Abuz de drept. Conditii ce se cer a fi intrunite pentru exercitarea abuziva a dreptului de proprietate.

Abuz de drept. Conditii ce se cer a fi intrunite pentru exercitarea abuziva a dreptului de proprietate.
      
      C. civ. - art. 480
      Decretul nr. 31/1954 - art. 3 alin. 2
      Constitutia Romaniei - art. 44 alin. 8
      
     Intentia coproprietarului unui imobil aflat in indiviziune fortata de a inlocui imprejmuirea imobilului nu se constituie in abuz de drept cata vreme aceasta operatiune nu aduce prejudicii celorlalti coproprietari.
     
      Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila, decizia civila  nr. 689 din 21 iunie 2007
     
     Prin cererea inregistrata sub nr. 5674/2006 la Judecatoria Arad, reclamanta S.E.E. a solicitat obligarea paratilor C.I. si R.M. la a-si exprima acordul cu privire la efectuarea de catre reclamanta a unor lucrari legate de imobil (mansardare apartament, imprejmuire front stradal si construire anexa locuibila) conform certificatului de urbanism nr. 665/30.03.2006, in caz contrar hotararea urmand a tine loc de acord legalizat.
In motivare a invocat atitudinea vecinilor parati care manifesta dezinteres fata de degradarea imprejmuirii si intentia sa de a construi o anexa locuibila P+M si de a repara, reamenaja si consolida partea de pod ce ii revine.
La 19.09.2006, reclamanta a renuntat la cererea vizand acordul paratilor la construirea anexei, instanta luand act de renuntarea la judecata in baza art. 246 C. pr. civ.
Pe cale de intampinare, paratii au solicitat respingerea actiunii reclamantei si pe cale reconventionala au solicitat demolarea gardului construit pe proprietatea lor, in caz de refuz lucrarea urmand sa se faca pe cheltuiala acesteia de catre parati.
Prin sentinta civila nr. 6335 din 5 decembrie 2006 actiunea a fost admisa in parte, instanta obligand paratii sa-si dea acordul la realizarea imprejmuirii stradale la imobil, acord necesar obtinerii autorizatiei de construire, in caz contrar hotararea urmand a tine loc de consimtamant.
A fost respinsa in rest actiunea si, totodata, a fost respinsa cererea reconventionala.
Pentru a dispune astfel, instanta a avut in vedere ca reclamanta este proprietara apartamentului nr.2 si ca paratii sunt proprietari ai apartamentelor nr.1, respectiv 3 din acelasi imobil; terenul aferent si podul se gasesc in coproprietate fortata.
Mansardarea presupune modificari considerabil majore, iar modalitatea in care doreste reclamanta sa o realizeze ar implica sistarea coproprietatii fortate. Or, prin sentinta civila nr.4310/19.09.2006 a Judecatoriei Arad a fost respinsa solicitarea reclamantei in acest sens.
In consecinta, refuzul paratilor de a-si da consimtamantul in acest sens  nu apare ca un abuz de drept.
Instanta a apreciat, insa, ca fiind intemeiata cererea reclamantei de obligare a paratilor la a-si da consimtamantul pentru imprejmuirea imobilului, data fiind situatia actuala a acestei imprejmuiri (rezultata din mijloacele de proba administrate) si din  necesitatea asigurarii pentru toti coproprietarii a intimitatii si securitatii.
Respingand cererea reconventionala vizand obligarea reclamantei la demolarea gardului din fata apartamentului reclamantei, instanta a avut in vedere ca prin procesul verbal de contraventie incheiat pe seama reclamantei de Primaria Municipiului Arad, aceasta a fost amendata doar pentru efectuarea unei fundatii, nu si pentru realizarea gardului.
Pe de alta parte, atat reclamanta, cat si paratii, au realizat acte de administrare a coproprietatii fara consimtamantul celorlalte parti, iar paratii nu au invocat vreo nemultumire a chiriasilor cu privire la existenta gardului (paratii - proprietari nelocuind in imobil).
Impotriva sentintei au declarat apel paratii.
Prin decizia civila nr. 138/A din 22 martie 2007 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 5356/55/A/2006 apelul a fost admis, iar sentinta schimbata in parte, in sensul respingerii in tot a actiunii precizate a reclamantei.
Pentru a dispune astfel, instanta a avut in vedere ca in mod gresit au fost obligati paratii sa-si dea consimtamantul la schimbarea imprejmuirii, cata vreme cea existenta este functionala si asigura atat securitatea, cat si intimitatea locatarilor din curte. Pe de alta parte, o atare dispozitie - care nu cuprinde elemente de identificare a eventualelor lucrari ce se doresc facute pot crea, in lipsa unei cenzuri, cadrul unui abuz.
Impotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitand modificarea ei in sensul respingerii apelului reclamantilor.
In motivare a invocat gresita retinere a bunei credinte a paratilor, acestia neavand vreo justificare in a refuza schimbarea imprejmuirii care nu asigura conditii optime pentru utilizarea imobilului.
Pe cale de intampinare, intimatii au invocat nemotivarea in drept a recursului, iar pe fond, respingerea acestuia ca nefundat.
In ceea ce priveste exceptia nulitatii invocate de parati, instanta a retinut ca, desi reclamanta nu a indicat motivele de recurs cu referire la dispozitiile art.304 C. pr. civ., sustinerile sale pot fi incadrate, in baza art. 306 alin. 3 C. pr. civ. in dispozitiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., astfel ca exceptia invocata in baza art.306 al.2 C. pr. civ. nu este intemeiata.
In ceea ce priveste recursul reclamantei, fata de dispozitiile art.299 si urm. C. pr. civ., instanta a retinut urmatoarele:
Este adevarat ca regula unanimitatii presupune ca un act efectuat in scopul normalei utilizari, conform destinatiei a intregului bun aflat in coproprietate comuna fortata, sa fie efectuat cu acordul tuturor coproprietarilor.
Efectuarea unui atare act de catre un singur coproprietar poate imbraca forma abuzului de drept: prevalandu-se de calitatea sa de coproprietar, acesta savarseste acte vizand bunul in integritatea sa, provocand o lezare a intereselor sau aducand o atingere drepturilor celorlalti coproprietari.
Pe de alta parte, insa, si refuzul celorlalti coproprietari de a efectua un act sau de a consimti la efectuarea lui, in conditiile in care acest act are drept consecinta normala utilizare a bunului se poate constitui intr-un abuz de drept, daca atitudinea respectivilor coproprietari depaseste fireasca exercitare a dreptului recunoscut de art. 480 C. civ.
Daca privim abuzul de drept ca fiind situatia in care titularul dreptului de proprietate cauzeaza, din vina sa, un prejudiciu altei persoane prin modalitatea in care intelege sa-si exercite acest drept, raportat la situatia concreta dedusa judecatii se constata ca:
Reclamanta intentioneaza sa schimbe imprejmuirea imobilului in care se afla apartamentele partilor, reclamanta si paratii fiind coproprietari inclusiv asupra acestei imprejmuiri.
Conform sustinerilor reclamantei, intentia sa este determinata de degradarea imprejmuirii si de necesitatea asigurarii intimitatii si a securitatii in propria locuinta.
Pe de alta parte, paratii - care nu locuiesc efectiv in imobil (aspect necontestat in cauza) - refuza sa-si dea acordul in acest sens (acord necesar obtinerii autorizatiei de construire), invocand inutilitatea unei asemenea lucrari si eventualitatea obligarii lor la cheltuieli determinate de realizarea lucrarii.
O conditie necesara pentru ca abuzul de drept sa fie retinut este prejudiciul creat prin executarea dreptului (in speta, de catre coproprietar).
Or, din cele mai sus aratate rezulta ca nu intentia reclamantei este producatoare de prejudicii, ci pozitia paratilor.
Aceasta, pentru ca, in primul rand, lipsirea coproprietarului de aptitudinea de a se bucura de intimitate si securitate in propria-i locuinta (datorata refuzului celorlalti coproprietari care nici macar nu locuiesc in imobil, astfel ca aceste aspecte le sunt indiferente) este de natura a-i provoca un prejudiciu, cel putin moral.
Pe de alta parte, eventualitatea obligarii lor la suportarea unei cote parti corespunzatoare cotei de drept de care dispun nu este consecinta unui abuz de drept din partea reclamantei ci decurge din chiar calitatea lor de coproprietari, calitate ce impune nu doar drepturi ci si obligatii.
Mai mult, o atare obligare a lor la plata este, in momentul de fata, incerta ca producere si nu e apta de a fi evaluata pecuniar, astfel ca, paratii nu pot invoca un prejudiciu actual (conditie pentru existenta abuzului de drept).
Nu se constituie in abuz de drept nici sustinerea paratilor (si retinuta de instanta de apel) potrivit cu care dispozitia primei instante de obligare a lor la a-si da consimtamantul, necontinand elementele de identificare a lucrarilor ce se doresc a fi efectuate, poate crea cadrul unui abuz.
Aceasta, pentru ca instanta (obligand paratii in acest sens) a stabilit doar premisa efectuarii lucrarilor de catre reclamanta, ele urmand a fi efectuate dupa obtinerea unei autorizatii de construire si cu respectarea acesteia conform dispozitiilor Legii nr. 50/1991.
Doar in situatia in care dispozitiile acestei legi ar fi incalcate de reclamanta, aceasta s-ar manifesta abuziv in exercitarea calitatii sale de coproprietar; cata vreme lucrarile de imprejmuire nu au inceput, paratii nu pot sustine cauzarea vreunui prejudiciu, conditie a abuzului de drept.
Pentru aceste considerente, in baza art. 312 alin. 1, 2, 3 C. pr. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., instanta a admis recursul declarat de reclamanta S.E.E. impotriva deciziei civile nr. 138/A din 22 martie 2007 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 5356/55/A/2006 a modificat decizia recurata in sensul ca a respins apelul declarat de paratii C.I. si R.M. impotriva sentintei civile nr. 6335 din 5 decembrie 2006 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 5674/2006.