Indiviziune. Puterea de lucru judecat a considerentelor unei hotarari judecatoresti. Admisibilitatea unor cereri in constatarea unor drepturi de proprietate in lipsa unor cereri in realizarea acestora.

Prin decizia civila nr.420/A/2013, Tribunalul Brasov a respins  ca neintemeiat apelul declarat de apelantii parati B.N., B.A., D.G.S. si B.N. impotriva sentintei civile nr. 11321/23.07.2013 pronuntata de Judecatoria Brasov, pe care a mentinut-o pentru urmatoarele considerente:
In dosarul conexat avand nr. 32299/197/2010 reclamantul BN, in contradictoriu cu paratii B.I., ML si M.A. sa se dispuna sistarea starii de indiviziune asupra imobilului casa de lemn si teren in suprafata de 1346,4 mp., inscris in CF nr. 103543 (provenita din conversia pe hartie a CF nr. 2564 S.) S., sub nr. top. 2799, 2800, prin formarea a trei loturi, respectiv: lotul nr. 1, format din casa de lemn si anexe, cu terenul aferent acesteia, in cota de 1/3 parti, urmand ca acesta sa fie atribuit reclamantului, cu obligarea la plata sultei compensatorii referitor la casa de lemn; lotul nr. 2, format din teren in suprafata de 457,2 mp, ce urmeaza a fi atribuit paratilor M.L. si M.A. si lotul nr.3, in suprafata de 457,2 mp, ce urmeaza a fi atribuit paratului B.I.; sa se dispuna inscrierea in CF a dreptului de proprietate asupra loturilor nou formate, la numele fiecarui copartajant, cu titlu de iesire din indiviziune, cu cheltuieli de judecata.
Prima instanta a retinut in mod corect starea de fapt, aratand ca in realitate partajul efectuat de mostenitori in anul 1977 a vizat intreaga avere succesorala ramasa dupa decesul tatalui lor B.I.,  adica atat imobilul din CF 2565, cat si cel din CF 2564 S., cuprinzand  trei constructii, evidentiate atat pe schita cat si in componenta loturilor rezultate, aceasta fiind vointa partilor la acel moment.
Cele retinute de prima instanta au fost statuate cu putere de lucru judecat in sentinta civila nr. 8379/08.10.2004, pronuntata de Judecatoria Brasov, in dosarul nr. 17625/2002, in care apelantul B.N. a fost parte.
Prima instanta investita cu solutionarea dosarul conexat avand nr. 32299/197/2010 nu putea ignora cele stabilite prin sentinta civila nr. 8379/08.10.2004, pronuntata de Judecatoria Brasov.
Autoritatea de lucru judecat cunoaste doua manifestari procesuale, aceea de exceptie procesuala (conform art. 1201 Cod civil si art. 166 Cod procedura civila) si aceea de prezumtie, mijloc de proba de natura sa demonstreze ceva in legatura cu raporturile juridice dintre parti (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) Cod civil).
Daca in manifestarea sa de exceptie procesuala (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natura sa opreasca a doua judecata), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevazuta de art. 1201 Cod civil (obiect, parti, cauza), nu tot astfel se intampla atunci cand acest efect important al hotararii se manifesta pozitiv, demonstrand modalitatea in care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase in raporturile dintre parti, fara posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune  intr-un al doilea proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fara posibilitatea de a mai fi contrazis.
Aceasta reglementare a autoritatii de lucru judecat in forma prezumtiei vine sa asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor intre considerentele hotararii judecatoresti. Potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.(2) Cod civil, in relatia dintre parti, aceasta prezumtie are caracter absolut, iar in rela?ia dintre par?i ?i ter?e persoane aceasta are un caracter relativ.
Retinandu-se ca in realitate in anul 1977  partile au partajat intreaga avere succesorala ramasa dupa decesul defunctului B.I., adica atat imobilul din CF 2565, cat si cel din CF 2564 S., cuprinzand  trei constructii, evidentiate atat pe schita cat si in componenta loturilor rezultate, prima instanta nu putea sa mai dispuna efectuarea unui partaj judiciar, atat timp cat partile si autorii lor facusera anterior un partaj voluntar.
Din cuprinsul sentintei apelate rezulta ca prima instanta s-a pronuntat pe toate cererile cu care a fost investita, motivand detaliat solutia pronuntata.
Instanta de judecata investita cu solutionarea unei cereri nu este tinuta de concluziile formulate de expert, in conditiile in care acestea intra in contradictie cu restul probelor din dosar si incalca puterea de lucru judecat a unei hotarari judecatoresti. Prima instanta a analizat concluziile raportului de expertiza efectuat de expertul P.R.A., apreciind ca acestea sunt contrare atat celor stabilite cu putere de lucru judecat prin sentinta civila nr. 8379/08.10.2004 a Judecatoriei Brasov, cat si modalitatii in care mostenitorii defunctului B.N.I. au inteles sa imparta faptic masa succesorala cuprinsa atat in CF 2564 S., cu nr. top. 2799, 2800, cat si in CF 2565 S.,cu nr. top. 2797/2, 2798/2, 2805.
Modalitatea in care a inteles defuncta B.A. sa dispuna de partea sa din mostenire nu poate avea vreo consecinta asupra a ceea ce partile, respectiv succesorii defunctului B.I., au convenit in anul 1977 cand au incheiat partajul voluntar.
Este neintemeiata sustinerea apelantului B.N. referitoare  la cele retinute de prima instanta, deoarece analizand cererea de la fila 26 din dosarul anexat nr. 17625/2002 al Judecatorie Brasov rezulta ca prima instanta a retinut corect cele solicitate de apelantul B.N. in respectivul dosar.
Prima instanta a solutionat cu respectarea dispozitiilor art. 111 Cod procedura civila   petitele in constatare din dosarul conexat nr. 29959/197/2010. Cererile in constatare formulate in dosarul nr. 29959/197/2010 erau admisibile deoarece o actiune in realizare, respectiv un partaj judiciar, nu mai era admisibila in conditiile in care se constatase prin sentinta civila nr. 8379/08.10.2004, pronuntata de Judecatoria Brasov, ca partile facusera anterior un partaj voluntar autentificat sub nr. 8984/1977 (act de CF nr. 4346/1977).

Impotriva hotararii de mai sus au formulat recurs apelantii BN, BA, DGS si BN iar prin motivele de recurs, intemeiate pe dispozitiile art.304 pct.6, 8 si 9 Cod procedura civila, solutia atacata este criticata pentru urmatoarele considerente:
Prin actiune se solicita sa se constate ca, urmare partajului din anul 1977 si casa cu o portiune de teren (nu in totalitate, lucru ce se observa si din schita de dezmembrare aferenta actului de partaj, coltul de aproximativ 400 mp nu este inclus in schita) inscrisa in CF 2564 S.,  a facut obiectul impartelii. Asa a crezut antecesoarea reclamantilor cand a semnat actul de partaj, asa au crezut reclamantii cand au incheiat contractul de intretinere, respectiv de vanzare – cumparare, asa declara si paratul B.I. in declaratia sa.
Instanta, trecand peste vointa partilor, care se presupune ca au cunostinta cel mai bine despre situatia imobilului, acorda mai mult decat s-a cerut, respectiv acorda reclamantei S.V. intregul imobil din CF 2564 S. desi, solutia ce trebuia adoptata era, dupa opinia lor, urmatoarea de admitere in parte a cererii din dosarul conex 29959/197/2010, respectiv petitele I, II, III, V, VI si a celei din dosarul conex nr. 32299/197/2010, in sensul sistarii starii de indiviziune conform Raportului de expertiza din dosarul nr. 4740/197/2008 al Judecatoriei Brasov si respingerii celorlalte cereri.
O solutie echitabila in conformitate cu cererile partilor, cu vointa lor, cu inscrisurile depuse la dosar, cu vointa antecesorilor.
Se observa ca in schita de dezmembrare din 1977, limita lotului /1 cuvenita lui BA este chiar la limita imobilului – constructie din str. xxx.
O parte din teren nu a fost cuprins in schita de dezmembrare – probabil considerata a fi intregul imobil din CF 2564 S., pentru care nu se dezbatuse inca succesiunea.
Si matematic, daca se aduna suprafetele din schita de dezmembrare, rezulta diferente semnificative concret aratate la paginile 6 si 7 din sentinta civila nr.8379/8.10.2004 pronuntata de Judecatoria Brasov in dosarul civil nr.17625/2002.
Recursul a fost apreciat ca fondat.
Partile in litigiu sunt succesoarele in drepturi  ale defunctului B.I. decedat la data de xxx dupa care succesiunea a fost dezbatuta prin doua certificate de mostenitor (470/1968 si 171/1997) si un partaj voluntar (1977).
Primul certificat de mostenitor nr.470/1968 a inclus in masa succesorala doar imobilul din CF nr.2565 S. iar dupa 29 de ani s-a procedat la completarea masei succesorale prin  certificatul de mostenitor nr.171/1997 si pentru imobilul inscris in CF nr.2564 S..
In perioada de timp scursa intre cele doua certificate de mostenitor, cei trei mostenitori (descendenti directi cu cote de 1/3) si-au impartit in mod voluntar imobilul din CF nr.2565 ce a fost dezmembrat in 3 loturi, fiecare alcatuit din cate o casa si teren aproximativ egal (doar lotul lui BN este mai mic – 442 mp fata de 784 mp cat au celelalte doua loturi).
Unul dintre cei trei mostenitori, respectiv B.A. a instrainat catre intimatii S.V. si M.L., atat nuda proprietate a lotului sau dobandit in urma partajului voluntar din 1977 (prin contract de intretinere nr.306/1996), cat si cota de 1/3 dobandita de aceasta prin  Certificatul de mostenitor nr.171/1997 asupra imobilului inscris in CF nr.2564 S..
Prin procesul finalizat prin sentinta civila nr.8379/2004 a Judecatoriei Brasov (mentinuta in caile de atac), cumparatoarea SV a chemat in judecata pe D.P., sotul supravietuitor al vanzatoarei B.A. pentru a revendica imobilul inscris in CF 2565 S. sub nr.top.2797/2, 2798/2 totul /1, dobandit prin contractul de intretinere nr.306/1996. In cursul acestui proces au formulat cerere de interventie  B.N. si B.I. prin care au solicitat rectificarea CF 2564 in sensul radierii unei notari  de radiere a unei case de lemn. Prin sentinta civila nr.8379/2004 s-a dispus rectificarea CF 2564 S. in sensul radierii inscrierii de sub B2 vizand radierea notarii unei case de lemn.
Toate celelalte pretentii au fost respinse. Doar in considerentele hotararii, instanta a retinut ca partajul voluntar din 1977 a vizat atat CF 2565 cat si CF 2564, cele trei case din partaj fiind cele din cele doua carti funciare.
Admitand ca autoritatea de lucru judecat priveste nu numai dispozitivul unei hotarari judecatoresti, ci si considerentele acesteia, se poate trage concluzia ca aprecierea primelor instante potrivit careia partajul voluntar din 1977 a vizat ambele imobile (CF 2565 si CF 2564) a intrat in puterea lucrului judecat si acest fapt nu mai poate fi contrazis printr-o alta hotarare judecatoreasca decat cu incalcarea principiului securitatii raporturilor juridice.
Cu toate acestea, considerentele acestei hotarari sunt in opozitie totala cu actele juridice incheiate de parti de-a lungul timpului, respectiv cu certificatele de mostenitor 470/1968 si 171/1997 prin care cele doua imobile din cartile funciare au fost impartite diferit, precum si cu partajul voluntar din 1977 care a avut in vedere doar CF 2565 si a fost incheiat in forma autentica fiind intabulat in cartea funciara conform dezmembrarii convenite de parti.
Toate aceste acte juridice autentice au produs efectele juridice (dezmembrari, intabulari,  etc.) si nu au fost niciodata desfiintate amiabil de parti sau prin vreo hotarare judecatoreasca, cum de altfel, nu au fost desfiintate nici contractele autentice, de intretinere nr.306/1996 si de vanzare cumparare nr.1758/1998 prin care unul dintre mostenitori, BA, a  instrainat partile sale din ambele corpuri funciare.
Pentru dezlegarea situatiei juridice de mai sus, este necesar a se proceda la compararea fortei juridice, pe de o parte, a considerentelor unei hotarari iar, pe de alta parte, a 5 acte juridice autentice cu privire la care aceste considerente fac aprecieri de natura a schimba in totalitate vointa juridica a partilor la incheierea acestora. Ori, din acest punct de vedere, este evident ca prin considerentele unei hotarari nu se pot si nici nu au fost  desfiintate 5 acte juridice autentice care au produs efecte juridice ce nu au fost niciodata inlaturate. Acest lucru inseamna ca partile care erau interesate in desfiintarea unor acte juridice translative de proprietate ce nu corespundeau vointei reale a partilor erau singurele in masura sa solicite si sa obtina desfiintarea acestora mai ales dupa ce au vazut considerentele hotararii  8379/2004.  Or, nici prin actiunea ce a fost solutionata prin sentinta civila nr.8379/2004 a Judecatoriei Brasov si nici prin actiunile conexe deduse judecatii, nici una dintre parti nu a solicitat desfiintarea vreuneia dintre actele juridice mentionate, cu petitele subsecvente ce se impuneau, precum desfiintarea efectelor produse de acestea, rectificari de CF etc., toate aceste neajunsuri au fost intrucatva relevate prin considerentele sentintei civile nr.8379/2004 si au constituit si motivul pentru care instanta de fond s-a vazut in imposibilitate de a valorifica in vreun fel solutiile tehnice propuse de experti prin expertizele efectuate la fondul cauzei.
Cu toate acestea, instanta de fond a ales, din multitudinea de petite, din actiunile din cele trei dosare conexe, doua petite in constatare (dosar conex nr.29959/197/2010) pe care le-a admis in mod nelegal pentru urmatoarele considerente:
Astfel, prima instanta a constatat ca prin actul de partaj voluntar nr.8984/1977, in realitate, partile au impartit nu doar CF 2565 ci si CF 2564. Aceasta constatare coincide cu cele retinute anterior prin considerentele sentintei civile nr.8379/2004 si este superflua intrucat, de principiu, potrivit art.111 Cod procedura civila, o cerere in constatare nu poate fi primita cata vreme partea are la indemana actiuni in realizare. Or, constatarea faptului ca un act juridic are ca baza o alta vointa reala decat cea declarata de parti, se poate dispune doar in cadrul unei actiuni in realizare prin care drepturile pretinse sa poata fi valorificate efectiv, altfel hotararea primei instante nu poate fi pusa in executare si nu ajuta cu nimic la rezolvarea situatiei juridice a partilor, cu atat mai mult cu cat o astfel de constatare s-a realizat si prin considerentele sentintei civile nr.8379/2004.
Prin cel de al treilea petit admis de instanta de fond s-a constatat ca loturile formate in urma partajului voluntar sus mentionat, in realitate cuprind si CF 2564 si, cum acest imobil are in componenta sa 1346 mp teren, prima instanta distribuie acest teren doar catre doi dintre cei trei mostenitori beneficiari ai loturilor initiale care, in acest fel ar trebui sa aiba in loturile lor suprafete de 3 ori mai mari decat cel de al treilea mostenitor (BN), desi vointa clara a partilor a fost cea a unei imparteli care sa respecte cotele partilor. Din considerentele instantei aflam ca acest copartajant trebuie sa inteleaga ca el ar fi trebuit sa stie ce a semnat in anul 1977 si ca nu ramane decat cu ceea ce a semnat atunci, in timp ce ceilalti doi descendenti primesc in mod egal o parte din noul imobil inclus in masa partajabila, in detrimentul primului.
Cele doua petite in constatare admise de instanta de fond, sunt lipsite de temei legal, intrucat in lipsa solutionarii petitelor in realizare subsecvente din cele trei actiuni conexe, constatarea unor drepturi nu poate fi primita potrivit art.111 Cod procedura civila. Mai mult decat atat, in mod absurd, printr-un petit in constatare se face o propunere de lotizare ce ar fi respectat presupusa vointa a partilor, desi o astfel de hotarare nu ar putea niciodata sa fie pusa in executare.
Instanta de fond a respins petitele principale in realizare pe considerentul ca partile nu au solicitat rectificarea cartilor funciare, fara a se preciza ce fel de radieri erau indispensabile solutiei actiunilor deduse judecatii. Instantele au indatorirea de a solutiona cererile partilor potrivit actelor incheiate de parti. Respingerea actiunii de sistare a indiviziunii asupra CF 103543 top 2749, 2800 (dosar conex nr.32299/197/2020) este lipsita de orice motivare in conditiile in care aceasta carte funciara reflecta situatia juridica din acte juridice valabile, nedesfiintate vreodata, iar asupra respectivului imobil sunt trei coproprietari cu cote indivize ce nu pot fi obligati sa ramana in indiviziune.
Intrucat respingerea celor trei actiuni conexate este practic nemotivata, Curta retine ca instanta de fond a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului, astfel incat, potrivit art.312 Cod procedura civila, se impune casarea hotararii atacate, admiterea apelului acelorasi parti si desfiintarea hotararii primei instante cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Instanta de recurs nu poate dispune dezmembrarea imobilului si formarea de loturi potrivit raportului de expertiza intocmit in dosarul nr.4740/197/2008 al Judecatoriei Brasov asa cum se solicita prin recurs, intrucat, in lipsa solutionarii cererilor in prima instanta si in apel, celelalte parti ar fi lipsite de orice cale de atac impotriva unei astfel de hotarari date direct in recurs.
Cu ocazia rejudecarii, instanta de fond va pronunta o hotarare care sa tina cont atat de vointa reala a partilor dar si de actele juridice incheiate de acestea ce nu au fost niciodata desfiintate.