Prin cererea inregistrata la data de 07.03.2011 la Tribunalul Valcea, creditoarea SC C. D. SRL Bucuresti a solicitat deschiderea procedurii insolventei fata de debitoarea SC Pr. SA Ramnicu Valcea cu motivarea ca detine impotriva acesteia o creanta ce...

Prin cererea inregistrata la data de 07.03.2011 la Tribunalul Valcea, creditoarea SC C. D. SRL Bucuresti a solicitat deschiderea procedurii insolventei fata de debitoarea SC Pr. SA Ramnicu Valcea cu motivarea ca detine impotriva acesteia o creanta certa, lichida si exigibila in suma de 422.560 lei reprezentand contravaloarea chiriei si a utilitatilor datorate in temeiul contractului de inchiriere nr. 6731 din 23 mai 2007, pe perioada ianuarie 2009-iunie 2010, creanta dovedita cu facturile emise lunar pe aceasta perioada si depuse in copie la dosar.
Impotriva acestei cereri debitoarea a formulat contestatie, aratand ca nu se afla in incetare de plati, iar creanta creditoarei nu este certa, lichida si exigibila. Debitoarea a aratat ca numai in perioada 1 ianuarie - 17 martie 2011 rulajele totale insumand plati catre furnizori, salarii si depozite sunt in suma de 87.540.831 lei, iar in luna decembrie 2010 rulajul total a fost de 28.600.225 lei. De asemenea, facturile invocate de creditoare nu au fost insusite la plata si nici nu au fost comunicate debitoarei. Intre parti a operat o conventie tacita de compensare a obligatiilor reciproce, intrucat creditoarea datoreaza sume mult mai mari debitoarei. Astfel, prin sentinta nr. 7931 din 16 iulie 2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, creditoarea SC C. D. SRL a fost obligata sa plateasca debitoarei SC Pr. SA suma de 1.715.655 lei plus penalitati de intarziere. In baza contractului de subantrepriza nr. 3149 din 16 aprilie 2007 creditoarea datoreaza debitoarei suma de 402.007 lei reprezentand restituire garantie de buna executie. In baza contractului de subantrepriza nr. 3822 din 26 iunie 2008 creditoarea datoreaza debitoarei suma de 4.143.942 lei reprezentand contravaloare lucrari pe care creditoarea a refuzat sa le plateasca, astfel ca debitoarea  a inregistrat o actiune in pretentii pe rolul Tribunalului Valcea sub nr. 1230/90/2011. De asemenea, in temeiul aceluiasi contract creditoarea, datoreaza debitoarei suma de 4.151.626 lei reprezentand contravaloare lucrari suplimentare pentru care debitoarea a inregistrat pe rolul Tribunalului Valcea o actiune in pretentii sub nr. 340/90/2011.
Creditoarea a solicitat respingerea contestatiei debitoarei, aratand urmatoarele:
- Suma datorata de debitoare rezulta chiar din contract, astfel incat nu poate fi negata de debitoare. In mod nereal debitoarea sustine ca nu ar fi primit facturile, intrucat  si le-a inregistrat in propria contabilitate.
- Compensatia invocata de debitoare nu a intervenit, deoarece creantele acesteia nu sunt certe, fiind contestate de catre creditoare. Astfel, impotriva sentintei nr. 7931 din 16 iulie 2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti creditoarea a formulat cerere in anulare; garantia de buna executie nu poate fi restituita, deoarece debitoarea nu si-a indeplinit la termen obligatiile contractuale; lucrarile suplimentare invocate de debitoare nu s-au realizat niciodata, creanta in suma de 4.143.942 lei fiind contestata de creditoare si facand obiectul unui litigiu aflat pe rolul Tribunalului Valcea.
- Starea de insolventa trebuie analizata in raport de situatia financiara generala, debitoarea avand contractate mai multe credite pentru care a constituit garantii asupra patrimoniului propriu, precum si mai multe obligatii restante, inclusiv bugetare.
Prin sentinta nr.1235 din 25 mai 2011, judecatorul sindic din cadrul Tribunalului Valcea - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal a admis contestatia formulata de debitoarea SC Pr. SA Rm.Valcea si a respins cererea formulata de creditoarea SC C. D. SRL, pe care a obligat-o sa plateasca 120 lei cheltuieli de judecata catre debitoare.
Pentru a hotari astfel, judecatorul sindic a retinut urmatoarele:
SC C. D. SRL detine o creanta certa, lichida si exigibila in suma de 422.560 lei impotriva debitoarei, aceasta creanta fiind dovedita cu contractul de inchiriere depus in copie la filele 7-15 dosar. De altfel, debitoarea nu neaga expres existenta acestei creante, insa sustine ca a fost stinsa prin compensare, intrucat detine impotriva creditoarei creante mult mai mari.
In principiu neplata unei creante dupa mai mult de 90 de zile de la scadenta prezuma starea de insolventa, insa aceasta prezumtie este relativa, astfel dupa cum precizeaza expres dispozitiile art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006; asa fiind, debitorul poate rasturna prezumtia facand dovada ca neplata se datoreaza altor imprejurari  si nu starii de insolventa.
Cum debitoarea a invocat compensatia creantelor, aratand ca detine impotriva creditoarei creante mult mai mari decat cea pretinsa de aceasta, tribunalul a constatat ca cel putin in privinta creantei in suma de 1.715.655 lei, pentru care creditoarea a fost obligata la plata prin hotarare judecatoreasca, debitoarea este de buna credinta atunci cant invoca existenta acesteia, sustinerile sale fiind confirmate de instanta, chiar daca hotararea se afla in caile de atac. Judecatorul sindic a aratat ca in aceasta faza a  procedurii insolventei nu este tinut sa constate cu autoritate de lucru judecat existenta certa a creantelor reciproce si sa statueze asupra compensatiei, ci doar sa constate daca refuzul de plata a creantei este intemeiat pe o exceptie invocata cu buna credinta de debitoare. Or, debitoarea are temeiuri suficient de rezonabile sa refuze o plata invocand compensatia atunci cand creanta sa este confirmata de o hotarare judecatoreasca pronuntata in prima instanta. Mai mult, debitoarea afirma ca detine impotriva creditoarei si alte creante, asa cum s-a aratat mai sus,  pentru care a promovat actiuni  judiciare aflate pe rolul instantelor de judecata, astfel incat si din acest punct de vedere debitoarea era indreptatita sa invoce compensatia si sa  refuze plata creantei invocata de creditoare.
Pe de salta parte, din extrasele de cont depuse la dosar (filele 246-951), judecatorul sindic a constatat ca debitoarea a facut dovada ca in cele 90 de zile anterioare inregistrarii cererii creditoarei a avut incasari si a efectuat cu regularitate plati care depasesc cu mult in cuantum creanta pretinsa de creditoare, suma totala a rulajelor in cont pe aceasta perioada fiind de 116.141.057 lei, conform centralizatorului depus la fila 182 dosar. Cu titlu exemplificativ, instanta a retinut plata sumelor de 884.983 lei la data de 23.12.2010 (fila 440), 562.966 lei la data de 29.10.2010 (fila 468), 450.000 lei la data de 30.12.2010 (fila 463), constituirea unor depozite in suma de 653.600 lei la 3112.2006 (fila 257), 529.203 lei la 9.12.2010 (fila 340), 744.985 lei la data de 22.12.2010 (fila 416), 1.937.606 lei la data de 27.12.2010 (fila 458), 1.844.633 lei la data de 28.12.2010( fila 464), 4.653.869 lei la data de 6.012011 8 fila 532), 5.889.366 lei la data de 9.01.2011 (fila 536), 532.368 lei la data de 6.03.2011 (fila 911), din restul extraselor de cont evidentiindu-se efectuarea zilnica de plati si incasari.
In consecinta, s-a apreciat ca debitoarea a rasturnat prezumtia de incetare de plati, facand dovada  pe de o parte ca in acea perioada a efectuat cu regularitate plati si incasari, iar pe de alta parte ca refuzul de plata se datoreaza existentei unor creante reciproce si existentei unor litigii de fond pe rolul instantelor cu privire la  aceste datorii reciproce.
Impotriva sentintei a formulat recurs creditoarea, invocand dispoz.art.304 si art.3041 Cod procedura civila si criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Astfel, creditoarea a aratat ca creanta pe baza careia si-a intemeiat cererea de deschidere a procedurii insolventei este una certa, lichida si exigibila, scadenta de mai mult de 90 de zile si in cuantum mai mare decat valoarea prag stabilita prin Legea insolventei.
Intimata-debitoare "nu a rasturnat prezumtia de insolvabilitate", iar simplul fapt ca a avut un anume rulaj intr-o perioada de timp aleasa arbitrar de aceasta nu este in masura sa demonstreze ca poate acoperi, cu lichiditatile existente, datoriile certe, lichide si exigibile pe care le are.
Intimata-debitoare a depus intampinare solicitand respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecata, si aratand ca pretentiile recurentei-creditoare izvorate din contractul de inchiriere nr.6731/2007 au facut obiectul unei renuntari din partea acesteia printr-un contract de tranzactie incheiat la data de 24.09.2010, cu referire la contractul de subantrepriza nr.3822/26.06.2008, si care a fost reziliat in data de 12.10.2010 prin adresa nr.3555. Potrivit respectivei tranzactii, partile au convenit stingerea definitiva si irevocabila a pretentiilor reciproce decurgand din contractul de inchiriere nr.6731/2007 si din contractul de mentenanta nr.3201/2007, care sunt si raman incheiate prin ajungere la termen si respectiv reziliate.
Pentru ca SC C. D. nu si-a indeplinit obligatiile asumate prin tranzactie, referitoare la contractul de subantrepriza, SC Proimsat a notificat-o cu privire la interventia pactului comisoriu de gradul IV si, deci, a rezilierii contractului in integralitatea lui. Avand in vedere ca toate prestatiile din tranzactie, executate pana la data rezilierii, raman definitiv executate, rezulta ca toate pretentiile SC C. D. din contractul de inchiriere nr.6731/2007 si toate pretentiile SC Pr. din contractul de mentenanta nr.3201/2007 au fost stinse definitiv si irevocabil la data incheierii tranzactiei - 24.09.2010.
Intimata debitoare a mai aratat ca, deosebit de cele relative la tranzactia sus mentionata, creanta SC C. D. nu este certa, lichida si exigibila. Astfel, facturile emise de creditoare nu au fost transmise catre debitoare, iar debitul solicitat prin acestea nu a fost confirmat niciodata de catre debitoare.
Totodata, intimata debitoare a invocat realizarea compensarii de drept a datoriilor reciproce ale partilor, existente inaintea introducerii cererii de deschidere a procedurii insolventei. Astfel, creditoarea datoreaza debitoarei suma de 402.007,28 lei rezultata din contractul nr.3149/2007, suma de 6.048.630,46 lei rezultata din contractul de subantrepriza nr.3822/2008 si suma de 4.151.626,99 lei facturata in urma unor lucrari suplimentare realizate de debitoare in favoarea creditoarei.
In final, intimata-debitoare a aratat ca starea sa de insolventa nu este reala, iar la dosar au fost facute dovezi din care rezulta ca, in perioada in care s-a pretins existenta creantei, debitoarea a avut suficiente lichiditati pentru acoperirea datoriilor exigibile.
Instanta a incuviintat partilor proba cu inscrisuri.
Examinand sentinta prin prisma motivelor de recurs invocate, in raport de dispoz.art.304 pct.9 si art.3041 Cod procedura civila, Curtea a constatat ca recursul nu este fondat.
Curtea a constatat, in primul rand, ca motivele de recurs sunt lapidar formulate si ca prin acestea nu se aduc critici concrete rationamentului de fapt si juridic expus de judecatorul sindic prin sentinta recurata astazi.
Astfel, recurenta creditoare a pretins ca are o creanta certa, lichida si exigibila scadenta de peste 90 de zile si cu o valoare peste pragul minim legal si ca debitoarea nu a rasturnat prezumtia de insolventa prin faptul ca intr-o anumita perioada de timp a avut lichiditatile necesare pentru acoperirea datoriilor sale certe, lichide si exigibile.
Recurenta nu a aratat de ce apreciaza ca nu sunt temeinice si legale afirmatiile judecatorului sindic referitoare la rasturnarea prezumtiei de insolventa si la faptul ca existenta unor creante reciproce si a unor litigii intre partile cauzei de fata, pe rolul altor instante si cu privire la respectivele creante reciproce, duc la concluzia ca o cerere de deschidere a procedurii de insolventa nu poate fi primita.
In al doilea rand, examinand considerentele si dispozitia sentintei prin ele insele, chiar in absenta unor critici concret detaliate din partea recurentei, Curtea a constatat ca solutia pronuntata de judecatorul sindic este temeinica si legala pentru urmatoarele argumente:
Este evident ca intre parti exista creante reciproce, pe care, de asemenea, reciproc, si le contesta intr-o anumita masura.
Deschiderea procedurii insolventei presupune existenta unei creante, care sa indeplineasca conditiile prevazute de lege: sa fie certa, lichida si exigibila si sa depaseasca o anumita valoare minima, respectiv presupune ca debitorul sa nu-si platit datoria din cauza insuficientei fondurilor banesti disponibile.
In speta, chiar daca s-a putut spune de catre judecatorul sindic ca creanta recurentei este certa si lichida, pentru ca, la momentul formularii cererii de chemare in judecata, era fara dubiu asumarea acesteia de catre debitoare prin contractul de inchiriere nr.6731/2007, nu s-a putut conchide ca creanta este una lichida in conditiile in care debitoarea invoca propriile creante fata de creditoare si compensarea de drept a creantelor reciproce.
Conditiile referitoare la certitudinea si lichiditatea creantei sunt cele definite de art.379 alin. 3 si 4 din Codul de procedura civila, in conditiile in care Legea nr.85/2006 nu da o alta definitie si prevede in art. 149 ca dispozitiile sale se completeaza cu cele ale Codului de procedura civila in masura compatibilitatii lor.
Astfel, "(3) Creanta certa este aceea a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul. (4) Creanta este lichida atunci cand catimea ei este determinata prin insusi actul de creanta sau cand este determinabila cu ajutorul actului de creanta sau si a altor acte neautentice, fie emanand de la debitor, fie recunoscute de dansul, fie opozabile lui in baza unei dispozitii legale sau a stipulatiilor continute in actul de creanta, chiar daca pentru aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebita socoteala."
In speta, creanta pretinsa de creditoare emana dintr-un act insusit de debitoare, adica din contractul de inchiriere, dar argumentele prezentate de debitoare referitoare la necomunicarea facturilor si neacceptarea platilor din motive ce tin de executarea contractului de catre ambele parti, sunt de natura sa puna la indoiala creanta, ceea ce inseamna ca acesta nu mai este certa.
De asemenea, argumentele referitoare la stingerea creantei prin compensare sunt de natura sa puna la indoiala lichiditatea creantei.
Cele doua conditii trebuie astfel realizate incat stabilirea lor sa nu impuna administrarea unor probe ample de fond.
Prin urmare, cata vreme intimata debitoare invoca creante proprii impotriva creditoarei, creante care pot duce la stingerea datoriei sale, este evident ca recurenta creditoare nu mai poate pretinde in procedura insolventei ca are o creanta certa si lichida.
In fata judecatorului sindic s-a dovedit, iar acesta a retinut prin sentinta, faptul ca, cel putin in privinta creantei de 1.715.655 lei, nu exista dubiu ca debitoarea o poate pretinde cu temei creditoarei SC C. D.
Chiar daca in fata instantei de recurs recurenta - creditoare a depus sentinta comerciala nr.7580/01.06.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala, prin care a fost admisa cererea in anulare formulata de SC C. D. SRL si a fost anulata sentinta comerciala nr.7931/2010 a aceleiasi instante prin care C. D. SRL fusese obligata sa plateasca in favoarea Pr. SA suma de 1.715.655,10 lei, Curtea a retinut ca respectiva sentinta a fost obtinuta mult ulterior sesizarii judecatorului sindic cu solicitarea de deschidere a procedurii de insolventa si chiar ulterior solutionarii acesteia, respectiv a retinut ca argumentul Tribunalului Bucuresti pentru admiterea cererii in anulare l-a constituit faptul ca SC C. D. a contestat creanta SC Pr. inclusiv prin prisma faptului ca a efectuat plati partiale si ca pentru stabilirea existentei si intinderii creantei ar fi necesara administrarea unor probe care presupun o judecata de fond.
Prin urmare, desfiintarea sentintei nr.7931/2010, care a fost pronuntata intr-o procedura speciala ce nu a permis antamarea fondului raporturilor juridice dintre parti, nu are relevanta in sensul atragerii fara discutii a concluziei ca SC Pr. SA nu are fata de SC C. D. SRL nicio creanta.
Asa cum se arata si in sentinta recurata, in procedura insolventei, judecatorul sindic nu poate sa statueze asupra compensatiei in conditiile in care acest lucru presupune administrarea de probe specifice unui litigiu de drept comun referitoare la proportia in care partile si-au indeplinit obligatiile contractuale si la cuantumul daunelor datorate, ci sa constate refuzul justificat al debitoarei de a plati o pretinsa creanta, ceea ce in speta s-a si realizat.
In plus, Curtea a constatat ca debitoarea opune creditoarei mai multe creante proprii si renuntarea de catre creditoare la pretentiile sale rezultate din contractul de inchiriere nr.6731/2007 pe care si-a bazat cererea de insolventa, precum si faptul ca facturile referitoare la creanta pretinsa in speta de fata nu i-au fost comunicate.
Recurenta-creditoare nu a facut aparari fata de aceste argumente si nu le-a inlaturat, astfel ca in mod corect judecatorul sindic le-a dat eficienta in sensul ca a apreciat ca creanta SC C. D. SRL nu este certa si lichida.
Cata vreme creanta nu este exprimata intr-un mod care sa nu impuna judecatorului sindic sa faca judecati asemenea unei instante de drept comun, care este competenta sa evalueze masura in care partile si-au indeplinit obligatiile contractuale si justetea pretentiilor lor, o astfel de creanta nu poate fonda o cerere de deschidere a procedurii insolventei.
Relativ la starea de insolventa a debitoarei si la faptul ca judecatorul sindic a apreciat ca aceasta a rasturnat prezumtia instituita de lege pentru neplata creantei la scadenta, Curtea a constatat ca solutia este legala si temeinica.
Astfel, pe de o parte, ceea ce era relevant in privinta insolventei debitoarei era in primul rand ca neplata datoriei creditoarei sa nu se fi facut din cauza insuficientei fondurilor banesti disponibile. Or, sub acest aspect, s-a retinut ca neplata a fost determinata de alte ratiuni, anume de motive ce tin de existenta creantei si justetea ei.
Pe de alta parte, cercetand "insuficienta fondurilor banesti disponibile", s-a constatat ca dovezile referitoare la lichiditatile banesti sunt din perioada decembrie 2010 - mai 2011. Curtea a constatat ca acestea sunt suficiente pentru a rasturna prezumtia de insolventa, dovedind ca debitoarea nu a achitat creanta recurentei-creditoare nu din lipsa disponibilitatilor banesti necesare, ci din alte considerente ce tin de creanta in sine.
Pentru cele expuse, Curtea, in baza art.312 alin.1 Cod procedura civila, a respins recursul ca nefondat.

13. Procedura insolventei. Declaratie de creanta. Creditor care nu a putut fi identificat in lista depusa de debitoare. Publicarea notificarii in Buletinul procedurilor de insolventa. Opozabilitate. Cerere de repunere in termen. Inadmisibilitate.

Art.7 alin.3, art.61, art.62 alin.1) lit.b), art.28 alin.1) lit.c) din Legea nr.85/2006.
Art.103 C.proc.civ.

In procedura nu a fost depusa o lista a creditorilor de catre debitoare, in conditiile legii, pentru a fi emise notificari catre acesti creditori, iar lichidatorul, desi a notificat debitoarea in acest sens, nu a avut la dispozitie documentatia contabila a debitoarei, pentru a analiza care sunt  creditorii si a se face aplicarea art.37 teza finala din Legea nr.85/2006, devenind astfel incidenta ipoteza art.7 alin.3 din Legea nr.85/2006.
In conformitate cu art. 7 al. 3 teza a II-a, numai pentru creditorii care nu au putut fi identificati in lista prevazuta la art.28 alin.1) lit.c), procedura notificarii prevazute la art. 61 va fi considerata indeplinita, daca a fost efectuata prin Buletinul procedurilor de insolventa.
Potrivit art.61 din Legea nr.85/2006, administratorul judiciar avea obligatia de a notifica, potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila, toti creditorii mentionati in lista depusa de debitor in conformitate cu art.28 alin.1) lit.c), ceea ce nu este insa cazul in speta.
(Decizia nr. 2583/R-COM/18 noiembrie  2011)