Reorganizare judiciara si faliment. Cerere formulata de creditoare in temeiul art.124 ( actualmente art.137) din Legea nr.64/1995 republicata, motivata pe neanalizarea de catre lichidatorul judiciar a indeplinirii elementelor acestei raspunderi patr...

Reorganizare judiciara si faliment. Cerere  formulata de creditoare in
temeiul art.124 ( actualmente art.137) din Legea nr.64/1995 republicata,
motivata pe neanalizarea de catre lichidatorul judiciar a indeplinirii
elementelor acestei raspunderi patrimoniale. Admisibilitate         Atragerea raspunderii patrimoniale a membrilor organelor de
conducere pentru suportarea unei parti din pasivul debitoarei, nu necesita ca
o conditie prealabila, constatarea de catre lichidatorul judiciar a existentei
uneia din faptele care au contribuit la ajungerea societatii in stare de
insolventa.
        Sesizarea judecatorului sindic cu o cerere de aceasta natura,
constituie in principal, atributul creditorilor, care sunt primii interesati sa
solicite si sa probeze faptul ca administratorul, ori ceilalti membrii ai
conducerii debitoarei, prin masurile luate, sau prin activitatea desfasurata, au
generat incapacitate vadita de plata a datoriilor exigibile cu sumele de bani
disponibile.
        Formularea cererii dupa inchiderea procedurii, motivata numai pe
inexistenta unei analize din partea lichidatorului judiciar cu referire la incidenta
dispozitiilor art.124, inseamna invocarea de catre creditoare a propriei culpe,
impunandu-se respingerea actiunii.
        
        
        (decizia comerciala nr. 944/2004 - Curtea de Apel Bucuresti - Sectia
a VI-a comerciala)
        
        
     Prin sentinta comerciala nr. 926/15.07.2004 Tribunalul Bucuresti Sectia
a VII-a Comerciala a dispus, in temeiul art. 117 din Legea nr. 64/1995 rep. si
modificata, inchiderea procedurii de faliment fata de debitoarea S.C. D. C.I.
S.R.L desfasurata in contradictoriu cu creditorii A. F.P. SECTOR 6, si I. T. M.,
precum si notificarea hotararii debitoarei, creditorilor si asociatilor/actionarilor
societatii si Oficiului Registrului Comertului, precum si radierea societatii din
Registrul comertului.
     Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca nu
exista bunuri in patrimoniul debitoarei care sa poata fi valorificate pentru
acoperirea creantelor, ca nici un creditor nu a avansat sume de bani necesare
continuarii procedurii si nu a formulat cerere pentru atragerea raspunderii
patrimoniale a administratorilor, in temeiul art. 124 din lege.
     Impotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea A. F. P.
SECTOR 6 BUCURESTI, cererea de recurs fiind depusa la data de
19.08.2004. Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei
atacate si trimiterea cauzei pentru continuarea procedurii prevazute de Legea
nr. 64/1995.
     In motivarea cererii, recurenta a aratat ca sentinta se bazeaza pe
gresita apreciere a legii, instanta de fond in mod gresit dispunand inchiderea
procedurii pe motiv ca nu exista bunuri in patrimoniul debitoarei care sa poata
fi valorificate si ca nici un creditor nu a formulat cerere in temeiul art. 124 din
lege, in conditiile in care lichidatorul judiciar nu a efectuat demersuri pentru
identificarea unor eventuali mostenitori care sa preia pasivul societatii, iar in
raporturile depuse la dosar nu exista nici o mentiune cu privire la incidenta art.
124 in cauza.
     Examinand legalitatea si temeinicia sentintei comerciale atacate in
raport de motivele invocate, Curtea apreciaza ca recursul nu este fondat.
Astfel, in mod corect a dispus instanta de fond inchiderea proceduri de
faliment fata de intimata debitoare S.C. D.C.M.I. S.R.L, tinand seama de
concluziile raportului lichidatorului judiciar in sensul ca nu au fost identificate
bunuri ce ar putea fi valorificate pentru acoperirea creantelor societatii.
     Sustinerea recurentei in sensul ca lichidatorul judiciar avea obligatia sa
faca demersuri pentru identificarea unor eventuali mostenitori ai
administratorului societatii debitoare (decedat la scurt timp dupa deschiderea
procedurii prev. de Legea nr. 64/1995)nu poate fi retinuta, fata de
imprejurarea ca textele legale consacra principiul acoperirii creantelor
debitoarei prin valorificarea bunurilor proprii, ce nu se confunda cu bunurile
administratorului ori asociatilor societatii.
     Faptul ca in raportul lichidatorului judiciar nu exista nici o mentiune cu
privire la incidenta art. 124 din Legea nr. 64/1995 nu este de natura sa atraga
casarea sentintei atacate si continuarea procedurii.
     Este necesar sa se sublinieze ca o cerere pentru atragerea raspunderii
patrimoniale a administratorului societatii debitoare nu are ca o conditie
prealabila constatarea de catre lichidatorul judiciar a existentei unor elemente
potrivit art. 124 din lege.
     O asemenea cerere putea fi facuta pe parcursul desfasurarii procedurii
de oricare dintre creditori, situatie neregasita in speta.
     Chiar daca lichidatorul judiciar nu a efectuat o asemenea analiza,
oricare creditor, deci si recurenta putea formula o cerere intemeiata pe art.
124 din lege, in masura in care aprecia, raportat la actele dosarului si
concluziile rapoartelor de activitate ca administratorul societatii, prin masurile
luate ori prin activitatea desfasurata ar fi contribuit la aducerea societatii in
stare de insolventa.
     Ori, recurenta nu poate invoca propria culpa in cauza, pentru a provoca
casarea sentintei si continuarea procedurii de faliment.
        
 
 
 
  2