Dreptul copilului de a avea legaturi personale cu parintii sai. Obligatia instantei de a lua in considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului minor.

Dreptul copilului de a avea legaturi personale cu parintii sai. Obligatia instantei de a lua in considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului minor.
Art. 2 si art. 16 din Legea nr.272/2004
Art.44 din Codul Familiei
Art.403 din Codul civil
Art. 4 alin.2 din Conventia de la Strasbourg din 15 mai 2003, ratificata de Romania prin Legea nr.87/2007
 
Jurisdictia europeana considera ca legaturile personale dintre parinte si copilul sau, reprezinta un element fundamental al vietii de familie si chiar daca relatia dintre parinti nu mai exista din imprejurari obiective, respectiv parintii au divortat, instanta trebuie sa aiba in vedere in permanenta interesul superior al minorului, regula reglementata cu valoare de principiu consacrata de dispozitiile art.2 din Legea nr.272/2004.

 (Decizia civila nr. 1593/22.06.2012)

Constata ca, prin cererea inregistrata la data de 14.07.2011, reclamanta R.I. a chemat in judecata si personal la interogatoriu pe paratul R.A. solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa dispuna modificarea programului de legaturi personale cu minorele prin vizitarea minorelor R.E. si R.A. de catre parat numai la domiciliul reclamantei, in prima si a treia duminica a lunii, intre orele 1000-1500, in vacantele de iarna si de vara, prin luarea minorelor de la domiciliul sau de sambata ora 1000 pana duminica ora 1800, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca prin sentinta civila nr.78/4.02.2002, pronuntata de Judecatoria C., definitiva si irevocabila s-a dispus desfacerea casatoriei incheiate cu paratul, incredintarea minorelor R.E. si R.A., nascute la data de 29.11.1990, respectiv 24.01.2001 spre crestere si educare, precum si obligarea paratului la plata pensiei de intretinere in favoarea fiecarei minore.
Prin sentinta civila nr.793/8.12.2006 pronuntata de Judecatoria C. definitiva si irevocabila, s-a incuviintat paratului sa aiba legaturi personale cu minorele, la domiciliul sau, in primul si al treilea sfarsit de saptamana, lunar, incepand de sambata ora 900 si pana duminica ora 1200, o saptamana in vacanta de iarna si doua saptamani in vacanta de vara, de Pasti, de Craciun si Revelion, alternativ un an la paratul reclamant si un an la reclamanta.
Imprejurarile avute in vedere la stabilirea pentru parat a programului de legaturi personale cu minorele s-au modificat in mod substantial si negativ din cauza atitudinii si comportamentului paratului fata de minore, de reclamanta si de bunica materna in prezenta minorelor.
A mentionat reclamanta ca raportata la situatia de fapt actuala, modalitatea de exercitare a dreptului paratului de a avea legaturi personale cu minorele se afla intr-o contradictie vadita cu interesul minorelor.
Intre parat si minore exista o relatie neadecvata, minorele avand o stare de teama permanenta fata de parat caruia nu i se adreseaza cu apelativul "tata, iar paratul a manifestat constant o atitudine de dezinteres fata de minore.
Pentru stabilirea programului de legaturi personale cu minorele se impune a se avea in vedere comportamentul violent cu accese de furie pe care paratul il are fata de persoana sa si de mama reclamantei dar in prezenta minorelor.
In continuare, reclamanta a subliniat ca paratul consuma in mod frecvent bauturi alcoolice si pe fondul starii de ebrietate se prezinta la ore neadecvate (pe timp de noapte) la domiciliul sau, generand scandal sub pretextul ca vrea sa le viziteze pe minore. Paratul a fost sanctionat contraventional de mai multe ori in legatura cu aspectele mentionate, toata aceasta situatie cauzand un profund dezechilibru emotional minorelor.
A mai precizat reclamanta ca din anul 2006 de cand s-a incuviintat programul de legaturi personale cu minorele al paratului si pana in prezent acestea nu au plecat niciodata singure cu tatal lor, programul de vizitare desfasurandu-se intotdeauna la domiciliul reclamantei. In luna iulie 2011, paratul a luat minorele de la domiciliu si le-a dus la locuinta numitei G.I., minorele locuind efectiv la aceasta locatie fara tatal lor, domiciliul acestuia nefiind cunoscut in prezent.
Reclamanta a sustinut ca la acest moment paratul nu are conditii locative corespunzatoare realizarii programului de legaturi personale cu minorele stabilit in anul 2006.
Minorele au un program bine stabilit, cu ore de masa, de lectii si de odihna si s-au obisnuit cu mediul de la domiciliul reclamantei si sunt foarte atasate una de cealalta, se ajuta reciproc la lectii.
Prin intampinarea depusa la data de 16.09.2011 (filele 17-18), paratul a solicitat respingerea cererii reclamantei, cu cheltuieli de judecata, aratand ca periodic a avut legaturi personale cu minorele pe care le-a luat la domiciliul sau unde se ofera cele mai bune conditii pentru crestere si educare.
Prin cererea precizatoare depusa la data de 19.09.2011 (fila 219), reclamanta a solicitat ca instanta sa permita paratului sa le ia pe minore de la domiciliul sau o singura data in timpul vacantelor de iarna si vara, de sambata ora 1000 pana duminica la ora 1800.
Prin sentinta civila nr.961/24.10.2011 pronuntata de Judecatoria C. s-a respins actiunea ca neintemeiata si cererea paratului de acordare a cheltuielilor de judecata ca neintemeiata.
In considerentele sentintei s-a retinut ca art.403 Cod civil permite instantei de judecata sa dispuna modificarea masurilor luate cu privire la relatiile personale dintre copii minori si parintele divortat caruia nu i-au fost incredintati.
Prevalandu-se de aceasta posibilitate recunoscuta de lege, reclamanta a solicitat restrangerea programului de legaturi personale incuviintat paratului prin sentinta civila nr.793/8.12.2006, sustinand ca aceasta modalitate de exercitare a dreptului acestuia contravine interesului minorelor.
Reclamanta a mai mentionat ca acest lucru se datoreaza comportamentului agresiv manifestat de parat fata de persoana sa si de cea a mamei sale cu implicatii asupra starii emotionale a minorelor, precum si programului de viata al acestora
Reclamanta a facut dovada prin intermediul declaratiei martorului P.B. sustinerii sale privind violenta verbala manifestata de parat atunci cand s-a prezentat la domiciliul sau pentru a le vizita pe minore.
Din depozitia martorei D.V. a reiesit ca reclamanta ar fi refuzat sa-i deschida poarta paratului pentru ca acesta sa le poata vedea pe minore, motiv pentru care acesta ar fi inceput sa-i adreseze injurii reclamantei si mamei acesteia.
Cu ocazia audierii de catre instanta, minorele nu si-au aratat dezacordul de a avea legaturi personale cu tatal si nici nu au lasat impresia ca s-ar teme de acesta sau ar fi speriate de comportamentul manifestat de tata fata de mama si de bunica materna.
Minora cea mica si-a exprimat insa nemultumirea ca tatal ar fi mers la scoala si ar fi facut-o de ras, discutand cu invatatoarea sa ca urmare a primirii unei note mai mici, nefiind prima data cand tatal o face de ras, acelasi lucru intamplandu-se si cand mergea la gradinita.
Fata de atitudinea minorelor constatata de instanta de judecata cu prilejul audierii acestora, instanta a apreciat ca acestea nu sunt afectate de conduita tatalui.
Insasi reclamanta a mentionat in cererea de chemare in judecata ca paratul nu a uzat de programul de legaturi personale stabilit prin hotarare judecatoreasca in integritatea sa, in sensul ca nu le-a vizitat pe minore decat la domiciliul sau din care le-a luat numai o singura data in luna iulie a anului 2011.
Fata de aceasta sustinere, solicitarea sa de restrangere a dreptului recunoscut paratului prin hotarare judecatoreasca de a le lua pe minore din domiciliul reclamantei este lipsita de interes si nici nu poate fi justificata ca o masura cu caracter preventiv caci dispozitiile legale privind modificarea programului de vizita sunt clare si nu permit luarea de masuri cu acest caracter.
Prin niciun mijloc de proba, reclamanta nu a facut dovada ca exercitarea de catre parat a dreptului sau de a avea legaturi personale cu minorele ar impieta asupra echilibrului psihic si emotional al acestor minore, agresivitatea verbala a paratului dovedita in cauza neprivindu-le pe minore, ci pe reclamanta care trebuie sa ia masurile necesare pentru a evita asemenea situatii tensionate si pentru a nu le expune pe minore sa asiste la discutiile contradictorii pe care le are cu paratul.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, invocand urmatoarele motive:
In mod gresit prima instanta a apreciat ca nu a facut dovada prin nici un mijloc de proba ca exercitarea de catre parat a dreptului sau de a avea legaturi personale cu minorele ar impiedica asupra echilibrului psihic si emotional al acestor minore.
Prima instanta nu a tinut cont de probele administrate in cauza prin care s-a dovedit ca imprejurarile avute in vedere la stabilirea pentru parat a programului de legaturi personale cu minorele prin sentinta civila nr.793/2006 s-au modificat in mod substantial si negativ.
Prima instanta a retinut in mod gresit ca solicitarea de restrangere a dreptului paratului de a avea legaturi personale cu minorele in modalitatea propusa, este lipsita de interes si nici nu poate fi justificata ca o masura cu caracter preventiv, avand in vedere ca paratul le-a vizitat pe minore la domiciliul acesteia si le-a luat doar o singura data in luna iulie 2011.
Prin probele administrate s-a dovedit ca exercitarea de catre parat a dreptului de a avea legaturi personale cu minorele este de natura sa afectele echilibrul psihic si emotional al acestora.
Prima instanta a apreciat in mod gresit ca actiunea reclamantei nu este intemeiata, motivand ca parintii au aceleasi drepturi fata de copiii lor minori si ca programul de legaturi personale dintre parat si minore se impune a fi stabilit astfel incat sa permita crearea acelor relatii firesti dintre parinte si copil.
Instanta de fond nu a respectat dispozitiile art.16 din Legea nr.272/2004.
Tribunalul A., Sectia civila, prin decizia nr.50/21.02.2012, a respins ca nefondat apelul, retinand ca instanta de fond, prin aprecierea si interpretarea corecta a probelor administrate in cauza a pronuntat o sentinta legala si temeinica apreciind ca nu se impune modificarea programului stabilit prin sentinta civila nr.793/2006.
Cu ocazia solutionarii cauzei, instanta de fond a avut in vedere cu precadere interesul superior al celor doua minore, astfel a apreciat corect ca este in interesul minorelor ca acestea sa pastreze legaturile cu tatal lor cu atat mai mult cu cat chiar acestea si-ai exprimat vointa in acest sens.
Imprejurarea ca relatiile dintre parinti sunt tensionate nu este de natura sa conduca la restrangerea dreptului unuia dintre acestia de a avea legaturi personale cu minorul si mai mult decat atat existenta acestor relatii nu trebuie sa afecteze interesul minorului.
In cauza de fata rezulta cu certitudine ca relatiile dintre reclamanta si parat sunt extrem de tensionate, insa acestea nu trebuie sa afecteze echilibrul psihic si emotional al minorelor fiind necesar ca in interesul acestora atat reclamanta cat si paratul sa respecte dispozitiile instantei cu privire la programul legaturilor personale.
S-a considerat ca din probele administrate nu a rezultat ca mentinerea legaturilor personale cu tatal ar fi de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a minorelor cu atat mai mult cu cat acestea sunt de acord cu pastrarea acestor legaturi. De asemenea, cele doua minore, avand in vedere varsta acestora sunt in masura sa isi exprime optiunea de a merge sau nu la domiciliul tatalui lor conform programului stabilit de instanta.
Avand in vedere relatiile extrem de tensionate existente intre parinti este imposibil de realizat programul propus de reclamanta, intrucat daca au existat litigii numai in perioada scurta in care paratul trebuia sa ia minorele din domiciliu mamei, dar pe o perioada de 5 ore pe care ar trebui sa o petreaca efectiv cu minorele in domiciliul mamei, situatia s-ar agrava, si astfel s-ar afecta si dezvoltarea spirituala, morala si emotionala a minorelor.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat ca instanta de fond a pronuntat o sentinta legala si temeinica si apelul a fost respins ca nefondat.
Impotriva deciziei pronuntata de tribunal, in termen legal a declarat recurs reclamanta R.I. criticand-o pentru nelegalitate, invocand dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, pentru urmatoarele considerente:
- prima instanta a pronuntat o solutie nelegala incalcandu-se dispozitiile Legii nr.272/2004 in sensul nerespectarii dispozitiilor art.16 din aceasta lege, potrivit cu care instanta judecatoreasca luand in considerare interesul superior al minorului poate limita exercitarea dreptului celuilalt parinte de a avea legaturi personale cu acesta, daca exista motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala si spirituala a copilului; si in speta dedusa judecatii intimatul-parat are un comportament violent, consuma excesiv bauturi alcoolice avand o influenta nefasta asupra minorelor, situatie care rezulta si din inscrisurile depuse la dosar potrivit cu care recurenta-reclamanta a formulat plangere penala la politie;
- instanta de apel a interpretat si aplicat gresit dispozitiile art.44 din Codul familiei si art.403 din Codul civil, facand referire la relatiile tensionate dintre parinti, ignorand in totalitate probele administrate in cauza, respectiv proba cu inscrisuri, cat si cea testimoniala, care releva situatia de fapt ce conduce la concluzia ca se impune cu necesitate schimbarea modalitatii legaturilor personale cu minorele, raportat la faptul ca atitudinea tatalui acestora este total necorespunzatoare, iar minorele nici macar nu-i spun tata.
Prezent in instanta, intimatul-parat a solicitat respingerea recursului ca nefondat aratand ca nu exista nici un fel de probe din care sa rezulte ca se impune schimbarea modalitatii de a avea legaturi personale cu minorele, precizand ca programul de vizitare stabilit prin hotararea din 2006 corespunde interesului superior al acestuia si ca aceasta modalitate respecta dispozitiile Legii nr.272/2004.
Examinand actele si lucrarile dosarului si decizia recurata prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-reclamanta, Curtea a constatat ca recursul este nefondat, ambele critici fiind analizate impreuna, pentru urmatoarele considerente:
Contrar sustinerilor recurentei-reclamante prin solutia pronuntata instanta de apel nu a incalcat dispozitiile art.44 din Codul familiei, precum si ale Legii nr.272/2004 si a luat in considerare cu prioritate interesul superior al minorelor neimpunandu-se in nici un fel fata de probatoriul administrat in cauza schimbarea modalitatii stabilite initial, respectiv legatura personala a minorelor cu tatal lor, aceasta modalitate, respectiv in anul 2006, nu este de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala sau sociala a minorelor.
Apreciind asupra interesului minorelor, este adevarat ca instanta de judecata trebuie sa aiba in vedere un complex de factori care definesc intreaga viata personala a copilului si a familiei sale, respectiv varsta si sexul minorului, relatiile sale cu parintii, afectiunea pe care si-o poarta reciproc, precum si posibilitatile materiale ale acestuia, toate acestea raportate in final la conduita parintilor in societate si fata de minore.
Pe de alta parte, Conventia de la Strassbourg din 15 mai 2003, ratificata de Romania prin Legea nr.87/2007, in art.4 alin.2 consacra dreptul copilului de a avea legaturi personale cu parintii sai, iar in absolut toate cazurile instanta trebuie sa tina seama de reglementarea dreptului la viata de familie, asa cum rezulta din art.8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si asa cum este el definit de practica jurisprudentei CEDO.
Astfel, jurisdictia europeana considera ca legaturile personale dintre parinte si copilul sau, reprezinta un element fundamental al vietii de familie si chiar daca relatia dintre parinti nu mai exista din imprejurari obiective, respectiv parintii au divortat, instanta trebuie sa aiba in vedere in permanenta interesul superior al minorului, regula reglementata cu valoare de principiu consacrata de dispozitiile art.2 din Legea nr.272/2004.
Prin nici un mijloc de proba recurenta-reclamanta nu a facut dovada in mod concret ca exercitarea de catre intimatul-parat a dreptului sau de a avea legaturi personale cu minorele ar impieta in mod grav asupra echilibrului psihic si emotional al acestor minore, pretinsa agresivitate verbala si violenta fizica de care este acuzat paratul nefiind dovedita de catre recurenta-reclamanta, iar parintii au aceleasi drepturi fata de copiii lor minori si programul initial stabilit de catre instanta judecatoreasca in anul 2006 a permis, de altfel, pastrarea relatiilor firesti dintre minore si tatal acestora.
Este adevarat ca practica judiciara permite schimbarea modalitatii de a avea legaturi personale cu minorul, insa numai daca se dovedeste ca au intervenit imprejurari noi, fundamentale si temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, morala si spirituala a copilului, situatie inexistenta in cazul de fata.
De altfel, recurenta-reclamanta nici nu s-a prezentat in fata instantei de recurs pentru a-l sustine, situatie care conduce la concluzia dezinteresului acesteia fata de promovarea acestei cai de atac.
Fata de cele aratate mai sus, retinand deci ca nu exista motive de nelegalitate ale deciziei pronuntate de tribunal, Curtea, in baza dispozitiilor art.312 si art.316 Cod procedura civila, a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamanta.