Prin cererea inregistrata la data de 2.02.2007 pe rolul Judecatoriei Pitesti, reclamantul N.C. a solicitat in contradictoriu cu parata R.A.C. partajarea bunului imobil apartament cu nr. 35, situat in Pitesti, Piata Vasile Milea, nr.2, bl. Mobilux...

 Prin cererea inregistrata la data de 2.02.2007 pe rolul Judecatoriei Pitesti,
reclamantul N.C. a solicitat in contradictoriu cu parata R.A.C. partajarea bunului imobil
apartament cu nr. 35, situat in Pitesti, Piata Vasile Milea, nr.2, bl. Mobilux, sc.C, judetul Arges, in
cota majoritara de contributie in ceea ce-l priveste, respectiv 80%, iar pentru parata in cota de
20%.
                  In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca apartamentul in discutie le-a
fost vandut partilor de catre parintii acestuia, fara ca pretul sa fie platit, iar dupa separarea in
fapt parata nu a mai contribuit cu nimic.
                  Legal citata, parata a formulat intimpinare si cerere reconventionala (f.52),
aratand ca solicita partajarea bunului imobil mentionat in actiunea introductiva in cote egale,
atribuirea acestuia reclamantului-parat cu obligarea la plata unei sulte corespunzatoare, motivat
de imprejurarea ca imobilul de partajat a fost dobandit si platit de parti ca urmare a unor bunuri
cumparate si instrainate succesiv de parti, in timpul casatoriei, respectiv a apartamentului situat
in Mioveni, str. Mihai Eminescu, bl.P17, sc.D, et.2, ap.10, judetul Arges si a garsonierei situate
in Pitesti, str. Craiovei, bl.11, sc.A, et.6, ap.101, judetul Arges. A mai mentionat parata-
reclamanta ca a fost silita sa instraineze garsoniera socrilor sai, consimtamantul sau la
incheierea tranzactiei fiind viciat, ca a realizat si aceasta venituri din salariu si ca reprezentant A.
si ca dupa despartirea in fapt a partilor a achitat jumatate din ratele lunare datorate BCR.
                  Pe cale reconventionala a solicitat completarea masei partajabile cu bunuri
mobile cuprinse in anexa 1 la cerere.
                  Prin incheierea interlocutorie din 28.05.2008, instanta a admis in principiu
actiunea si a constatat ca sotii au dobandit in timpul casatoriei in cota de 65% reclamantul-parat
si 35% parata-reclamanta, imobilul cu nr.35, situat in Pitesti, Piata Vasile Milea, nr.2, bl. Mobilux,
sc.C, judetul Arges.
                  Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut  in esenta ca
prin sentinta civila nr. 2392/08.06.2005 pronuntata de Judecatoria Pitesti a fost desfacuta
casatoria partilor prin divort, perioada de referinta privind regimul matrimonial al comunitatii de
bunuri fiind intre 30.10.1994 - 25.08.2005.
                  Din coroborarea  declaratiile martorilor audiati cu inscrisurile depuse   a
rezultat  ca partile au cumparat si apoi instrainat o serie de imobile, astfel ajungand sa cumpere
apartamentul supus partajarii. S-a retinut insa ca, spre deosebire de martorii reclamantului-
parat, martorii paratei-reclamante nu au putut sa afirme cu certitudine ca parintii reclamantului-
parat ar fi contribuit sau nu la bunastarea partilor. In schimb, martorii reclamantului-parat au
afirmat ca partile nu au achitat pretul cuvenit parintilor reclamantului pentru apartamentul in
speta.
                  S-a mai retinut ca partile au instrainat la data de 27.09.1999 apartamentul
situat in Mioveni, str. Mihai Eminescu, bl.P17, sc.D, et.2, ap.10, judetul Arges, cu suma de
25.000.000 ROL pentru ca la data de 15.02.2000 sa cumpere un autoturism Dacia 1310. Un an
mai tarziu, respectiv la data de 02.04.2001 partile au mai cumparat si nuda proprietate asupra
garsonierei situate in Pitesti, str. Craiovei, bl.11, sc.A, et.6, ap.101, judetul Arges, pentru ca
numai ulterior acestui moment, la data de 2.06.2001, sa instraineze autoturismul cu suma de
27.000.000 ROL.
                  La nici o jumatate de an partile au mai cumparat si apartamentul
proprietatea parintilor reclamantului, apartament central cu trei camere, printr-o conventie
realizata cu acestia, in sensul dobandirii de catre ei a nudei proprietati apartinand partilor cu
care imparteau practic proprietatea garsonierei din str. Craiovei.  Practic, partilor le-a fost pus la
dispozitie un apartament in zona centrala in schimbul unei garsoniere in cartier mai putin
central. Desi suma mentionata in contractul autentificat face dovada deplina pana la inscrierea
in fals, s-a retinut ca partile nu au facut dovezi privind plata efectiva a sumei si nici dovezi in
sensul ca ar fi putut sustine o astfel de plata din veniturile realizate, avand in vedere ca este
vorba de o suma substantiala pe care partile nu o puteau detine decat din activitati usor de
probat. Imprumuturile au fost contractate, astfel cum sustin ambele parti, de catre acestea in
vederea realizarii de imbunatatiri si nu in vederea achizitionarii propriu-zise a imobilului. Mai
mult, asa cum  s-a aratat mai sus, martorii reclamantului-parat au afirmat ca partile nu au achitat
pretul cuvenit parintilor reclamantului pentru apartamentul in speta.
                  Datorita acestei evidente nu s-a putut retine contributia egala a sotilor la
dobandirea bunului imobil, dar nici contributia de 80% solicitata.
                  Prin sentinta civila nr. 4213 din 2 iulie 2008, Judecatoria Pitesti a admis
actiunea, a dispus sistarea comunitatii de bunuri a sotilor si a omologat raportul de expertiza in
varianta I,  sens in care lotul nr.1 a fost atribuit reclamantului N.A.  format din imobilul
apartament cu nr.35, situat in Pitesti, Piata Vasile Milea, nr.2, bl. Mobilux, sc.C, judetul Arges, in
valoare de 229.516 lei, cu plata unei sulte lotului nr.2 in cuantum de 80.330,6 RON, iar lotul nr.2
a fost atribuit paratei Radu (Lujanschi) Ana Consuela compus din sulta primita de la lotul nr.1 in
suma de 80.330,6 RON.
                  Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca parte componenta a
acestei sentinte atat incheierea de admitere in principiu din 28.05.2008 cat si lucrarea de
specialitate ing. G.M., din care  rezulta ca a fost identificat si evaluat apartamentul in litigiu la
suma de  229.516 lei.
                  Fata de cota de contributie retinuta prin incheierea interlocutorie din
28.05.2008, instanta a dispus realizarea unor variante de lotizare, retinandu-se ca bunul supus
partajarii nu este comod partajabil in natura.
                  Instanta, in temeiul art.36 alin.1 Codul familiei raportat la art.6731 Cod
procedura civila, fata de imprejurarea ca reclamantul este in posesia bunului de partajat, ca
apartamentul in discutie a apartinut parintilor acestuia si ca a fost instrainat partilor in conditiile
incheierii interlocutorii din 28.05.2008, vazand si cota de contributie retinuta prin aceeasi
incheiere in favoarea reclamantului, a admis cererea acestuia de a iesi din indiviziune si a
omologat raportul de expertiza in varianta I.
                  Impotriva acestei sentinte si a incheierii interlocutorii din 28.05.2008 a
declarat apel parata R.A.C., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
                  A aratat apelanta ca, in ceea ce priveste cotele retinute de instanta de fond,
acestea nu reflecta realitatea astfel ca in mod nejustificat a fost stabilita o cota de 35% pentru
apelanta atata timp cat aceasta a probat contributia sa substantiala la achizitionarea bunurilor
comune, toate acestea pe langa realizarea tuturor atributiunilor casnice cat si cresterea si
educarea copiilor. Apartamentul in cauza a fost dobandit de soti cu contributie comuna, iar
sustinerile potrivit cu care pretul nu s-a platit sunt nereale, contrazise chiar de actul in sine ce a
fost intocmit de un notar public si care nu poate fi combatut prin simple declaratii de martori care
au perceput informatii in mod indirect tocmai de la familia reclamantului.
                  Tot astfel, a aratat apelanta ca chiar daca apartamentul in cauza a fost
achizitionat de la parintii reclamantului aceasta nu inseamna ca pretul nu a fost platit, neexistand
nicio proba care sa rastoarne puterea probanta a actului autentic,   neputandu-se face aplicarea
art.31 Codul familiei, subrogatia reala presupunand inlocuirea juridica a unui bun cu altul.
                  Cat priveste sulta stabilita, apelanta a aratat ca valoarea de piata a
apartamentului stabilita prin expertiza nu este cea reala, pretul de piata a unui apartament
similar fiind de peste 100.000 euro, situatie de notorietate.
                  S-a solicitat refacerea raportului de expertiza in apel, actualizarea pretului
stabilit de prima instanta conform nivelului actual al pietii, urmand ca la stabilirea valorii reale de
circulatie sa se aiba in vedere si preturile practicate pe piata libera in vanzarile dintre persoane
fizice, amplasarea imobilului, pretul la care s-au vandut apartamente asemanatoare.
                  Prin intampinarea formulata, reclamantul-intimat a solicitat respingerea
apelului ca nefondat, aratand in esenta ca din declaratiile martorilor audiati a rezultat ca
veniturile intimatului au fost de circa 3 ori mai mari decat cele ale apelantei, pasivul casatoriei
fiind suportat in exclusivitate de acesta, sprijinit de parintii sai in achizitionarea de servicii sau
amenajarea imobilului in litigiu. La dosar au fost depuse numeroase inscrisuri din care rezulta
contributia substantiala a reclamantului la achizitionarea bunurilor comune, asa incat cotele de
contributie retinute de prima instanta sunt corecte.
                  La judecata in apel, tribunalul, in raport de criticile formulate, prin incheierea
de sedinta din 12.02.2009 a incuviintat pentru apelanta proba cu inscrisuri si expertiza tehnica
de evaluare a apartamentului in litigiu in raport de valoarea de piata la momentul solutionarii
cauzei, lucrarea fiind realizata de expertul P.G.desemnat in conditiile art. 202 Cod procedura
civila prin tragere la sorti.
                  Tribunalul Arges, prin decizia civila nr.74/A/MF din 20 mai 2009, a admis
apelul, a schimbat incheierea de admitere in principiu din 28.05.2008, in sensul constatarii
contributiei egale a sotilor la dobandirea bunurilor comune, a schimbat si sentinta in sensul
atribuirii apartamentului reclamantului-parat si al obligarii acestuia la plata sultei de 144.949,5 lei
catre apelanta si au fost compensate cheltuielile de judecata ale partilor.
                  In adoptarea acestei solutii, tribunalul a retinut in esenta ca, fostii soti,  au
cumparat de la vanzatorii N.E. si N.D. - parintii reclamantului - apartamentul situat in Pitesti,
Piata V. Milea nr. 4 Bl. C-V, sc.C, et.9, judetul Arges, compus din trei camere de locuit si
dependinte, cu o suprafata utila de 63,75 m.p. - imobil ce face obiectul partajului de fata - la
pretul de 140.000.000 lei vechi, suma pe care vanzatorii au declarat ca au primit-o integral
anterior perfectarii actului, mentiune ce se regaseste inclusa in continutul actului sus aratat (f.3
dosar fond).
                  Rezulta, din inscrisurile depuse la dosar, ca reclamantul N.A. impreuna cu
intimata-reclamanta R.A.C., dupa vanzarea apartamentului din Colibasi au cumparat
apartamentul din Craiovei, pe care l-au instrainat parintilor reclamantului la pretul sus aratat,
dupa care, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 92/08.11.2001 de Biroul
Notarului Public Pitesti, reclamantul N.A. si apelanta R.A.C. (fosta N.) au cumparat de la
vanzatorii N.E. si N.D. - parintii reclamantului - apartamentul situat in Pitesti, Piata General V.
Milea nr. 4, bl. C-V, sc.C, et.9, judetul Arges, compus din trei camere de locuit si dependinte, cu
o suprafata utila de 63,75 m.p. - imobil ce face obiectul partajului de fata - la pretul de
140.000.000 lei vechi.
                  Despre cele aratate mai sus au declarat si martorii audiati la cererea partilor,
martori care au aratat pe de o parte ca banii cu care sotii au cumparat apartamentul in litigiu
proveneau din salariile acestora, ca parata avea loc de munca si lucra si la A., ca aceasta
spunea ca a platit rate la imprumuturile din timpul casatoriei (f.220, 221 dosar fond), iar pe de
alta parte, ca de la parintii reclamantului se stie ca ratele dupa desfacerea casatoriei au fost
platite de reclamant, ca acestia au ajutat moral partile si cu bani pentru diverse scopuri (f.222 si
262 dosar fond).
                  In ceea ce priveste criteriul stabilirii prin hotarare judecatoreasca a cotei
fiecarui sot cu privire la bunurile comune, tribunalul a retinut ca nu s-a facut proba ca
reclamantul a avut o contributie mai mare decat parata,  impartirea bunurilor  facandu-se astfel
in parti egale.  Este real ca la dosar au fost depuse dovezi din care rezulta ca reclamantul a
contractat imprumuturi de bani pentru amenajare apartament, insa aceasta imprejurare nu este
de natura a spori cota de contributie a acestuia la dobandirea bunurilor atata vreme cat legea a
asimilat contributiei la dobandirea bunurilor si munca femeii depusa in gospodarie si pentru
cresterea copiilor, in speta de fata instanta a tinut seama si de faptul pe de o parte, ca partile au
doi copii minori si pe de alta parte, ca pe langa munca depusa in gospodarie si pentru cresterea
acestora parata realiza venituri din munca si din alte activitati.
                  De  aceea, tribunalul, pentru considerentele aratate, a considerat ca in mod
gresit instanta de fond prin incheierea de admitere in principiu din 28.05.2008, in lipsa unor
dovezi clare, a retinut o contributie neegala a partilor la dobandirea apartamentului in litigiu, asa
incat aceasta incheiere a fost schimbata, constatandu-se o contributie egala a partilor la
dobandirea bunului.
                  Cat priveste valoarea de piata a apartamentului supus partajului care a facut
obiectul celei de-a doua critici aduse  de apelanta, tribunalul, in verificarea acestui aspect, tinand
cont si de caracterul devolutiv al apelului, a incuviintat prin incheierea din 12.02.2009 efectuarea
unui raport de expertiza cu obiectivul de a evalua apartamentul in litigiu in raport de valoarea de
piata la momentul solutionarii cauzei, obiectiunile reclamantului-intimat in sensul ca s-a procedat
la o supraevaluare a apartamentului fiind neintemeiate intrucat cu un an inainte un alt expert a
evaluat acelasi apartament la suma de 229.516 lei, stiut fiind ca valorile imobiliare erau in acea
perioada in continua crestere.
                  In conformitate cu prevederile art.299 Cod procedura civila si respectarea
termenului legal, impotriva deciziei a formulat recurs reclamantul N.C., criticand-o pentru
nelegalitate,  potrivit  art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, art. 312 alin. 3 si 5 Cod procedura
civila, precum si art. 6739 Cod procedura civila.
                  De asemenea, au fost incalcate si dispozitiile art.6 din Conventia europeana
a drepturilor omului privind dreptul la un proces echitabil.
                  - Se sustine ca decizia civila atacata este nelegala deoarece in mod gresit
instanta de apel a admis apelul paratei in ceea ce priveste a doua critica si anume valoarea
apartamentului supus partajului, in conditiile in care la prima instanta parata nu a formulat
obiectiuni la raportul de expertiza efectuat de expert G.M., de unde rezulta ca parata si-a insusit
pretul, astfel ca acest motiv trebuia respins ca ramas fara obiect.
                  - In ceea ce priveste stabilirea cotei fiecarui sot cu privire la bunurile
comune, instanta de apel, in mod nelegal a modificat aceste cote retinand o cota de 50% pentru
fiecare sot. Motivarea instantei de apel este nelegala, in sensul ca nu a putut statua, in mod
concret, care este contributia fiecarui sot la achizitionarea apartamentului si ca recurentul a
probat ca a avut o contributie financiara mai mare decat parata pentru dobandirea acestui
apartament.
                  Precizeaza recurentul ca la dosarul cauzei au fost depuse inscrisuri din care
a rezultat faptul ca lunar acesta a realizat de trei ori venituri mai mari decat ale sotiei, ca a
contractat personal si a achitat singur trei credite diferite pentru acest imobil si ca a fost ajutat de
parintii sai care le-au dat apartamentul si au contribuit cu bani.
                  Aceste inscrisuri nu au fost analizate si inlaturate de instanta de apel, ceea
ce echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei pentru ca nu s-a putut stabili in mod concret
contributia sa, desi existau inscrisuri clare in acest sens, in speta operand prevederile art. 304
pct. 9, art. 312 alin 3 si 5, precum si art. 6739 Cod procedura civila.
                  Mai mult, instanta de apel in mod nelegal, cand stabileste cota fiecarui sot in
cauza se raporteaza la literatura juridica si jurisprudenta, desi acestea nu sunt obligatorii si nu
face apel la lege si la inscrisurile de la dosar, depuse de recurent care "nu sunt elocvente", desi
in baza rolului activ conform art. 129 Cod procedura civila, avea datoria sa staruie prin orice
mijloace legale pentru aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea
corecta a legii pentru a pronunta o hotarare corecta.
                  - De asemenea, se sustine ca hotararea pronuntata de tribunal este
nelegala, deoarece schimba in mod gresit incheierea de admitere in principiu si sentinta
pronuntata de judecatorie cu motivarea lipsei unei dovezi clare, fara sa arate de unde provine
"neclaritatea" si in conditiile in care in prima instanta s-au administrat toate categoriile de probe:
inscrisuri, interogatorii, expertiza si martori si mai mult concluziile raportului de expertiza au fost
insusite de ambele parti procesuale, neexistand obiectiuni.
                  Tribunalul nu a avut in vedere, atunci cand a stabilit o alta cota decat cea
statuata de judecatorie si anume 50% pentru fiecare sot, in loc de 65% pentru reclamant si 35%
pentru parata ca prima instanta, la fel ca si instanta de apel, a retinut la stabilirea cotei ca parata
R.A.C. a realizat unele venituri prin colaborarea cu A. (sume pe care le folosea doar in interes
personal) si i-a fost cuantificata in bani munca depusa in gospodarie, adica au avut in vedere
aceleasi criterii.
                  In considerentele hotararii pronuntate de tribunal, atacate de recurent, se
retine o gresita ordine cronologica a actelor de vanzare-cumparare a imobilelor si astfel se
precizeaza ca a cumparat apartamentul din Craiovei pe care l-a instrainat parintilor sai, dupa
care prin contractul de vanzare-cumparare nr.92/08.11.2001 incheiat la B.N.P., a cumparat de la
parintii sai apartamentul din litigiu.
                  Recurentul arata ca imobilul din strada Craiovei l-a vandut parintilor in anul
2005, asa cum rezulta din contractul de vanzare-cumparare nr. 491/6.04.2005, act aflat la dosar,
adica ulterior anului 2001 si contractului de vanzare-cumparare nr. 92/8.11.2001 si nu inainte,
asa cum in mod gresit a retinut tribunalul.
                  Rezulta inca odata ca tribunalul a facut o gresita aplicare a legii si nu a
cercetat fondul cauzei, incurcand si succesiunea contractelor de vanzare-cumparare ce au
legatura cu speta de fata si nu i-a admis obiectiunile la raportul de expertiza formulate.
                  Recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse:
                  Prin prima critica, intemeiata pe dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura
civila, se sustine ca decizia civila atacata este nelegala deoarece in mod gresit instanta de apel
a dispus refacerea raportului de expertiza in sensul evaluarii apartamentului supus partajului, in
conditiile in care la prima instanta parata nu a formulat obiectiuni la raportul de expertiza
efectuat, si-a insusit pretul, astfel ca acest motiv trebuia respins ca ramas fara obiect.
                  Critica este fondata, fata de dispozitiile art. 212 alin. 2 Cod procedura civila,
potrivit cu care, apelanta a fost indreptatita si a avut posibilitatea sa ceara refacerea raportului
de expertiza in conditiile in care considera ca evaluarea apartamentului supus partajarii este
necorespunzatoare.
                  Astfel, la instanta de fond, la termenul din data de 14 noiembrie 2007,  
aparatorul paratei a solicitat termen pentru a lua cunostinta de continutul raportului de expertiza, 
amanandu-se  judecata cauzei pentru data de 21 noiembrie 2007, data la care nu a formulat
obiectiuni, achiesand la concluziile expertului.
                  Potrivit art. 212 alin. 2 Cod procedura civila, expertiza contrarie trebuie
ceruta motivat la primul termen de judecata dupa depunerea lucrarii. Aceasta inseamna ca
normele care reglementeaza conditiile in care trebuie sa se invoce orice neregularitate si sa se
formuleze obiectiuni la raportul de expertiza au caracter dispozitiv.
                  Drept urmare, fata de prevederile art. 108 alin. 3 Cod procedura civila, 
neinvocarea nulitatilor raportului la prima zi de infatisare dupa depunerea lucrarii si inainte de a
se fi pus concluzii in fond, atrage sanctiune decaderii. Or, la termenul din   21 noiembrie 2007,
cand se puteau face obiectiuni la raportul de expertiza, parata nu a inteles sa critice in vreun
mod concluziile raportului.
                  Prin intermediul cailor de atac declarate impotriva sentintei, nu se poate cere
refacerea unei expertize efectuate cu respectarea dispozitiilor legale, atata timp cat la prima
judecata partile nu au formulat obiectiuni. Este drept ca fiind in cadrul unui partaj, se impune a fi
supusa partajului valoarea reala a bunului, insa, la judecata apelului nu se readministreaza
intreg probatoriu, ci se verifica doar judecata din prima instanta in limitele investirii, drepturile
procesuale trebuind exercitate cu buna credinta de catre parti.
                  Toate celelalte critici formulate de recurent sunt nefondate.
                  Astfel, prin critica referitoare la stabilirea cotelor de dobandire a bunurilor
comune, recurentul face o trecere in revista a probelor administrate, sustinand ca instanta de
apel a apreciat gresit situatia de fapt, aspecte ce tin de netemeinicia hotararii si care nu pot face
obiectul verificarii in calea de atac a recursului, stabilirea situatiei de fapt fiind atributul exclusiv
al instantelor de fond. 
                  In ceea ce priveste motivarea instantei privitoare la stabilirea cotei de
dobandire a bunurilor comune prin raportare si la doctrina, nu poate constitui un motiv de
nelegalitate atata timp cat s-a motivat in sensul ca, nefiind dovedita o contributie suplimentara
de catre recurent nu s-a rasturnat prezumtia de contributie egala, prevazuta de art. 30 din Codul
familiei, argumentele folosite si trimiterea la jurisprudenta si doctrina fiind in sensul de a lamuri
pe deplin situatia.
                  Referitor la critica privind gresita solutionare de catre tribunal a obiectiunilor
la raportul de expertiza formulate de recurent, urmeaza a se constata ca aceasta este ramasa
fara obiect, fata de solutia adoptata de Curte, in sensul admiterii primei critici, care are ca efect
mentinerea raportului de expertiza efectuat la prima instanta.
                  Se mai critica si gresita interpretare a probelor din punct de vedere
cronologic,  insa si acest aspect nu poate fi incadrat in dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura
civila, deoarece vizeaza modalitatea de apreciere si interpretare a probelor,   aspect ce tine de
netemeinicia hotararii si care, asa cum am aratat, scapa controlului instantei de casare, solutia
pronuntata de tribunal fiind din acest punct de vedere in concordanta cu probele administrate.
                  Fiind intemeiata numai critica privind gresita refacere a raportului de
expertiza, urmeaza ca, in temeiul art. 304 pct. 9 si 312 Cod procedura civila, sa fie admis
recursul, casata decizia si stabilirea loturilor in functie de valoarea apartamentului stabilita de
prima instanta, respectiv de 229.516 lei, ceea ce determina un alt cuantum la sultei, respectiv de
114.758 lei, la care va fi obligat recurentul, suma ce reprezinta cota de 50% din masa
partajabila.
  Va fi mentinuta in rest decizia, iar potrivit dispozitiilor art. 274 Cod procedura
civila, va fi obligata intimata la plata cheltuielilor de judecata

13. Actul de adjudecare constituie titlu de proprietate potrivit art.516 pct.8 Cod procedura
civila, producand efectele juridice reglementate de lege. Dreptul de proprietate si celelalte
drepturi reale sunt opozabile fata de terti, fara inscrierea in cartea funciara atunci cand
provin din succesiune, accesiune, vanzare silita si uzucapiune, fiind necesara inscrierea
dreptului de proprietate al adjudecatarului, daca acesta intelege sa dispuna de ele.

Legea nr.7/1996
Art.518 Cod procedura civila
                  
                  Analizand extrasul de CF(fila 165 dosar fond) si adresa nr. 4140/2003
emisa de catre Judecatoria Rm.Valcea-Arhiva Notariatului de Stat Valcea-Biroul de Carte
Funciara(fila 116 dosar fond) reiese ca, intr-adevar, in partea a III-a a C.F. nr.3471 a fost
inscris sub nr.5079/2003 un proces verbal de sechestru in favoarea A.F.P, insa, trebuie
remarcat ca acesta poarta un alt numar decat cel invocat de recurenta, respectiv
nr.19.864/2003, existenta si continutul acestuia nefiind probate pe parcursul solutionarii
cauzei.
                  Pe de alta parte, recurenta a solicitat O.C., prin cererea
nr.30657/03.07.2007 (f.204 dosar fond), abia dupa ramanerea irevocabila a sentintei de
partaj bunuri comune ale sotilor E.D. si E.C.D., inscrierea dreptului de ipoteca potrivit
art.150 alin.8 din O.G. nr.92/2003 asupra imobilului sechestrat conform procesului-verbal
de sechestru nr.19839/04.04.2003, constand in constructie in suprafata de 200 m.p.
situata in Ramnicu Valcea, str. Antim Ivireanu, nr.42 si teren aferent in suprafata de 201
m.p.
                  Prin incheierea nr.22416/16.07.2007 (f.202 dosar fond), O.C.P.I.V. a
admis aceasta cerere si a dispus intabularea sechestrului asigurator pentru bunurile
imobile in baza procesului-verbal de sechestru nr.19839/04.04.2003 in favoarea A.F.P.R.V.,
prin urmare, nu se putea retine existenta inscrierii acestui proces verbal de sechestru in
favoarea recurentei, anterioara desfasurarii executarii silite a imobilului ce face obiectul
cauzei, la cererea creditorului de rang preferential, S.C. R. si, corelativ acesteia, vreo
obligatie in sarcina executorului de a o instiinta despre efectuarea executarii silite, pentru
a participa la aceasta procedura, potrivit art. 500 alin.3 Cod procedura civila.
  Contrar sustinerilor recurentei, aceasta nu a avut garantii in rang
preferential fata de cealalta creditoare B.C.D.R.S.A., din inscrisurile dosarului de fond,
rezultand ca, in favoarea acesteia din urma, la pozitiile 1, 2, 3, 4 din partea a III-a Cartii
funciare nr.3471 au fost inscrise in anul 2000 si respectiv 2001, inscriptii ipotecare ale
unor contracte de ipoteca, acestea oferind rang preferential fata de somatia din anul 2006,
inscrisa in favoarea R.B.S.A ori fata de demersurile recurentei de inscriere a procesului-
verbal de sechestru in anul 2007, dupa ce imobilul supus urmaririi fusese adjudecat in
favoarea creditorului de rang preferential.
                  Rezulta, din cele retinute mai sus, ca somatia inscrisa in favoarea
S.C.R. a avut un rang preferential fata de sechestrul inscris abia in anul 2007, in temeiul
procesului verbal de sechestru nr. nr.19839/04.04.2003, in favoarea recurentei, dupa ce
imobilul supus urmaririi fusese adjudecat pentru recuperarea creantei celuilalt creditor,
astfel ca, nu se poate retine sustinerea acesteia in sensul ca ar fi fost prejudiciata prin
necitarea pe parcursul executarii silite demarata de catre creditoarea cu rang preferential.
                  In ceea ce priveste opozabilitatea inscrierilor in cartea funciara, fata de
terti, de la data inregistrarii cererilor, instanta de apel in mod corect a observat ca actul
de adjudecare din 10.01.2003, incheiat in favoarea intimatei S.C.C.98, constituie titlu de
proprietate potrivit art.516 pct.8 Cod procedura civila, producand efectele juridice
reglementate de legea generala si nu de legea speciala in materie, respectiv art.20 din
Legea nr.7/1996, asa cum sustine recurenta.
                  Distinct, dispozitiile art.518 Cod procedura civila sunt lipsite de
echivoc, in sensul ca prin actul de adjudecare proprietatea imobilului sau dupa caz un
drept real ce a facut obiectul urmaririi silite, se transmite de la debitor la adjudecatar,
efectele actului de adjudecare trebuind a fi distinse intre dreptul la fructe si venituri pe
care il are adjudecatarul pana la plata integrala a pretului, corelativ obligatiei de plata a
dobanzilor si a suportarii sarcinilor imobilului, si dreptul de a dispune de imobilul
cumparat drept dobandit prin intabulare, potrivit regulilor de carte funciara.
                  Prin intabulare, adjudecatarul dobandeste dreptul de a dispune de
imobilul cumparat, potrivit regulilor de carte funciara.
                  De la data intabularii imobilul ramane liber de orice ipoteci sau alte
sarcini privind garantarea drepturilor de creanta, creditorii putandu-si realiza aceste
drepturi numai din pretul obtinut. Daca pretul de adjudecare se plateste in rate, sarcinile
se sting la plata ultimei rate.
                  Faptul ca recurenta nu s-a inscris la distribuirea pretului obtinut din
vanzarea imobilului executat, nu poate fi reprosata nici creditorului, nici O.C.P.I.V.,
deoarece  inscrierile in cartea funciara isi produc efecte de opozabilitate fata de terti de la
data inregistrarii cererilor, astfel ca nu exista nicio obligatie de a o informa, din oficiu, pe
creditoare despre existenta unei alte executari silite.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                 
                  Potrivit art.26 alin.1 din Legea nr.7/1996, dreptul de proprietate si
celelalte drepturi reale sunt opozabile fata de terti, fara inscrierea in cartea funciara atunci
cand provin din succesiune, accesiune, vanzare silita si uzucapiune, fiind necesara
inscrierea dreptului de proprietate al adjudecatarului, daca acesta intelege sa dispuna de
ele.
                  Prin urmare, suntem in prezenta a doua categorii de efecte pe care
actul de adjudecare le produce in raport de adjudecatar si respectiv de tertii fata de
executarea silita, iar argumentele recurentei impotriva dispozitiilor legale susmentionate
nu sunt de natura a atrage inaplicabilitatea acestora in speta.

(Decizia civila nr. 377/R/08 Martie 2010)