Procedura de insolventa. Distribuirea catre creditori a fructelor reprezentand chirii ale bunului ipotecat. Aplicarea art.123 sau a art.121 din Legea nr.85/2006

Procedura de insolventa. Distribuirea catre creditori a fructelor reprezentand chirii ale bunului ipotecat. Aplicarea art.123 sau a art.121 din Legea nr.85/2006

Art.121 si art.123 din Legea nr.85/2006
Art.1777 Cod civil

Pretul locatiunii pentru imobilul ipotecat in favoarea recurentei trebuie sa se distribuie in conformitate cu dispozitiile art.121 din Legea nr.85/2006 si nu in conditiile art.123 din acelasi act normativ.
Ipoteca se extinde de drept si asupra fructelor civile percepute dupa trecerea la faliment, chiar daca o astfel de mentiune nu a fost inserata expres in contractul de garantie, iar art.121 din Legea nr.85/2006 se refera la "Fondurile obtinute din vanzarea bunurilor din averea debitorului .
In conditiile in care toate cheltuielile pentru intretinerea bunului ipotecat sunt scazute din pretul obtinut prin vanzarea acestuia, apare ca fiind nejustificat ca fructele produse sa nu urmeze acelasi regim.
 (Decizia nr. 726/R-COM/09.03.2012)

Prin contestatia formulata la 7 octombrie 2010, creditoarea B.R.D. S.A. - Sucursala Rm.Valcea a solicitat modificarea raportului asupra fondurilor obtinute din lichidare pana la 16 septembrie 2011 si planul de distribuire intre creditorii debitoarei SC I. G. C. SRL.
Astfel, s-a sustinut ca chiria obtinuta din locatiunea unui spatiu comercial si dobanda aferenta acesteia se impune a fi distribuita conform art.121 din Legea nr.85/2006 si nu in conditiile art.123 din acelasi act normativ, motivat de faptul ca spatiul ce a produs fructele este ipotecat in favoarea creditoarei, asa incat aceasta se impune a fi platita in mod prioritar.
Si in varianta in care suma ar urma sa se repartizeze in conditiile art.123, actele practicianului in lichidare se impun a fi modificate, asa incat singurul creditor de la pct.7 este creditorul bancar, iar cei nominalizati la pozitiile 3-8 se incadreaza in pct.8 si 9 intrucat drepturile lor nu decurg din livrari de produse, prestari de servicii sau alte lucrari.
Prin incheierea din 2 noiembrie 2011, Tribunalul Valcea a disjuns contestatia formand un dosar asociat in care s-a pronuntat sentinta nr.2792/2011. Prin aceasta hotarare contestatia a fost respinsa, retinandu-se ca sustinerea este neintemeiata cata vreme se distribuie in conditiile art.121 din Legea nr.85/2006 doar fondurile obtinute din vanzarea bunurilor cu privire la care exista constituite drepturi in favoarea creditorilor si nu fondurile din fructele produse de aceste bunuri.
A fost apreciata ca neintemeiata si sustinerea privind creditorii nominalizati in Plan la pozitiile 3-8, creditori despre care s-a aratat ca sunt  inscrisi corect la pct.7 de catre lichidatorul judiciar.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea B.R.D. Groupe Societe Generale - Sucursala Valcea, invocand dispozitiile art.304 pct.7, 8 si 9 Cod procedura civila si sustinand in esenta urmatoarele:
- este eronata interpretarea instantei potrivit careia fondurile obtinute din inchirierea spatiului comercial se distribuie in conditiile art.123 din Legea nr.85/2006, cand, in realitate, acestea primesc regimul la care se refera art.121, aspect ce rezulta si din prevederile art.2383 alin.1 si 2 din Codul civil, asa cum, implicit, a fost de acord si lichidatorul judiciar;
- si solutia pronuntata fata de cea de-a doua sustinere trebuie privita pe de o parte ca fiind nemotivata, iar pe de alta parte ca nefondata, cata vreme nu s-a facut dovada ca sumele pretinse de creditorii B. M., S.C. P. S.R.L., S.C. P. S.R.L., G. I., S.C. N. S.R.L. si S.C. D. S.R.L. privind din livrari de produse, prestari de servicii sau alte lucrari.
Examinand criticile formulate, Curtea, in majoritate, a apreciat ca sunt fondate, asa cum se va arata mai jos:
Prima critica, a carei admitere lipseste de interes cea de-a doua sustinere, priveste distribuirea sumei de 131.105,56 lei reprezentand contravaloare chirie club Short Grup SRL si dobanda aferenta acesteia de 35,26 lei. Potrivit distribuirii realizate de lichidatorul judiciar, din aceste sume s-a dedus cea de 30.224,35 lei, reprezentand utilitati aferente lunilor februarie-septembrie 2011, asigurarea clubului, onorariul lichidatorului, taxe pentru primarie, comisioane bancare si cheltuieli de procedura creditate  de lichidator si  nerecuperate pana in prezent de 504,55 lei.
Valoarea ramasa a fost distribuita in conditiile art.123 din Legea nr.85/2006 si nu in conformitate cu dispozitiile art.121 din acelasi act normativ.
Potrivit art.121 alin.1 "Fondurile obtinute din vanzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, in favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garantii reale mobiliare ori drepturi de retentie de orice fel, vor fi distribuite in urmatoarea ordine: 1. taxe, timbre si orice alte cheltuieli aferente vanzarii bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate in conditiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 si 24; 11. creantele creditorilor garantati nascute in timpul procedurii de insolventa dupa confirmarea planului de reorganizare, ca parte componenta a acestui plan. Aceste creante cuprind capitalul, dobanzile, majorarile si penalitatile de orice fel; 2. creantele creditorilor garantati, cuprinzand tot capitalul, dobanzile, majorarile si penalitatile de orice fel, precum si cheltuielile, pentru creantele nascute inainte de deschiderea procedurii.", iar potrivit art.123 "Creantele vor fi platite, in cazul falimentului, in urmatoarea ordine: 1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea debitorului, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate in conditiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, 24 si ale art. 98 alin. (3), sub rezerva celor prevazute la art. 102 alin. (4); 2. creantele izvorate din raportul de munca; 3. creantele reprezentand creditele, cu dobanzile si cheltuielile aferente, acordate dupa deschiderea procedurii, precum si creantele rezultand din continuarea activitatii debitorului dupa deschiderea procedurii; 4. creantele bugetare; 5. creantele reprezentand sumele datorate de catre debitor unor terti, in baza unor obligatii de intretinere, alocatii pentru minori sau de plata a unor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta; 6. creantele reprezentand sumele stabilite de judecatorul-sindic pentru intretinerea debitorului si a familiei sale, daca acesta este persoana fizica; 7. creantele reprezentand credite bancare, cu cheltuielile si dobanzile aferente, cele rezultate din livrari de produse, prestari de servicii sau alte lucrari, precum si din chirii; 8. alte creante chirografare; 9. creantele subordonate, in urmatoarea ordine de preferinta: a) credintele acordate persoanei juridice debitoare de catre un asociat sau actionar detinand cel putin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot in adunarea generala a asociatilor, ori, dupa caz, de catre un membru al grupului de interes economic; b) creantele izvorand din acte cu titlu gratuit."
Problema pe care instanta de control judiciar o are de rezolvat, in raport de primul motiv de recurs, este aceea de a statua daca fructele civile ale bunului ipotecat se distribuie ca pentru creante garantate, urmand asadar regimul acesteia, sau ca pentru creante chirografare. Sumele din chirii apartin proprietarului bunului, debitorul, important fiind numai daca ele se impart intre toti creditorii in ordinea prevazuta de art.123 din Legea nr.85/2006 sau in conditiile art.121 din aceeasi lege, pentru creditorii ipotecari ai bunului, urmand ca numai diferenta in plus sa ramana in averea debitorului, pentru a fi distribuita tuturor creditorilor.
O prima observatie care se impune este aceea ca se discuta in cauza efectele a doua contracte de ipoteca incheiate la 12.05.2008 si la 20.09.2007, deci sub imperiul Codului civil anterior, act normativ care nu cuprindea dispozitia inscrisa la art.2383 alin.2 din noul cod la care trimite recurenta.
Este asadar real ca in Codul civil de la 1864 nu existau dispozitii pentru astfel de situatii, insa acest aspect trebuie privit si prin prisma reglementarii pe care o cuprindea Codul comercial in materia falimentului si potrivit careia sumele de bani ce apartineau falitului se distribuiau cu prioritate creditorilor garantati dupa ce din suma totala obtinuta se scadeau cheltuielile de administrare si de procedura (art.822). Astfel, creditorii garantati aveau oricum prioritate la distribuire, indiferent daca sumele de bani proveneau din bunul ce era afectat garantiei lor.
Fostul Cod civil cuprindea insa o reglementare privind extinderea dreptului de ipoteca de drept, in art.1777 potrivit caruia "Ipoteca se intinde asupra tuturor amelioratiilor survenite in urma constituirii imobilului ipotecat" si astfel creditorul ipotecar beneficia de o marire a garantiei sale.
In aceste conditii este de acceptat o astfel de extindere si asupra fructelor civile mai ales dupa notarea trecerii la faliment a persoanei juridice, procedura ce implica lichidarea patrimoniului prin vanzarea bunurilor.
De altfel, aceasta notare are valoarea inscrierii unei somatii de natura celei la care se refera art.498 Cod procedura civila. Efectele recunoscute ale acestei notari sunt cele ale indisponibilizarii bunului, indisponibilizare ce se produce de principiu si prin deschiderea procedurii de insolventa, interzicand debitorului sa incheie acte cu privire la patrimoniul sau.
Cand astfel de acte sunt incheiate insa valabil, pot determina o delegare de natura celei la care se refera art.499 Cod procedura civila si care permite creditorului sa incaseze veniturile produse de bun, inclusiv din contractul de la locatiune incheiat anterior notarii de catre debitor sau ulterior de catre lichidator.
Se impune asadar aprecierea ca, daca imobilul ipotecat este inchiriat sau arendat, toate fructele naturale sau civile produse de bun dupa transcrierea somatiei, respectiv a trecerii la faliment, sunt imobilizate si devin gajul creditorilor urmaritori, titulari ai garantiei, fiind puse deoparte pentru a servi la despagubirea lor.
Aceasta optica a legiuitorului roman se apreciaza ca sustine concluzia potrivit caruia ipoteca se extinde de drept si asupra fructelor civile percepute dupa trecerea la faliment, chiar daca o astfel de mentiune nu a fost inserata expres in contractul de garantie, iar art.121 din Legea nr.85/2006 se refera la "Fondurile obtinute din vanzarea bunurilor din averea debitorului (...)". 
Concluzia este sustinuta si de alte doua argumente: unul de echitate si un altul prevazut expres de actualul Cod civil.
Argumentul de echitate este determinat de faptul ca potrivit aceluiasi art.121 din fondurile obtinute din vanzarea bunurilor ipotecate se platesc cu prioritate "taxe, timbre si orice alte cheltuieli aferente vanzarii bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate in conditiile art.10, art.19 alin.2, art.23 si 24".
Asadar, din pretul obtinut cu ocazia vanzarii bunului ipotecat se achita dincolo de cheltuielile de procedura toate cheltuielile de conservare si administrare, asa cum in cauza sunt enumerate utilitatile la mai multi operatori, cheltuielile cu asigurarea, taxele si impozitele locale.
In conditiile in care toate cheltuielile pentru intretinerea bunului ipotecat sunt scazute din pretul obtinut prin vanzarea acestuia, apare ca fiind nejustificat ca fructele produse sa nu urmeze acelasi regim.
In ceea ce priveste cel de-al doilea argument, acesta este reprezentat de dispozitiile citate de recurenta, respectiv art.2383 din actualul Cod civil, text ce reglementeaza extinderea ipotecii asupra fructelor imobilului si legifereaza in mod expres  rezolvarea sustinuta mai sus. Astfel, potrivit lui, "(1) Ipoteca se extinde asupra fructelor naturale si industriale ale imobilului ipotecat produse dupa notarea inceperii urmaririi silite sau, dupa caz, dupa notarea deschiderii procedurii insolventei. (2) Dreptul de ipoteca se extinde de la aceeasi data si asupra chiriilor si arenzilor imobilului dat in locatiune. Acest drept este opozabil locatarilor numai din momentul comunicarii notarii inceperii urmaririi silite, respectiv al comunicarii notarii deschiderii procedurii insolventei, in afara de cazul in care acestea au fost cunoscute pe alta cale".
Alineatul 1 priveste situatia fructelor naturale si industriale, insa el a fost citat avandu-se in vedere trimiterea pe care alin.2 o face. Acest alineat priveste fructele civile si legifereaza extinderea ipotecii de la momentul notarii deschiderii procedurii de insolventa, situatie in care opozabilitatea se asigura chiar si fata de locatar.
Este real ca textul nu era in vigoare la data incheierii contractelor de credit si contractelor de garantie, insa el ilustreaza pe de o parte vointa actuala a legiuitorului, iar pe de alta parte, confirma concluzia de mai sus, potrivit careia in absenta unui text expres interpretarea care trebuie sa se dea in doctrina si jurisprudenta este aceea a extinderii ipotecii pentru fructele civile ale unui bun ipotecat, percepute ulterior notarii deschiderii procedurii.
Pentru toate aceste considerente se apreciaza ca pretul locatiunii pentru imobilul ipotecat in favoarea recurentei trebuie sa se distribuie in conformitate cu dispozitiile art.121 din Legea nr.85/2006 si nu in conditiile art.123 din acelasi act normativ.
Fata de aceasta statuare, s-a apreciat ca devine inutila verificarea celei de-a doua critici, critica ce are un caracter subsidiar primei, prin aceea ca fiind distribuita chiria dupa regula aplicabila creditorilor garantati, recurenta oricum nu mai participa la repartizarea aceleiasi sume in categoria celorlalti creditori inscrisi in tabel.
In baza art.312 alin.2 Cod procedura civila, cu majoritate, a fost admis recursul si modificata sentinta, in sensul modificarii raportului asupra fondurilor obtinute si planului de distributie, in sensul mai sus aratat.

Opinie separata
     
In opinia separata s-a apreciat ca recursul se impunea a fi respins, pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste prima critica, privitoare la distribuirea sumei de 131.105,56 lei reprezentand contravaloare chirie club S. G. SRL si dobanda aferenta acesteia de 35,26 lei, s-a apreciat ca aceasta este nefondata fata de dispozitiile de lege lata ale Codului civil si Legii nr.85/2006.
Astfel, potrivit distribuirii realizate de lichidatorul judiciar, din sumele provenind din chiria acestui bun s-a dedus suma de 30.224,35 lei, reprezentand utilitati aferente lunilor februarie-septembrie 2011, asigurarea clubului, onorariul lichidatorului, taxe pentru primarie, comisioane bancare si cheltuieli de procedura creditate  de lichidator si  nerecuperate pana in prezent de 504,55 lei.
Valoarea ramasa a fost distribuita in conditiile art.123 din Legea nr.85/2006 si nu in conformitate cu dispozitiile art.121 din acelasi act normativ.
Potrivit art.121 alin.1 din Legea nr.85/2006: "Fondurile obtinute din vanzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, in favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garantii reale mobiliare ori drepturi de retentie de orice fel, vor fi distribuite in urmatoarea ordine: 1. taxe, timbre si orice alte cheltuieli aferente vanzarii bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate in conditiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 si 24; 11. creantele creditorilor garantati nascute in timpul procedurii de insolventa dupa confirmarea planului de reorganizare, ca parte componenta a acestui plan. Aceste creante cuprind capitalul, dobanzile, majorarile si penalitatile de orice fel; 2. creantele creditorilor garantati, cuprinzand tot capitalul, dobanzile, majorarile si penalitatile de orice fel, precum si cheltuielile, pentru creantele nascute inainte de deschiderea procedurii.".
 Potrivit art.123 din acelasi act normativ: "Creantele vor fi platite, in cazul falimentului, in urmatoarea ordine: 1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea debitorului, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate in conditiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, 24 si ale art. 98 alin. (3), sub rezerva celor prevazute la art. 102 alin. (4); 2. creantele izvorate din raportul de munca; 3. creantele reprezentand creditele, cu dobanzile si cheltuielile aferente, acordate dupa deschiderea procedurii, precum si creantele rezultand din continuarea activitatii debitorului dupa deschiderea procedurii; 4. creantele bugetare; 5. creantele reprezentand sumele datorate de catre debitor unor terti, in baza unor obligatii de intretinere, alocatii pentru minori sau de plata a unor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta; 6. creantele reprezentand sumele stabilite de judecatorul-sindic pentru intretinerea debitorului si a familiei sale, daca acesta este persoana fizica; 7. creantele reprezentand credite bancare, cu cheltuielile si dobanzile aferente, cele rezultate din livrari de produse, prestari de servicii sau alte lucrari, precum si din chirii; 8. alte creante chirografare; 9. creantele subordonate, in urmatoarea ordine de preferinta: a) credintele acordate persoanei juridice debitoare de catre un asociat sau actionar detinand cel putin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot in adunarea generala a asociatilor, ori, dupa caz, de catre un membru al grupului de interes economic; b) creantele izvorand din acte cu titlu gratuit."
Asa cum s-a aratat si in opinia majoritara, problema pe care instanta de control judiciar o are de rezolvat sub aspectul acestei prime critici este aceea daca fructele civile ale bunului ipotecat se distribuie ca si fonduri obtinute din vanzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, in favoarea creditorului, urmand asadar regimul ipotecii, sau ca si fonduri obtinute din vanzarea unor bunuri negarantate.
Aceasta chestiune urmeaza a fi rezolvata sub imperiul Codului civil de la 1864, intrucat se discuta in cauza efectele a doua contracte de ipoteca incheiate la 12.05.2008 si la 20.09.2007, deci sub imperiul acestui Cod, act normativ care nu cuprindea dispozitia inscrisa la art.2383 alin.2 din noul cod la care trimite recurenta.
Potrivit art. 483 si art. 523 din Codul civil din 1864, chiriile constituie fructe civile, care se dobandesc de catre proprietar de la zi la zi, prin simpla curgere a timpului, in virtutea dreptului sau de accesiune.
Prin urmare, sumele din chirii apartin proprietarului bunului, in speta, chiria obtinuta din inchirierea unui bun al debitorului supus procedurii de insolventa, ipotecat in favoare unui creditor, intrand in averea debitorului, care include, potrivit art.3 pct.2 din Legea 85/2006, totalitatea bunurilor si drepturilor sale patrimoniale, inclusiv cele dobandite in cursul procedurii insolventei, care pot face obiectul executarii silite, in conditiile reglementate de Cod de procedura civila.
Urmeaza a se stabili daca ele se impart intre toti creditorii in ordinea prevazuta de art.123 din Legea nr.85/2006 sau in conditiile art.121 din aceeasi lege, pentru creditorii ipotecari ai bunului, urmand ca numai diferenta in plus sa ramana in averea debitorului, pentru a fi distribuita tuturor creditorilor.
In opinia minoritara s-a sustinut ca, a aprecia ca sumele provenind din chiria bunului trebuie distribuite in conditiile art.121 din aceeasi lege, pentru creditorii ipotecari ai bunului, echivaleaza cu a extinde efectele ipotecii si asupra fructelor imobilului, in speta a considera ca dreptul de ipoteca greveaza inclusiv dreptul asupra chiriilor provenind din cedarea folosintei imobilului.
Tinand seama doar de reglementarea de lege lata aplicabila cauzei, in speta Codul civil din 1864, in opinia minoritara, s-a sustinut ca aceasta interpretare incalca cel putin trei principii aplicabile in materie de ipoteca, in regimul vechiului Cod.
 Astfel, un prim principiu aplicabil este cel al specializarii ipotecii, principiu de vocatie generala, care tine de esenta, iar nu de natura garantiei, dezvoltat in jurul art.1774 Cod civil si care presupune identificarea exacta a obiectului ipotecii. Necesitatea specializarii ipotecii este determinata in special de asigurarea securitatii si stabilitatii circuitului civil in materia garantiilor, printr-o informare corecta si completa a tertilor in ceea ce priveste garantia ipotecara, iar nerespectarea acestui principiu este sanctionata cu nulitatea absoluta. De mentionat ca inclusiv Noul Cod civil pastreaza acest principiu, inclusiv in situatia ipotecarii tuturor bunurilor prezente si viitoare (ipotecarea universalitatilor).
Or, din contractul de ipoteca depus la fila 21 din recurs rezulta fara dubiu ca ipoteca poarta asupra imobilului, iar nu si asupra fructelor rezultand din cedarea folosintei acestuia.
            In al doilea rand, in regimul vechiului Cod civil, potrivit art. 1775, bunurile viitoare ale debitorului nu puteau fi obiectul unei ipoteci, aceasta solutie fiind consacrata doar de noul Cod civil (art.2372 Cod civil).
Or, dreptul la chiria bunului ipotecat nu este altceva decat un bun viitor, respectiv fructele ce urmeaza a fi culese dupa momentul constituirii ipotecii din inchirierea imobilului ipotecat.
In al treilea rand, in aceeasi reglementare a Codului civil 1864, potrivit art. 1751 din Codul civil, mobilele nu puteau fi ipotecate.
Or, este acceptat in doctrina si jurisprudenta ca dreptul asupra chiriei este un drept de creanta, avand natura juridica a unui bun mobil. Solutia ipotecii asupra chiriilor prezente si viitoare produse de un imobile este consacrata doar de art.2379 din Noul Cod civil, o astfel de ipoteca fiind insa supusa formalitatilor de inscriere in Cartea Funciara si in privinta chiriilor, desi o astfel de ipoteca are natura mobiliara.
De altfel, in opinia minoritara s-a aratat ca, daca s-ar fi dorit de catre creditoare obtinerea unei garantii asupra chiriilor imobilului grevat in favoarea sa printr-o ipoteca, sub regimului vechiului Cod civil, ea ar fi putut obtine in favoarea sa inscrierea unei garantii reale mobiliare, in conditiile art.2 lit.a, art.4 lit.d din Titlul VI, Regimul garantiilor reale mobiliare din Legea 99/1999, bunul afectat garantiei constituindu-l in acest caz chiar dreptul de creanta asupra chiriei, potrivit art.7 coroborat cu art.6 alin.5 lit.g, ipoteca asupra imobilului neextinzandu-se in vechea reglementare si asupra fructelor (bunuri mobile) ale imobilului.
 Acolo unde legiuitorul vechiului Cod a vrut sa extinda efectele ipotecii a spus-o expres, asa cum este cazul art. 1777 din codul civil, potrivit caruia "ipoteca se intinde asupra tuturor amelioratiunilor survenite in urma constituirii imobilului ipotecat", text care nu poate fi aplicat prin analogie, date fiind tocmai rigorile principiului specializarii in materie de ipoteca, citat mai sus.
Referirea din opinia majoritara la fostele dispozitii ale art.822 din Codul comercial in materia falimentului, potrivit carora sumele de bani ce apartineau falitului se distribuiau cu prioritate creditorilor garantati dupa ce din suma totala obtinuta se scadeau cheltuielile de administrare si de procedura, astfel incat creditorii garantati aveau oricum prioritate la distribuire, indiferent daca sumele de bani proveneau din bunul ce era afectat garantiei lor a fost considerat in opinia minoritara ca fiind fara consecinte asupra cauzei deduse judecatii, dat fiind ca legiuitorul Legii nr.85/2006 a optat pentru o solutie diferita in materia distribuirii veniturilor obtinute din vanzarea bunurilor debitorului, consacrata in art.121, respectiv 123, din care reiese ca intentia sa a fost aceea de a atenua prioritatea absoluta la distribuire a creditorilor garantati.
In sfarsit, art.498 si art.499 din Codul de procedura civila, invocate, de asemenea in opinia majoritara nu slujesc, in opinia minoritara solutiei adoptate, ele putand fi folosite mai degraba ca un contraargument.
Astfel, art. 498  din codul de procedura consacra inopozabilitatea inchirierilor facute de debitor dupa data inscrierii somatiei aratate la art. 497 alin. (1), statuandu-se in acelasi timp ca inchirierile anterioare inscrierii somatiei sunt opozabile, in conditiile legii, atat creditorilor urmaritori, cat si adjudecatarului.
 Art. 499 consacra in fapt o alta modalitate de executare silita, respectiv executarea  veniturilor bunului imobil, modalitate de executare ce presupune formalitati specifice potrivit acestui text, respectiv: "Dupa primirea somatiei debitorul poate cere instantei de executare, in termen de 10 zile de la comunicare, sa-i incuviinteze ca plata integrala a datoriei, inclusiv dobanzile si cheltuielile de executare, sa se faca din veniturile imobilului urmarit sau din alte venituri ale sale pe timp de 6 luni.
    (2) Instanta sesizata potrivit alin. (1) va cita partile in camera de consiliu si se va pronunta de indata prin incheiere irevocabila. In caz de admitere a cererii debitorului, instanta va dispune suspendarea urmaririi silite imobiliare.
    (3) Pentru motive temeinice creditorul poate solicita instantei reluarea urmaririi inainte de expirarea termenului de 6 luni, dispozitiile alin. (2) fiind aplicabile in mod corespunzator."
Rezulta din textul citat ca aceasta modalitate de executare este initiata la cererea debitorului  si este alternativa urmaririi silite imobiliare, care se suspenda pe durata executarii veniturilor imobilului urmarit. Or, o astfel de reglementare ar fi fara logica daca s-ar admite teza din opinia majoritara, potrivit careia efectele ipotecii s-ar extinde automat si asupra fructelor, astfel incat creditorul ar putea executa silit, cu drept de preferinta, atat imobilul cat si veniturile sale.
Prin urmare, in opinia minoritara, aprecierea - desprinsa din textele citate, facuta in solutia majoritara, potrivit careia, daca imobilul ipotecat este inchiriat sau arendat, toate fructele naturale sau civile produse de bun dupa transcrierea somatiei, respectiv a trecerii la faliment, sunt imobilizate si devin gajul creditorilor urmaritori, titulari ai garantiei, fiind puse deoparte pentru a servi la despagubirea lor- este eronata, Codul de procedura civila reglementand expres o procedura speciala prin care debitorul (iar nu creditorul) poate obtine ca plata integrala a datoriei, inclusiv dobanzile si cheltuielile de executare, sa se faca din veniturile imobilului urmarit sau din alte venituri ale sale pe timp de 6 luni, iar prin admiterea cererii debitorului, instanta va dispune suspendarea urmaririi silite imobiliare.
Aceasta optica a legiuitorului roman a fost in opinia minoritara apreciata ca fiind in defavoarea concluziei potrivit caruia ipoteca se extinde de drept si asupra fructelor civile percepute dupa trecerea la faliment.
Argumentul sustinut in opinia majoritara ca fiind unul de echitate, intemeiat pe faptul ca potrivit aceluiasi art.121 din fondurile obtinute din vanzarea bunurilor ipotecate se platesc cu prioritate "taxe, timbre si orice alte cheltuieli aferente vanzarii bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate in conditiile art.10, art.19 alin.2, art.23 si 24" demonstreaza, in opinia mea, doar faptul ca, acolo unde legiuitorul a dorit ca anumite accesorii (cheltuieli de conservare si administrare) sa urmeze soarta bunului ipotecat  a spus-o expres.
In sfarsit, argumentul reprezentat de dispozitiile citate de recurenta si insusit in opinia majoritara, respectiv art.2383 din actualul Cod civil, text ce reglementeaza extinderea ipotecii asupra fructelor imobilului, nu este el insusi de natura a justifica solutia adoptata in opinia majoritara.
Astfel, chiar potrivit acestui text: "(1) Ipoteca se extinde asupra fructelor naturale si industriale ale imobilului ipotecat produse dupa notarea inceperii urmaririi silite sau, dupa caz, dupa notarea deschiderii procedurii insolventei. (2) Dreptul de ipoteca se extinde de la aceeasi data si asupra chiriilor si arenzilor imobilului dat in locatiune. Acest drept este opozabil locatarilor numai din momentul comunicarii notarii inceperii urmaririi silite, respectiv al comunicarii notarii deschiderii procedurii insolventei, in afara de cazul in care acestea au fost cunoscute pe alta cale".
Pe de o parte, textul nu era in vigoare la data incheierii contractelor de credit si contractelor de garantie, iar pe de alta parte, el ilustreaza tocmai o manifestare noua de vointa actuala a legiuitorului, in sensul ca dreptul de ipoteca sa se extinda asupra fructelor naturale si industriale ale imobilului ipotecat produse dupa notarea inceperii urmaririi silite sau, dupa caz, dupa notarea deschiderii procedurii insolventei, in conditiile de publicate expres prevazute de text. Or, consacrarea expresa a acestei solutii este tocmai consecinta faptului ca, in lipsa unui astfel de text expres, nici in vechea si nici in noua reglementare, efectele ipotecii nu pot fi extinse dincolo de cuprinsul a ceea ce este inscris in contractul de ipoteca ca fiind obiectul acesteia, dat fiind principiul specializarii ipotecii, exceptie facand imbunatatirile aduse imobilului, exceptie consacrata expres de art. 1777 din Codul civil din 1864 si care este de stricta interpretare.
In sfarsit, chiar si in noua reglementare, extinderea ipotecii asupra fructelor imobilului este supusa unor formalitati care in speta nu au facut obiectul verificarii, printre care comunicarea deschiderii procedurii insolventei catre locatar.
Pentru toate aceste considerente s-a apreciat ca pretul locatiunii pentru imobilul ipotecat in favoarea recurentei trebuia sa fie distribuit in conformitate cu dispozitiile art.123 din Legea nr.85/2006 si nu in conditiile art.121 din acelasi act normativ, astfel incat aceasta prima critica din recurs se impunea  a fi respinsa.
In ceea ce priveste cea de-a doua critica, referitoare la faptul ca recurenta participa la repartizarea aceleiasi sume in categoria si a altor creditori inscrisi in tabel, s-a apreciat ca, in primul rand, Curtea nu ar putea decide modificarea planului de distribuire in defavoarea acestora fara ca acestia sa fi fost citati, in conditiile Codului de procedura civila, asa cum cer dispozitiile art.8 alin.3 teza a II-a din Legea nr.85/2006, intrucat dreptul la aparare al acestora ar fi grav incalcat, ceea ce ar echivala cu o nesocotire a dreptului la un proces echitabil consacrat de art.6 din C.E.D.O..
Prin urmare, fata de aceasta critica se impunea, in opinia minoritara, repunerea cauzei pe rol pentru citarea si a celorlalti creditori, in conditiile Codului de procedura civila, asa cum cer dispozitiile art.8 alin.3 teza a II-a din Legea nr.85/2006.
Cum insa in cauza, in opinia majoritara s-a apreciat ca analiza acestei critici nu se mai impune, dat fiind ca prima critica a fost gasita ca neintemeiata, a rezultat automat ca nu se mai impune repunerea cauzei pe rol.
Prin urmare, in opinia minoritara, chiar daca in conditii de contradictorialitate solutia sub acest aspect ar putea fi alta, in conditiile nelegalei citari a celorlalti creditori care ar fi afectati de modificarea raportului, respectiv a  planului de distributie, nu s-ar putea decide in favoarea recurentei in lipsa analizarii si a apararilor acestora.
In limitele acestor constrangeri procesuale, s-a apreciat ca se impunea respingerea si a acestei critici si, in consecinta, in baza art.312 alin.1 Cod procedura civila, respingerea recursului.