Actiune pentru constatarea nulitatii absolute a unei oferte de donatie facuta statului

     Actiune pentru constatarea nulitatii absolute a unei oferte
     de donatie facuta statului
     
     
     Dispozitiile art.46 alin(5) din Legea nr.10/2001 nu sunt aplicabile intr-o cauza avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a ofertei de donatie facuta statului de autoarea reclamantei, ci ele trebuie privite in contextul art.46 alin.(1) - (4) din Legea nr.10/2001, care vizeaza actele de instrainare realizate de stat catre terte persoane, dupa preluarea bunurilor imobile in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
     Asadar, art.46 alin.(5) din Legea nr.10/2001 nu priveste lato sensu actele de instrainare, sfera de aplicare a textului fiind restransa doar la constatarea nulitatii absolute a actelor de instrainare facute de stat catre terti avand  ca obiect astfel de imobile.
     Instanta de apel a retinut lipsa intentiei de a gratifica a autoarei reclamantei, deci lipsa cauzei juridice a contractului de donatie, iar nu lipsa consimtamantului, care reprezinta o conditie distincta de validitate a actului juridic civil.
     Semnarea ofertei de donatie, autentificata la notariatul de stat de catre autoarea reclamantei, nu confera automat valabilitate acesteia sub aspectul cauzei juridice, acest fapt avand relevanta doar din perspectiva consimtamantului exprimat.
     
     (Decizia nr.1338 din 10 decembrie 2004 - Sectia a III-a Civila)
     
     
     Prin cererea inregistrata la 18.03.2003 pe rolul Judecatoriei Giurgiu, reclamanta M.M.A. a solicitat in contradictoriu cu paratele Primaria Giurgiu si Ministerul Finantelor sa se constate nulitatea absoluta a ofertei de donatie autentificata sub nr.56/23.03.1976 privind imobilul situat in Giurgiu, compus din teren in suprafata de 411,40 mp..
Prin sentinta civila nr.1426/13.06.2003, Judecatoria Giurgiu a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de parata Primaria Giurgiu, iar pe fondul cauzei, a admis actiunea reclamantei si a constatat nulitatea absoluta a ofertei de donatie autentificata sub nr.56/23.03.1976 de fostul Notariat de Stat Giurgiu.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca numita M.M., decedata la 8.11.1996 a carei succesoare in drepturi si obligatii este reclamanta avea in proprietate un teren situat in Giurgiu, in suprafata de 411,40 mp..
Sub presiunea exercitata de fostele autoritati comuniste preocupate de sistematizarea zonei si ridicarea de blocuri de locuinte, constand in amenintarea intrarii cu buldozerele pe proprietatea sa, autoarea reclamantei a fost obligata sa semneze oferta de donatie in discutie, prin care contrar vointei sale declara ca ofera spre donatie statului roman reprezentat prin Consiliul Popular al Municipiului Giurgiu imobilul mentionat.
Astfel, din probele administrate rezulta ca defuncta M.M. a incheiat oferta de donatie sub imperiul violentei exercitate de functionarii fondului regim, neexistand consimtamantul valabil exprimat al acesteia si neavand astfel intentia de a gratifica statul roman prin respectiva oferta de donatie.
Ori, lipsa consimtamantului valabil exprimat cumulativ cu inexistenta intentiei de a gratifica inseamna lipsa scopului imediat al actului juridic si implicit lipsa cauzei ofertei de donatie.
Exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de parata Primaria Giurgiu a fost apreciata ca neintemeiata de prima instanta, intrucat oferta de donatie este lovita de nulitate absoluta, care nu este supusa termenului general de prescriptie, fiind imprescriptibila, iar terenul supus sistematizarii nu este supus restituirii in natura, art.9 din Legea nr.10/2001 statuand si principiul acordarii de masuri reparatorii.
Prin decizia civila nr.436/18.11.2003, Tribunalul Giurgiu a respins ca nefondat apelul declarat de parata Ministerul Finantelor - D.G.F.P.J.G..
In considerentele deciziei, tribunalul a retinut ca vicierea consimtamantului defunctei M.M. nu reprezinta in sine un motiv de nulitate a actului de donatie pentru a putea vorbi de nulitatea relativa a actului, violenta psihica constituind doar premisa folosita pentru stabilirea intentiei de a gratifica sau nu statul roman, respectiv pentru stabilirea cauzei actului juridic civil.
Ca element esential al actului juridic civil cauza nu se confunda cu consimtamantul si nici cu obiectul unui asemenea act, aspect ce evidentiaza caracterul sau de element independent, de sine statator si posibilitatea unei sanctiunii proprii, respectiv cea a nulitatii absolute.
Tribunalul mentioneaza opinia exprimata in doctrina potrivit careia atunci cand lipsa cauzei se datoreaza lipsei intentiei de a gratifica, in actele cu titlu gratuit lipseste un element esential al actului juridic civil, iar lipsa scopului imediat absoarbe eroarea asupra scopului imediat, astfel ca sanctiunea aplicata este aceea a nulitatii absolute.
Ca atare, fiind vorba de nulitatea absoluta a actului de donatie, actiunea formulata de reclamanta este imprescriptibila.
Avand in vedere efectul retroactiv al nulitatii actului juridic civil, instanta de apel a retinut ca imobilul in litigiu nu face parte din domeniul public, in urma anularii donatiei, neexistand nici un act care sa justifice trecerea terenului in proprietatea publica a statului, sustinerea apelantei - parate fiind astfel nejustificata.
Impotriva deciziei a declarat recurs parata Ministerul Finantelor - D.G.F.P.J.G. care a invocat motivul de casare prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila.
Totodata, recurenta a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantei prin raportare la dispozitiile art.46 alin.5 din Legea nr.10/2001 si pct.46.2 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr.10/2001.
In dezvoltarea motivului de casare prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila recurenta sustine ca in prezent imobilul apartine domeniului public al statului, pe teren aflandu-se o parcare, fiind scos din circuitul civil.
Nu se poate retine, pretinde recurenta, ca autoarea reclamantei nu a avut intentia de a gratifica statul roman, atata timp cat ea insasi semneaza oferta de donatie care este perfect valabila fiind autentificata la Notariatul de Stat.
Examinand legalitatea deciziei atacate in raport cu criticile formulate si actele dosarului, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Referitor la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune intemeiata pe dispozitiile art.46 alin.5 din Legea nr.10/2001, Curtea a retinut ca este neintemeiata, intrucat dispozitiile art.46 alin.5 din Legea nr.10/2001 nu sunt aplicabile in cauza fata de obiectul actiunii care vizeaza constatarea nulitatii absolute a ofertei de donatie facuta statului de autoarea reclamantei.
Dispozitiile art.46 alin.5 din Legea nr.1072001 trebuie privite in contextul art.46 alin.1-4 din lege, care se refera la actele de instrainare facute de stat catre terte persoane dupa preluarea bunurilor imobile in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Asadar, art.46 alin.5 din Legea nr.10/2001 nu priveste lato sensu actele de instrainare, sfera de aplicare a dispozitiei legale fiind restransa doar la anularea sau constatarea nulitatii absolute a actelor de instrainare facute de stat catre terte persoane cu privire la imobilele preluate de stat.
Lipsit de temei este si motivul de casare invocat de recurenta, in raport de dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila.
Astfel, instanta de apel a retinut lipsa intentiei de a gratifica a autoarei reclamantei, deci lipsa cauzei juridice a contractului de donatie, iar nu lipsa consimtamantului, care este o conditie distincta de valabilitate a actului juridic civil.
In acest sens, tribunalul in mod corect a constatat ca fiind un element esential al actului juridic civil cauza nu se confunda cu consimtamantul, aspect ce evidentiaza caracterul sau de element independent de sine statator si posibilitatea unei sanctiunii proprii, respectiv cea a nulitatii absolute.
Prin urmare, semnarea ofertei de donatie autentificata la notarul de stat de catre autoarea reclamantei nu confera automat valabilitate ofertei de donatie sub aspectul cauzei juridice, acest fapt avand relevanta in ce priveste consimtamantul exprimat.
Ori, asa cum s-a mentionat, instantele anterioare au constatat nulitatea absoluta a ofertei de donatie pentru lipsa cauzei, iar nu pentru lipsa consimtamantului.
Cat priveste pretinsa apartenenta a imobilului in litigiu domeniului public, sustinerea recurentei nu are un suport probator in acest sens, avand in vedere si dispozitiile art.136 alin.3 din Constitutie si anexa 1 din Legea nr.213/1998 care stabilesc bunurile ce alcatuiesc domeniul public al statului.
De altfel, aceasta imprejurare este irelevanta in  cauza de fata de obiectul cererii de chemare in judecata, care nu este o actiune in restituirea bunului imobil, ci o actiune in constatarea nulitatii absolute a unui act juridic, ce presupune verificarea modului de indeplinire a normelor edictate de lege la momentul incheierii actului.
Pentru toate considerentele expuse, Curtea a mentinut ca legala decizia tribunalului si a respins ca nefondat recursul in conformitate cu art.312 alin.1 Cod procedura civila.

4