Neadministrarea de catre instanta de apel a niciunui fel de probe, atat pe actiunea principala, cat si pe cererea reconventionala si solutionarea de catre aceasta a procesului in mod nelegal pe exceptia autoritatii de lucru judecat. Determinarea cali...

Neadministrarea de catre instanta de apel a niciunui fel de probe, atat pe actiunea principala, cat si pe cererea reconventionala si solutionarea de catre aceasta a procesului in mod nelegal pe exceptia autoritatii de lucru judecat. Determinarea calitatii procesuale pasive a intimatului-parat. Stabilirea existentei autoritatii de lucru judecat raportat la faptul ca exista identitate intre persoana fizica chemata in judecata si titularul obligatiei corelative dreptului pe care il invoca reclamanta.
Art.312 alin.5 si 61 Cod procedura civila
Art.315 Cod procedura civila,

Instanta de apel in mod gresit in rejudecare nu a mai administrat niciun fel de probe si s-a pronuntat in mod exclusiv numai in ceea ce priveste cererea reconventionala, retinand astfel ca prin decizia nr.490/R/2011 s-a statuat, pe de o parte, cu autoritate de lucru judecat, ca paratul Z.C.M. este proprietarul terenului pe care s-a edificat constructia, iar pe de alta parte, aceeasi autoritate de lucru judecat a fost retinuta si cu privire la dispozitiile art.601 Cod civil si anume servitutea, cu privire la respectarea distantei constructiilor care nu ar mai subzista daca proprietarul terenului a dobandit prin efectul prescriptiei dreptul de a avea constructii la o distanta inferioara, o atare servitute contrara fiind continua si aparenta.
Dimpotriva, prin decizia nr.490/R/2011, in afara de retinerea calitatii procesuale pasive a paratului Z.C.M. cele doua probleme de drept aratate mai sus, nu au fost statuate cu autoritate de lucru judecat, ci dimpotriva cauza a fost trimisa spre rejudecare tocmai in scopul de a fi administrate probatorii complexe, respectiv proba cu inscrisuri, testimoniala si proba cu expertiza tehnica, statuandu-se cu prilejul rejudecarii ca tribunalul va solutiona actiunea principala prin cercetarea fondului acesteia atat fata de paratul persoana fizica, cat si fata de parata persoana juridica, avandu-se in vedere temeiul de drept indicat de reclamanta, adica dispozitiile art.610 Cod civil, care se refera la indatorirea celui care vrea sa construiasca de a pastra distanta prescrisa de regulamente si obiceiurile particulare, astfel incat sa nu aduca vatamare vecinului, insa se va pronunta pe fond si cu privire la temeiul juridic indicat de reclamanta ca fiind dispozitiile art.31 si 33 din Legea nr.50/1991.
S-a statuat cu acelasi prilej ca tribunalul se va pronunta si pe fondul cererii reconventionale, raportat la temeiul juridic indicat de catre intimatii-parati, respectiv dispozitiile art.601 Cod civil, insa nu s-a stabilit aplicabilitatea lor si s-a precizat in mod concret ca se vor analiza in fond sustinerile paratului-reclamant in sensul ca a devenit titularul unui drept de servitute care a fost transmisa paratului persoana fizica de la autorii sai, ceea ce semnifica administrarea de probe atat pe actiunea principala, cat si pe cererea reconventionala.
Sub acest aspect, instanta era datoare in primul rand sa oblige partile sa depuna toate inscrisurile absolut necesare solutionarii cauzei, respectiv, titlul de proprietate al paratului cu privire la terenul in litigiu, titlul imobilului casa al parintilor intimatului-parat, certificatul de mostenitor cu care acesta sa dovedeasca calitatea de mostenitor al parintilor sai, urmand ca dupa aceea sa se procedeze la administrarea altor probe, in primul rand a unei expertize, pentru a raspunde la indrumarile obligatorii statuate de catre instanta de casare si numai dupa aceea sa se pronunte ca atare.
Constatand deci, ca instanta de apel nu a administrat niciun fel de probe, atat pe actiunea principala, cat si pe cererea reconventionala si ca a solutionat procesul in mod nelegal pe exceptia autoritatii de lucru judecat, ce ar rezulta din decizia de casare, practic nerespectandu-se dispozitiile art.315 Cod procedura civila, obligatorii pentru instantele inferioare, Curtea, in baza art.312 alin.5 si 61 Cod procedura civila, a admis recursul declarat de recurenta-reclamanta si a casat decizia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la acelasi tribunal.
(Decizia civila nr. 950/06.04.2012)

Prin sentinta civila nr.2178/2009 Judecatoria R.V., a respins exceptia lipsei de interes a reclamantei B.D. si exceptia tardivitatii actiunii principale, a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a S.C. E.P. S.R.L. R.V. si, pe cale de consecinta, a admis in parte actiunea principala formulata de reclamanta in contradictoriu cu aceasta parata dar si cu paratii Z.C.M. si S.C. P.C. S.R.L. R.V., ce a fost obligata sa desfiinteze constructia pentru care s-a obtinut autorizatia emisa de Primaria R.V. sub. nr.77/18.09.2007, iar in caz de refuz, a autorizat pe reclamanta sa efectueze aceasta lucrare pe cheltuiala paratei.
A respins cererea reconventionala, prin care, paratul Z.C.M. a solicitat obligarea reclamantei sa-i permita, sa reconstruiasca partial imobilul proprietatea Z.C., in zona beciului, pe vechea fundatie a imobilului care a fost distrus si care avea o vechime mai mare de 30 de ani, invocand dispozitiile art.601 Cod civil si considerand ca dreptul sau nu este conditionat de acordul reclamantei in acest sens.
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut ca, la adresa din str. M.K. nr.21, R.V. isi afla sediul SC E.P. SRL avand ca administrator pe numitul Z.C., celelalte imobile, situate la aceiasi adresa, invecinandu-se cu imobilul proprietatea reclamantei, situat in str. M.K. nr.23.
A mai retinut ca, la data de 20.02.2006, imobilul -casa de locuit proprietatea parintilor numitului Z.C.M., a fost distrus de o explozie de gaze in partea din spate care era construita pe un beci, unde se afla bucataria si baia, constructiile fiind demolate, iar la data de 18.09.2007, a fost eliberata de Primaria R.V., la cererea numitului Z.C.M., in calitate de administrator al SC P.C. SRL, autorizatia nr.77- pentru executarea lucrarilor de construire anexa, respectiv: bucatarie de vara, parter, pe suprafata de 20,25 mp., pe numele aceleiasi societati, fiind eliberat si proiectul cu nr.24/2007 cuprinzand documentatia pentru obtinerea autorizatiei de construire pentru imobilul bucatarie.
A constatat ca, reclamanta isi motiveaza interesul prin aceea ca, noile constructii, nu respecta autorizatia eliberata si nici dispozitiile art.610 Cod civil, fiind edificate la o distanta mai mica de hotar, considerente fata de care a respins exceptia in acest sens invocata precum si exceptia tardivitatii actiunii principale, totodata, fata de inscrisurile mai sus analizate si plansele fotografice depuse la dosar, concluzionand ca, parata in cauza de fata, nu poate fi decat SC P.C. S.R.L. R.V.
A mai constatat ca, lucrarile pentru care au fost eliberate proiectul nr.24/2007 si autorizatia nr.77/2007, au fost incepute prin turnarea unei placi de beton deasupra beciului ramas descoperit in urma exploziei din data de 20.02.2006, situat la o distanta mai mica de 2 m fata de proprietatea reclamantei si s-au continuat prin turnarea fundatiei din beton pentru bucatarie, fapt relevat si de expertiza tehnica efectuata in cauza, care a mai stabilit ca, beciul constructiei vechi este lipit de fostul zid al casei si acest zid constituie hotarul despartitor dintre cele doua proprietati , ca placa de beton refacuta este delimitata de vechea fundatie, iar suprafata constructiei pentru care s-a emis autorizatia ocupa partial din aceasta suprafata.
A concluzionat ca, dispozitiile art.610 Cod civil impun in mod expres respectarea unei distante de cel putin 2 m fata de hotarul despartitor, fapt ce nu a fost respectat in speta, astfel ca, in temeiul acestor dispozitii legale, a admis actiunea in ceea ce o priveste pe parata SC P.C. S.R.L. ce a fost obligata sa desfiinteze constructia in discutie, amplasata pe suprafata de 20,25 mp. teren, iar in caz de refuz a autorizat-o pe reclamanta sa efectueze aceasta lucrare pe cheltuiala paratei.
In ce priveste cererea reconventionala, a observat ca paratul Z.C.M., nu a depus la dosar dovezi din care sa rezulte ca parintii sai decedati au avut in proprietate o cladire care sa fi fost construita pe hotarul despartitor, si deci ca, in cauza nu s-a dovedit incidenta art.601 Cod civil, iar oricum, autorizatia a fost eliberata pe numele paratei societate comerciala, si nu se refera la constructii care au apartinut parintilor paratului ca persoane fizice.
In temeiul art.274 Cod pr.civila, parata SC P.C. S.R.L. a fost obligata sa plateasca reclamantei suma de 15 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Impotriva sentintei civile nr.2178/2009 au declarat apel paratii Z.C.M. si S.C. P.C. S.R.L. criticand-o pentru netemeinice si nelegalitate pentru urmatoarele motive:
- in mod gresit a fost admisa actiunea fata de SC P.C. S.R.L., desi din documentatia depusa la dosar rezulta fara dubiu ca cererea de eliberare a certificatului de urbanism este formulata de paratul persoana fizica.
- in mod gresit a fost respinsa cererea reconventionala formulata de paratul Z.C.M., ignorandu-se calitatea de proprietar al terenului, calitate care ii confera si pe aceea de proprietar al constructiilor ce au ramas dupa explozia din anul 2006.
- gresit instanta a concluzionat ca nu s-a facut dovada ca autorii paratului au avut in proprietate imobilul constructie amplasat pe hotar pe fundatie, desi toate inscrisurile, plansele fotografice si raportul de expertiza intocmit in cauza probeaza acest fapt.
- in mod gresit instanta a retinut ca nu sunt incidente in cauza dispozitiile art.601 Cod civil, contrar probelor administrate care dovedesc proprietatea terenului si a constructiei, precum si amplasamentele acestora.
- gresit s-a motivat solutia de respingere a cererii reconventionale exclusiv pe prevederile certificatului de urbanism referitoare la distanta minima de 2 metri la care trebuie efectuata constructia fata de hotar, desi prin cererea reconventionala s-a solicitat tocmai obligarea reclamantei sa-i permita reconstructia partiala pe vechea fundatie a imobilului, cerere fundamentata pe dispozitiile art.601 Cod civil.
Ca urmare a admiterii cererii de stramutare formulata de petentul Z.C.M., prin incheierea din data de 22.09.2010, Tribunalul T. a scos cauza de pe rol si a trimis-o spre solutionare Tribunalului A.
Prin decizia nr.197/15.12.2010, aceasta instanta a respins apelul paratilor ca nefondat.
Prin decizia nr.490/R/21.03.2011 Curtea de Apel P. a admis recursul formulat de paratii Z.C.M. si SC P.C. S.R.L. R.V., a casat decizia nr.197/2010 si a trimis cauza spre rejudecare prezentei instante.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de recurs a constatat ca, in mod gresit instanta de apel a apreciat ca, paratul Z.C.M., nu are calitate procesuala, cata vreme, pe de o parte, prin cererea reconventionala formulata, acesta, a solicitat alaturi de parata societate comerciala sa i se permita reconstructia partiala pe vechea fundatie a imobilului ce fost distrus a noii constructii, invocand in acest sens prevederile art.601 din Codul civil, iar pe de alta parte, din probele administrate, respectiv actul de schimb, actul de vanzare cumparare din 29.01.1968, schitele de la filele 19-20, actul de vanzare din 07.03.1925 , actul emis de Arhivele Statului din 09.08.1944 coroborat cu raportul de expertiza judiciara intocmit de expertul B.C., reiese ca, paratul, a inceput constructia in litigiu pe amplasamentul pe care l-a avut locuinta parintilor sai, locuinta care a fost distrusa in urma unei explozii in anul 2006, iar zidul locuintei parintilor paratului se afla chiar pe hotarul despartitor.
A concluzionat, fata de existenta acestui fapt dovedit ca instanta era datoare sa cerceteze fondul cererii reconventionale, respectiv daca dispozitiile art.601 Cod civil au aplicabilitate in cauza, dar vazand ca cererea reconventionala a fost solutionata pe cale de exceptie si pentru a se asigura o judecata unitara a pricinii, in temeiul art.312 Cod pr.civila a admis recursul, a casat decizia cu trimitere spre rejudecare la acelasi tribunal.
S-a recomandat instantei de trimitere, cu prilejul rejudecarii, sa solutioneze actiunea principala prin cercetarea fondului acesteia fata de ambii parati, si aceasta, atat in raport de dispozitiile art.610 Cod civil, cat si in raport de temeiul indicat de reclamanta, respectiv art.31 si art.33 din Legea nr.50/1991.
S-a mai recomandat instantei de trimitere, cu ocazia rejudecarii sa solutioneze in fond si cererea reconventionala, fata de temeiul invocat de parati, respectiv art.601 Cod civil si sa analizeze in fond sustinerile paratului Z.C.M. in sensul ca a devenit titularul unui drept de servitute privind amplasarea zidului constructiei recladite pe hotar, servitute ce i-a fost transmisa de la autorii sai, care erau ei insisi titularii acestui drept de servitute in raport cu fondul aservit proprietatea reclamantei, cata vreme locuinta acestor autori a existat pe un astfel de amplasament inca din anul 1923, iar reconstructia a inceput in anul 2007, deci inainte de implinirea termenului de prescriptie, din moment ce vechea constructie a pierit in anul 2006.
S-a observat ca, in jurisprudenta veche s-a statuat ca proprietarul fondului aservit de o servitute legalmente dobandita de proprietarul vecin, nu poate sa impiedice acestuia exercitiul servitutii, chiar daca regulamentul de constructii al localitatii respective interzice construirea locuintelor pe un asemenea amplasament dobandit prin servitute, intrucat un asemenea regulament nu poate sa desfiinteze drepturile de servitute reala dobandite anterior decretarii lui.
Tribunalul V., prin sentinta civila nr.217/4.10.2011 a admis apelul, a schimbat in parte sentinta in sensul ca a respins exceptia lipsei calitatii procesuale a paratului Z.C.M.; a respins actiunea principala; a admis cererea reconventionala; a obligat pe reclamanta sa permita paratului Z.C.M. reconstructia anexei bucatarie de vara cu o suprafata construita de 20,25 mp. pe amplasamentul beciului constructiei vechi identificat in schita aflata la fila 95 in dosarul nr.1947/292/2007 si a mentinut in rest sentinta.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
Servitutea este o sarcina impusa asupra unui imobil pentru uzul si utilitatea altui imobil, avand alt stapan.
Servitutea reprezinta o simpla limitare, o sarcina, deoarece spre deosebire de celelalte desmembraminte ale dreptului de proprietate, care presupun pierderea unor atribute ale proprietatii si exercitarea lor de catre alte persoane, proprietarul nu pierde nici total, nici partial posesia, folosinta sau dispozitia, ci doar este ingradit in exercitarea dreptului de proprietate.
Ea presupune existenta a doua imobile, care apartin la doi proprietari.
Or, prin decizia nr.490/R/2011 s-a statuat irevocabil ca paratul Z.C.M. este proprietarul terenului pe care s-a edificat constructia in litigiu, astfel ca. in virtutea dreptului de accesiune imobiliara acesta este prezumat a fi proprietarul constructiilor, situate pe terenul proprietate sa, iar in caz de casare, in conformitate cu dispozitiile art.315 alin.1 Cod pr.civila, hotararea instantei de recurs este obligatorie pentru judecatorii fondului in ce priveste problemele de drept dezlegate.
 Ca atare, in raport de dispozitiile art.610 Cod civil , potrivit carora, cand proprietarul unui fond face pe acel fond, langa zidul comun, anumite constructii, este indatorat sa lase departarea prescrisa de regulamente si obiceiuri particulare asupra unor asemenea obiecte sau sa faca lucrarile prescrise de aceleasi legi si regulamente spre a nu aduce vatamare vecinului, calitate procesuala pasiva justifica in cauza numai paratul Z.C.M. si nu S.C. P.C. S.R.L., fiind nelegala sub acest aspect hotararea instantei de fond.
Aceasta, deoarece, indiferent de mentiunile certificatului de urbanism si ale autorizatiei de construire nr.77/2007, cata vreme in speta nu s-a facut dovada ca aceasta parata este proprietara constructiei in litigiu, fie in baza conventiei incheiate intre parti, fie in baza prevederilor legii, aceasta nu poate avea decat calitatea de creditor al proprietarului terenului, datorita constructiilor pe care le-a ridicat, eventual pe cheltuiala sa, fara sa fie vorba in acest caz de existenta unui drept real in favoarea constructorului.
Pe de alta parte, reglementarea cuprinsa in art.31 si art.33 din Legea nr.50/1991 care are ca scop constatarea contraventiilor si urgentarea masurilor de stabilire a ordinii de drept incalcata ca urmare a edificarii unor lucrari pe terenurile ce apartin domeniului public sau privat, urmarindu-se pe aceasta cale si masuri de protectie speciale pentru acest mod de proprietate, are un caracter de favoare, fiind edictata cu acest scop pentru autoritatea administratiei publice si nu in favoarea un terte persoane fizice.
Actiunea principala trebuia respinsa in integralitate si admisa cererea reconventionala formulata de paratul Z.C.M.
Astfel, in contextul probatoriului administrat, prima instanta a retinut ca, din raportul de expertiza efectuat in cauza reiese ca, beciul constructiei vechi este lipit de fostul zid al casei si acest zid constituie hotarul despartitor dintre cele doua proprietati, ca pana in prezent s-a refacut numai vechea placa a constructiei vechi, ca placa de beton refacuta este delimitata de vechea fundatie, iar suprafata constructiei pentru care s-a emis autorizatia ocupa partial din aceasta suprafata.
A mai retinut prima instanta ca beciul pe care s-a turnat placa de beton este situat la o distanta mai mica de 2m fata de proprietatea reclamantei si lucrarile s-au continuat prin turnarea fundatiei din beton spre bucatarie
Numai ca, obligatia de a respecta distanta constructiilor, conform prevederilor art.610 Cod civil, nu mai subzista, daca proprietarul terenului a dobandit prin efectul prescriptiei dreptul de a avea constructii la o distanta inferioara, o atare servitute contrara fiind continua si aparenta.
Este vorba tocmai de servitutea contrara ce s-a constat ca a fost dobandita de parat prin decizia nr.490/R/2011, prin care s-a statuat cu putere de lucru judecat ca acesta a devenit titularul unui drept de servitute privind amplasarea zidului constructiei recladite pe hotar, prin prescriptia achizitiva de 30 de ani..
Ca atare, in conformitate cu dispozitiile art.623 Cod civil, o atare servitute, nu mai poate fi inlaturata prin actiunea ce ar introduce proprietarul fondului aservit impotriva fondului dominant, iar in speta nu poate fi inlaturata prin actiunea formulata de reclamanta, intrucat, o astfel de actiune, s-a prescris tocmai prin trecerea termenului de 30 de ani.
In speta nu se poate retine nici macar ca dreptul de servitute dobandit de parat s-a stins prin neuz.
Astfel, conform art.639-640 Cod civil, servitutea se stinge prin neuz in curs de 30 ani, termenul incepand sa curga de la data la care a incetat a fi folosita, in cazul servitutilor necontinue, ori din ziua in care s-a facut un act contrar, in cazul servitutii continue iar din interpretarea coroborata a probelor din dosar, rezulta ca vechea constructie a pierit in anul 2006, si reconstructia imobilului in litigiu a inceput in anul 2007.
In realitate, prin actiunea formulata reclamanta neaga si urmareste incetarea exercitiului dreptului de servitute dobandit de parat, desi aceasta are obligatia de a se abtine de la orice actiune care sa-l impiedice pe proprietarul fondului dominant sa foloseasca dreptul sau., fiind astfel justificata, in temeiul art.601 Cod civil, admiterea cererii reconventionale, si obligarea acesteia sa permita paratului reconstruirea anexei bucatarie de vara cu o suprafata construita de 20,25 mp. pe amplasamentul beciului constructiei vechi, identificat in schita aflata la fila 95 in dosarul nr.1947/292/2007.
Aceasta, cu atat mai mult cu cat, potrivit textului de lege citat, cand se recladeste un zid comun sau o casa, toate servitutile active si pasive se perpetua in privinta noului zid sau a noii case, fara a se putea insa ingreuna, daca recladirea s-a facut mai inainte de implinirea prescriptiei, conditii ce, asa cum am aratat, sunt indeplinite in cauza.
Dreptul de proprietate privata, garantat, in mod egal tuturor titularilor, prin art.44 din Constitutia Romaniei si art.1 din Protocolul aditional nr.1 la CEDO, nu este un drept absolut, fiindu-i stabilite prin lege anumite limitari, iar proprietarul fondului aservit, nu poate sa impiedice exercitiul unei servituti legalmente dobandita de proprietarul vecin, chiar daca regulamentul de constructii al localitatii respective interzice construirea locuintelor pe un asemenea amplasament dobandit prin servitute,. intrucat un asemenea regulament nu poate sa desfiinteze drepturile de servitute reala dobandite anterior decretarii lui.
Fata de cele expuse, in temeiul art.296 Cod procedura civila, tribunalul a admis apelul in modul aratat mai sus.
Impotriva deciziei pronuntata de tribunal, in termen legal a declarat recurs reclamanta B.D., criticand-o pentru nelegalitate invocand dispozitiile art.304 pct.8 si 9 Cod procedura civila, insa criticile sale pot fi incadrate in dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, dupa cum urmeaza:
- decizia pronuntata de tribunal este gresita sub aspectul calitatii procesuale pasive a paratului Z.C.M., facandu-se o confuzie voita intre calitatea de administrator al persoanei juridice care sub nicio forma nu se suprapune calitatii de persoana fizica a acestuia, situatie fata de care sentinta pronuntata de Judecatoria R.V. este legala;
- nu s-au facut niciun fel de probe din care sa rezulte calitate de mostenitor al intimatului-parat Z.C.M. de pe urma parintilor sai, precum si faptul ca s-a construit pe acelasi amplasament pe care l-a avut locuinta acestora si nici macar nu s-au depus in fata instantei contractul de schimb, titlul imobilului din 1924 care sa ateste dreptul de proprietate asupra constructiei, precum si titlul de proprietate cu privire la terenul in litigiu sau certificatul de mostenitor al paratului;
- instanta de apel nu s-a preocupat in niciun fel de temeiul juridic invocat de catre recurenta-reclamanta, respectiv dispozitiile art.31 si 33 din Legea nr.50/1991, avand ca finalitate respectarea distantei de 2 metri dintre proprietati, solutie care trebuia pronuntata in contradictoriu cu proprietara constructiei, respectiv S.C. P.I. S.R.L., asa cum rezulta din autorizatia de constructie;
- in fine, prin decizia pronuntata au fost incalcate dispozitiile art.315 Cod procedura civila, deoarece instanta de apel a refuzat in rejudecare sa administreze orice fel de probe, constatand in mod nejustificat ca este vorba de autoritate de lucru judecat cu privire la toate problemele de drept ce au fost transate de instanta de control judiciar si raportandu-se in mod superficial la raportul de expertiza intocmit de ing.expert B.C. ale carui concluzii sunt ambigue si in baza carora nu se poate pronunta o solutie.
S-a formulat intampinare de catre intimatii-parati Z.C. si S.C. P.I. S.R.L. solicitandu-se respingerea recursului ca nefondat si mentinerea deciziei pronuntata de catre tribunal ca fiind legala cu plata cheltuielilor de judecata, precizandu-se ca instanta de apel a respectat dispozitiile date prin decizia de casare, avand in vedere prevederile art.601 Cod civil, iar in ceea ce priveste calitatea procesuala a paratului Z.C., aceasta s-a stabilit fara dubiu in decizia pronuntata de Curtea de Apel P.; sub aspectul probatoriilor se precizeaza ca si acestea au fost indicate in decizia de casare si au fost luate in considerare de catre instanta de apel.
Examinand actele si lucrarile dosarului si decizia recurata prin prisma motivelor de recurs invocate de catre recurenta-reclamanta, Curtea a constatat ca recursul este fondat, mai putin in ceea ce priveste prima critica, pentru urmatoarele considerente:
Sub aspectul calitatii procesuale pasive a intimatului-parat Z.C.M. s-a stabilit intr-adevar cu autoritate de lucru judecat ca acesta are calitate raportat la faptul ca exista identitate intre persoana fizica chemata in judecata si titularul obligatiei corelativa dreptului pe care il invoca reclamanta.
S-a stabilit astfel, ca inscrisul aflat la fila 34 atesta ca autorizatia de constructie este emisa urmare a celei adresata de catre Z.C.M., administrator al societatii comerciale, iar documentatie de obtinere a documentatiei de construire aflata la filele 36-37 indica ca beneficiar pe Z.C. si S.C. P.I. S.R.L., cererea pentru emiterea autorizatiei de la fila 55 este formata de catre ambii parati, iar inscrisele de la filele 61-67 indica ca beneficiari ai proiectului "Construire bucatarie" atat pe paratul persoana fizica, cat si pe parata persoana juridica, situatie fata de care nu poate fi respinsa actiunea fata de paratul, persoana fizica, asa cum in mod gresit se pronuntase Judecatoria R.V.
In ceea ce priveste insa celelalte critici invocate de catre recurenta-reclamanta, se constata de catre Curte ca ele sunt fondate, pentru urmatoarele considerente:
Instanta de apel in mod gresit in rejudecare nu a mai administrat niciun fel de probe si s-a pronuntat in mod exclusiv numai in ceea ce priveste cererea reconventionala, retinand astfel ca prin decizia nr.490/R/2011 s-a statuat, pe de o parte, cu autoritate de lucru judecat, ca paratul Z.C.M. este proprietarul terenului pe care s-a edificat constructia, iar pe de alta parte, aceeasi autoritate de lucru judecat a fost retinuta si cu privire la dispozitiile art.601 Cod civil si anume servitutea, cu privire la respectarea distantei constructiilor care nu ar mai subzista daca proprietarul terenului a dobandit prin efectul prescriptiei dreptul de a avea constructii la o distanta inferioara, o atare servitute contrara fiind continua si aparenta.
Dimpotriva, prin decizia nr.490/R/2011, in afara de retinerea calitatii procesuale pasive a paratului Z.C.M. cele doua probleme de drept aratate mai sus, nu au fost statuate cu autoritate de lucru judecat, ci dimpotriva cauza a fost trimisa spre rejudecare tocmai in scopul de a fi administrate probatorii complexe, respectiv proba cu inscrisuri, testimoniala si proba cu expertiza tehnica, statuandu-se cu prilejul rejudecarii ca tribunalul va solutiona actiunea principala prin cercetarea fondului acesteia atat fata de paratul persoana fizica, cat si fata de parata persoana juridica, avandu-se in vedere temeiul de drept indicat de reclamanta, adica dispozitiile art.610 Cod civil, care se refera la indatorirea celui care vrea sa construiasca de a pastra distanta prescrisa de regulamente si obiceiurile particulare, astfel incat sa nu aduca vatamare vecinului, insa se va pronunta pe fond si cu privire la temeiul juridic indicat de reclamanta ca fiind dispozitiile art.31 si 33 din Legea nr.50/1991.
S-a statuat cu acelasi prilej ca tribunalul se va pronunta si pe fondul cererii reconventionale, raportat la temeiul juridic indicat de catre intimatii-parati, respectiv dispozitiile art.601 Cod civil, insa nu s-a stabilit aplicabilitatea lor si s-a precizat in mod concret ca se vor analiza in fond sustinerile paratului-reclamant in sensul ca a devenit titularul unui drept de servitute care a fost transmisa paratului persoana fizica de la autorii sai, ceea ce semnifica administrarea de probe atat pe actiunea principala, cat si pe cererea reconventionala.
Sub acest aspect, instanta era datoare in primul rand sa oblige partile sa depuna toate inscrisurile absolut necesare solutionarii cauzei, respectiv, titlul de proprietate al paratului cu privire la terenul in litigiu, titlul imobilului casa al parintilor intimatului-parat, certificatul de mostenitor cu care acesta sa dovedeasca calitatea de mostenitor al parintilor sai, urmand ca dupa aceea sa se procedeze la administrarea altor probe, in primul rand a unei expertize, pentru a raspunde la indrumarile obligatorii statuate de catre instanta de casare si numai dupa aceea sa se pronunte ca atare.
Constatand deci, ca instanta de apel nu a administrat niciun fel de probe, atat pe actiunea principala, cat si pe cererea reconventionala si ca a solutionat procesul in mod nelegal pe exceptia autoritatii de lucru judecat, ce ar rezulta din decizia de casare, practic nerespectandu-se dispozitiile art.315 Cod procedura civila, obligatorii pentru instantele inferioare, Curtea, in baza art.312 alin.5 si 61 Cod procedura civila, a admis recursul declarat de recurenta-reclamanta si a casat decizia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la acelasi tribunal.