reprezinta
dreptul comun in materie, respectiv cadrul general pentru toate activitatile din toate ramurile de
servicii la nivel national.
                  Nici legile bugetului de stat  nu contravin acestor reglementari aplicabile
domeniului sanitar, deoarece acestea prevad ca institutiile finantate integral din venituri proprii
(cum este situatia spitalelor) sunt excluse din categoria institutiilor publice in bugetele carora nu
sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masa.
                  Contractul colectiv de munca reprezinta legea partilor, iar parata, la
momentul negocierii si incheierii acestui act, avea cunostinta despre prevederile legale in
materie, asumandu-si obligatia de acordare a tichetelor, obligatie care trebuie respectata.
                  Culpa paratei rezida si in inactivitatea sa, care nu a facut niciun demers in
vederea obtinerii de fonduri pentru indeplinirea obligatiei, care se intregeste si cu aceea de a
face orice in vederea indeplinirii acesteia intocmai.
                  Dispozitiile legale ulterioare de natura a modifica situatia juridica referitoare
la dreptul de acordare a tichetelor de masa isi produc efecte juridice numai in masura in care ar
exista un raport de proportionalitate intre suspendarea acestor drepturi si interesul general pe
care legiuitorul l-a urmarit prin edictarea normelor ce interziceau aprobarea sumelor de acordare
a tichetelor de masa.
                  Neexistand un raport de proportionalitate care sa justifice limitarea dreptului
salariatilor la acordarea tichetelor de masa nu pot fi privati de acest drept legalmente dobandit in
patrimoniul fiecaruia.
                  Dreptul salariatilor potrivit prevederilor Contractului Colectiv de Munca de a
li se acorda tichete de masa reprezinta un drept de creanta care se poate inscrie in notiunea de
bunuri intr-o acceptiune larga asa cum este reglementata de dispozitiile art.474 Cod civil
referitoare la bunurile mobile.
                  Potrivit art.1 din Primul Protocol aditional la Conventia Europeana a
Drepturilor Omului, oricine are dreptul sa-i fie respectata proprietatea asupra bunurilor sale,
restrangerea acestui drept absolut putand sa se dispuna numai pentru cauze de utilitate publica,
cu respectarea conditiilor legale, precum si a principiilor generale ale dreptului international.
                  Existenta dreptului salariatilor de a primi tichete de masa este incontestabila
asa cum s-a mai afirmat, astfel ca, de acest drept nu puteau fi privati decat pentru o cauza de
utilitate publica, respectandu-se in acest sens un raport de proportionalitate intre interesul lor
particular de a pastra dreptul si interesul general care justifica o limitare a acestui drept, in cazul
de fata, o suspendare a executarii lui ca urmare a nealocarii sumelor necesare prin legile
bugetului de stat.
                  Nerespectarea principiului proportionalitatii este contrara prevederilor
Conventiei Europene a Drepturilor Omului referitoare la apararea dreptului de proprietate, motiv
pentru care in mod nelegal instanta de fond a apreciat ca dispozitiile legale, evocate de catre
recurenta se pot aplica in cauza, ele fiind contrare normelor de drept international ce urmeaza
sa fie aplicate cu prioritate.
                  Nefondata este si sustinerea ca trebuiau acordate in concret tichete de
masa, atata vreme cat acestea nu se mai tiparesc, iar obligarea la contravaloarea acestora este
singura solutie legala, retinandu-se culpa nejustificata a intimatei-parate referitoare la omisiunea
acordarii acestora in termenul prevazut de lege.
                  Fata de cele aratate mai sus Curtea, in baza dispozitiilor art.312 si 316 Cod
procedura civila, precum si art.291 din Codul muncii, va respinge ca nefondat recursul declarat
de recurenta-parata.
                  
24. Relatiile de munca se bazeaza pe principiul bunei-credinte si a garantarii dreptului la
protectie impotriva somajului; in pofida formularii limitative a art.64 alin.1 si 2, dispozitiile
sale trebuie aplicate si in situatiile vizate de art.65 alin.1.

Art.64 din Codul muncii
Legea nr.76/2002 privind asigurarile de somaj si stimularea ocuparii fortei de munca
                  
                  Potrivit art.64 din Codul muncii, angajatorul poate dispune
concedierea salariatului dupa notificarea cazului catre A.T.O.F.M.
                  Textul art.64 nu are in vedere situatia concedierii pentru motive care
nu tin de persoana salariatului, fie ca este vorba de o concediere individuala sau de una
colectiva, de unde ar rezulta ca intr-o atare situatie angajatorul nu are obligatia propunerii
altor locuri de munca vacante sau, in caz contrar, de a solicita sprijinul A.T.O.F.M..
                  O asemenea solutie ar fi insa contrara spiritului dispozitiilor legislatiei
muncii. Nu ar fi logic ca in cazul concedierii pentru inaptitudine fizica sau psihica ori
necorespundere profesionala sa se ofere un alt loc de munca, or, dupa caz, sa se
intervina la A.T.O.F.M., iar pentru desfiintarea locului de munca, pentru motive care nu tin
de persoana salariatului, sa nu se procedeze la fel.
                  De altfel, dispozitiile Codului muncii se completeaza cu cele ale
C.C.M.U.N.N., care prevede, atunci cand disponibilizarile de personal nu pot fi evitate, a
se comunica fiecarui salariat daca i se ofera sau nu un loc de munca.
                  De asemenea, se completeaza si cu cele ale Legii nr.76/2002 privind
asigurarile de somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, potrivit carora, in cadrul
restructurarii activitatii care conduce la modificarea substantiala a numarului si structurii
profesionale a personalului, angajatorii au obligatia de a instiinta A.T.O.F.M. In practica
judiciara s-a apreciat ca in pofida formularii limitative a art.64 alin.1 si 2, dispozitiile sale
trebuie aplicate si in situatiile vizate de art.65 alin.1, intrucat relatiile de munca se bazeaza
si pe principiul bunei-credinte si a garantarii dreptului la protectie impotriva somajului.
                  Astfel s-a decis ca obligatia respectiva este prealabila desfacerii
contractului, incat omisiunea de a o aduce la indeplinire atrage nulitatea acelei masuri.
                  Cum intimata-recurenta nu si-a indeplinit obligatia de a notifica situatia
la A.T.O.F.M., in mod corect instanta de fond a apreciat ca decizia de incetare a
contractului de munca a contestatoarei este lovita de nulitate absoluta.
                  
(Decizia civila nr. 397/R-CM/09 Martie 2010)