Anulare decizie
(Decizie nr. 503 din data de 06.04.2006 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti) Deliberand asupra recursului de fata, constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.4269 din 28.10.2005 Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII - a Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal a admis in parte actiunea formulata de reclamanta SC FORESTA MANASTIUR SA in contradictoriu cu parata Administratia Finantelor Publice Sector 2 Bucuresti , a anulat decizia nr.1 din 14.01.2004 emisa de parata si a obligat parata sa modifice nota privind compensarea din 09.09.2004 , in sensul compensarii TVA de rambursat cu obligatiile curente ale societatii.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca prin decizia mai sus indicata parata a respins contestatia reclamantei avand ca obiect modificarea notei de compensare din 09.09.2004, nota prin care au fost compensate sumele de rambursat TVA aferente lunilor februarie - iunie 2004 cu rate din Conventia de esalonare de platit pe perioada septembrie 2004 - decembrie 2005; in sustinerea deciziei contestate, organul fiscal a invocat dispozitiile art.110 din Codul de procedura fiscala si art.111 din OG nr.92/2003, republicata (filele 10 - 12 dosar fond).
Tribunalul a precizat ca, intr-adevar , in ordinea prevazuta la art.110 alin.2 lit.a) se prevede ca, in primul rand, compensarea opereaza cu sumele datorate in contul ratelor din graficele de plata a obligatiilor fiscale pentru care s-au aprobat esalonat si/sau amanari la plata, precum si dobanzile datorate pe perioada esalonarii, insa este vorba despre ratele scadente.
Prima instanta a apreciat ca interpretarea data de parata textelor legale invocate in decizia contestata este total eronata; astfel, potrivit art.12 alin.1 din OMF nr.580/2002 "orice suma de restituit de la bugetul de stat, reprezentand impozite, taxe, contributii sau alte venituri ale bugetului de stat, se compenseaza din oficiu cu sume reprezentand obligatii datorate bugetului de stat, esalonate sau amanate la plata , inclusiv cu majorarile calculate conform art.83 din OG nr.11/1996, aprobata si modificata prin Legea nr.108/1996, cu modificarile ulterioare, datorate in luna in care se face compensarea". Prin urmare, este evident ca poate opera compensarea numai cu ratele scadente nu si cu cele viitoare, pentru care era necesar acordul expres al debitoarei, conform art.110 alin.2 lit.e) din Codul de procedura fiscala; nu are nici o relevanta faptul ca termenul initial de plata al datoriei nu fusese respectat de contribuabili din moment ce s-a incheiat conventia de esalonare, care are ca obiect tocmai modificarea datelor scadente ale obligatiilor fiscale. In plus, art.5 din OUG nr.40/2002 nu reglementeaza altfel aceasta situatie, deoarece acest text legal arata ca se compenseaza din oficiu de catre fiecare creditor bugetar cu sume reprezentand obligatii bugetare esalonate sau amanate la plata ori obligatii bugetare curente datorate aceluiasi creditor bugetar; pe de alta parte, legiuitorul nu a folosit sintagma ca se vor compensa mai intai toate obligatiile bugetare esalonate si apoi pe cele curente.
Instanta de fond a mai aratat ca ordinul Ministrului finantelor nu poate contraveni dispozitiilor ordonantei, ceea ce inseamna ca un nou grafic de esalonare se intocmeste numai in situatia in care debitorul a solicitat el insuti compensarea cu rate a caror scadenta inca nu s-a implinit .
Impotriva acestei hotarari judecatoresti a declarat recurs , in termen legal, parata, care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei civile atacate si respingerea actiunii ca neintemeiata.
In motivarea cererii de recurs, incadrata in drept pe dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila , se arata de catre recurent ca hotararea atacata a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii. Astfel, stingerea obligatiilor fiscale se face in conformitate cu prevederile art.111 alin.2 din OG nr.92/2003 republicata; acest text de lege nu lasa loc de interpretare intrucat , in situatia in care un contribuabil datoreaza mai multe tipuri de creante fiscale, iar din suma respectiva acestea nu pot fi acoperite integral, organul fiscal are obligatia de a efectua stingerea lor in ordinea strict determinata de legiuitor; in primul rand, vor fi stinse obligatiile enumerate la litera a), respectiv sumele datorate in contul ratelor din graficele de plata a obligatiilor fiscale pentru care s-au aprobat esalonari , urmand ca dupa aceea , daca este cazul, sa se procedeze la stingerea obligatiilor fiscale prevazute la literele b) - e).
Recurenta precizeaza ca aceeasi practica rezulta si din dispozitiile art.5 din OUG nr.40/2002.
Intimata a formulat concluzii scrise (filele 13-15 dosar) in care solicitat respingerea recursului .
Analizand sentinta recurata in raport de criticile formulate, cat si din oficiu, in baza art.3041 C.proc.civ, Curtea constata ca se impune respingerea recursului ca nefondat.
Sentinta criticata este legala si temeinica, in speta nefiind incidente cazurile prevazute de art.304 sau art.3041 C.proc.civ, in vederea casarii sau modificarii hotararii.
Instanta de control judiciar retine la randul sau ca prin OG nr.92/2003, republicata, privind Codul de procedura fiscala si prin OUG nr.40/2002 privind diminuarea arieratelor bugetare nu s-a stabilit un regim derogator fata de cel prevazut in dreptul comun pentru compensarea din oficiu ce poate fi operata de organele fiscale. Asadar, in cauza dedusa judecatii, compensarea sumelor reprezentand TVA de rambursat putea sa opereze numai cu creante bugetare exigibile, adica cu datorii curente, scadente ale intimatei si nu cu ratele din conventia de esalonare cu termene de plata viitoare.
De precizat ca raportului juridic in discutie ii sunt incidente dispozitiile art.110 alin.2 din OUG nr.92/2003 , republicata (in vigoare la data respectiva) si nu cele ale art.111 alin.2, indicate de recurenta in motivele de recurs, acestea din urma fiind adoptate la o data ulterioara. In plus, Curtea constata ca nici in varianta actuala a OUG nr.92/2003, republicata, nu se creeaza un regim diferit fata de cel existent la momentul operarii compensarilor din oficiu, nici in ceea ce priveste conditiile pentru compensare si nici in ceea ce priveste ordinea de stingere a obligatiilor fiscale.
Este adevarat faptul ca , in ordinea prevazuta la art.110 alin.2 , ratele din graficele de plata au obligatiilor fiscale pentru care s-au aprobat esalonari la plata sunt cuprinse la litera a) , adica primele in enumerarea tipurilor de obligatii fiscale insa, asa cum in mod corect a retinut instanta de fond , este vorba de ratele scadente , intrucat in caz contrar ar fi lipsita de eficienta juridica conventia de esalonare.
Instanta de control judiciar retine , de asemenea, ca dispozitiile art.5 din OUG nr.40/2002 nu reglementeaza in mod diferit conditiile compensarii din oficiu. Aceeasi situatie rezulta si din interpretarea dispozitiilor art.12 alin.1 din OMF nr.580/2002.
In consecinta, constatand ca nu este incident in cauza motivul de modificare prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat, in raport de dispozitiile art.312 alin.1 Cod procedura civila .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta parata Administratia Fiscala Sector 2 impotriva sentintei civile nr.4269/28.10.2005, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII - a Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal in dosarul nr.13489/3/2005 (numar vechi 2050/CA/2005) in contradictoriu cu intimata reclamanta SC "FORESTA MANASTIUR" SA.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi, 06.04.2006.
PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Liliana Visan Gabriela Bogasiu Simona Marcu
Prin sentinta civila nr.4269 din 28.10.2005 Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII - a Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal a admis in parte actiunea formulata de reclamanta SC FORESTA MANASTIUR SA in contradictoriu cu parata Administratia Finantelor Publice Sector 2 Bucuresti , a anulat decizia nr.1 din 14.01.2004 emisa de parata si a obligat parata sa modifice nota privind compensarea din 09.09.2004 , in sensul compensarii TVA de rambursat cu obligatiile curente ale societatii.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca prin decizia mai sus indicata parata a respins contestatia reclamantei avand ca obiect modificarea notei de compensare din 09.09.2004, nota prin care au fost compensate sumele de rambursat TVA aferente lunilor februarie - iunie 2004 cu rate din Conventia de esalonare de platit pe perioada septembrie 2004 - decembrie 2005; in sustinerea deciziei contestate, organul fiscal a invocat dispozitiile art.110 din Codul de procedura fiscala si art.111 din OG nr.92/2003, republicata (filele 10 - 12 dosar fond).
Tribunalul a precizat ca, intr-adevar , in ordinea prevazuta la art.110 alin.2 lit.a) se prevede ca, in primul rand, compensarea opereaza cu sumele datorate in contul ratelor din graficele de plata a obligatiilor fiscale pentru care s-au aprobat esalonat si/sau amanari la plata, precum si dobanzile datorate pe perioada esalonarii, insa este vorba despre ratele scadente.
Prima instanta a apreciat ca interpretarea data de parata textelor legale invocate in decizia contestata este total eronata; astfel, potrivit art.12 alin.1 din OMF nr.580/2002 "orice suma de restituit de la bugetul de stat, reprezentand impozite, taxe, contributii sau alte venituri ale bugetului de stat, se compenseaza din oficiu cu sume reprezentand obligatii datorate bugetului de stat, esalonate sau amanate la plata , inclusiv cu majorarile calculate conform art.83 din OG nr.11/1996, aprobata si modificata prin Legea nr.108/1996, cu modificarile ulterioare, datorate in luna in care se face compensarea". Prin urmare, este evident ca poate opera compensarea numai cu ratele scadente nu si cu cele viitoare, pentru care era necesar acordul expres al debitoarei, conform art.110 alin.2 lit.e) din Codul de procedura fiscala; nu are nici o relevanta faptul ca termenul initial de plata al datoriei nu fusese respectat de contribuabili din moment ce s-a incheiat conventia de esalonare, care are ca obiect tocmai modificarea datelor scadente ale obligatiilor fiscale. In plus, art.5 din OUG nr.40/2002 nu reglementeaza altfel aceasta situatie, deoarece acest text legal arata ca se compenseaza din oficiu de catre fiecare creditor bugetar cu sume reprezentand obligatii bugetare esalonate sau amanate la plata ori obligatii bugetare curente datorate aceluiasi creditor bugetar; pe de alta parte, legiuitorul nu a folosit sintagma ca se vor compensa mai intai toate obligatiile bugetare esalonate si apoi pe cele curente.
Instanta de fond a mai aratat ca ordinul Ministrului finantelor nu poate contraveni dispozitiilor ordonantei, ceea ce inseamna ca un nou grafic de esalonare se intocmeste numai in situatia in care debitorul a solicitat el insuti compensarea cu rate a caror scadenta inca nu s-a implinit .
Impotriva acestei hotarari judecatoresti a declarat recurs , in termen legal, parata, care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei civile atacate si respingerea actiunii ca neintemeiata.
In motivarea cererii de recurs, incadrata in drept pe dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila , se arata de catre recurent ca hotararea atacata a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii. Astfel, stingerea obligatiilor fiscale se face in conformitate cu prevederile art.111 alin.2 din OG nr.92/2003 republicata; acest text de lege nu lasa loc de interpretare intrucat , in situatia in care un contribuabil datoreaza mai multe tipuri de creante fiscale, iar din suma respectiva acestea nu pot fi acoperite integral, organul fiscal are obligatia de a efectua stingerea lor in ordinea strict determinata de legiuitor; in primul rand, vor fi stinse obligatiile enumerate la litera a), respectiv sumele datorate in contul ratelor din graficele de plata a obligatiilor fiscale pentru care s-au aprobat esalonari , urmand ca dupa aceea , daca este cazul, sa se procedeze la stingerea obligatiilor fiscale prevazute la literele b) - e).
Recurenta precizeaza ca aceeasi practica rezulta si din dispozitiile art.5 din OUG nr.40/2002.
Intimata a formulat concluzii scrise (filele 13-15 dosar) in care solicitat respingerea recursului .
Analizand sentinta recurata in raport de criticile formulate, cat si din oficiu, in baza art.3041 C.proc.civ, Curtea constata ca se impune respingerea recursului ca nefondat.
Sentinta criticata este legala si temeinica, in speta nefiind incidente cazurile prevazute de art.304 sau art.3041 C.proc.civ, in vederea casarii sau modificarii hotararii.
Instanta de control judiciar retine la randul sau ca prin OG nr.92/2003, republicata, privind Codul de procedura fiscala si prin OUG nr.40/2002 privind diminuarea arieratelor bugetare nu s-a stabilit un regim derogator fata de cel prevazut in dreptul comun pentru compensarea din oficiu ce poate fi operata de organele fiscale. Asadar, in cauza dedusa judecatii, compensarea sumelor reprezentand TVA de rambursat putea sa opereze numai cu creante bugetare exigibile, adica cu datorii curente, scadente ale intimatei si nu cu ratele din conventia de esalonare cu termene de plata viitoare.
De precizat ca raportului juridic in discutie ii sunt incidente dispozitiile art.110 alin.2 din OUG nr.92/2003 , republicata (in vigoare la data respectiva) si nu cele ale art.111 alin.2, indicate de recurenta in motivele de recurs, acestea din urma fiind adoptate la o data ulterioara. In plus, Curtea constata ca nici in varianta actuala a OUG nr.92/2003, republicata, nu se creeaza un regim diferit fata de cel existent la momentul operarii compensarilor din oficiu, nici in ceea ce priveste conditiile pentru compensare si nici in ceea ce priveste ordinea de stingere a obligatiilor fiscale.
Este adevarat faptul ca , in ordinea prevazuta la art.110 alin.2 , ratele din graficele de plata au obligatiilor fiscale pentru care s-au aprobat esalonari la plata sunt cuprinse la litera a) , adica primele in enumerarea tipurilor de obligatii fiscale insa, asa cum in mod corect a retinut instanta de fond , este vorba de ratele scadente , intrucat in caz contrar ar fi lipsita de eficienta juridica conventia de esalonare.
Instanta de control judiciar retine , de asemenea, ca dispozitiile art.5 din OUG nr.40/2002 nu reglementeaza in mod diferit conditiile compensarii din oficiu. Aceeasi situatie rezulta si din interpretarea dispozitiilor art.12 alin.1 din OMF nr.580/2002.
In consecinta, constatand ca nu este incident in cauza motivul de modificare prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat, in raport de dispozitiile art.312 alin.1 Cod procedura civila .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta parata Administratia Fiscala Sector 2 impotriva sentintei civile nr.4269/28.10.2005, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII - a Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal in dosarul nr.13489/3/2005 (numar vechi 2050/CA/2005) in contradictoriu cu intimata reclamanta SC "FORESTA MANASTIUR" SA.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi, 06.04.2006.
PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Liliana Visan Gabriela Bogasiu Simona Marcu
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Actiuni (in): anulare, posesorie, regres, pauliana etc.
Anulare act - Decizie nr. 523 din data de 27.06.2017Anulare act - Decizie nr. 502 din data de 21.06.2017
II.Procesul verbal de contraventie care nu intruneste conditiile prev. de art. 19/1 din OG nr. 2/2001 reactualizata, va fi anulat. - Decizie nr. 267/R din data de 23.05.2005
Anularea actelor frauduloase incheiate de debitori in dauna creditorilor se poate dispune daca se dovedeste existenta intentiei de frauda - Sentinta civila nr. 506/CA din data de 19.05.2004
COMPETENTA MATERIALA . ANULARE ACT FALSIFICAT - Decizie nr. nr. 5/A din data de 05.01.2004
Obligare la incheierea unui act autentic de vanzare-cumparare iar in caz de refuz, Sentinta sa tina loc de contract de vanzare cumparare - Decizie nr. 155 din data de 31.12.2013
Lipsa calitatii procesuale pasive ca urmare a divizarii unei societati in mai multe societati comerciale. Imposibilitatea introducerii unor noi parati in apel. - Decizie nr. 404 din data de 09.09.2011
Actiune in constatare - Sentinta civila nr. 293 din data de 03.06.2009
- Sentinta civila nr. 526 din data de 29.10.2008
Rectificare carte funciara - Sentinta civila nr. 118 din data de 10.02.2009
Exceptia inadmisibilitatii cererii pentru neparcurgerea procedurii plangerii prealabile. Dovada depusa dupa inchiderea dezbaterilor - Sentinta civila nr. 84/F din data de 15.09.2015
Raportul de evaluare intocmit de A.N.I.. Consecintele incalcarii dispozitiilor art. 70 si 79 alin. 1 din Legea nr. 161/2003. Contestarea raportului de evaluare. - Decizie nr. 5/F din data de 23.01.2015
Admisibilitatea actiunii in anulare a actului administrativ-fiscal adresate direct instantei de judecata, fara a urma, in prealabil, procedura prevazuta de art. 205-208 din Codul de procedura fiscala. - Decizie nr. 611/R din data de 21.05.2015
Vechiul cod de procedura civila – Recurs respins. Inadmisibilitate actiune constatare a unei situatii de fapt in materia contenciosului administrativ. Sanctiunea necomunicarii modificarii actiunii – nulitate relativa in conditiile art. 105 alin. 2 c.pr.ci - Decizie nr. 2130/R din data de 19.09.2014
Vechiul cod de procedura civila - Recurs respins. Inadmisibilitate actiune constatare a unei situatii de fapt in materia contenciosului administrativ. Sanctiunea necomunicarii modificarii actiunii – nulitate relativa in conditiile art. 105 alin. 2 c.pr.ci - Decizie nr. 1449/R din data de 25.04.2014
Actiune pentru anularea permisului sau de conducere - Sentinta civila nr. 4798/CA din data de 19.09.2012
Actiune in anulare. Decizie emisa in baza Legii 10/2001 de catre o persoana juridica ce nu avea calitatea de unitate detinatoare. - Sentinta civila nr. 101/S din data de 03.04.2012
Interesul in promovarea unei ac?iuni in constatarea nulita?ii absolute a unui act juridic. - Decizie nr. 251/A din data de 28.10.2011
Cheltuieli de judecata pe cale separata. - Decizie nr. 1290/R din data de 20.10.2011
Uzucapiune.Posesia exerciatata asupra unui teren proprietatea C.A.P. - Decizie nr. 1473/R din data de 24.11.2011