Incuviintarea executarii titlurilor pronuntate de catre o instanta apartinand unui alt stat membru al Uniunii Europene. Invocarea, de catre recurenti, nu a lipsei valabilitatii hotararii instantei judecatoresti romane de incuviintare a executarii sil...

Incuviintarea executarii titlurilor pronuntate de catre o instanta apartinand unui alt stat membru al Uniunii Europene. Invocarea, de catre recurenti, nu a lipsei valabilitatii hotararii instantei judecatoresti romane de incuviintare a executarii silite, ci doar a interventiei unui impediment la executarea silita ca urmare a acordarii, chiar de catre creditor, a unui termen dilatoriu, la sfarsitul caruia debitorii s-au angajat in mod benevol sa execute datoria.
Art. 3711 alin.1 Cod procedura civila
Art.73 al Regulamentului (CE) nr.44/2001 al Consiliului privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala
Regulamentul nr.805/2004 al Parlamentului european si al Consiliului, privind crearea unui titlu european pentru creante necontestate

In primul rand, chiar in conditiile legii nationale, respectiv ale dispozitiilor art.3711 alin.1 Cod procedura civila, obligatia stabilita prin hotararea unei instante sau printr-un alt titlu se aduce la indeplinire de buna voie.
 (Decizia civila nr. 1441/05.06.2012)

Prin sentinta civila nr.1436/5 decembrie 2011, Judecatoria Curtea de A. si-a declinat competenta solutionarii cererii de incuviintare a executarii silite a hotararii data de catre o instanta a unei stat membru al Uniunii Europene formulata de creditorul S.H., prin mandatar avocat N.M. si B.E.J.M. F.G., impotriva debitorilor S.J.H. si S.P.S., in favoarea Tribunalului A., constatand active, in aceasta situatie, dispozitiile art.2 pct.1 lit.i) Cod procedura civila.
Astfel investit, acest tribunal, prin incheierea data in Camera de Consiliu la data de 30 ianuarie 2012, a admis cererea si a incuviintat executarea silita a hotararii de recunoastere pronuntata in dosarul nr.10 O 1302/12.05.2011 a Tribunalului M. II.
In motivare, instanta arata ca sunt intrunite cerintele art.374 Cod procedura civila, creanta fiind certa, lichida si exigibila, iar titlul executoriu nu cuprinde dispozitii ce nu se pot aduce la indeplinire pe calea executarii silite, dupa cum, nici nu exista alte impedimente la executare, dintre cele prevazute de lege.
Impotriva acestei incheieri, la data de 14 februarie 2012 (data postei, fila 5), au formulat recurs debitorii S.J.-H. si S.P.S., solicitand, in acelasi timp, comunicarea incheierii tribunalului.
In motivare arata ca, in primul rand, solutia este susceptibila de atacare cu recurs, asa incat, ea trebuie comunicata in conditiile art.42 alin.2 din Regulamentul CE nr.44/2001.
In al doilea rand, asupra fondului, se arata ca instanta a incuviintat punerea in executare a unui titlu emis pe teritoriul statului German, dar a carui executare a fost supusa unei intelegeri de catre partile titlului, in sensul amanarii platii datoriei, pana la data de 31 decembrie 2012, aspect ascuns de catre creditor instantei romane.
In drept, sunt invocate dispozitiile art.I2 si art.1 alin.1 din Legea nr.291/2007.
Pe calea intampinarii, creditorul prin aparatorul sau, avocat N.M., a solicitat respingerea recursului, apreciindu-l, in principal, inadmisibil fata de dispozitiile procedurii civile romane referitoare la faza incuviintarii executarii silite a titlurilor constand in hotarari judecatoresti.
Totodata, se invoca lipsa de fundament a acestor critici, in sensul ca exceptia lipsei de exigibilitate a creantei prin raportare la intervenirea, intre parti, a unei conventii incheiata in G., este valabila numai pe teritoriul acelui stat, referindu-se la modalitatea de stingere a debitului, insa ea este dezavantajoasa creditorului, asa incat, potrivit Codului civil german, este anulabila, putand fi atacata in instanta.
Pe de alta parte, aceasta conventie, semnata, de altfel, numai de catre unul dintre cei doi debitori, respectiv sumele constituind debitul, nu au facut obiectul cererii de incuviintare a executarii silite, procedura vizand titlul executor in intregime.
Sub aspectul admisibilitatii criticarii incheierii data in incuviintarea de executare, se invoca faptul ca asemenea critici, vizand titlul executoriu, nu pot fi formulate decat in cadrul contestatiei la executare, faza incuviintarii punerii in executare fiind una necontencioasa, unde instanta este limitata a face verificari exclusiv privind regularitatea formala a titlului, calitatea partilor, fara a putea fi luata in discutie o problema de drept dezlegata sau confirmata de catre instanta ce a pronuntat titlul executoriu, respectiv cea germana.
Or, tribunalul in mod corect a constatat ca se afla in fata unei creante certe, lichide si exigibile, titlul necuprinzand dispozitii ce nu pot fi aduse la indeplinire pe calea executarii silite.
Pe de alta parte, arata intimatul, in opinia sa, Regulamentul CE 44/2001 nu ar fi aplicabil in cauza, fiind vorba despre titlul executoriu european si creante necontestate dar, chiar si in conditiile acestui Regulament, argumentele raman valabile.
In plus, arata intimatul-creditor, Tribunalul S. a admis o cerere similara a aceluiasi organ de executare, pentru aceleasi parti, incuviintand inceperea executarii silite asupra unui alt imobil, apartinand acelorasi debitori obligati, solidar, la plata.
Pe cale de consecinta, solicita respingerea recursului si obligarea recurentilor la plata cheltuielilor de judecata.
La termenul de astazi, 5 iunie 2012, pentru recurenti aparatorul ales a depus, in copie si exemplar tradus pentru instanta, dovada intervenirii intelegerii de esalonare si amanare a platii datoriei, pana la data de 31 decembrie 2012, precum si executarea de buna voie a ratelor sub care aceasta plata s-a convenit, potrivit conventiei.
Curtea, asupra recursului civil de fata.
Asupra legislatiei aplicabile:
Intimatul pretinde ca Regulamentului nr.44/2001acesta nu ar fi incident raporturilor deduse judecatii, cata vreme, in cauza, este vorba despre o hotarare judecatoreasca pronuntata pe teritoriul unui alt stat membru, facand trimitere la notiunea de creante necontestate.
Pentru o asemenea materie, intr-adevar, ar fi aplicabile dispozitiile Regulamentului  nr.805/2004 al Parlamentului European si al Consiliului, privind crearea unui titlu european pentru creante necontestate, in sensul existentei posibilitatii, pentru o hotarare judecatoreasca, de a fi certificata drept titlu executoriu european, in masura in care este pronuntata ulterior intrarii in vigoare a acestui Regulament.
Existenta, insa, a acestei posibilitati, nu exclude, asa cum o prevad dispozitiile art.27 din acest Regulament, solicitarea recunoasterii si executarii unei hotarari judecatoresti, in conformitate cu Regulamentului nr.44/2001 al Consiliului privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala.
Pe cale de consecinta, acest instrument comunitar este aplicabil raporturilor partilor.
Cat priveste admisibilitatea caii de atac, se observa ca, in materia incuviintarii executarii titlurilor pronuntate de catre o instanta apartinand unui alt stat membru al Uniunii Europene, potrivit obligatiilor fixate de art.73 al Regulamentului (CE) nr.44/2001 al Consiliului privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala, in statele in care se cere executare are a fi prevazuta o cale de atac in cadrul careia sa se cerceteze eventualele impedimente la executare permise de acest Regulament.
In cazul Romaniei, prin Legea nr.191/2007 pentru aprobarea O.U.G.nr.119/2006 privind unele masuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, prin art.I2, in vederea aplicarii Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr.44/2001 privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala, denumit in continuare Regulamentul nr. 44/2001, se stabileste, in art.1.-(1) competenta tribunalului pentru solutionarea cererilor pentru (_) incuviintarea executarii silite pe teritoriul Romaniei a hotararilor in materie civila si comerciala, pronuntate intr-un alt stat membru al Uniunii Europene, in conditiile prevederilor Regulamentului nr.44/2001, iar la alin.(2)se instituie calea de atac a recursului, impotriva acestei hotarari, prin exceptie de la procedura incuviintarii silite a unui titlu executoriu de acelasi fel, obtinut in urma unei judecati interne.
In ceea ce priveste admisibilitatea cercetarii criticilor aduse de catre recurenti, si aceasta aparare este nefondata.
Astfel, daca, potrivit disp.art.41, in faza declararii unei hotarari ca fiind executorie, nu pot fi facute aparari, impotriva hotararii privind cererea de incuviintare a executarii, art.43 din acelasi act normativ european prevede posibilitatea formularii unei actiuni, competenta solutionarii acesteia fiind data prin norma de trimitere, potrivit cu comunicarile facute de catre fiecare stat membru, ce se inscriu in lista din Anexa III.
Asupra acestor aparari formulate de catre debitori, impotriva hotararii de incuviintare a executarii silite, se observa, insa, ca recurentii nu invoca lipsa obligatiilor de plata sau alte chestiuni ce ar invalida titlul executoriu pronuntat in statul membru si eventual l-ar face pe acesta ineficient in ordinea juridica romana.
Ceea ce se invoca, de catre recurenti, nu este lipsa valabilitatii hotararii judecatoresti, spre a se pretinde ca se cere refuzul de recunoastere a acesteia, ci doar intervenirea unui impediment spre executare silita ca urmare a acordarii, chiar de catre creditor, a unui termen dilatoriu la sfarsitul caruia s-au angajat in mod benevol a executa datoria.
In primul rand, chiar in conditiile legii nationale, respectiv ale dispozitiilor art.3711 alin.1 Cod procedura civila, obligatia stabilita prin hotararea unei instante sau printr-un alt titlu se aduce la indeplinire de buna voie.
Alineatul 2 al aceluiasi text reglementeaza situatia in care debitorul nu executa de buna voie obligatia sa, creand cadrul legislativ in care aceasta se aduce la indeplinire prin executare silita.
Or, in cauza de fata, recurentii arata ca sunt in curs de executare benevola si depun dovezi in sensul platii la zi a ratelor potrivit conventiei de executare benevola incheiata cu creditorul lor, asa incat, solicita a se observa ca nu se afla in situatia de a fi executati silit.
Sustinerea formulata de catre intimat in sensul ca aceasta conventie nu ar fi aplicabila decat pe teritoriul Statului German si doar in ceea ce priveste executarea silita inceputa pe acelasi teritoriu, este lipsita de fundament.
Astfel, din cuprinsul acestei conventii, aflata in copie tradusa si certificata la fila 28 din dosarul de fata, nu rezulta o limitare a efectelor acesteia la un anumit perimetru teritorial.
Dimpotriva, aceasta conventie constituie o tranzactie asupra creantei partilor in sensul avut in vedere de Regulamentul nr.805/2004 al Parlamentului european si al Consiliului, privind crearea unui titlu european pentru creante necontestate, insa, in cauza, nu se poate discuta despre valorificarea acestei conventii ca titlu european, ea necontinand obligatii apte a fi executate, ci vine sa instituie, prin liberul acord al partilor sale, un sistem de esalonare a platilor unei datorii stabilite prin hotararea judecatoreasca.
Cum se poate vedea, prin invoiala lor, partile titlului executoriu, debitori si creditor, au stabilit anumite termene la care aceasta creanta sa devina scadente, dupa ce, initial ea era, intr-adevar, scadenta, fiind pusa in executare pe teritoriul statului german.
In temeiul noii invoieli, acea executare a fost sistata si, cel putin, pana la momentul prezentei judecati, conventia de esalonare a fost executata intocmai de catre debitori, prin plata, lunar, a sumelor stabilite in acest sens, cm rezulta din inscrisurile depuse.
De aceea, intervenind, prin acordul partilor, o dilatare a termenului scadentei datoriei, nu poate fi primita, mai inainte de acest nou termen, o cerere de incuviintare a executarii silite, fara a se constata o desfiintare, in orice mod a noii conventii a partilor.
Faptul ca, eventual ar fi fost incepute si alte executari silite, pe raza de competenta a unei alte Curti de apel, nu poate crea obligatii fata de instanta prezentei cereri de executare, cu atat mai mult, cu cat, in cursul acelei alte eventuale executari, pot interveni noi manifestari de vointa ale partilor, dar, mai ales, pot fi valorificate drepturile nascute din conventia acestora, pe alte cai.
In consecinta, urmeaza a se observa ca, fondate fiind criticile aduse solutiei de incuviintare a executarii silite, cata vreme nu s-a dovedit refuzul nejustificat al debitorilor de a executa benevol, potrivit conventiei asupra executarii incheiate cu creditorul lor, gresit a fost admisa cererea d executare silita a creantei neajunsa la termenul stipulat in aceasta conventie, motiv pentru care, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, recursul a fost admis si modificata incheierea, in sensul respingerii cererii de incuviintare a executarii silite.