Prin actiunea introdusa la data de 24.06.2008, reclamantii Ivascu Elena, Ivascu Florea au chemat in judecata pe paratii Badea Vasile Octavian, Calinescu Narcis Constantin, Calinescu Daniela, .S.C Instal Muntenia S.R.L., Oficiul de Cadastru si Pu...

             Prin actiunea introdusa la data de 24.06.2008, reclamantii Ivascu Elena,
Ivascu Florea au chemat in judecata pe paratii Badea Vasile Octavian, Calinescu Narcis
Constantin, Calinescu Daniela, .S.C Instal Muntenia S.R.L., Oficiul de Cadastru si Publicitate
Imobiliara Arges, Badea Filofteia, solicitand anularea documentatiilor cadastrale ce au stat la
baza inregistrarii de carte funciara nr.1243/24.01.2005, 12444/24.01.2005 si 45832/2007 la
O.C.P.I. Arges.
                  In motivare, au aratat ca cele trei documentatii cadastrale sunt intocmite
nelegal, cu privire la terenuri pe care beneficiarii inregistrarilor de carte funciara nu le-au detinut
niciodata in proprietate.
                  Paratul Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Arges a formulat
intampinare, invocand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a sa, iar in subsidiar a solicitat
respingerea actiunii formulata in contradictoriu cu acest parat, ca lipsita de obiect sau
neintemeiata.
                  Ceilalti parati nu au formulat intampinare.
                  In sedinta publica din data de 15.10.2008 instanta a pus in discutie din oficiu
exceptia inadmisibilitatii actiunii.
                  In urma probatoriului administrat in cauza, Judecatoria Pitesti, prin sentinta
civila nr.5911/15.10.2008 a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Oficiul de
Cadastru si Publicitate Imobiliara Arges, a respins cererea formulata in contradictoriu cu paratul
Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Arges, ca fiind formulata impotriva unei persoane
fara calitate procesuala pasiva, a admis exceptia inadmisibilitatii si a respins actiunea formulata
de reclamantii Ivascu Elena, Ivascu Florea, in contradictoriu cu ceilalti parati, Badea Vasile
Octavian si Badea Filofteia, Calinescu Narcis Constantin si Calinescu Daniela, S.C. Instal
Muntenia S.R.L. ca inadmisibila. Prin aceeasi sentinta au fost obligati reclamantii sa plateasca
paratului Badea Octavian suma de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand o
parte din onorariul de avocat.
                  Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca exceptia lipsei
calitatii procesuale pasive a paratului A.N.C.P.I.-O.C.P.I. Arges este intemeiata, retinandu-se ca
Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara este o institutie publica cu personalitate
juridica, ale carei atributii in domeniul activitatii de publicitate imobiliara sunt strict determinate
de lege.
                  In exercitarea acestor atributii nu se creeaza raporturi juridice de drept civil
intre aceasta institutie si persoanele fizice sau juridice titulare ale cererilor de inscriere ori de
rectificare a inscrierilor de carte funciara, raporturi care sa poata fi deduse judecatii in cadrul
unor actiuni avand ca obiect anularea documentatiilor cadastrale ce au stat la baza inscrierilor.
                  In consecinta, in lipsa vreunui raport juridic civil intre reclamanti si acest
parat, nu se justifica formularea actiunii in contradictoriu cu acesta.
                  In ceea ce priveste exceptia invocata din oficiu, instanta a retinut ca
inadmisibilitatea intervine in situatia in care o persoana incearca valorificarea unor drepturi ale
sale, pe calea unui mijloc procesual, care nu este prevazut de lege, sau a altui mijloc procesual
decat cel prevazut de lege, precum si in situatia in care pricina nu este de competenta generala
a instantelor judecatoresti.
                  Prin intermediul prezentei actiuni reclamantii au invocat nulitatea unor
documentatii cadastrale, motivata de faptul ca beneficiarii acestora nu au nici un drept cu privire
la terenurile ce fac obiectul lor.
                  Acceptiunea expresiei "nulitatea actului juridic civil" este primitoare de doua
intelesuri: in primul rand, ca sanctiune care intervine in cazul nerespectarii de catre actul juridic
a conditiilor sale de valabilitate, iar in al doilea rand desemneaza calitatea de institutie juridica a
dreptului civil ce priveste totalitatea normelor juridice care reglementeaza sanctiunea nulitatii
actului juridic civil.
                  Desi nu exista o definitie legala a nulitatii, atat in literatura juridica, cat si in
practica judiciara, nulitatea este privita ca o sanctiune care lipseste actul juridic de efectele
contrarii normelor juridice edictate pentru incheierea lor valabila.
                  Prin urmare, sfera de actiune a nulitatii este circumscrisa actului juridic civil
ca manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, adica de a crea,
modifica sau stinge un raport juridic - efecte care se produc numai daca, potrivit legii civile, o
asemenea intentie a existat.
                  Termenului de "act" sau "act juridic" i se dau doua intelesuri deosebite. Intr-
un prim sens, prin "act" se intelege tocmai manifestarea de vointa facuta cu intentia de a
produce efecte juridice, adica operatiunea juridica negotium juris, sens folosit de Codul civil
(art.729, art.801, art.802, art.957 etc.). In cel de-al doilea sens, prin "act" se intelege inscrisul
constatator al operatiunii juridice, adica mijlocul probator al operatiei juridice, care este inscrisul.
                  Analizate din acest punct de vedere, documentatiile cadastrale ce stau la
baza efectuarii de inscrieri in Cartea funciara nu intrunesc niciunul din cele doua sensuri ale
"actului juridic". Aceasta pentru ca respectivele documentatii nu constituie  manifestari de vointa
facute cu intentia de a produce efecte juridice - adica de a crea, modifica sau stinge un raport
juridic - motiv pentru care implicit nu pot constitui nici mijloc de proba atata timp cat nu
reprezinta inscrisuri constatatoare al unor asemenea operatiuni juridice. Nefiind acte juridice,
documentatiile cadastrale nu pot face obiectul anularii, ca sanctiune care intervine in cazul
nerespectarii de catre actul juridic a conditiilor sale de valabilitate.
                  Inexistenta unui raport juridic atrage necompetenta generala a instantelor
judecatoresti de a solutiona o cerere in anularea unor astfel de documentatii, cu consecinta
respingerii cererii ca inadmisibila.
                  O astfel de solutie este in consens si cu jurisprudenta Curtii Europene a
Drepturilor Omului elaborata in aplicarea art.6 parag.1 din Conventia europeana a drepturilor
omului, potrivit careia acest articol garanteaza, in mod implicit, si dreptul fiecarei persoane de a
avea acces la o instanta. Totusi, dreptul de acces la instanta nu este unul absolut, el fiind limitat
la campul de aplicare al dreptului la un proces echitabil, si anume la contestatiile care poarta
asupra drepturilor si obligatiilor cu caracter civil (Golder c. Regatului Unit, hotararea din 21
februarie 1975, § 36).
                  Impotriva sentintei civile susmentionate au declarat apel reclamantii Ivascu
Elena si Ivascu Florea precum si paratii Badea Vasile Octavian si Badea Filofteia.
                  In apelul lor, reclamantii Ivascu Elena si Ivascu Florea au critica sentinta
pentru nelegalitate si netemeinicie aratand ca, in mod gresit instanta de fond a admis exceptia
lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Arges si
a respins cererea formulata in contradictoriu cu aceasta parte.
                  Tot astfel, prima instanta gresit a admis si exceptia inadmisibilitatii actiunii
reclamantilor, cu o motivare gresita in raport de prevederile art.24 din Ordinul nr.634/2006
potrivit cu care raspunderea privind cunoasterea limitelor imobilului, indicarea si conservarea
acestora revine proprietarului, iar raspunderea pentru corectitudinea intocmirii documentatiei si
corespondenta acesteia cu realitatea din teren precum si pentru identificarea si materializarea
limitelor imobilului in concordanta cu actele doveditoare a dreptului de proprietate puse la
dispozitie de proprietar, revine persoanei autorizate.
                  Raspunderea pentru atribuirea numarului cadastral, confirmarea suprafetei
rezultata din masuratori si integrarea imobilului in baza de date revine specialistului care a
efectuat receptia cadastrala. Tot astfel s-a aratat ca instanta de fond trebuia sa aiba in vedere
prevederile art.34 din Legea nr.7/1996 potrivit cu care orice persoana interesata poate cere
rectificarea inscrierilor din cartea funciara, daca printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si
irevocabila s-a constatat ca inscrierea sau actul in temeiul caruia s-a efectuat inscrierea nu a
fost valabil.
                  S-a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat urmand a fi
incuviintata proba cu inscrisuri, interogatoriu si expertiza de specialitate.
                  In apelul formulat, paratii Badea Vasile Octavian si Badea Filofteia au criticat
sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie sub aspectul acordarii cheltuielilor de judecata. Au
aratat paratii ca onorariul de avocat a fost fixat contractual si a vizat toate caile de atac,
cuantumul total fiind de 4.000 lei din care 3.000 lei la instanta de fond, iar ulterior 1.000 lei,
aparatorul respectand in totul clauzele contractului. Instanta de judecata nu este indreptatita sa
reduca onorariul convenit de avocat si clientul sau potrivit art.30 din Legea nr.51/1995.
                  S-a solicitat admiterea apelului, modificarea sentintei apelate si acordarea
cheltuielilor de judecata in integralitatea lor atat la fond cat si in apel.
                  Prin decizia nr.127/4 iunie 2009, Tribunalul Arges, Sectia civila a respins
apelul reclamantilor ca tardiv formulat si a admis apelul paratilor, schimband in parte sentinta, in
sensul ca a obligat reclamantii sa plateasca paratilor suma de 3.000 lei cheltuieli de judecata.
                  Au mai fost obligati reclamantii sa plateasca acelorasi parati suma de   
1.000 lei cheltuieli de judecata in apel.
                  Pentru a hotari astfel, tribunalul a avut in vedere ca, la termenul de judecata
din 28 mai 2009, apelantii-parati au invocat exceptia tardivitatii declararii apelului de reclamanti,
exceptie intemeiata.
                  Astfel, din dovada aflata la filele 62 si 63 ale dosarului de fond a rezultat ca
hotararea apelata a fost comunicata apelantilor reclamanti Ivascu la data de 14.11.2008, iar
apelul a fost declarat la 3.12.2008.
                  Potrivit prevederilor art.284 alin.1 Cod procedura civila, termenul de apel
este de 15 zile de la comunicarea hotararii, daca legea nu dispune altfel .
                  In cauza, astfel cum s-a aratat reclamantii au depus cererea de apel cu
nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicare astfel cum este stabilit de textul de lege
susmentionat, asa incat, pentru considerentele aratate si in temeiul textului de lege aratat,
tribunalul a respins apelul reclamantilor ca tardiv declarat.
                  In ceea ce priveste apelul paratilor Badea Vasile Octavian si Badea Filofteia
tribunalul, verificand actele si lucrarile dosarului precum si sentinta civila apelata prin prisma
criticii formulate a retinut ca apelul este fondat.
                  Potrivit prevederilor art.274 alin.1 Cod procedura civila, partea care cade in
pretentiuni, va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuieli de judecata. Rezulta asadar ca la
baza obligatiei de restituire a cheltuielilor de judecata sta culpa procesuala astfel ca partea din
vina careia s-a purtat procesul trebuie sa suporte cheltuielile de judecata facute justificat de
partea castigatoare.
                  Desi la fila 38 a dosarului de fond a fost depusa chitanta reprezentand
onorariul de avocat de 3.000 lei pe care paratii apelanti l-au achitat, instanta de fond, respingand
actiunea reclamantilor ca inadmisibila i-a obligat pe acestia numai la 100 lei cheltuieli de
judecata catre parati, desi dovezi au fost facute asa cum s-a aratat pentru suma de 3.000 lei,
asa incat in raport de textul de lege sus aratat si de dovezile existente la dosar, a fost admis
apelul paratilor, schimbata in parte sentinta si obligati reclamantii sa plateasca paratilor apelanti
suma de 3.000 lei cheltuieli de judecata la instanta de fond. In temeiul art.274 alin.1 Cod
procedura civila au fost obligati reclamantii  sa plateasca acelorasi parati apelanti suma de 1.000
lei cheltuieli de judecata in apel.
                  Impotriva acestei decizii au declarat recurs in termen legal apelantii-
reclamanti Ivascu Elena si Ivascu Florea, criticand-o ca nelegala, potrivit art.304 pct.9 Cod
procedura civila, pentru gresita respingere a apelului acestora ca tardiv declarat.
                  Recurentii sustin ca nu au exercitat calea de atac a apelului peste termenul
prevazut de lege, ci in ultima zi, respectiv in data de 2 decembrie 2008, in jurul orelor 2300,
declaratia de apel fiind transmisa prin fax Tribunalului Arges si fiind rezolutata la data de
3.12.2008.
                  Prin urmare, se impune casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei la
instanta de apel pentru rejudecarea acesteia.
                  Analizand decizia recurata prin prisma criticii formulate si avand in vedere
actele si lucrarile dosarelor de fond, Curtea constata ca recursul este fondat urmand a fi admis
pentru urmatoarele considerente:
                  Potrivit art.284 alin.1 Cod procedura civila, termenul de apel este de 15 zile
de la comunicarea hotararii, daca legea nu dispune altfel.
                  In speta, sentinta civila nr.5911/15 octombrie 2008 pronuntata de
Judecatoria Pitesti, Sectia civila a fost comunicata reclamantilor Ivascu Elena si Ivascu Florea la
data de 14.11.2008, asa cum reiese din dovezile de comunicare si procesele verbale de predare
de la filele 62-63 ale dosarului de fond.
                  Potrivit art.284, susmentionat, raportat la art.101 alin.1 si 5 Cod procedura
civila, potrivit caruia termenele se inteleg pe zile libere, neintrand in socoteala nici ziua cand a
inceput, nici ziua cand s-a sfarsit termenul, iar daca acesta se sfarseste intr-o zi de sarbatoare
legala sau cand serviciul este suspendat, se va prelungi pana la sfarsitul primei zile urmatoare,
reiese ca, reclamantii, fata de data la care le-a fost comunicata sentinta judecatoriei, puteau
exercita calea de atac pana la data de 2 decembrie 2008, inclusiv.
                  Pentru a ajunge la aceasta concluzie, Curtea constata ca, in speta, ultima zi
a termenului de declarare a caii de atac a apelului se implinea la data de 30 noiembrie 2008,
duminica, zi de sarbatoare legala, ceea  ce  atragea prorogarea termenului pana  la sfarsitul
primei zile lucratoare, 2 decembrie 2008 (1 decembrie fiind de asemenea zi nelucratoare), iar
fata de aceasta imprejurare, apelul trimis prin fax la 2 decembrie 2008, ora 23:02, apare ca fiind
declarat in termen.
                  Prin urmare, tribunalul a respins in mod gresit apelul reclamantilor, ca fiind
tardiv formulat si a rezolvat procesul fata de acestia fara a intra in cercetarea fondului, astfel
incat, in baza art.297 Cod procedura civila, Curtea va admite recursul declarat impotriva deciziei
civile nr.127/4 iunie 2009, pronuntata de Tribunalul Arges - Sectia civila, in dosarul
nr.6036/280/2008, pe care o va casa, cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Arges, urmand
ca in rejudecare sa fie avute in vedere si criticile referitoare la cheltuielile de judecata exprimate
in cererea de recurs.

4. Eroare materiala. Radierea din cartea funciara  a dreptului de servitute, fara a exista o
incheiere a biroului de carte funciara in acest sens.

Art.53 din Legea nr.7/1996
Art.20 alin.1 din Legea nr.7/1996
Art.33 alin.5 din Legea nr.7/1996
Art.98 din Regulamentul de functionare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliara

         In speta,, registratorul de carte funciara a inscris dreptul de proprietate al
dobanditorului constituit printr-un act de adjudecare, fara a inscrie, din eroare, odata cu
acesta si dreptul de servitute ce greveaza dreptul de proprietate desi prin incheierile 7159
si 7157 s-a dispus inscrierea dreptului de proprietate al petentei cu titlu de drept de
adjudecare, cu mentiunea ca se radiaza din oficiu doar sarcinile inscrise asupra acestui
imobil, conform art.53 din Legea nr.85/2006, fara a se mentiona ca se radiaza si
desmembramantul dreptului de proprietate, respectiv dreptul de servitute, care nu este o
sarcina in sensul textului de lege enuntat.
         Asadar, eroarea materiala a constat in aceea ca s-a radiat din cartea funciara
dreptul de servitute al intervenientelor, fara sa existe o incheiere a biroului de carte
funciara in acest sens, aceasta fiind o simpla eroare, care a fost ulterior remediata prin
incheierea nr.8919, prin care s-a dispus reinscrierea acelui drept.
         Rectificarea inscrierii in cartea funciara presupune situatia in care
neconcordanta dintre realitatea juridica imobiliara si inscrierea din cartea funciara este
susceptibila de solutionare numai prin aceasta modalitate.
         In cauza insa, neconcordanta dintre inexistenta inscrierii in cartea funciara a
dreptului de servitute si existenta acestui drept ca urmare a transmiterii obligatiei
corelative, servitutea fiind intotdeauna un accesoriu al fondului, este susceptibila de
solutionare pe calea indreptarii erorii materiale prin incheierea biroului de cadastru si
publicitate imobiliara.
         Operatiunea rectificarii inscrierilor in cartea funciara se poate face intr-adevar
numai printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, in ipoteza in care
inscrierea nu este in concordanta cu situatia reala a imobilului, pentru motivul ca dreptul
a fost gresit calificat, actul in baza caruia a operat inscrierea nu a fost valabil sau ca, nu
mai sunt intrunite conditiile de existenta a dreptului inscris.
         Calificarea gresita a dreptului invocata de catre intimata nu se putea efectua de
catre registratorul de carte funciara, a carui sarcina este doar aceea sa verifice
indeplinirea conditiilor de inscriere a dreptului.
         Cu prilejul inscrierii in cartea funciara pot fi savarsite doar erori materiale de
catre registrator, care implica o procedura a corectarii, diferita de cea a rectificarii,
aceasta din urma realizandu-se doar pe cale judiciara.

(Decizia civila nr. 59/R/18 Ianuarie 2010)