Stabilirea dreptului de superficie pe terenul proprietatea paratei, in lipsa acordului acesteia la edificarea constructiei, si a bunei credinte a reclamantilor la ridicarea constructiei, prin incalcarea puterii de lucru judecat a hotararilor judecato...

(Decizie nr. 921 din data de 04.04.2012 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti)

Domeniu Absolventi | Dosare Curtea de Apel Pitesti | Jurisprudenta Curtea de Apel Pitesti

Stabilirea dreptului de superficie pe terenul proprietatea paratei, in lipsa acordului acesteia la edificarea constructiei, si a bunei credinte a reclamantilor la ridicarea constructiei, prin incalcarea puterii de lucru judecat a hotararilor judecatoresti irevocabile, pronuntate anterior intre aceleasi parti.
Art.261 pct.5 Cod procedura civila
Art.304 pct.9 Cod procedura civila
Art.480, 494 si 998 Cod civil
Art.1201 al.4 Cod civil

Motivul de recurs prevazut de art. 304 pct.9 Cod procedura civila este fondat pentru ca, fata de sentinta judecatoriei, care s-a intemeiat pe dispozitiile art.480, 494 si 998 Cod civil si pe puterea de lucru judecat a celor trei hotarari judecatoresti pronuntate anterior intre aceleasi parti si ramase irevocabile, tribunalul a pronuntat o hotarare prin care a stabilit o situatie contrara celor retinute prin acele hotarari, incalcand astfel puterea de lucru judecat a acestora, potrivit art.1201 al.4 Cod civil si lipsindu-le de continut si nu a aratat motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, in sensul art.261 pct.5 Cod procedura civila.
De asemenea, tribunalul nu a aratat motivele pentru care a inlaturat apararile formulate de parata privind conditiile legale de constituire a dreptului de superficie si efectele hotararilor judecatoresti anterioare si nici motivele pentru care solutia de respingere a exceptiei autoritatii de lucru judecat este gresita.
Trebuie retinut ca doctrina si practica judiciara de specialitate au stabilit ca dreptul de superficie se poate dobandi doar in doua moduri, respectiv prin contract incheiat intre parti sau prin uzucapiune, iar in cauza de fata, instanta de apel fara a analiza vreunul dintre aceste moduri si fara a indica textul de lege pe baza caruia isi intemeiaza hotararea, a stabilit un drept de superficie in favoarea reclamantilor, ignorand hotararile judecatoresti pronuntate anterior intre parti.
In acest sens, trebuie retinut ca, prin sentinta civila nr.9254/15.11.2005 a Judecatoriei B., ramasa irevocabila prin decizia civila nr.417/R/2006 a Tribunalului B., reclamantii au fost obligati sa respecte dreptul de proprietate si posesie al paratei asupra terenului pe care se afla constructia proprietatea reclamantilor.
Odata ce aceasta hotarare judecatoreasca a intrat in puterea de lucru judecat ea impiedica, potrivit disp. art.1201 al.4 Cod civil, pronuntarea unei alte hotarari judecatoresti prin care s-ar stabili, contrar sentintei civile nr.9254/15.11.2005, ca reclamantii ar avea dreptul de a folosi terenul proprietatea paratei, indiferent cu ce titlu, daca acel titlu ar avea o cauza anterioara pronuntarii acelei sentinte, cum se invoca in cauza de fata.
Deosebit de important este faptul ca, atat in cauza solutionata prin sentinta civila nr.9254/15.11.2005, cat si in cauza inregistrata sub nr.11548/288/2009, reclamantii au invocat aceeasi uzucapiune de 30 ani, prin jonctiunea posesiilor, ca mod originar de dobandire a proprietatii, astfel cum se arata chiar in actiunea inregistrata sub nr.11548/288/2009.
O alta hotarare judecatoreasca intrata in puterea de lucru judecat si de care trebuia sa tina cont instanta de apel, este sentinta civila nr.33/CA/23.02.2007 pronuntata de Tribunalul N., ramasa irevocabila prin decizia civila nr.565/2007 a Curtii de Apel B., prin care actiunea reclamantilor, prin care s-a solicitat obligarea Primarului Comunei A., judetul N., la emiterea autorizatiei de construire, precum si obligarea paratei Manastirea A., ca proprietar al terenului, la a-si da acordul pentru eliberarea autorizatiei de construire, a fost respinsa.
In considerentele acestei hotarari judecatoresti s-a retinut ca reclamantii nu sunt titularii vreunui drept care sa le permita sa construiasca pe terenul proprietatea paratei.
Ca urmare a eliberarii ulterioare catre reclamanti a autorizatiei de construire, prin sentinta civila nr.133/CA/19.05.2008 a Tribunalului N., irevocabila prin decizia nr.352/08.04.2009 a Curtii de Apel B., a fost admisa actiunea paratei si s-a constatat nulitatea acestei autorizatii pentru lipsa acordului proprietarului terenului, respectiv a paratei Manastirea A.
Contrar celor stabilite prin aceste hotarari irevocabile, intrate in puterea de lucru judecat si pe care si-a intemeiat parata apararea in cauza de fata, instanta de apel a admis actiunea reclamantilor si a stabilit in favoarea acestora un drept de superficie asupra terenului proprietatea paratei, fara a indica temeiul legal si fara a avea in vedere ca dreptul de superficie se poate constitui doar prin conventia partilor sau prin lege, situatii ce nu se regasesc in cauza de fata.
Se stie ca dreptul de superficie se refera la folosinta terenului pe care se afla constructia, avand aceeasi durata ca si existenta constructiei, or, in cauza de fata, demolarea constructiei vechi s-a dispus legal, la cererea reclamantilor, iar constructia noua edificata de acestia, a fost ridicata fara acordul proprietarului terenului si cu intentia conservarii dreptului de superficie, care a incetat odata cu demolarea constructiei vechi.
Instanta de apel a retinut ca dreptul de superficie subzista, intrucat constructia veche la care s-au adus imbunatatiri de reclamanti a fost edificata legal, potrivit deciziei civile nr.376/23.04.2008 a Curtii de Apel B.
Numai ca, decizia civila nr.376/2008 se refera la constructia veche, ce s-a solicitat a fi demolata intr-o cauza anterioara, nr.1326/12.05.2003 si nu la constructia ce face obiectul dosarului nr.1663/321/2009 al Judecatoriei T.N., prin care Manastirea A. a solicitat obligarea reclamantilor-parati la demolarea acesteia.
Aceasta constructie, casa cu parter si mansarda construita din panouri OSB pe schelet de lemn si acoperita cu tabla Lindab, a fost edificata de reclamanti in contra hotararilor judecatoresti intrate in puterea de lucru judecat, privind proprietatea terenului, lipsa acordului proprietarului terenului de eliberare a autorizatiei de constructie si nulitatea acelei autorizatii.
In aceste conditii, in mod corect a respins instanta de fond exceptia autoritatii de lucru judecat ridicata de reclamanti, stabilind ca reclamantii sunt constructori de rea credinta, iar in cauza sunt aplicabile disp. art.494 Cod civil, in baza carora a fost admisa actiunea ce formeaza obiectul dosarului nr.1663/321/2009 al Judecatoriei T.N.
Tribunalul nu s-a pronuntat si nu a aratat motivele pentru care solutia respingerii acestei exceptii este gresita, dar in motivarea deciziei recurate retine ca, potrivit deciziei nr.376/2008 a Curtii de Apel B. dreptul de superficie subzista, nefiind vorba de o constructie noua.
Numai ca, potrivit considerentelor mentionate mai inainte, reclamantii nu puteau fi considerati constructori de buna credinta, decat in contra puterii de lucru judecat a hotararilor judecatoresti irevocabile, pronuntate anterior intre aceleasi parti.
                                                                     (Decizia civila nr. 921/04.04.2012)

La data de 4 noiembrie 2009, s-a inregistrat sub numarul 11548/288/2009, in urma stramutarii judecarii cauzei de la Judecatoria T.N. la Judecatoria R.V., conform Incheierii nr.7545/15 septembrie 2009 pronuntata de I.C.C.J. in dosarul nr.2111/1/2009, actiunea inregistrata initial sub numarul 469/321/2007 pe rolul Judecatoriei T.N., formulata de reclamantii M.F. si M.E. in contradictoriu cu parata Manastirea A., judetul N., solicitand sa se constate dobandit prin uzucapiune prin jonctiunea posesiilor autorilor juridici ai reclamantilor, dreptul de superficie asupra terenului in suprafata de 800 m.p. situat in comuna A., inscris in CF nr.59/N A., nr. cadastral 78 si CF nr.60/N A.,                 nr. cadastral 79; sa se constate ca pe acest teren s-a edificat inainte de anul 1908 o constructie, care a fost refacuta in anul 1925; sa se dispuna efectuarea cuvenitelor mentiuni in cartea funciara, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii s-a aratat ca in CF nr.59/N A., nr. cadastral 78 si CF nr.60/N A., nr. cadastral 79, sunt inscrise imobilele teren si constructie in suprafata de 787 m.p., situate in comuna A., iar dreptul de proprietate este inscris pe seama reclamantilor cu drept de vanzare-cumparare (7 septembrie 2000). S-a mai aratat ca antecesorul juridic al reclamantilor, P.L., acelasi cu L.P. s-a nascut la 21 iunie 1908, intr-o casa veche, in locul careia, in anul 1925 s-a construit imobilul in litigiu, ambele constructii fiind edificate pe acelasi amplasament. Imobilul a fost folosit cu multi ani in urma de parintii lui P.L., documente existand insa doar din 1925. Constructia edificata in prezent se afla in stare avansata de degradare. Posesia acestui imobil a fost in tot acest timp publica, pasnica, netulburata, continua, neviciata si sub nume de proprietar, posesorii platind taxe si impozite catre stat. Din anul 1908 niciodata posesia acestui imobil nu a fost tulburata (aici locuind parintii si ceilalti membrii ai familiei, inclusiv L.P.). De altfel, satenii care locuiesc pe aceasta vale afirma ca strabunii lor au construit casele in urma cu aproximativ 200 de ani, pentru care au acte de proprietate si carti funciare.
Au precizat reclamantii ca intre parti s-a mai purtat un proces care a fost solutionat prin sentinta civila nr.9254/15.11.2005 a Judecatoriei B. si decizia civila nr.462/29.06.2006 a Tribunalului B. In aceste imprejurari au fost retinute diferite imprejurari care nu au putut fi deduse judecatii din motive independente de vointa partilor. Astfel, actul prin care se atesta ca imobilul in litigiu a fost construit in anul 1925 si actele de stare civila au fost depuse doar in recurs, situatie in care ele nu au putut fi analizate in aceasta cale de atac.
Din aceste motive reclamantii au formulat o noua actiune prin care solicita instantei analiza prescriptiei achizitive incepand cu anul 1908, an in care s-a nascut proprietarul acestei case si, ulterior, conform adeverintei eliberate de parata la 25.02.1959, din care rezulta ca antecesorul reclamantilor locuia in casa sa si lucra ca ingrijitor, salariat al Ministerului Cultelor.
Reclamantii au aratat ca actiunea de fata se refera la recunoasterea unui drept de superficie, ca dezmembramant al dreptului de proprietate asupra unui imobil, care consta in dreptul de proprietate al unei persoane numita superficiar, cu privire la plantatiile, constructiile sau alte lucrari ce se afla pe un teren proprietatea altuia, teren asupra caruia superficiarul are un drept de folosinta. In cauza de fata se poate dovedi ca situatia de fapt - premisa a superficiei - este intrunita si ca, in mod cumulativ, sunt intrunite cerintele prevazute de lege pentru dobandirea acestui dezmembramant prin uzucapiune si inscrierea lui in cartea funciara .
In drept, reclamantii si-au intemeiat actiunea pe dispozitiile art.1846-1847 si art.1860 Cod civil.
Prin intampinarea depusa la fila 31 a dosarului nr.469/321/2007 al Judecatoriei T.N., parata Manastirea A., prin reprezentantii sai legali S.O.C., a solicitat respingerea actiunii reclamantilor ca fiind inadmisibila, cu motivarea ca dreptul de superficie nu este un dezmembramant al dreptului de proprietate, dezmembramintele dreptului de proprietate fiind uzus, fructus si abuzus. Intre aceste dezmembraminte nu se poate pune semnul egalitatii, iar superficia se creeaza doar pe timpul existentei unei constructii si nu se poate uzucapa. Actiunea este inadmisibila si pentru motivul ca, printr-o actiune separata s-a cerut sa se constate indeplinite cerintele uzucapiunii de 30 de ani asupra casei si suprafetei de teren de                 637 m.p. + 140 m.p., actiune respinsa, existand in acest moment autoritate de lucru judecat. Imobilul cu destinatie de constructie este degradat in proportie de 80-90%, nu se mai poate locui in el, parte din el s-a prabusit fara vreo interventie si in aceste conditii el trebuie demolat, nefiind motiv de creare a dreptului de superficie sau temei juridic pentru aceasta.
Raspunzand intampinarii, reclamantii au precizat ca din raportul de expertiza intocmit de ing. P.S. rezulta ca acest imobil a fost locuit pana in anul 1995 si in prezent, cu eforturi financiare, poate fi amenajat spre a fi locuibil. Au solicitat respingerea exceptiei autoritatii lucrului judecat, avand in vedere ca dosarul la care se refera parata in intampinare a avut ca obiect revendicarea suprafetei de 800 m.p., nefiind indeplinite conditiile cerute de art.1020-1021 Cod civil.
Prin incheierea de sedinta din 04.04.2007 pronuntata in dosarul                       nr. 469/321/2007 al Judecatoriei T.N., instanta a dispus rectificarea obiectului actiunii din "uzucapiune" in " stabilirea unui drept de superficie".
Prin sentinta civila nr.928/18 mai 2007 pronuntata in dosarul                           nr. 469/321/2007 al Judecatoriei T.N., a fost admisa actiunea in constatare drept de superficie formulata de reclamanti, stabilindu-se un drept de superficie in favoarea acestora pe terenul paratei in suprafata de 647 m.p. situat in intravilanul comunei A., judetul N., invecinat la N - C.C. si cale de acces, E- M.T., S- drum satesc, V- C.C. si drum acces pe durata existentei constructiei ai carei proprietari sunt reclamantii, parata fiind obligata la 320 lei cheltuieli de judecata fata de reclamanti.
Impotriva sentintei civile mentionate a formulat recurs parata Manastirea A., precizand ca sentinta pronuntata de instanta de fond este lipsita de temei legal si a fost data cu aplicarea gresita a legii.
Prin decizia civila nr.288/AC/02.10.2007 pronuntata de Tribunalul N. in dosarul nr.469/321/2007, in urma recalificarii caii de atac ca fiind apel, a fost admis apelul paratei, fiind desfiintata in totalitate sentinta apelata, cauza fiind trimisa spre rejudecare instantei de fond.
Motivand decizia civila, Tribunalul N. a aratat ca la termenul din 2 aprilie 2007 instanta de fond a recalificat actiunea in stabilire drept de superficie in loc de constatare dobandire drept de superficie prin uzucapiune. Cu toate acestea instanta de fond a constatat ca sunt indeplinite cerintele prevazute de art.1846-1847 si ale 1860 Cod civil, privitoare la posesia utila si a constatat ca reclamantii au dobandit un drept de superficie prin uzucapiune. Fata de aceasta imprejurare instanta de apel a apreciat ca instanta de fond nu a analizat fondul litigiului in raport cu obiectul actiunii care, asa cum s-a stabilit la termenul din 2 aprilie 2007, este stabilire drept de superficie, in temeiul art.492 Cod civil, urmand ca, in rejudecare, sa se verifice indeplinirea conditiilor privind nasterea dreptului de superficie.
Impotriva deciziei civile a formulat recurs parata Manastirea A., criticand-o ca fiind data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii.
Prin decizia civila nr.437/R/19 mai 2008, pronuntata de Curtea de Apel B. in dosarul nr.469/321/2007, a fost respins recursul formulat impotriva deciziei civile nr.288AC/02.10.2007 pronuntata de Tribunalul N. in dosarul                                nr.469/321/2007.
Cauza a fost inregistrata spre rejudecare pe rolul Judecatoriei T.N. sub numarul 469/321/2007.
Prin sentinta civila nr.2177/14 octombrie 2009 pronuntata in dosarul                  nr. 469/321/2007 al Judecatoriei T.N., s-a luat act ca prin Incheierea                        nr.7545/15 septembrie 2009 pronuntata de I.C.C.J. in dosarul nr.2111/1/2009 s-a admis cererea de stramutare a cauzei formulata de Manastirea A. si s-a dispus stramutarea judecarii procesului civil ce formeaza obiectul dosarului nr.469/321/2007 al Judecatoriei T.N. la Judecatoria R.V., dispunandu-se trimiterea dosarului la aceasta instanta.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei R.V. sub numarul nr.11548/288/2009.
Prin cererea inregistrata sub numarul 1663/321/2009 pe rolul Judecatoriei T.N., reclamanta Manastirea A. a solicitat ca, in contradictoriu cu paratii M.F. si M.E. sa se dispuna obligarea acestora sa-si demoleze constructia (casa cu parter si mansarda construita din panouri OSB pe schelet de lemn si acoperita cu tabla Lindab) si sa-si ridice materialele rezultate de pe terenul proprietatea reclamantei pe cheltuiala lor; sa plateasca reclamantei daune interese in suma de 100.000 lei RON pentru prejudiciile si vatamarile provocate prin ocuparea terenului si construirea unei case cu rea credinta, tulburand linistea si activitatea manastirii si obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii s-a aratat ca in baza sentintei civile nr.2478/11.10.2002 a Judecatoriei T.N., irevocabila, Manastirea A. este proprietara terenului in suprafata de 49 ha., ce constituie vatra Manastirii A., teren din care fac parte si suprafetele ocupate abuziv de catre parati de 647 m.p. inscris in CF nr.59/N A., nr.cadastral 78 si de 140 mp inscris in CF nr.60/N A., nr. cadastral 79. Pe aceste suprafete, proprietatea manastirii, paratii, prin abuz , au construit ilegal si cu rea credinta (fara autorizatie de constructie, fara acordul proprietarului si fara avizul Directiei Monumentelor istorice) o casa cu parter si mansarda din panouri OSB pe schelet de lemn si acoperita cu tabla Lindab. In baza sentintei civile nr.9254/15.11.2005 a Judecatoriei B., irevocabila, paratii M.F. si M.E. au fost obligati sa lase reclamantei in deplina proprietate si linistita posesie terenurile de mai sus, ocupate abuziv. Desi cunosteau faptul ca Manastirea A. este proprietara acestor terenuri, paratii au cumparat, pe riscul lor, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub numarul 4364/07.09.2000, o casa situata pe aceste terenuri, care, in plus, era degradata in proportie de 95%, asa cum prevede proiectul de demolare, anexa la contract, parte integranta a acestuia. Paratii au cumparat o casa in vatra Manastirii A., pe riscul lor, pentru a o demola in baza proiectului de demolare, pentru a-si insusi materialele rezultate din demolare si, in ultima instanta, pentru a lasa reclamantei terenul liber din vatra manastirii, vatra ce este protejata prin Legea patrimoniului national si a monumentelor istorice, sit si monument istoric. Ca acesta a fost scopul cumpararii acestei case (demolarea), o demonstreaza si avizul de demolare nr.24 din 13.11.2000, prin care s-a aprobat demolarea casei cumparate eliberat paratului M.F. de catre Comisia judeteana a monumentelor istorice N., imediat dupa cumpararea imobilului.
Prin incheierea din 23.08.2007, pronuntata de Tribunalul N. in dosarul nr.1953/321/2007, s-a dispus accesul paratilor la acest imobil si s-a respins capatul de cerere cu privire la efectuarea lucrarilor de intretinere si renovare la casa. Aceasta dispozitie de a nu de a nu efectua lucrari de intretinere si renovare la casa a fost nesocotita si incalcata de parati, astfel ca acestia au demolat in totalitate casa cumparata si, fara a avea autorizatie de constructie, acordul manastirii si avizul Directiei Monumentelor Istorice, au construit o noua casa pe terenul proprietatea reclamantei, pe fundatii de beton, avand parter si mansarda, acoperita cu tabla Lindab, avand pereti din panouri OSB pe schelet de lemn. Constructia casei a inceput la sfarsitul lunii septembrie 2007, cu rea credinta, fara a avea documentele legale. Reaua credinta este de notorietate publica, intrucat constructia acestei case a facut obiectul mediatizarii excesive in mass-media. Prin sentinta civila nr.2082/08.11.2007 a Judecatoriei T.N., pronuntata in dosarul nr.3239/321/2007, pe cale de ordonanta presedintiala s-a dispus sistarea lucrarilor incepute de parati pe terenul proprietatea Manastirii, sentinta fiind pusa in executare prin executor judecatoresc, conform procesului verbal de executare din 13.11.2007. Paratii nu au respectat niciodata hotararea instantei. Dupa ce constructia casei incepuse, Primaria comunei A., prin abuz, fara acordul proprietarului terenului si avizul Directiei Monumentelor Istorice, le-a eliberat paratilor autorizatie pentru consolidarea si renovarea casei vechi si nu pentru construirea casei noi. Prin sentinta civila nr.133/CA/14.05.2008, irevocabila, a fost anulata autorizatia primariei din 13.11.2007 .
Prin cererea inregistrata la fila 80 a dosarului nr.1663/321/2009 al Judecatoriei T.N., reclamanta a completat temeiurile de drept pe care isi sustine actiunea principala in aceasta cauza, invocand dispozitiile art.1076-1077 Cod civil si dispozitiile Legii nr.50/1991.
Prin sentinta civila nr.1046/21.04.2010 pronuntata de Judecatoria T.N. in dosarul nr.1663/321/2009, irevocabila, s-a admis exceptia de conexitate formulata de parati si s-a dispus trimiterea dosarului nr.1663/321/2009 Judecatoriei R.V. in vederea conexarii la dosarul civil nr.11548/288/2009 .
In cauza astfel formata, instanta a incuviintat si a administrat proba cu inscrisuri si expertiza tehnica specialitatea constructii.
Judecatoria R.V., prin sentinta civila nr.10749/18.11.2010, a respins exceptia autoritatii lucrului judecat invocata de reclamantii-parati M.F. si M.E., a respins actiunea formulata de acestia, a luat act ca parata-reclamanta Manastirea A. a renuntat la judecata cererii de la fila 165 dosar, a admis in parte cererea reclamantei Manastirea A. in contradictoriu cu paratii M.F. si M.E., de la fila 7 formulata in dosarul nr.1663/321/2009 al Judecatoriei T.N., completata prin cererea fila 80 acelasi dosar si a obligat pe acestia din urma sa demoleze constructia casa cu parter si mansarda construita din panouri OSB pe schelet de lemn si acoperita cu tabla Lindab si sa-si ridice materialele rezultate de pe terenul proprietatea paratei-reclamante Manastirea A., pe cheltuiala lor, iar in caz de refuz, a fost autorizata parata-reclamanta sa demoleze constructia pe cheltuiala reclamantilor- parati.
Totodata, reclamantii-parati M.F. si M.E. au fost obligati, in solidar, sa plateasca paratei-reclamante Manastirea A. suma de 845 lei, daune interese si suma de 7018 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, judecatoria a retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.9254/15.11.2005, pronuntata de Judecatoria B. in dosarul nr.8569/2004 (fila 88 dosar), a fost admisa in parte actiunea reclamantei Manastirea A., fiind obligati paratii M.F. si M.E. sa lase reclamantei in deplina proprietate si linistita posesie terenul in suprafata de 140 mp inscris in CF60/N/Agapia sub nr. cadastral 79, precum si terenul in suprafata de 647 mp inscris in CF 59/N/ A., sub numar cadastral 78, ambele terenuri fiind identificate in raportul de expertiza topografica nr.459/2005, intocmit de expert P.R., raport ce face parte integranta din hotarare, depus la filele 197-223 dosar. Totodata a fost respinsa ca neintemeiata cererea conexa cu caracter reconventional formulata de paratii-reclamanti M.F. si M.E., avand ca obiect constatare dobandire drept de proprietate prin uzucapiune.
Prin sentinta amintita (irevocabila prin respingerea recursurilor formulate de S.C. B. S.A. si M.F. si M.E., conform deciziei civile                    nr.417/R/29.06.2006 a Tribunalului B.) s-au comparat titlurile de proprietate detinute de parti: Manastirea A. si, respectiv, M.F. si M.E., dandu-se eficienta titlului reclamantei Manastirea A. Astfel, s-a retinut ca reclamanta Manastirea A. a primit in anul 1942 la infiintarea acesteia, cu titlu de danie ctitorie de la Hatmanul G., fratele domnitorului Moldovei, V.L., o suprafata de 49 ha. teren ce a constituit Vatra Manastirii A. Aceasta imprejurare rezulta si din procesul verbal din data de 24.091940 intocmit de Primaria comunei F., N., care inventariaza averea bisericeasca ce "poarta asupra 49 ha. teren Vatra Manastirii A., proprietatea acesteia, pe care se afla zidita Biserica, incinta Manastirii, cimitirul si casele de locuinta ale calugaritelor din sobor, fiind dobandite prin donatie-ctitorie de la infiintarea manastirii". Sub aspectul dreptului de proprietate s-a retinut si sentinta civila nr.2478/11.10.2002, pronuntata de Judecatoria Targu N. in dosarul nr.3256/2002, prin care s-a constatat existenta dreptului de proprietate al Manastirii A. asupra terenului in suprafata de 49 ha. situat in comuna A., invecinata la nord, sud, est si vest cu padurea statului, administrata de Ocolul Silvic V., terenul reprezentand, conform dispozitivului hotararii, Vatra Manastirii A. si cuprinzand incinta propriu-zisa, terenul inconjurator cu casele maicilor si zona de protectie, sentinta avand caracter declarativ de drepturi, specificandu-se expres ca "hotararea judecatoreasca urmeaza sa tina loc de titlu de proprietate pentru teren". S-a retinut, de asemenea, caracterul abuziv si unilateral al ocuparii initiale a terenului de catre L.P., acesta ocupand terenul inca din 1953 fara acceptul Manastirii, pe care nu l-a obtinut niciodata. Dupa decesul acestuia, terenul a fost instrainat prin acte succesive de vanzare-cumparare, ultimii dobanditori, paratii M.F. si M.E. dobandindu-l conform contractului de vanzare-cumparare autentificat sub numarul 4364/07.09.2000, obiectul instrainarii constituindu-l o locuinta pe fundatii din piatra, construita din lemn, impreuna cu terenul de 647 mp si 140 mp, suprafata totala de 787 mp. Analizand titlurile succesive ale autorilor paratilor M.F. si M.E., instanta a constatat ca primul titlu nu consta intr-un act juridic translativ de proprietate, apt sa stea la baza unor transmisiuni succesive legale pana la patrimoniul paratilor, primul transmitator din sirul de transmisiuni succesive nefiind titularul unui drept de proprietate asupra imobilului dobandit prin act juridic apt sa-i confere acest drept. Fata de aceste imprejurari, instanta a constatat ca titlul reclamantei Manastirea A. este preferabil celui opus de paratii M.F. si M.E., provenind de la adevaratul proprietar al imobilului, fiind evident anterior, in conditiile in care cel de-al doilea provine de la un neproprietar. De asemenea, s-a dat eficienta titlului reclamantei, fiind considerat preferabil celui al paratilor si in urma analizarii prescriptiei achizitive (ca urmare a jonctiunii posesiilor) invocata de acestia din urma. Astfel, instanta a constatat ca posesia exercitata de fiecare dintre autorii paratilor a fost viciata din diferite motive. Unul dintre posesorii anteriori                  ( P.A.), dupa anul 1991 a cerut, alaturi de Manastirea A., anularea in instanta a contractului de vanzare incheiat intre R.A. si C.M., avand convingerea ca imobilul a apartinut manastirii.
In concluzie: reclamanta Manastirea A. este proprietara terenului in suprafata de 140 mp inscris in CF60/N/A. sub nr. cadastral 79, precum si a terenului in suprafata de 647 mp inscris in CF 59/N/A., sub numar cadastral 78, paratii M.F. si M.E. fiind proprietarii imobilului o locuinta pe fundatie din piatra, construita din lemn, sarpanta din lemn, invelitoare tabla, compusa din sase camere, doua holuri si o veranda, in suprafata construita de 240 mp, o magazie fara fundatie construita din lemn, acoperita cu tabla, in suprafata de 27 mp, o magazie fara fundatie construita din lemn, acoperita cu tabla in suprafata construita de 109 mp, aflate pe acest teren, constructiile prezentand un grad de uzura de 95% , asa cum rezulta si din proiectul de demolare depus ca anexa la contractul de vanzare-cumparare. Prin proiectul de demolare intocmit de AF Axa Proiect - Arh. C.N. s-a stabilit ca "structura constructiva a locuintei este realizata din pereti de lemn, fara fundatie locuinta avand "un grad de degradare de 95% , constand in autodemolari de pereti, tamplarie, plansee, prezentand un grad de periculozitate, impunandu-se demolarea ei". Fata de aceste concluzii si vazand plansele foto depuse in cauza, planse provenind de la partile in cauza si din dosarul penal nr.30/P/2009 (acestea din urma efectuate in urma perchezitiei imobiliare autorizata de instanta, aflate in dosarul nr.1663/321/2009 al Judecatoriei T.N.), instanta a apreciat ca imobilele constructii cumparate de parati reprezinta cel mult material lemnos pentru foc.
Reclamantii M.F. si M.E. au solicitat instantei obligarea Comunei A. - prin primar sa elibereze autorizatia de construire necesara renovarii constructiei proprietatea lor, precum si obligarea Manastirii A. sa-si dea acordul pentru emiterea autorizatiei de construire.
Cererea reclamantilor a fost respinsa irevocabil (conform deciziei nr.565/2007 a Curtii de Apel B.) prin sentinta civila nr.33/CA/23.02.2007 a Tribunalului N., instanta retinand ca, potrivit dispozitiilor art.7 alin.1 lit.b din Legea nr.50/1991, republicata, pentru eliberarea autorizatiei de construire legiuitorul a solicitat sa se faca dovada titlului asupra terenului. Prin sentinta civila nr.9254/15.11.2005 a Judecatoriei B., ramasa definitiva si irevocabila conform deciziei nr.417/R/29.06.2006 a Tribunalului B. s-a stabilit calitatea de proprietar a Manastirii A. pe suprafetele de 140 mp si 647 mp teren intabulat in Cartea Funciara. Terenul in cauza - pe care se afla constructia pentru care se solicita autorizatia de construire - se afla in vatra Manastirii A., zona considerata monument istoric. Instanta a retinut ca, datorita gradului ridicat de uzura al constructiei - in procent de 95% - reclamantul M.F. a obtinut avizul favorabil dat de catre Comisia Judeteana a Monumentelor Istorice N. pentru proiect de demolare a casei. S-a retinut astfel, ca Manastirea A., in calitate de proprietar al terenului pe care se afla constructia a carei renovare sta in intentia reclamantilor, are un drept de dispozitie si administrare asupra terenului, conferit de dispozitiile art.490-494 Cod civil, astfel ca nu poate fi obligata sa isi dea acordul pentru emiterea autorizatiei de renovare contrar vointei sale, cu atat mai mult cu cat, asa cum rezulta din memoriul justificativ la proiectul de demolare, intentia reala a reclamantilor era amplasarea unei noi locuinte.
Reclamantii au cumparat un imobil-constructie degradat in proportie de 95% , asumandu-si riscul de a nu putea folosi acel imobil.
De asemenea, reclamantii au solicitat, pe cale de ordonanta presedintiala, respinsa conform sentintei civile nr.1207/05.07.200 a Judecatoriei T.N., irevocabila, obligarea Manastirii A. sa le permita accesul la imobilul constructie in vederea intretinerii si accesul in jurul cladirii la o distanta de 1,5 m. de zid.
La randul sau, Manastirea A. a obtinut, pe calea ordonantei presedintiale, conform sentintei nr.2082/08.11.2007 a Judecatoriei T.N., sistarea lucrarilor de constructii la imobilul casa de locuit situata in intravilan A., judetul N., amplasata pe terenul in suprafata de 647 mp proprietatea Manastirii A.
Prin sentinta civila nr.133/CA/14.05.2008 a Tribunalului N., la cererea Manastirii A. s-a constatat nulitatea autorizatiei de construire nr.31 din 15.10.2007 emisa de Primarul comunei A., retinandu-se ca a fost emisa fara a respecta hotararile judecatoresti ramase definitive si irevocabile in ceea ce priveste proprietarul terenului, cat si zona in care este amplasata constructia, dar si cu incalcarea prevederilor si a normelor legale in materie, respectiv fara obtinerea acordului proprietarului terenului si fara avizul Comisiei nationale a monumentelor istorice.
Prin cererea principala ce face obiectul cauzei de fata, reclamantii M.F. si M.E. solicita sa se constate, dobandit prin uzucapiune prin jonctiunea posesiilor autorilor juridici ai reclamantilor, dreptul de superficie asupra terenului in suprafata de 800 mp situat in comuna A., inscris in CF nr.59/N A., nr. cadastral 78 si CF nr.60/N A., nr. cadastral 79; sa se constate ca pe acest teren s-a edificat inainte de anul 1908 o constructie, care a fost refacuta in anul 1925; sa se dispuna efectuarea cuvenitelor mentiuni in cartea funciara .
Prin incheierea de sedinta din 04.04.2007, pronuntata in dosarul                        nr.469/321/2007 al Judecatoriei Targu N., instanta a dispus rectificarea obiectului actiunii din "uzucapiune" in " stabilirea unui drept de superficie".
Dreptul de superficie este definit in literatura de specialitate, ca fiind un drept real care consta in dreptul de proprietate pe care il are o persoana denumita superficiar asupra constructiilor, plantatiilor sau altor lucrari care se afla pe terenul apartinand altuia, teren cu privire la care superficiarul capata un drept de folosinta. Fiind un drept real, acesta nu se stinge prin neuz, este aparent si continuu, conferind titularului sau atributele de posesie, folosinta si dispozitie. Superficiarul are un drept material de dispozitie asupra terenului care consta in posibilitatea de a dispune de substanta terenului numai in vederea folosirii constructiei. Ca atare, dreptul de superficie se refera la folosinta terenului pe care se afla constructia, avand aceeasi durata ca si existenta constructiei. In cazul in care constructia este demolata, iar demolarea a fost dispusa legal, dreptul de superficie invocat nu mai subzista. Demolarea constructiei s-a facut la initiativa proprietarului ei, reclamantii M.F. si M.E., in urma obtinerii autorizatiei de demolare. Obtinerea autorizatiei de construire, in vederea renovarii, anulata de altfel de instanta de judecata, a fost obtinuta cu scopul vadit de a ridica o noua constructie, de data aceasta fara acordul proprietarului terenului si cu intentia "conservarii" dreptului de superficie al terenului, eventual, chiar cu intentia dobandirii dreptului de proprietate asupra terenului .
Prin urmare, existenta dreptului de superficie incetand odata cu existenta constructiei, un nou drept de superficie nu poate lua nastere decat cu acordul proprietarului terenului, acord ce lipseste in situatia de fata, ori in baza legii, ceea ce nu este cazul in speta.
A fost respinsa, astfel, actiunea formulata de reclamantii M.F. si M.E., avand ca obiect constatarea ca fiind dobandit prin uzucapiune prin jonctiunea posesiilor autorilor juridici ai reclamantilor, dreptul de superficie asupra terenului in suprafata de 800 mp situat in comuna A., inscris in CF nr.59/N A., nr. cadastral 78 si CF nr.60/N A., nr. cadastral 79, ori stabilirea unui drept de superficie, constatarea ca pe acest teren s-a edificat inainte de anul 1908 o constructie, care a fost refacuta in anul 1925 si sa se dispuna efectuarea cuvenitelor mentiuni in cartea funciara .
Desi anulata autorizatia de construire, dar si dispusa sistarea lucrarilor de construire, reclamantii-parati M.F. si M.E. au ridicat constructia casa cu parter si mansarda construita din panouri OSB pe schelet de lemn si acoperita cu tabla Lindab fara acordul paratei-reclamante Manastirea A.
Din cuprinsul art.494 din Codul civil rezulta ca, in cazul constructorului de rea-credinta, proprietarul terenului are dreptul sa opteze pentru obligarea constructorului sa-si ridice, pe cheltuiala sa, lucrarile, ceea ce inseamna ca nu se pune problema despagubirilor, sau sa pastreze lucrarile, situatie in care este recunoscut dreptul constructorului la despagubiri.
Dimpotriva, art.494 Cod civil nu se aplica celui care a construit fara a avea puterea materiala asupra terenului, nefiind posesor, ori chiar detentor.
Constatand calitatea de constructor de rea-credinta a reclamantilor Marin F. si M.E., intrucat acestia, neavand calitate de detentor precar, urmare a sentintei civile nr.9254/15.11.2005, pronuntata de Judecatoria B. in dosarul                  nr.8569/2004, prin care au fost obligati paratii Marin F. si M.E. sa lase reclamantei Manastirea A. in deplina proprietate si linistita posesie terenul in suprafata de 140 mp inscris in CF60/N/A. sub nr. cadastral 79, precum si terenul in suprafata de 647 mp inscris in CF 59/N/A., sub numar cadastral 78, nu puteau construi pe terenul asupra caruia nu detineau un drept de proprietate, stiut fiind ca buna-credinta este data de convingerea constructorului ca edifica pe terenul proprietatea sa.
Reaua credinta a constructorilor rezulta si din faptul ca au inceput constructia cladirii in baza unei autorizatii de demolare a constructiei degradata in proportie de 95% si a unei autorizatii de renovare anulata de instanta, dupa ce, comparandu-se titlurile de proprietate, s-a constatat irevocabil de instanta judecatoreasca dreptul de proprietate al Manastirii A. asupra terenului pe care se ridica noua constructie.
Din cuprinsul normei legale mentionate (art.494 din Codul civil) rezulta ca, in cazul constructorului de rea-credinta, proprietarul terenului are dreptul sa opteze pentru obligarea constructorului sa-si ridice, pe cheltuiala sa, lucrarile facute, ceea ce inseamna ca intr-o asemenea ipoteza nu se pune problema despagubirii constructorului, sau pentru pastrarea lucrarilor, situatie in care se naste dreptul constructorului la despagubiri.
Cum reclamantii sunt constructori de rea-credinta, optiunea paratei privind obligarea acestora la demolarea constructiilor edificate pe terenul sau se circumscrie dispozitiilor art.494 din Codul civil, astfel ca instanta a admis cererea de la fila 7 formulata in dosarul nr.1663/321/2009 al Judecatoriei T.N., completata prin cererea fila 80 acelasi dosar, privind obligarea reclamantilor la demolarea constructiilor ridicate pe terenul, luandu-se act ca parata-reclamanta Manastirea A. a renuntat la judecata cererii fila 165 dosar. Au fost obligati reclamantii-parati M.F. si M.E. sa demoleze constructia casa cu parter si mansarda construita din panouri OSB pe schelet de lemn si acoperita cu tabla Lindab si sa-si ridice materialele rezultate de pe terenul proprietatea paratei-reclamante Manastirea A., pe cheltuiala lor, iar in caz de refuz a fost autorizata parata-reclamanta Manastirea A. sa demoleze constructia pe cheltuiala reclamantilor-parati M.F. si M.E.
A fost respinsa exceptia autoritatii lucrului judecat invocata de reclamantii-parati M.F. si M.E., instanta apreciind ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art.1201 Cod civil.
Potrivit art.1201 Cod civil, este lucru judecat atunci cand a doua cerere judecatoreasca are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facute de ele in contra lor, in aceeasi calitate.
Astfel, prin cererea ce a format obiectul cauzei nr.1326/2003 aflata pe rolul Judecatoriei T.N., Manastirea A. a solicitat demolarea constructiei avand un grad de degradare de 95%, iar prin cererea de fata se solicita demolarea noii constructii ridicata de reclamantii-parati M.F. si M.E. Temeiul primei cereri il constituia dreptul de proprietate al Manastirii A. asupra terenului, iar cel al actiunii de fata este reaua credinta a constructorilor.
Prin atitudinea lor de a construi pe terenul paratei-reclamante Manastirea A., stiind ca aceasta nu isi da acordul la ridicarea constructiei, reclamantii-parati Marin F. si M.E. i-au creat acesteia un prejudiciu constand in lipsa de folosinta asupra terenului, lipsa de folosinta evaluata de expert la suma de 845 lei pe ultimii trei ani. Cum parata-reclamanta Manastirea A. nu a dovedit ca avea in intentie construirea unei pensiuni sau alta constructie cu regim hotelier (de ex. prin demersurile pe care ar fi trebuit sa le intreprinda pentru obtinerea unei autorizatii de construire), pentru a-i putea fi acordate despagubiri constand in prejudiciul suportat ca urmare a neinchirierii unor astfel de spatii, instanta nu a putut acorda despagubiri pentru un prejudiciu presupus. Ca urmare, raportat la dispozitiile art.480 Cod civil si art.998 Cod civil, reclamantii-parati M.F. si M.E. au fost obligati in solidar sa-i plateasca paratei-reclamante Manastirea A. 845 lei, daune interese, iar in baza art.274 Cod procedura civila, cheltuieli de judecata in suma de 7018 lei.
Impotriva acestei sentinte au formulat apel reclamantii-parati M.F. si M.E. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie aratand urmatoarele:
1. Prin sentinta civila cu numarul 10749 data de instanta sus-mentionata, instanta de judecata dispune demolarea constructiei, constatand calitatea de constructor de rea-credinta a reclamantilor, motivat de faptul ca aceasta constructie a inceput in baza unei autorizatii de demolare, fapt neadevarat din doua motive:
- autorizatia de demolare a fost emisa dupa cum se specifica si in motivare, in anul 2000 si are termen de valabilitate doar un an, deci aceasta era nula de drept in momentul inceperii lucrarilor, prin depasirea termenului de executie.
- toate lucrarile de consolidare si renovare efectuate au fost efectuate in baza autorizatiei de constructie nr.31 din 15.10.2007, emisa pentru evitarea unor accidente grave in regim de urgenta de catre Primaria comunei A. in urma recomandarilor Inspectoratului de Stat in Constructii a judetului N., prin procesul-verbal de control din 12.10.2007, efectuat in urma reclamatiilor facute de Manastirea A., lucru confirmat si de expert, prin continutul expertizei prin care spune clar ca, constructia este in perimetrul vechiului amplasament (s-au gasit elemente din vechea constructie), ori consolidare inseamna inlocuirea si imbunatatirea elementelor degradate cu altele noi, repararea celor vechi, ocazie cu care se executa si lucrari de daramare.
- prin procesul verbal de inspectie - partial, incheiat de Inspectoratul in constructii al judetului N. la primul punct, se observa ca este foarte clar specificat ca "in suprafata de 49 ha obtinuta prin revendicare de catre Manastirea A. un numar de 69 de parcele de teren proprietatea localnicilor, pe care au fost construite un numar total de 51 de cladiri" in anii precedenti. La punctul doi din acelasi act se specifica clar ca la locuinta familiei M.F. s-au efectuat lucrari de consolidare, lucrari ce au fost oprite prin diferite sentinte civile judecatoresti, iar punctul 3 vine si intareste faptul ca au fost executate lucrari de consolidare si nu de constructii : "nu erau executate lucrari de constructii in baza autorizatiei de constructie 31/15.10.2007, drept pentru care s-au luat unele masuri, inclusiv cea de retragere a autorizatiei de constructie. Asadar, toate lucrarile, asa cum reiese clar si din avizele de lucrari si din facturile depuse ca probe la dosar, dar care nu au fost luate in considerare, toate lucrarile au fost executate in perioada in care autorizatia de constructie cu nr. 31 emisa la data de 15.10.2007 era valabila, bineinteles ca modul de percepere si interpretare a acestor documente de catre cele doua parti este total diferit.
Reprezentantii Manastirii A. sustin ca scopul cumpararii acelei case a fost demolarea, motivat de faptul ca s-au obtinut avize in acest sens, lucru cu totul nereal, scopul cumpararii acestui imobil a fost ca proprietarul sa poata folosi si dispune de imobilul cumparat compus din constructie plus teren proprietatea sa, in bune conditii ca orice cetatean de buna credinta, ori Manastirea A. la momentul cumpararii acelui imobil nu era proprietarul terenului, acest lucru intamplandu-se ulterior printr-o hotarare judecatoreasca, "actiune in constatare" de fapt un aranjament grosolan intre Primaria A. si Manastirea A. prin care au fost deposedati de proprietate un numar de 69 de cetateni prin incalcarea art. 44 din Constitutia Romaniei care prevede: "nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire", ori familia M. a fost deposedata de proprietatea sa, cu referire la terenul in suprafata de 800 m.p. fara nicio despagubire.
Considera apelantii-reclamanti, ca in momentul in care Primaria A. a devenit parte in procesul ce viza actiunea in constatare avea obligatia de a anunta proprietarii imobilelor ce se aflau pe acel teren, de pericolul fara precedent de a fi ramas fara agoniseala de o viata, astfel furandu-li-se dreptul elementar la aparare, sau mai tarziu dupa primirea Hotararii prin care Manastirea A. a obtinut proprietatea celor 49 ha., avea obligatia de a instiinta proprietarii acestor terenuri pentru a-si putea apara drepturile prin atacarea sentintei respective, ori nici macar ei nu au declarat recurs, fapt ce dovedeste cardasia celor doua parti.
Daca obtinerea titlului de proprietate pe suprafata de teren de 49 de ha. ar fi fost legala, considera ca nu era necesara o actiune in constatare, pe baza actelor doveditoare in virtutea legilor de retrocedare Prefectura judetului N., Consiliul Judetean ar fi eliberat titlu de proprietate fara a prejudicia gospodarii comunei A., care ulterior sau constituit intr-o asociatie si care au facut plangere penala reprezentantilor primariei pentru abuzul grosolan de putere, plangere ce se afla in curs de cercetare pe rolul Parchetului de pe langa Judecatoria T.N.
Prin sentinta civila nr.9254/15.11.2005, Judecatoria B. obliga pe M.F. si M.E. sa lase Manastirii A. in deplina proprietate posesia terenului in suprafata de 807 m.p. fara a face vreo referire la anularea actului de vanzare-cumparare, acest act este valabil si in prezent, nici o instanta nu l-a anulat si nu poate fi anulat, incheierea acestuia facandu-se in baza unor acte legale, deci exista dreptul de proprietate.
Tot astfel, sustin apelantii, prin Decizia 376 emisa de Curtea de Apel B. la data de 23.04.2008, moment la care lucrarile de consolidare se gaseau in stadiul actual, instanta a retinut ca "toate aceste elemente analizate de instantele anterioare nu au legatura cu cauza, intrucat asa cum s-a aratat mai sus, ne aflam in fata unei situatii clare de superficie si nu de accesiune", ori exact aceasta interpretare a fost data si de catre Judecatoria R.V., care nu a tinut seama de faptul ca momentan se suprapun doua titluri de proprietate, pe acelasi teren.
In acest sens, arata apelantii, rezolutia data de Parchetul de pe langa Judecatoria T.N., ramasa definitiva prin necontestare, constata ca demersurile si aprobarile obtinute de cei doi soti sunt legale. Mai mult, exista sentinta civila nr.2495 din 10.11.2009, definitiva si irevocabila, prin care Judecatoria T.N. recunoaste legalitatea lucrarilor efectuate si dreptul de proprietate asupra acestora, receptia lucrarilor efectuandu-se inainte de pronuntarea Tribunalului N. asupra desfiintarii autorizatiei de constructie.
2.   In momentul in care B.P., pentru recuperarea prejudiciului a scos la vanzare prin licitatie publica ipoteca cu care a fost garantat un credit a fost facut un anunt public asa cum cere legea, apelantii arata ca Manastirea A. nu a intervenit in acel moment, pentru ca stia ca are de luptat cu un colos financiar, ca acesta are la baza acte legale si nu are sanse, ori luand pe rand fiecare gospodarie in parte si cu complicitatea unor institutii care sunt menite tocmai pentru a apara drepturile cetateanului este mai usor. Suprafata de teren de 49 de ha. nu a fost nationalizata, Manastirea N. a fost deposedata de aceasta suprafata prin decretul de secularizare emis de domnitorul A.I.C. in anul 1863, drept pentru care aceasta nu avut cum sa ceara reconstituirea dreptului de proprietate. In acest sens exista procese-verbale prin care a fost inventariata proprietatea statului in anul 1940, deci ei nu au fost expropriati prin abuz de catre statul comunist.
In dovedirea motivelor de apel, apelantii au depus la dosar inscrisuri: procesul-verbal de control incheiat de Inspectoratul Judetean in Constructii N., la data de 12.10.2007 prin care se dispune emiterea unei autorizatii in regim de urgenta; procesul-verbal de inspectie - partial, incheiat de acelasi organ la data de 28.11.2010 in care din continutul punctului doi rezulta ca au fost executate lucrari de consolidare si nu de constructie; xerocopie dupa autorizatia de constructie nr. 31 din 15.10.2010; xerocopie dupa Sentinta civila 2495 emisa de Judecatoria T.N., xerocopie dupa anuntul de licitatie dat de B.P.; xerocopie dupa doua procese-verbale de inventariere a patrimoniului ce apartinea statului in anul 1940; xerocopie dupa ordonanta de scoatere de sub urmarire penala a lui M.F. si altii; xerocopie dupa Decizia civila 376 emisa de Curtea de Apel B.
Prin intampinarea depusa la dosar la data de 31 martie 2011, intimata-parata Manastirea A. a solicitat respingerea apelului promovat, apreciind ca motivele invocate nu au suport probator pe motiv ca interpretarile facute de apelanti atat a inscrisurilor cat si a legislatiei in vigoare la momentul judecarii cauzei, sunt complet eronate si impotriva dispozitiilor in vigoare, atat sub aspectul capatului de cerere al crearii unui drept de superficie cat si a constructiei ridicate fara autorizatie, dar in mod special fara acordul proprietarului terenului, respectiv a Manastirii A.
In intampinare, Manastirea A. a inteles sa raspunda motivelor de apel in ordinea in care sentinta civila nr.10749/18.11.2010 este criticata de apelanti. Cu privire la modul de solutionare a capatului de cerere privind demolarea constructiei ridicata de sotii M., cu incalcarea tuturor prevederilor legale in vigoare pe teritoriul Romaniei, dar in special a Legii 50/1991, privind obligatiile celui ce ridica o constructie; calitatea de proprietar a constructorului pe teren, eliberarea certificatului de urbanism, a autorizatiei de constructie si tot ceea ce implica ridicarea unei constructii pentru ca aceasta sa ramana in picioare si sa nu existe nici o posibilitate de a cere si obtine demolarea acesteia.
Demolarea constructiei, respectiv a casei cu parter si mansarda, construita cu panouri OSB, pe schelet de lemn si acoperita cu tabla Lindab, ce s-a dispus prin dispozitivul sentintei civile nr.10749 din 18.11.2010, este de fapt o noua constructie, ridicata de apelantii M., prin demolarea totala a celei vechi, sau mai bine spus a ceea ce a ramas din cea veche, constructie ridicata pe terenul proprietatea exclusiva a intimatei Manastirea A., asa cum rezulta din sentinta civila nr.9254/15.11.2005 a Judecatoriei B., ramasa definitiva prin decizia civila nr.417/R/2006 pronuntata de Tribunalul B. Noua constructie a fost ridicata fara acordul Manastirii A., dovada fiind nulitatea autorizatiei de constructie cu nr.31/15.10.2007 emisa de Primaria comunei A., cu incalcarea Legii nr.50/1990, adica fara acordul proprietarului terenului, respectiv a Manastirii A.
Invocarea in motivele de apel a acestei autorizatiei nu poate duce la admiterea apelului, pentru ca apelantii se prevaleaza de un act declarat nul, prin sentinta civila nr.133/CA/14.05.2008 pronuntata de Tribunalul N., Sectia Comerciala si Contencios Administrativ in dosar 4976/103/2007, ramasa definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. 352/08.04.2009 a Curtii de Apel B.
Din dispozitivul acestei sentinte civile rezulta ca instanta "constata nulitatea autorizatiei de constructie nr.31 din 15.10.2007 emisa de Primarul comunei A.". Insasi constatarea nulitatii acestei autorizatii are semnificatia, din punct de vedere juridic, ca aceasta autorizatie nu a existat niciodata, iar pretentia ca ea a fost eliberata in regim de urgenta pentru a consolida constructia cumparata conform actului de vanzare-cumparare incheiat in anul 2000, nu poate fi retinuta. Impotriva apelantilor, legat de ridicarea unei constructii in forta, plecand de la principiul ca daca apuca sa ocupe terenul cu aceasta constructie va ramane si pe teren, instantele de judecata au pronuntat sentinte de sistare a constructiei, au pronuntat sentinte care limiteaza accesul la constructie, sentinte care interzic sa se construiasca sau sa se faca orice lucrare de constructie. In acest sens, intimata a invocat sentinta civila nr.2082/08.11.2007 a Judecatoriei T.N., de sistare a lucrarilor de constructie, ramasa definitiva prin respingerea recursului si care a fost pusa in executare silita conform procesului-verbal de executare din 13.11.2007. Dar apelantii nu au respectat aceasta sentinta judecatoreasca si au continuat sa lucreze la casa, in momentul de fata pozand in fata tuturor ca niste victime.
In ciuda faptului ca apelantii motiveaza ca autorizatia de constructie a fost eliberata pentru consolidarea constructiei vechi, in realitate s-a ridicat o constructie cu totul noua, diferita de cea veche, atat in ce priveste compunerea casei, pozitionarea ei pe alt amplasament decat cea veche. Apelantii se mai apara in motivarea ridicarii noii constructii, desi, fara nici un suport probator sustin ca este vorba despre o consolidare, ca i s-au facut recomandari din partea Inspectoratului de Stat in Constructii al judetului N., potrivit procesului-verbal de control din 12.10.2007. Apelantii uita sa invedereze in motivele lor de apel, ca acest proces-verbal a fost infirmat si ca ulterioarele inspectii facute au constatat modul abuziv de eliberare a acestui proces verbal de inspectie, au recomandat sistarea constructiei si au facut cunoscut primarului comunei A. sa-si retraga autorizatia, sa o anuleze pentru ca a fost eliberata cu incalcarea dispozitiilor Legii nr.50/1990. In opisul cu inscrisuri in dosarul instantei de fond de la R.V. s-au depus toate aceste procese verbale ulterioare celui din 12.10.2007, care contrazic intrutotul continutul celui invocat, astfel ca instanta de judecata a apreciat just nelegalitatea acestui proces-verbal, a dat eficienta juridica sentintelor judecatoresti amintite si care fac dovada luptei dusa impotriva acestui constructor de rea credinta.
In aprecierea capatului de cerere privind demolarea constructiei ilegal ridicata, instanta de judecata a avut in vedere si continutul actului de vanzare-cumparare, incheiat in septembrie 2000, in care se face mentiunea expresa ca imobilul cu destinatie casa de locuit este degradat in proportie de 95%, iar la 13 septembrie 2000, cei doi apelanti obtin si un aviz special de demolare dat de Comisia Judeteana a Monumentelor Istorice N. Acest aviz este absolut necesar pentru ca terenul pe care se afla casa in litigiu este in Vatra Manastirii A., zona considerata monument istoric.
Intimata a sustinut ca terenul in suprafata de 640 mp.+ 147 mp. pe care se afla constructia degradata in proportie de 95 % a fost dintotdeauna proprietatea Manastirii A., adica de la infiintarea ei, terenul fiind dobandit prin actul de donatie a hatmanulului G., fratele domnitorului V.L., in anul 1642.
Sentinta civila nr.9254/15.03.2005 a Judecatoriei B. s-a obtinut prin comparare de titluri, terenul nu fost castigat in baza hotararii judecatoresti ce a avut ca obiect constatare drept de proprietate, ci analizand acte de proprietate, ale ambelor parti, stabilind care dintre aceste acte este mai consolidat, cum s-a transmis proprietatea in timp, cine a stapanit si folosit acest teren si s-a comportat ca un adevarat proprietar.
De altfel, sentinta civila de revendicare ce recunoaste Manastirii A. proprietatea absoluta asupra celor doua suprafete de teren, fiind definitiva si irevocabila nu se mai poate discuta, ea are putere de lege si trebuie respectata. Invocarea de apelanti a sentintei civile nr.2495/10.11.2009, pronuntata de Judecatoria T.N., prin care se constata calitatea de proprietari ai acestora pe lucrarile de constructie efectuate, nu este o sentinta de natura sa demonstreze ca apelantii sunt constructorii de buna-credinta. Mai intai de toate sentinta nu s-a pronuntat in contradictoriu cu Manastirea A., proprietara de drept a terenului.
In al doilea rand, o hotararea judecatoreasca poate constata calitatea de proprietar pe o casa sau pe un teren, deci ce are in vedere o actiune in constatare formulata in temeiul dispozitiilor art.111 Cod procedura civila, nu poate constata un drept de proprietate pe lucrari de constructie, dar mai ales legalitatea unor lucrari de constructie executate pe alt teren si fara autorizatie de constructie. Pe buna dreptate instanta de fond nu a tinut seama de o asemenea sentinta judecatoreasca pentru ca ea nu poate produce efecte juridice fata de Manastirea A., nefiind pronuntata in contradictoriu cu acesta.
In concluzie, sentinta civila pronuntata de Judecatoria R.V. este legala si temeinica si nu exista niciun motiv de anulare a sentintei nr. 0749/18.11.2010. Instanta de fond admitand capatul de cerere privind demolarea constructiei noi ridicate de sotii M., in mod firesc a respins cererea de crearea unui drept de superficie pentru aceasta constructie, solutionand acest capat de cerere avand in vedere atat practica juridica creata in aceasta materie, cat si doctrina, dar mai ales practica CEDO. In acest sens s-a invocat solutia data de C.E.D.O., B. si P. contra Romaniei si din care reiese ca dreptul de superficie rezulta numai din lege, din prescriptia achizitiva, din legat sau din acordul partilor.
T.V., prin decizia civila nr.244/A/29.11.2011, a admis apelul si a schimbat in parte sentinta civila nr.10749/18.11.2010, pronuntata de Judecatoria R.V. in dosarul nr. 11548/288/2009, in sensul admiterii actiunii formulate de reclamantii M.F. si M.E., in contradictoriu cu parata Manastirea A., stabilindu-se in favoarea acestora un drept de superficie asupra terenului de sub constructie si calea de acces la drum, pe perioada existentei constructiei, fiind respinsa in totalitate cererea formulata de intimata-reclamanta Manastirea A. in dosarul nr.1663/321/2009 al Judecatoriei T.N. (fila 7 si 80 dosar), inclusiv cererea pentru plata daunelor interese.
A fost mentinuta in rest sentinta apelata si a fost obligata intimata-parata Manastirea A. la plata sumei de 6.000 lei cheltuieli de judecata catre apelantii-reclamanti.
Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut urmatoarele:
Apelantii-reclamanti M.F. si M.E. au dobandit prin contractul de vanzare cumparare nr.4364/7.09.2000, dreptul de proprietate asupra unei constructii si teren in suprafata de 787 m.p., intimata Manastirea A. devenind ulterior proprietara acestui teren, ca urmare a promovarii unei actiuni in constatare, finalizata prin sentinta civila nr.2478/11.10.2002 pronuntata de Judecatoria T.N. in dosarul nr.3256/2002. Aceasta judecata nu s-a purtat in contradictoriu cu reclamantii Marin.
Prin aceasta sentinta s-a constatat existenta dreptului de proprietate al Manastirii A. asupra terenului in suprafata de 49 ha. situat in Comuna A., invecinata la nord, sud, est si vest cu padurea statului administrata de Ocolul Silvic V., terenul reprezentand conform dispozitivului hotararii, Vatra Manastirii A. si cuprinzand incinta propriu-zisa, terenul inconjurator cu casele maicilor si zona de protectie, sentinta avand caracter declarativ de drepturi.
Obiectul actiunii de fata promovata de reclamantii M. a fost lamurit prin decizia de casare nr.288/AC/02.10.2007, pronuntata de Tribunalul N., acesta constand in stabilire drept de superficie, in temeiul art.492 Cod civil, instanta de trimitere fiind obligata sa se conformeze celor statuate, iar judecata sa se desfasoare in acest cadru procesual.
In mod gresit instanta de fond a constatat ca apelantii-reclamanti sunt constructori de rea-credinta, ignorand si respingand in totalitate probele administrate de instanta in acest sens.
Astfel, pe de o parte, tribunalul a constatat ca dreptul lor de superficie asupra casei de locuit subzista, intrucat constructia veche pe care au consolidat-o si cu privire la care au adus imbunatatiri a fost edificata legal, astfel cum s-a constatat cu putere de lucru judecat prin Decizia Curtii de Apel B, nr.376/23.04.2008. Pe de alta parte, prin sentinta civila nr.2495/10.11.2009 pronuntata de Judecatoria T.N. in dosarul nr.2367/321/2009 (fila 16-17 dosar apel), ramasa irevocabila, s-a statuat ca apelantii-reclamanti M.F. si M.E. sunt proprietarii imbunatatirilor aduse la casa lor de locuit, respectiv: consolidare fundatii, renovare pereti interiori si exteriori prin izolatii termice, planseu din lemn de rasinoase, asteriala cherestea din rasinoase, invelitoare din tabla Lindab, tamplarie exterioara cu geam termopan, racord electric.
Instanta de fond practic a ignorat aceste statuari irevocabile in favoarea apelantilor-reclamanti, considerand fara temei ca acestia sunt constructori de rea-credinta si avand in vedere doar argumentele nejustificate in fapt si in drept aduse de catre intimata Manastirea A.
Referitor la regimul juridic al dreptului de superficie, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca dreptul de superficie este un drept real pe care o persoana, proprietar asupra constructiilor, a altor lucrari sau plantatii, il are pe suprafata de teren care apartine altei persoane, teren asupra caruia superficiarul capata un drept de folosinta.
Astfel definit, dreptul de superficie are caracter imobiliar si perpetuu prin natura sa, existenta acestuia fiind dependenta de caracterul definitiv al constructiei, plantatiei sau lucrarii ce greveaza terenul pe care se afla constructia.
Superficiarul are un drept de dispozitie material asupra terenului care consta in posibilitatea de a dispune de substanta terenului numai in vederea folosirii constructiei. Ca atare, dreptul de superficie se refera la folosinta terenului pe care se afla constructia, avand aceeasi durata ca si existenta constructiei.
In speta, dreptul de superficie invocat de apelantii-reclamanti M.F. si M.E. subzista, intrucat constructia veche la care s-au adus imbunatatiri de catre acestia a fost edificata legal, astfel cum s-a constatat cu putere de lucru judecat prin Decizia Curtii de Apel B. nr.376/23.04.2008.
Prin aceasta decizie, instanta de recurs a statuat irevocabil ca ne aflam in prezenta unei situatii clare de superficie (filele 62-66 dosar), drept care subzista in conditiile in care litigiul intre cei doi proprietari vizeaza un imobil vechi, imbunatatit cu lucrari de prima necesitate, lucrari efectuate intr-o perioada scurta de timp (aspect care vine sa intareasca mai mult convingerea ca nu poate fi vorba de ridicarea unei constructii noi, distincta de cea veche), si nu unul nou, asa cum gresit sustine intimata Manastirea A.
Din actele si lucrarile dosarului rezulta ca pe terenul in suprafata de                800 mp. exista o casa edificata in anul 1925, casa la care apelantii au adus imbunatatiri prin consolidare si renovare, conform certificatului de urbanism nr.75/19.10.2006 si a autorizatiei nr.31 din 15.10.2007 emisa de Primaria Comunei A., judetul N., ca urmare a recomandarilor Inspectoratului de Stat in Constructii al Judetului N,, asa cum rezulta din procesul verbal de control din data de 12.10.2007. In acelasi act, depus la dosar la fila 6, se precizeaza in mod clar ca la imobilul proprietatea apelantilor-reclamanti s-au efectuat lucrari de consolidare, lucrari executate in perioada de valabilitate a autorizatiei nr.31/15.10.2007.
Prin sentinta civila nr.2495 din 10.11.2009 pronuntata de Judecatoria T.N. in dosarul nr.2367/321/2009 (fila 16-17 dosar apel), ramasa irevocabila, s-a statuat ca apelantii-reclamanti M.F. si M.E. sunt proprietarii imbunatatirilor aduse la casa lor de locuit, conform contractului de vanzare cumparare nr.4364/7.09.2000, respectiv: consolidare fundatii, renovare pereti interiori si exteriori prin izolatii termice, planseu din lemn de rasinoase, asteriala cherestea din rasinoase, invelitoare din tabla Lindab, tamplarie exterioara cu geam termopan, racord electric. Aceste elemente au fost retinute si in raportul de expertiza tehnica intocmit de expert tehnic judiciar Bododea.
S-a constatat astfel, ca aceasta constructie renovata este edificata in perimetrul initial al vechiului amplasament, pe aceeasi structura de rezistenta din care s-au gasit elemente din vechea constructie, barnele vechi fiind observate si la cercetarea la fata locului efectuata de instanta, fiind practic inlocuite elementele de constructie degradate, periculoase. Asa cum s-a constatat si prin raportul de expertiza tehni

Sursa: Portal.just.ro