Recidiva postcondamnatorie. Cerinte. Pedeapsa complementara prevazuta de art. 64 lit. d si e Cod penal.

Recidiva postcondamnatorie. Cerinte. Pedeapsa complementara prevazuta de art. 64 lit. d si e Cod penal.
Art.37 lit. a Cod penal
Art. 64 lit. d si e Cod penal
In conformitate cu dispozitiile art.71 alin.3 Cod pr.penala, "interzicerea drepturilor prevazute de art.64 lit.d si e Cod penal, se aplica tinandu-se seama de natura si gravitatea infractiunii savarsite, de imprejurarile cauzei, de persoana infractorului si de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutela sau curatela".
Revenind la speta, se constata ca inculpatul nu a savarsit o infractiune care sa aiba legatura cu o eventuala calitate de tutore sau curator. Aceasta, deoarece, ca si in cazul drepturilor parintesti, interdictia exercitarii dreptului de a fi tutore sau curator este determinata de savarsirea unor infractiuni care le fac nedemne de a indeplini pe viitor indatoririle legate de aceasta calitate, cum ar fi, de exemplu, savarsirea faptei de rele tratamente aplicate minorului (art.306 Cod penal), raportul sexual cu o minora (art.198 Cod penal) etc., facand ca persoana condamnata sa nu mai prezinte garantii morale pentru a fi tutore sau curator.
Altfel spus, pedeapsa complementara si accesorie a interzicerii dreptului de a fi tutore sau curator (art.64 lit. e Cod penal) poate fi dispusa  numai daca se constata o legatura intre infractiunea savarsita si calitatea de tutore sau curator, in sensul ca savarsirea faptei releva nedemnitatea in exercitarea drepturilor derivate din calitatea respectiva. Aplicarea pedepselor respective (complementara si accesorie) constituind o ingerinta in exercitarea dreptului la respectarea vietii private si de familie, se justifica numai daca acestea sunt consonante cu dispozitiile prevazute de art.8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in sensul ca instanta sa-si formeze convingerea ca, in raport cu tipul de infractiune savarsita de inculpat, cu conduita acestuia si cu interesul minorului, limitarea exercitarii acestui drept este o masura necesara pentru protejarea minorului si, ca atare, urmareste un scop legitim. In speta, insa, nu sunt indeplinite conditiile prevazute nici de art.64 lit. e Cod penal, anterior citat, si nici de art.8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, motiv pentru care instanta de control judiciar nu va aplica aceasta pedeapsa.

Decizia penala nr.20/R din 12 ianuarie 2012

Prin sentinta penala nr.225 din 11 octombrie 2011, pronuntata de Judecatoria Campulung, inculpatul a fost condamnat la 7 ani inchisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prevazute de art.64 lit.a teza a II-a si lit.b Cod penal, pentru savarsirea infractiunii de viol, prevazuta de art.197 alin.2 lit.a Cod penal, cu aplicatia art.37 lit.a Cod penal, dispunandu-se ca executarea pedepsei principale sa se faca prin privare de libertate, potrivit art.57 Cod penal.
S-a facut aplicatiunea dispozitiilor art.71 Cod penal, privind pedeapsa accesorie in limitele prevazute de art.64 lit.a teza a II-a si lit.b Cod penal.
Spre a hotari astfel, in fapt, prima instanta a retinut:
Inculpatul a suferit mai multe condamnari, ultima fiind de 1 an inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr.145/2010 a Judecatoriei Campulung, fiind liberat conditionat la data de 6 iulie 2011.
Desi liberat conditionat, inculpatul nu si-a corijat conduita, dimpotriva, la scurt timp, a savarsit o alta infractiune.
Astfel, in seara de 16 iulie 2010, intre orele 20,30-22,30, inculpatul, prin constrangere si amenintare, impreuna cu numitii CG si BFI (condamnati pentru aceeasi fapta intr-o cauza separata) a intretinut, la data de 16 iulie 2010, in locuinta sa, raport sexual cu partea vatamata PE.
Impotriva sentintei a formulat recurs si parchetul, care, printre altele, a sustinut ca:
-in mod gresit s-a retinut starea de recidiva postcondamnatorie prevazuta de art.37 lit.a Cod penal, desi in raport de mentiunile din fisa de cazier judiciar, rezulta ca sunt aplicabile dispozitiile privind recidiva postexecutorie (art.37 lit.b Cod penal);
-in mod gresit instanta nu a aplicat inculpatului, ca pedeapsa complementara si accesorie, interzicerea drepturilor prevazute de art.64 lit.e  Cod penal ("dreptul de a fi tutore sau curator"), fapta comisa impunand aplicarea unei atare sanctiuni.
 Curtea de Apel Pitesti, prin decizia penala nr.20/R din 12 ianuarie 2012, a admis recursul parchetului, a casat, in parte, sentinta inlaturand aplicarea art.37 lit.a cod penal si aplicand art.37 lit.b Cod penal.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea a constatat ca este fondat,  dar,  in parte, recursul formulat de parchet, in sensul ca prima instanta a retinut gresit starea de recidiva prevazuta de art.37 lit.a Cod penal, desi din fisa de cazier judiciar rezulta ca sunt aplicabile dispozitiile referitoare la recidiva postexecutorie prevazuta de art.37 lit.b Cod penal.
Prima instanta a stabilit corect situatia de fapt insa, a retinut in mod incorect starea de recidiva in care inculpatul a savarsit fapta pentru care a fost condamnat.
Din fisa de cazier judiciar rezulta ca inculpatul a suferit 9 condamnari, ultima fiind de 1 an, aplicata pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala prevazuta de art.181 alin.1 Cod penal, prin sentinta penala nr.145 din 4 mai 2010, pronuntata de Judecatoria Campulung, definitiva prin decizia penala nr.833 din 25 octombrie 2010 a Tribunalului Arges.
Se observa, ca infractiunea din prezenta cauza (savarsita la data de 16 iulie 2010) este concurenta cu infractiunea de vatamare corporala pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an inchisoare, hotarare ramasa definitiva la data de 25 octombrie 2010 (decizia penala nr.833 din 25 octombrie 2010 a Tribunalului Arges). In raport de aceasta situatie, prima instanta, nu numai ca nu putea retine starea de recidiva postcondamnatorie prevazuta de art.37 lit.a Cod penal, dar era obligata sa faca aplicatiunea dispozitiilor art.36 Cod penal, respectiv sa contopeasca pedeapsa aplicata in prezenta cauza cu cea de 1 an inchisoare, aplicata prin sus-citata sentinta. Contopirea celor doua pedepse nu se poate face, insa, in calea de atac, deoarece, altfel, l-ar lipsi pe inculpat de posibilitatea exercitarii unei cai de atac, urmand ca situatia sa juridica sa se rezolve printr-o cerere separata, formulata in baza textului sus-citat.
Inculpatul a savarsit infractiunea pentru care a fost condamnat in prezenta cauza, in stare de recidiva postexecutorie, prevazuta de art.37 lit.b Cod penal, in raport de condamnarea de 3 ani si 6 luni inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr.237 din 6 mai 2005, de Judecatoria Campulung, pedeapsa executata in perioada 30 martie 2004 - 12 septembrie 2007, fiind liberat conditionat; restul de pedeapsa ramas neexecutat este de 476 zile. La data de 16 iulie 2010, cand s-a savarsit fapta, se implinise termenul de liberare conditionata, dar nu si cel de reabilitare, imprejurare fata de care, prima instanta trebuia sa retina in sarcina inculpatului recidiva postexecutorie, prevazuta de art.37 lit.b Cod penal.
Prin urmare, admitandu-se recursul parchetului, se va inlatura aplicarea dispozitiilor art.37 lit.a Cod penal, si se va retine recidiva postexecutorie, prevazuta de art.37 lit.b Cod penal; cazul de casare este cel prevazut de pct.17/2 Cod pr.penala, prin hotararea pronuntata facandu-se o aplicare gresita a legii.
Este neintemeiat motivul de recurs invocat de parchet referitor la neaplicarea dispozitiilor art.64 lit.e Cod penal, ca pedeapsa complementara si accesorie.
Astfel, in conformitate cu dispozitiile art.71 alin.3 Cod pr.penala, "interzicerea drepturilor prevazute de art.64 lit.d si e Cod penal, se aplica tinandu-se seama de natura si gravitatea infractiunii savarsite, de imprejurarile cauzei, de persoana infractorului si de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutela sau curatela".
Revenind la speta, se constata ca inculpatul nu a savarsit o infractiune care sa aiba legatura cu o eventuala calitate de tutore sau curator. Aceasta, deoarece, ca si in cazul drepturilor parintesti, interdictia exercitarii dreptului de a fi tutore sau curator este determinata de savarsirea unor infractiuni care le fac nedemne de a indeplini pe viitor indatoririle legate de aceasta calitate, cum ar fi, de exemplu, savarsirea faptei de rele tratamente aplicate minorului (art.306 Cod penal), raportul sexual cu o minora (art.198 Cod penal) etc., facand ca persoana condamnata sa nu mai prezinte garantii morale pentru a fi tutore sau curator.
Altfel spus, pedeapsa complementara si accesorie a interzicerii dreptului de a fi tutore sau curator (art.64 lit.e Cod penal) poate fi dispusa  numai daca se constata o legatura intre infractiunea savarsita si calitatea de tutore sau curator, in sensul ca savarsirea faptei releva nedemnitatea in exercitarea drepturilor derivate din calitatea respectiva. Aplicarea pedepselor respective (complementara si accesorie) constituind o ingerinta in exercitarea dreptului la respectarea vietii private si de familie, se justifica numai daca acestea sunt consonante cu dispozitiile prevazute de art.8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in sensul ca instanta sa-si formeze convingerea ca, in raport cu tipul de infractiune savarsita de inculpat, cu conduita acestuia si cu interesul minorului, limitarea exercitarii acestui drept este o masura necesara pentru protejarea minorului si, ca atare, urmareste un scop legitim. In speta, insa, nu sunt indeplinite conditiile prevazute nici de art.64 lit.e Cod penal, anterior citat, si nici de art.8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, motiv pentru care instanta de control judiciar nu va aplica aceasta pedeapsa.