Aplicarea principiului contradictorialitatii, a principiului nemijlocirii si al administrarii probelor inaintea instantei de judecata.

Aplicarea principiului contradictorialitatii, a principiului nemijlocirii si al administrarii probelor inaintea instantei de judecata.

Art.169 alin.1 Cod procedura civila

In ceea ce priveste evaluarea acestor bunuri, tribunalul a avut in vedere expertiza tehnica extrajudiciara intocmita de expert M.M., pe care reclamantii au depus-o la dosar.
Procedand astfel, instanta a incalcat dispozitiile art.169 alin.1 Cod procedura civila, potrivit cu care administrarea probelor se face in fata instantei de judecata, daca  legea nu dispune altfel, precum si principiile fundamentale ale dreptului civil, principiul nemijlocirii si al contradictorialitatii.
Decizia civila nr. 578/05.03.2012

Prin actiunea inregistrata la data de 20.08.2010, reclamantii V.T.Z. si V.T.C. au solicitat in contradictoriu cu Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, obligarea paratului la plata despagubirilor pentru prejudiciul moral cauzat prin condamnarea de drept cu caracter politic a autorului V.P.T., la 12 ani munca silnica, 3 ani degradare civica, confiscarea totala a averii cu executarea pedepsei in perioada 23.12.1957 - 14.01.1963, urmata de gratiere, in cuantum diferit pentru fiecare reclamant, respectiv 5.000 euro si 2.500 euro, in echivalent lei, si de asemenea obligarea la plata despagubirilor corespunzatoare valorii bunurilor confiscate prin hotararea de condamnare si stabilita in raportul de expertiza tehnica intocmit de expert M.M., in cuantum de 36.997 lei, fiecarui reclamant revenindu-i 18.499 lei, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca sunt mostenitorii autorului V.P.T., respectiv fiu si nepoata de fiu predecedat, ca autorul a fost condamnat prin sentinta penala nr.61/5.06.1958 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militara si decizia civila nr.229/16.08.1958 a Tribunalului Suprem, Colegiul Militar. Din pedeapsa inchisorii acesta a executat in inchisori, lagare, colonii de munca - P., J., G., C.B., L.D., B.B., S., G., P. - cu suferinte si chinuri de foame, boli, frig, batai, munci istovitoare in regim de exterminare etc. Pe acest fond al detentiei si dupa executare s-au produs prejudiciile de natura morala constand in dureri fizice, surditate, temerea efectiv incercata de pieire/moarte, atingerea adusa onoarei si demnitatii, afectarea situatiei familiei, denigrarea si lipsirea de bunuri, urmarirea de securitate, suportarea climatului ideologic dominant/socialist, comunist, decesul prematur al fiului Ion, marcarea copilariei nepoatei C. si reducerea sanselor ei de realizare pe plan profesional.
Bunurile imobile au fost restituite in natura, anterior, iar bunurile mobile confiscate se regasesc in procesul verbal din 6.10.1958, dosar nr.3262/1958.
S-a solicitat admiterea actiunii astfel cum a fost formulata si s-a intemeiat in drept cererea pe prevederile Legea nr.221/2009 si O.U.G. nr.62/30.06.2010, cu incidenta art.998, 999 Cod civil.
La data de 10.12.2010, reclamantii au precizat actiunea in sensul ca au modificat catimea obiectului cererii in ceea ce priveste acordarea de despagubiri morale in cuantum de 25.000 euro, pentru reclamantul V.T.Z. si 15.000 euro, pentru reclamanta Z.I.C.
La data de 7.09.2010, paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, prin Directia Generala a Finantelor Publice A. a invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin.1 lit. a din Legea nr.221/2009, apreciind ca acest text de lege a fost adoptat cu incalcarea dispozitiilor art.138 alin.5, art.111 alin.1 si art.148 alin.2,  precum si art.16 din Constitutie.
La data din 3.12.2010, Statul Roman a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii motivata in esenta pe vidul legislativ creat de la data publicarii deciziei Curtii Constitutionale nr.1358/21.10.2010, prin care s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.5 alin.1 lit.a teza intai din Legea nr.221/2009, decizie publicata in Monitorul Oficial  partea I nr.761/15.11.2010. S-a mai aratat ca in prezent nu mai exista posibilitatea formularii unei actiuni in pretentii pentru acordarea de daune morale cauzate ca urmare a condamnarilor politice, ca urmare a declararii neconstitutionalitatii art. 5 alin.1 lit.a teza I din Legea nr.221/2009.
Prin incheierea din 10.02.2011, Tribunalul A. a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii retinand in motivare ca reclamantii au investit instanta cu o actiune avand ca obiect plata de despagubiri pentru prejudiciul moral suferit in urma condamnarii cu caracter politic a autorului V.P.T., precum si plata de daune materiale, constand in valoarea bunurilor mobile confiscate in urma condamnarii. Temeiul de drept invocat in sustinerea actiunii a fost Legea nr.221/2009, dar si disp. art.998-999 Cod civil
Intr-adevar, prin cele doua decizii ale Curtii Constitutionale, art.5 alin.1 lit.a din Legea nr.221/2009 a fost declarat neconstitutional, dispozitiile incetandu-si aplicarea si ca urmare a expirarii termenului de 45 zile prevazut de Legea nr.47/1992, pentru rediscutarea textului de lege constatat a fi in contradictie cu Constitutia, insa aceasta situatie nu este de natura a conduce la inadmisibilitatea actiunii de fata.
Se observa ca cel de-al doilea capat de cerere se intemeiaza pe disp. art.5 alin.1 lit. b din Legea nr.221/2009, text in vigoare si care urmeaza a fi analizat de instanta in solutionarea cererii, iar in sprijinul capatului de cerere privind daunele morale s-a invocat si principiul raspunderii civile delictuale, legea speciala reprezentata de Legea nr.221/2009, fiind doar o aplicare a acestui principiu.
Se impune asadar ca cererea reclamantilor privind daunele morale sa fie analizata din perspectiva dispozitiilor de drept comun-art.998-999 Cod civil, chiar daca legea speciala nu mai poate fi primita ca si temei al pretentiilor reclamantilor.
Prin sentinta nr.123/4.04.2011, Tribunalul A., Sectia civila a admis in parte actiunea reclamantilor V.T.Z. si V.I.C., in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice; a obligat paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor la plata catre petenti a sumei de cate 8.649,5 lei fiecare, reprezentand c/val bunurilor mobile confiscate conform procesului verbal intocmit la 6.10.1958 in dosarul nr.3262/1958, autorului V.P.T., respectiv: un bou in varsta de trei ani; un porc; un aparat de radio; 2 mc. lemn constructii de stejar; 12 buc. scandura de brad; 300 buc. uluci de fag; 1.400 buc. sita; 20 buc. cosorobi; 35 buc. obezi pentru roti caruta; 25 buc. lazi speciale fructe; 20 buc. anini; 8 lazi goale; 1 hambar; 2500 kg mere; 705 kg. borhot; 500 kg. fan; conform evaluarii facute de expert M.M. f.41-43 dosar; a respins cererea de acordare a daunelor morale; a obligat paratul la plata  catre fiecare dintre petenti a sumei de 250 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Tribunalul a retinut ca, prin Decizia nr.1354/21.10.2010, pronuntata de Curtea Constitutionala, publicata in Monitorul Oficial nr.761/15.11.2010 s-a stabilit ca dispozitiile art.I pct.1 si art.II din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.62/2010, pentru modificarea si completarea Legii nr.221/2009, privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt neconstitutionale, iar, prin Decizia nr.1358/2010 pronuntata de Curtea Constitutionala, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr.761 din 15/11/2010 s-a retinut ca prevederile art.5 alin.1 lit.a teza intai din Legea nr.221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt neconstitutionale.
Tribunalul a constatat ca scopul acordarii de despagubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate in perioada comunista este nu atat repararea prejudiciului suferit, prin repunerea persoanei persecutate intr-o situatie similara cu cea avuta anterior - ceea ce este si imposibil - ci finalitatea instituirii acestei norme reparatorii este de a produce o satisfactie de ordin moral, prin insesi recunoasterea si condamnarea masurii contrare drepturilor omului. Astfel, Curtea Constitutionala a retinut ca nu poate exista decat o obligatie "morala" a statului de a acorda despagubiri persoanelor persecutate in perioada comunista, facand trimitere in acest sens chiar la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor.
Fata de considerentele expuse si deciziile Curtii Constitutionale care sunt general obligatorii si produc efecte de la data publicarii in Monitorul  Oficial, Tribunalul a retinut ca nu mai exista cadrul legal in limitele caruia reclamantii sa-si intemeieze pretentia, disparand temeiul de drept mentionat-sub acest aspect exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de Statul Roman urmand a fi privita  ca o aparare daca se tine seama ca la momentul promovarii actiunii, in functie de care se apreciaza admisibilitatea acesteia temeiul  legal al promovarii ei exista.
Prevederile art.998-999 Cod civil nu s-au retinut a fi  aplicabile in cauza, intrucat daunele morale astfel cum au fost reglementate initial in Legea nr.221/2009 priveau o modalitate speciala de reparare a prejudiciului moral suferit de persoanele condamnate pe nedrept de regimul comunist, pe cata vreme dispozitiile aratate sunt reglementari cu caracter general in materia raspunderii civile delictuale.
In ceea ce priveste plata despagubirilor corespunzatoare valorii bunurilor mobile confiscate, solicitata de reclamanti, tribunalul a retinut ca prin procesul verbal din 6.10.1958, intocmit in temeiul sentintei penale de condamnare  nr.61/1958, s-a dispus confiscarea obiectelor imobile si mobile Cu privire la bunurile imobile reclamantii au aratat in cererea de chemare in judecata ca le-au fost restituite in natura.
In ceea ce priveste bunurile mobile acestea au fost evaluate de expert  tehnic M.M. si a fost obligat Statul Roman la plata contravalorii acestora, invocandu-se prevederile art.5 alin.1 lit.b) din Legea nr.221/2009.
La data de 27.06.2011, petentii reclamanti V.T.Z. si V.I.C. au solicitat indreptarea erorilor de calcul din sentinta civila nr.123/4.04.2011, pronuntata de Tribunalul A., in sensul ca bunurile mobile cuprinse in dispozitiv corespund ca denumire si cantitate - totala sau partiala - cu cele enumerate in expertiza  astfel ca desi a fost insusita evaluarea raportului de expertiza, calculul difera in sensul ca gresit in hotarare este trecuta suma de 8.649,5 lei x2 = 17.299 lei, calculul corect fiind total 23.664 lei : 2= 11.832 lei.
S-a solicitat la aceeasi data si prin aceeasi cerere de catre petenti  completarea sentintei civile sus mentionate cu bunurile si valorile corespunzatoare expertizei dar omise la pronuntare, respectiv cazan de  fabricat tuica, in valoare de   5.000 lei; mere 334 kg in valoare de 501 lei; pere 25 kg. in valoare de 500 lei; borhot prune 705 kg in valoare de 7.050 lei, fan 780 kg. in valoare de 234 lei, in total 13.285 lei, fiecare petent 6.642,5 lei.
Prin sentinta nr.353/24.10.2011, Tribunalul A., Sectia civila a respins cererea de indreptare a erorilor materiale, precum si cererea de completare a aceleiasi hotarari.
Impotriva sentintei nr.123/4.04.2011, reclamantii au formulat recurs, la data de 27.06.2011, pentru motivele de nelegalitate, prevazute de art.304 pct.7 si 9 Cod procedura civila, astfel:
- Ca urmare a pronuntarii de catre Curtea Constitutionala a deciziei nr.1358/2010, prin care s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.5 alin.1 lit. a Teza intai din Legea nr.221/2009, au incetat efectele juridice ale acestei norme, astfel incat s-a ajuns la consecinta unei denegari de dreptate, in sensul art.3 Cod civil.
- Instanta trebuia sa solutioneze actiunea in temeiul art.998 - 999 Cod civil.
- In mod gresit instanta nu a dispus acordarea de despagubiri si pentru bunurile cazan de fabricat tuica, mere, pere, borhot prune si fan, desi erau indicate in procesele -verbale de confiscare anexate actiunii.
Reclamantii au formulat recurs si impotriva sentintei nr.353/24.10.2011, la data de 9.12.2011, criticand-o pentru motivul de nelegalitate prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila, raportat la art.3041 din acelasi cod, astfel:
Prin vointa reclamantilor in expertiza au fost cuprinse numai o parte din bunurile mobile inscrise in actele de confiscare, in dispozitivul sentintei nr.123/2011 sunt cuprinse bunuri mobile ce corespund prin denumire si cantitate cu cele din expertiza, insa, desi a fost insusita evaluarea din raportul de expertiza calculul este diferit.
Se impunea si completarea hotararii cu bunurile enumerate mai sus.
Impotriva sentintei civile nr.123/2011 a formulat recurs in termen legal si paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, criticand-o pentru motivul de nelegalitate prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila, raportat la art.3041 din cod, astfel:
- gresit s-a admis cererea de acordare a daunelor materiale si s-a dispus obligarea recurentului la plata sumei de 8.649,5 lei catre reclamanti, suma ce reprezinta contravaloarea bunurilor mobile confiscate de la autorul lor V.T. Hotararea este nelegala, deoarece se intemeiaza pe prevederile unei legi a carui obiect a fost declarat neconstitutional, in prezent neexistand posibilitatea formularii unei actiuni in pretentii pentru acordarea de daune morale si materiale cauzate ca urmare a condamnarilor politice.
- un alt motiv de nelegalitate il constituie acordarea de daune materiale reprezentand echivalentul bunurilor confiscate fara a se avea in vedere ca reclamantii au uzat de prevederile Legii nr.10/2001 sau ale Legii nr.247/2005, instanta de fond netinand seama la acordarea despagubirilor nici de faptul ca autorul reclamantilor a beneficiat de toate masurile reparatorii in temeiul Decretului Lege nr.118/1990.
- existenta unor daune materiale nu a fost dovedita, acordarea acestora s-a facut pe baza unei evaluari extrajudiciare anexata cererii introductive, evaluare ce nu are nicio valoare juridica.
- nu s-au avut in vedere mentiunile facute in procesul - verbal de confiscare referitoare la faptul ca o mare parte din bunurile supuse confiscarii au fost lasate in folosinta familiei condamnatului, bunuri restituite prin hotarare mostenitorilor acestuia.
- acordarea despagubirilor materiale reclamantilor s-a facut cu incalcarea prevederilor art.5 alin.5 din Legea nr.221/2009, care impun incetarea de drept a procedurilor de solutionare a notificarilor depuse potrivit Legii nr.10/2001 sau Legii nr.247/2005, in cazul acordarii de despagubiri in conditiile prevazute la alin.1 lit.b;
- instanta si-a format convingerea exclusiv pe sustinerile reclamantilor, fara a se proba ca masurile reparatorii acordate pana la aparitia Legii nr.221/2009 ar fi insuficiente;
- nu s-a facut o cuantificare a daunelor materiale care sa poata fi supusa controlului judiciar;
- nu s-a verificat indeplinirea conditiei potrivit cu care se acorda despagubiri materiale pentru bunurile confiscate, numai daca nu au fost restituite sau nu s-au obtinut anterior despagubiri in echivalent, conditie ce rezulta din redactarea art.5 alin.1 lit.b din Legea nr.221/2009.
Prin intampinare Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, reprezenta de Directia Generala Finantelor Publice A. a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanti ca nefondat.
Analizand recursurile, Curtea a constatat ca se impune admiterea acestora, casarea in parte a sentintelor si trimiterea spre rejudecarea cererii privind despagubirile materiale, aceluiasi tribunal, cu mentinerea in rest a sentintei de fond, pentru argumentele ce se vor arata in continuare.
In ceea ce priveste motivele de recurs formulate de reclamanti in sensul ca hotararea instantei de fond este nelegala, deoarece trebuia admisa cererea privind daunele morale in temeiul art.998-999 Cod civil, sunt neintemeiate.
Actiunea introductiva a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art.5 din Legea nr.221/2009, insa, ca urmare a declararii neconstitutionalitatii acestui articol, temeiul de drept a fost completat in sensul intemeierii actiunii si pe dispozitiile art.998-999 Cod civil.
Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat prin decizia nr.6976/9.12.2004 ca "statul raspunde pentru prejudiciile cauzate unui inculpat intr-un proces penal numai in temeiul si in situatiile prevazute de art.504 si urm.din Codul de procedura penala, iar nu in temeiul art.998-999 din Codul civil, precum si pentru alte situatii neprevazute in textul citat din Codul de procedura penala".
In acelasi sens, prin decizia nr.422/17.01.2006 instanta suprema a statuat ca "dispozitiile art.998-999 Cod civil privind raspunderea civila delictuala nu pot constitui temei pentru antrenarea raspunderii statului pentru erorile judiciare.
Reglementarea legala ce stabileste in ce constau erorile judiciare pentru care poate fi angajata raspunderea statului este art.504 Cod procedura penala, raportat la art.52 alin.3 din Constitutia Romaniei care statueaza ca statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.
Raspunderea statului este o raspundere directa, limitata insa doar la prejudiciile cauzate prin erori judiciare savarsite in procesele penale. De asemenea, dispozitiile art.504 alin.1 Cod procedura penala nu constituie o aplicare a principiilor consacrate de art.998-999 Cod civil, aceasta interpretare putand conduce la ideea ca Statul, prin Ministerul Finantelor Publice are o raspundere nelimitata si neconditionata, situatie in care normele legale care reglementeaza raspunderea statului in alte domenii, nu se mai justifica din moment ce principiile consacrate de art.998-999 Cod civil sunt general aplicabile."
Din interpretarea normelor legale rezulta ca legiuitorul a reglementat raspunderea statului numai in temeiul art.504 Cod procedura penala si numai in cazurile in care se inlatura raspunderea penala in cadrul unui proces penal si nu pentru cazurile in care se constata caracterul politic al condamnarii, in conditiile dispozitiilor prevazute in Decretul-lege nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, ale O.U.G. nr.214/1999 privind acordarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista persoanelor sau ale Legii nr.221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora pronuntate in perioada 06.03.1945-22.12.1989.
Astfel, asa cum a statuat I.C.C.J. dispozitiile art.998-999 Cod civil privind raspunderea civila delictuala nu pot constitui temei pentru antrenarea raspunderii statului pentru erorile judiciare sau condamnarile politice din perioada comunista.
Cat priveste actiunea fondata pe dispozitiile Legii nr.221/2009, Curtea retine ca trebuie avuta in vedere decizia nr.12/2011, pronuntata in solutionarea recursului in interesul legii, publicata in M. Of. nr.789 din 7 noiembrie 2011 prin care s-a stabilit ca, "urmare a deciziilor Curtii Constitutionale nr.1.358/2010 si nr.1.360/2010, dispozitiile art.5 alin.1 lit.a) teza I din Legea nr.221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora si-au incetat efectele si nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesolutionate definitiv la data publicarii deciziilor instantei de contencios constitutional in Monitorul Oficial."
Este de asemenea neintemeiat si motivul de recurs invocat de paratul Statul Roman, in sensul gresitei acordari a daunelor materiale, pentru considerentul ca hotararea se intemeiaza pe dispozitiile unei legi a carui obiect a fost declarat neconstitutional; dispozitiile art.I pct.1 din O.U.G. nr.62/2010, care au modificat lit.a) a art.5 din Legea nr.221/2009, au fost declarate neconstitutionale prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.354/2010, de asemenea, prevederile art.5 alin.1 lit.a) teza intai au fost declarate neconstitutionale prin Deciziile Curtii Constitutionale nr.1358/2010 si nr.1360/2010.
Se constata asadar ca prevederile art.5 alin.1 lit.b) din Legea nr.221/2009 nu au fost declarate neconstitutionale.
Potrivit acestor din urma prevederi, orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instantei prevazute la art.4 alin.4, in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despagubiri reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotarare de condamnare sau ca efect al masurii administrative, daca bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obtinut despagubiri prin echivalent in conditiile Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sau ale Legii nr.247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, cu modificarile si completarile ulterioare.
Sunt insa intemeiate motivele de recurs invocate de paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice in sensul ca daunele materiale acordate de instanta de fond nu au fost dovedite decat pe baza unei evaluari extrajudiciare anexate cererii introductive si ca nu s-a facut o cuantificare a acestor daune care sa poata fi supusa controlului judiciar.
Astfel, tribunalul a retinut in mod corect in ceea ce priveste despagubirile datorate pentru bunurile mobile confiscate, ca existenta acestora a fost dovedita prin procesul verbal din 6.10.1958, intocmit de executorul judecatoresc al Tribunalului M. in temeiul sentintei penale de condamnare nr.61/1958, proces verbal prin care   s-au identificat si confiscat bunurile mobile si imobile.
In ceea ce priveste evaluarea acestor bunuri, tribunalul a avut in vedere expertiza tehnica extrajudiciara intocmita de expert Macris Mariana, pe care reclamantii au depus-o la dosar.
Procedand astfel, instanta a incalcat dispozitiile art.169 alin.1 Cod procedura civila, potrivit cu care administrarea probelor se face in fata instantei de judecata, daca  legea nu dispune altfel, precum si principiile fundamentale ale dreptului civil, principiul nemijlocirii si al contradictorialitatii.
Nemijlocirea consta in obligatia instantei de a cerceta in mod direct intregul material probator, ceea ce implica folosirea dovezilor judiciare; in cauza instanta trebuia sa puna in discutia partilor administrarea probei cu expertiza tehnica pentru evaluarea bunurilor cuprinse in procesul verbal din 1958, ci nu sa-si fundamenteze solutia pe un raport de expertiza extrajudiciara, intrucat numai prin proba cu expertiza tehnica judiciara puteau fi verificate obiectivele stabilite de partile procesuale in conditii de egalitate, obiective ce urmau sa fie cenzurate de instanta, in raport de obiectul pricinii, pentru ca numai astfel se putea face o cuantificare a daunelor materiale care sa poata fi supusa controlului judiciar.
Procedand astfel, instanta de fond a solutionat procesul fara a cerceta pe baza de probatorii fondul cauzei, astfel incat in temeiul dispozitiilor art.312 alin.3 Cod procedura civila, au fost admise ambele recursuri si casate in parte sentintele, cu trimiterea cauzei spre rejudecarea cererii privind despagubirile materiale, aceluiasi tribunal.
A fost mentinuta in rest sentinta.
Cu prilejul rejudecarii, instanta va pune in discutia partilor proba cu expertiza tehnica judiciara pentru evaluarea bunurilor cuprinse in procesul verbal de confiscare si se vor avea in vedere si celelalte motive de recurs, invocate de paratul Statul Roman, ca aparari de fond.