Limitele investirii instantei de recurs - in propria cale de atac recurentul nu isi poate inrautati situatia.

Limitele investirii instantei de recurs - in propria cale de atac recurentul nu isi poate inrautati situatia.
Art.315 Cod procedura civila

Intr-adevar, asa cum rezulta din cuprinsul hotararii data de catre instanta de recurs, obligatorie in conditiile art.315 Cod procedura civila instantei de trimitere sub aspectul dezlegarii in drept, limita in care prima instanta de fond a fost reinvestita a constituit-o un singur capat al contestatiei adresata initial de catre recurent.
Acest capat este cel privind sfera persoanelor indreptatite a culege mostenirea pentru imobilul pentru care s-a formulat notificarea in conditiile Legii nr.10/2001.
Aceasta cerere a fost transata de catre Tribunalul A., este drept cu incalcarea dispozitiei obligatorii fixata de instanta de casare, in sensul de a cita si persoana a carei indreptatire este contestata.
Recurentul insa nu a inteles sa formuleze un astfel de motiv de recurs, asa incat, desi a beneficiat de sprijinul instantei, in sensul de a i se indica modalitatea de investire a instantei in sensul chemarii in judecata si a tertei persoane, acesta nu a inteles sa o respecte, asumandu-si riscul pronuntarii unei hotarari inopozabila persoanei a carei indreptatire o contesta.
Fata de limitele investirii ca instanta de recurs, in propria cale de atac neputandu-se inrautati situatia recurentului, sub acest aspect, Curtea nu a examinat solutia pronuntata de tribunal.
                                                                     (Decizia civila nr. 1090/24.04.2012)

Prin sentinta civila nr.40/23 februarie 2010, Tribunalul A. a respins actiunea prin care N.E. a contestat dispozitia nr.110/5 mai 2009 data de Primaria C. pe de o parte, sub aspectul gresitei introduceri intre persoanele indreptatite la retrocedare a numitei  N.I.R., beneficiara a unui legat cu titlu particular, care nu priveste terenul si constructiile preluate de stat, pe de alta parte, pentru gresita stabilire doar a despagubirilor pentru teren, iar nu si a celor pentru constructie.
In motivare, instanta a constatat ca, intrucat autoarea proprietara a terenului si constructiilor a beneficiat deja de despagubirea in conditiile Legii nr.112/1995 pentru constructia preluata de catre stat, in mod corect, la notificarea adresata Primarului municipiului C., in temeiul Legii nr.10/2001, i s-a raspuns numai in privinta valorii terenului pe care aceasta constructie s-a aflat.
In plus, s-a retinut ca, pentru diferenta de valoare intre cea primita in conditiile Legii nr.112/1995 si cea apreciata a se cuveni in conditiile Legii nr.10/2001, autoarea contestatorului, P.M., a formulat notificare separat, adresata Prefectului Judetului A., asupra acesteia inca nefiind formulat un raspuns.
Prin decizia civila nr.64/A/7 mai 2010, Curtea de Apel P. a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul N.E. impotriva acestei sentinte, retinand ca acesta a criticat hotararea pentru neindicarea cuantumului despagubirii in sensul ca el trebuie sa fie pretul pietii, pentru imobilul casa, corecta fiind solutia primei instante de fond intrucat, prin notificarea adresata Primarului Municipiului C. si solutionata prin dispozitia atacata, cererea a fost formulata de catre autoare exclusiv cat priveste terenul, iar nu si constructiile despre care s-a aratat in notificare ca au suportat procedura despagubirii in conditiile Legii nr.112/1995.
Referitor la stabilirea pretului de circulatie al terenului, instanta a constatat ca valoarea se stabileste de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, potrivit Titlului VII al Legii nr.247/2005, asa incat solutia este corecta sub acest aspect.
Sub aspectul cuprinderii, intre persoanele indreptatite la despagubire, si a numitei N.I.R., instanta constata ca aceasta beneficiaza de certificat de legatar, asa incat, nu este fondata cererea de excludere din categoria acestor persoane.
Prin decizia nr.1036/9 februarie 2011, Inalta Curte de Casatie si Justitie, admitand recursul declarat de N.E., a casat atat decizia, cat si sentinta, in principal pentru faptul ca, desi instanta ia in discutie eventuala lipsa de indreptatire a unei persoane, nu a inteles sa o citeze si pe aceasta sau sa puna in vedere contestatorului sa formuleze o cerere de chemare in judecata a acestei persoane.
Se examineaza, in continuare, continutul legatului instituit de catre autoarea ce a formulat notificarea, constatandu-se ca, in favoarea tertei persoane N.I.R. a fost legata exclusiv cota de 1 dintr-un apartament situat in B., in vreme ce "sumele de bani, terenuri in natura sau echivalent sau alte masuri compensatorii ce vor fi solutionate in urma notificarilor depuse de defunct in temeiul Legii nr.10/2001, privind imobilul (casa+teren) din C.M., str.N.V. nr.24 [...] vor reveni, in diviziune si cote parti egale lui N.E., J.N.C. si M.A.".
Din acest continut, retine Inalta Curte de Casatie, rezulta vointa testatoarei de a gratifica cu beneficiul bunului litigios inclusiv eventualele forme alternative de despagubire, doar pe N.E. reclamant, J.N.C. si M.A., in vreme ce terta persoana a fost instituita beneficiar exclusiv asupra cotei de jumatate din apartamentul testatoarei.
Or, printr-o alta dispozitie, purtand nr.189/2004 emisa de aceeasi entitate, initial, nu a fost recunoscuta si aceasta persoana intre cele indreptatite, in vreme ce, prin dispozitia contestata, avand nr.110/2009, a fost si aceasta inclusa, alaturi de ceilalti legatari ai defunctei.
Calitatea de persoana indreptatita in acceptiunea Legii nr.10/2001 insa, contestata de catre reclamanta trebuia analizata in contradictoriu cu persoana vizata.
Sub acest aspect, recursul a fost admis si solutiile casate, in scopul respectarii principiului contradictorialitatii si al dreptului la aparare.
Astfel, reluand judecata, Tribunalul A. prin decizia civila nr.410/28 noiembrie 2011, a admis, in parte, contestatia si a anulat dispozitia nr.110/5 mai 2009, in sensul inlaturarii, in art.2, a numitei N.I.R. din randul persoanelor indreptatite sa beneficieze de masuri reparatorii potrivit Legii nr.10/2001 ca mostenitor al defunctei P.M., mentinand in rest dispozitia.
In considerente, se retine ca aceasta nu are calitate de persoana indreptatita fata de legatul cu titlu particular ce-i creeaza beneficiul mostenirii exclusiv pentru cota de 1 dintr-un apartament ce nu face obiectul prezentei notificari.
In ceea ce priveste despagubirile solicitate de catre contestator pentru constructiile ce s-au aflat pe terenul pentru care s-a stabilit indreptatirea la primirea despagubirilor, instanta a constatat ca potrivit deciziei de casare, sub acest aspect solutia nu a fost desfiintata, neexistand critici aduse prin recurs in aceasta parte a hotararilor.
Ca atare, judecata nu s-a putut relua decat asupra calitatii de persoana indreptatita a legatarei cu titlu particular, celelalte chestiuni asupra carora contestatorul a insistat ca instanta sa dispuna suplimentarea probatoriului neputand fi reluate, fata de limitele deciziei de casare.
Impotriva sentintei, in termen, a formulat recurs contestatorul N.E., care adreseaza solutiei critici in ceea ce priveste neadministrarea de probe prin care sa se stabileasca diferenta de valoare intre cea acordata in conditiile Legii nr.112/1995 pentru constructia de pe teren si valoarea actuala a acestora, aratand ca notificarea adresata sub nr.310/01/6.07.2001 de catre autoare Prefectului Judetului A. a fost restituita Primariei Municipiului C. pentru ca aceasta sa o solutioneze. De aceea, se impunea obligarea primariei ca, intr-un anumit termen, fixat de catre instanta, sa trimita A.N.R.P. dosarul sau completat potrivit celor indicate de catre Prefect.
In opinia sa, ambele notificari trebuiau solutionate de catre Primaria C.M., printr-o singura dispozitie, in care sa fie inscrise datele necesare privind constructiile de pe teren pentru stabilirea masurilor reparatorii, la pretul pietii.
Este adevarat, arata recurentul, fata de forma initiala a legii, au fost adresate doua notificari distincte, insa, in prezent, cea referitoare la despagubiri a fost trimisa de catre persoana legal notificata, respectiv Prefectul Judetului A., Primarului, spre rezolvare.
In aprecierea sa, a formulat critici sub acest aspect si in recursul adresat Inaltei Curti de Casatie si Justitie, permanent exprimandu-si pozitia in sensul ca solicita ca instanta sa introduca in cuprinsul dispozitiei atacate datele necesare stabilirii valorii despagubirilor.
Gresita, de aceea, considera motivarea neantamarii acestui capat de cerere in sensul ca tribunalul s-a considerat investit exclusiv cu verificarea calitatii de persoana indreptatita a tertei persoane.
Curtea examinand sentinta prin prisma criticilor aduse, a constatat recursul ca nefiind fondat.
Intr-adevar, asa cum rezulta din cuprinsul hotararii data de catre instanta de recurs, obligatorie in conditiile art.315 Cod procedura civila instantei de trimitere sub aspectul dezlegarii in drept, limita in care prima instanta de fond a fost reinvestita a constituit-o un singur capat al contestatiei adresata initial de catre recurent.
Acest capat este cel privind sfera persoanelor indreptatite a culege mostenirea pentru imobilul pentru care s-a formulat notificarea in conditiile Legii nr.10/2001.
Aceasta cerere a fost transata de catre Tribunalul A., este drept cu incalcarea dispozitiei obligatorii fixata de instanta de casare, in sensul de a cita si persoana a carei indreptatire este contestata.
Recurentul insa nu a inteles sa formuleze un astfel de motiv de recurs, asa incat, desi a beneficiat de sprijinul instantei, in sensul de a i se indica modalitatea de investire a instantei in sensul chemarii in judecata si a tertei persoane, acesta nu a inteles sa o respecte, asumandu-si riscul pronuntarii unei hotarari inopozabila persoanei a carei indreptatire o contesta.
Fata de limitele investirii ca instanta de recurs, in propria cale de atac neputandu-se inrautati situatia recurentului, sub acest aspect, Curtea nu a examinat solutia pronuntata de tribunal.
Cat priveste, insa, critica adusa hotararii nou pronuntata in fond de catre Tribunalul A., s-a constatat ca aceasta este corecta.
Nicaieri, in cuprinsul deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie, nu se face vorbire despre existenta unei critici vizand chestiunea refuzului instantelor fondului de a stabili indreptatiri privind constructiile aflate pe teren.
Ca atare, corect tribunalul s-a constatat investit exclusiv cu cercetarea sferei persoanelor indreptatite sa culeaga legatul pentru bunurile preluate in mod abuziv de catre stat.
Daca recurentul considera ca ar fi atacat solutiile primelor instante de fond cu recursul solutionat de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, si sub acest aspect, acesta are mijloace legale pentru solutionarea pretentiilor sale, insa instanta impotriva careia s-a formulat prezentul recurs, corect si-a verificat investirea si nu a examinat nemultumirile contestatorului legate de alte chestiuni ce nu au fost avute in vedere de catre instanta de casare.
Fata de toate acestea, in temeiul art.312 Cod procedura civila recursul a fost respins ca nefondat.