TEREN DOBANDIT PRIN CONSTITUIRE, IN BAZA LEGII 18 / 1991, BUN COMUN. CONSECINTE JURIDICE

TEREN DOBANDIT PRIN CONSTITUIRE, IN BAZA LEGII 18 / 1991, BUN COMUN. CONSECINTE JURIDICE


     Potrivit art. 30 Codul familiei, orice bun dobandit in timpul casatoriei, de oricare dintre soti, este un bun comun, de la data dobandirii, daca nu face parte din categoria bunurilor proprii, prevazute expres si limitativ de art. 31 Codul familiei.
       In cazul constituirii dreptului de proprietate privata asupra terenului potrivit Legii nr. 18/1991 , daca este vorba despre persoane care n-au avut teren in trecut care sa fi fost cooperativizat, terenul constituit  devine bun comun, daca atribuirea nu s-a realizat cu caracter intuituu personae.
       Cum perfectarea antecontractului de vanzare - cumparare prin hotarare judecatoreasca, presupune suplinirea consimtamantului partii care s-a opus incheierii actului autentic de vanzare - cumparare, si are drept consecinta, transferul proprietatii de la data ramanerii definitive a hotararii, rezulta ca prin pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare - cumparare, s-ar suplini si consimtamantul sotului promitentului - vanzator la vanzare. Or, atat timp cat sotul nu s-a obligat sa transmita in viitor, dreptul de proprietate, nefiind parte in antecontractul de vanzare - cumparare, este evident ca aceasta forma de reparare in natura a pagubei cauzate, nu poate fi admisa de instanta, fara a fi incalcat art. 35 Codul familiei, privitor la necesitatea existentei consimtamantului ambilor soti, la instrainarea unui imobil bun comun. Promitentii - cumparatori vor avea la indemana celelalte posibilitati conferite de lege pentru a sanctiona neexecutarea obligatiei promitentului - vanzator, derivand din promisiunea bilaterala de vanzare - cumparare. Valabilitatea antecontractului nu este insa, afectata, pentru ca prin aceasta conventie, promitentul - vanzator s-a obligat sa vanda in viitor, iar o persoana se poate obliga la a vinde in viitor intregul bun care nu-i apartine (sau nu-i apartine in totalitate), acordul de vointa trebuind a fi interpretat in acest caz, in sensul ca partile au inteles ca promitentul-vanzator se obliga implicit sa procure mai intai bunul, pentru a-l vinde mai apoi, promitentului - cumparator, in caz de neexecutare fiind pasibil de plata daunelor - interese.

   (CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA A III-A CIVILA  SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI FAMILIE-   DECIZIA    CIVILA NR. 649/21 Aprilie 2008)



     Deliberand asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
     Prin cererea inregistrata la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti sub nr. 3742/300/2006 la data de 13 martie 2006, reclamantii Cobianu Gheorghe, Cobianu Alexandrina au solicitat instantei ca in contradictoriu cu paratul Ionescu Gheorghe, sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare - cumparare nr.7678 din 08 decembrie 1997, autentificat la Biroul Notarului Public Doina Dunca, sa se constate valabilitatea antecontractului de vanzare - cumparare nr.750 din 05 aprilie 2000, autentificat la Biroul Notarului Public Doina Dunca, sa se pronunte o hotarare care sa tina loc de act de vanzare - cumparare pentru imobilul teren in suprafata de 800 mp., situat in Bucuresti, Aleea Buridava nr. 5 - 19, sector 2, inscrierea dreptului de proprietate al reclamantilor in Cartea Funciara.
     In motivarea cererii reclamantii au aratat ca contractul de vanzare cumparare nr.7678 din 08 decembrie 1997, autentificat la Biroul Notarului Public  Doina Dunca, a fost incheiat cu incalcarea dispozitiei imperative de instrainare prevazute de art. 32 alin. 1 din Legea nr.18/1991, nulitate ce nu poate fi ratificata sau confirmata.
     Au mai sustinut reclamantii ca au incheiat cu paratul Ionescu Gheorghe un antecontract de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 750 din 05 aprilie 2000, la Biroul Notarului Public Doina Dunca, prin care paratul s-a obligat sa vanda, iar reclamantii sa cumpere, imobilul teren in suprafata de 800 mp. situat in Bucuresti, Aleea Buridava nr. 5 - 19, sector 2, in schimbul unui pret de 7.200 USD. Prin acelasi antecontract, reclamantii au sustinut ca paratul s-a obligat a incheia contractul de vanzare - cumparare in forma autentica dupa data de 01 ianuarie 2005, pretul ?integral fiind achitat la momentul incheierii antecontractului, insa dupa acest moment, paratul a refuzat executarea obligatiei.
     La data de 17 aprilie 2006, paratul a formulat intampinare prin care a solicitat admiterea in parte a cererii in sensul constatarii nulitatii absolute a contractului de vanzare - cumparare nr.7678 din 08 decembrie 1997, autentificat la Biroul Notarului Public Doina Dunca, motivat de faptul ca la incheierea acestui contract s-au incalcat dispozitiile art. 32 si 43 din Legea nr. 18/1991.
     Prin sentinta civila nr. 8974 din 20 noiembrie 2006 Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a admis cererea formulata de reclamantii Cobianu Gheorghe, Cobianu Alexandrina, impotriva paratului Ionescu Gheorghe, a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare - cumparare nr. 7678/08 decembrie 1997, autentificat la Biroul Notarului Public Doina Dunca, a constatat valabil incheiata conventia partilor (antecontract de vanzare - cumparare) autentificata sub nr. 750 din 05 aprilie 2000 la Biroul Notarului Public  Doina Dunca, hotararea urmand a tine loc de act de vanzare - cumparare pentru suprafata de teren de 900 mp situat in Bucuresti, Aleea Buridava nr. 5 - 12, sector 2, si a dispus inscrierea in Cartea Funciara a dreptului de proprietate asupra terenului din Bucuresti, Aleea Cumidava nr. 14 - 20, sector 2, in favoarea reclamantilor.
     Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca subzista motivul de nulitate a contractului de vanzare - cumparare nr.7678 din 08 decembrie 1997, fata de dispozitiile art. 19, art. 32 din Legea nr. 18/1991 iar in ceea ce priveste antecontractul de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 750 din 05 aprilie 2000 la Biroul Notarului Public Doina Dunca, conditiile esentiale pentru valabilitatea conventiei prevazute de art. 948 fiind indeplinite, se impune constatarea acestui fapt.
     La data de 01 martie 2007, Ionescu Gheorghe a declarat apel criticand sentinta ca nelegala si netemeinica pentru urmatoarele considerente:
     In mod gresit s-a anulat ca netimbrata cererea reconventionala pentru neplata timbrului judiciar.
     In mod gresit instanta de fond a admis toate capetele de cerere formulate de intimatii - reclamanti. Primul capat de cerere, privind constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare - cumparare se impunea a fi admis, in conditiile in care contractul a fost incheiat cu incalcarea unei dispozitii imperative a legii, respectiv art. 32 din Legea nr. 18/1991, cata vreme terenul ce forma obiectul contractului ii fusese atribuit prin constituirea dreptului de proprietate, dupa cum reiese din titlul de proprietate nr. 6436/1994.
     Cu privire la celelalte capete de cerere, acestea ar fi trebuit sa fie analizate si prin prisma efectului admiterii primului capat din cererea principala si respinse. Astfel conventia partilor, cum este denumit de instanta de fond, antecontractul de vanzare - cumparare incheiat intre parti, este lipsit de valabilitate din chiar momentul incheierii sale, dat fiind faptul ca, in anul 2000, cand acest antecontract a fost incheiat, intre parti, exista un contract de vanzare - cumparare autentificat, care producea efecte, chiar daca era suspectat de nulitate.
     Mai mult decat atat, instanta de fond, constatand valabil incheiat antecontractul de vanzare - cumparare, trebuia sa analizeze clauzele cuprinse in acesta si daca acestea mai pot produce efectele pe care le solicita intimatii a fi constatate. Cu privire la antecontractul de vanzare - cumparare se observa faptul ca data stipulata in cuprinsul sau, ca si termen limita pana la care sa se incheie contractul de vanzare - cumparare in forma autentica, este cu mult depasita: 01 ianuarie 2005, iar intimatii - reclamanti au promovat prezenta actiune in aprilie 2006.
     In plus, atat la incheierea contractului de vanzare - cumparare cat si a antecontractului, Ionescu Ioana, nu a fost prezenta, iar in actele pe care Primaria Comunei Dobroesti le-a trimis instantei, ca si documente care au stat la baza emiterii titlului de proprietate, se afla si certificatul de casatorie.
     De asemenea a aratat ca prima instanta a pronuntat hotararea judecatoreasca pentru o suprafata de 900 mp, mai mult decat s-a cerut.
     Apelul a fost legal timbrat.
     La termenul din 19 iunie 2007, cauza a fost repusa pe rol pentru completarea probatoriului cu actul de dezmembrare autentic 1676/01 aprilie 2005 si schita anexa, documentatia cadastrala in baza careia s-au intabulat loturile formate, copiile cartilor funciare deschise asupra acestor loturi, certificatele de numar postal emise de Primaria Municipiului Bucuresti  Nomenclatura Urbana, conventia autentificata sub nr. 751/2000 si certificatul de rol fiscal pentru imobilul din litigiu.
     Examinand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate, raportat la probele administrate in cauza si dispozitiile legale aplicabile, Tribunalul a apreciat ca apelul este fondat numai cu privire la unul din motivele sale.
     In ceea ce priveste anularea cererii reconventionale ca insuficient timbrata, urmare a neachitarii timbrului judiciar, critica formulata nu poate fi retinuta. In conformitate cu art. 9 din Ordonanta nr.32/1995 cererile pentru care se datoreaza timbru judiciar nu vor fi primite si inregistrate daca nu sunt timbrate corespunzator, iar in cazul nerespectarii dispozitiilor se va proceda conform prevederilor legale in vigoare referitoare la taxa de timbru, aspect reluat in art. 6 din Norma Metodologica nr. 2083/1997 cu completarile ulterioare.
     Prin urmare, intrucat paratul - reclamant reconventional nu a achitat timbrul judiciar, in mod corect instanta a anulat cererea ca insuficient timbrata.
     Nu poate fi retinuta nici cea de-a doua critica adusa sentintei sub aspectul admiterii capatului de cerere privind pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare - cumparare.
     Intre parti a intervenit un antecontract de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 750 din 05 aprilie 2000, la Biroul Notarului Public Doina Dunca, prin care paratul s-a obligat sa vanda, iar reclamantii sa cumpere imobilul teren in suprafata de 800 mp, situat in Bucuresti, Aleea Buridava nr. 5 - 19, sector 2, in schimbul unui pret de 7.200 USD. Prin acelasi antecontract, partile s-au obligat a incheia contractul de vanzare - cumparare in forma autentica dupa data de 01 ianuarie 2005, pretul integral fiind achitat la momentul incheierii antecontractului.
     Acest antecontract nu a mai fost executat. Faptul ca anterior incheierii acestui antecontract a intervenit contractul de vanzare - cumparare nr. 7678/1997 apreciat ca nul (aspect necriticat de apelant, nulitate cu care a fost de acord) urmare a incalcarii dispozitiilor art.32 si art.19 din Legea nr. 18/1991, nu afecteaza validitatea antecontractului a carui constatare s-a cerut de catre reclamanti.
     ?Asa cum corect a retinut prima instanta, sanctiunea nulitatii absolute a acestui contract de vanzare - cumparare opereaza de la momentul incheierii lui, nu de la momentul constatarii, desfiintandu-l retroactiv. Astfel, bunul ce a facut obiectul promisiunii bilaterale de vanzare - cumparare este in proprietatea promitentului vanzator, pretul acestuia a fost incasat de catre promitentul vanzator care refuza insa intocmirea in forma autentica a contractului de vanzare - cumparare.
     Paratul a fost pus in intarziere prin notificarea adresata prin intermediul executorului judecatoresc, din actele dosarului rezulta ca acesta are in proprietate terenul, iar reclamantii, fata de obligatiile nascute prin antecontract, pot cere executarea acestuia.
     In ceea ce priveste insa suprafata de teren, asa cum rezulta din raportul de expertiza efectuat la prima instanta si necontestat de parti, aceasta este de 799,80 mp (prin antecontract prevazandu-se 800 mp), insa prima instanta, in mod gresit a dispus cu privire la 900 mp.
     Prin urmare sub acest aspect s-a impus in baza art. 296 Cod procedura civila admiterea apelului, schimbarea in parte a sentintei apelata, in sensul ca hotararea tine loc de act de vanzare - cumparare pentru suprafata de 799,80 mp asa cum s-a stabilit prin raportul de expertiza intocmit de ing. Florea Florin Adrian, fiind mentinute celelalte dispozitii ale sentintei, prin decizia nr. 1154 A din 01 ianuarie 2007 a Sectiei a V a Civila.
     Impotriva acestei hotarari judecatoresti in termen legal paratul - apelant Ionescu Gheorghe a formulat recurs, criticand decizia sub aspectul nelegalitatii, intrucat gresit a fost anulata cererea reconventionala ca netimbrata, deoarece achitase taxa de timbru. Gresit in urma constatarii nulitatii absolute a contractului de vanzare - cumparare a terenului, nu s-a dispus repunerea partilor in situatia anterioara. Antecontractul de vanzarea - cumparare nu este valabil, ca urmare a faptului ca la data incheierii sale, exista deja un contrat de vanzare - cumparare intre parti, chiar daca nul, astfel incat promisiunea bilaterala de vanzare - cumparare este lipsita de obiect si cauza. Imobilul promis prin acest antecontract de vanzare - cumparare, nu este bunul sau propriu, intrucat la data  antecontractului, cat si a dobandirii terenului, recurentul era casatorit, lipsind consimtamantul sotiei sale la vanzare. Dispunea inscrierii in cartea funciara, a unui imobil care anterior, nu mai fusese, inscris, este nelegala.
     Nu si-a intemeiat in drept recursul.
        Prin incheierea de sedinta din data de 21 aprilie 2008, s-a dispus scutirea sa de plata taxei judiciare de timbru, admitandu-se cererea de asistenta judiciara  formulata.
     In termen legal, prin raportare la dovada de comunicare a hotararii tribunalului (fila 71 dosar tribunal), recurentul si-a completat motivele de recurs, aratand ca in cauza era incidenta si institutia prescriptiei extinctive, termenul de trei ani de la data incheierii antecontractului, expirand.
     Intimatii Cobianu Gheorghe si Cobianu Alexandrina au formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat, intrucat antecontractul este perfect valabil, bunul fiind in patrimoniul vanzatorului promitent ce a refuzat perfectarea actului. Paratul a fost pus in intarziere prin notificarea executorului judecatoresc, recurentul nemaidorind sa incheie contractul, ca urmare a cresterii pretului terenurilor in zona.
     La data de 11 aprilie 2008, numita Paun Aurica a formulat cerere de interventie prin care a aratat ca cei 800 mp teren in litigiu, se afla in proprietatea si posesia sa, fiind dobanditi anterior incheierii contractului nr. 7678/08 decembrie 1997, cu reclamantii - intimati din prezenta cauza.
     In sustinerea cererii sale de interventie in interes propriu, a depus la dosar mai multe inscrisuri: contractul de vanzare - cumparare nr. 18914/10 aprilie 1995, autentificat la Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti, sentinta civila nr. 1207 din 16 februarie 2007 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti , sentinta civila nr. 1286/R din 11 septembrie 2007 a Tribunalului Bucuresti, incheierea  din 21 decembrie 2007, decizia civila nr. 234/ R din 15 februarie 2008 a Tribunalului Bucuresti, decizia civila nr. 235 din 15 februarie 2008 a Tribunalului Bucuresti, cerere de recurs, raport de expertiza tehnica nr. 7731 din 06 decembrie 2006 cu schite aferente.
     In recurs, nu s-au administrat de parti, alte probe suplimentare, potrivit art. 305 din Codul de procedura civila.
     Curtea de Apel Bucuresti s-a constatat legal sesizata si competenta material in solutionarea prezentului recurs, date fiind prevederile art. 3 din Codul de procedura civila si ale art. 299 Cod de procedura civila.
     Referitor la incuviintarea in principiu, conform art. 52 Cpc., a cererii de interventie in interes propriu, formulata de numita Paun Aurica, calificata astfel prin raportare la continutul sau, de unde rezulta ca aceasta intervenienta invoca un drept al sau propriu, asupra terenului in litigiu, Curtea constata ca, potrivit art. 50 alin. 2 si 3 din Codul de procedura civila, o astfel de cerere de interventie se poate face numai in fata primei instante si inaintea incheierii dezbaterilor, iar cu invoirea partilor, interventia in interes propriu se poate face si in fata instantei de apel. Ca atare, o astfel de cerere nu poate fi formulata direct in fata instantei de recurs, fiind inadmisibila in aceasta faza preliminara. Nimic nu o impiedica insa, pe aceasta persoana, sa formuleze direct o cerere de chemare in judecata in acest sens, daca apreciaza ca are interes.
     Solutionand cu prioritate conform art. 137 din Codul de procedura civila, exceptia prescriptiei dreptului la actiune, invocata de recurent, Curtea apreciaza ca este neintemeiata. Astfel, potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune. In esenta, regula generala este ca data nasterii dreptului la actiune, este data la care dreptul subiectiv (ori interesul legitim) este incalcat, lezat ori contestat sau dupa caz, data la care dreptul la actiune - chiar in lipsa unei contestatii sau a unei incalcari, trebuie, dupa circumstante, exercitat. Aceasta regula generala isi gaseste deplina aplicatie ori de cate ori nu se aplica o regula special dictata pentru un caz particular.
     Or, o astfel de regula speciala se aplica in situatia in care dreptul subiectiv civil este afectat de un termen suspensiv sau de o conditie suspensiva, prescriptia dreptului material la actiune incepand sa curga de la data implinirii termenului ori realizarii conditiei (art. 7 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958).
     Din cuprinsul antecontractului de vanzare - cumparare nr. 750/2000, rezulta ca dreptul subiectiv civil este afectat de un termen suspensiv, respectiv obligatia de a incheia contractul de vanzare - cumparare este prevazut pentru data de 01 ianuarie 2005, deci peste 6 ani de la incheierea antecontractului.
     Asadar, dreptul material la actiune al reclamantilor, a inceput sa curga de la data de 01 ianuarie 2005, implinindu-se la 01 ianuarie 2008. Cum cererea de chemare in judecata a fost formulata la data de 13 februarie 2006, rezulta evident ca termenul de prescriptie nu s-a implinit, exceptia fiind neintemeiata.
     In prealabil, in baza prevederilor art. 306 alin. 3 din Codul de procedura civila, Curtea incadreaza criticile recurentului in motivul de recurs prevazute de art. 304 pct. 9 Codul de procedura civila: "cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii".
        Curtea constata ca prezentul recurs este fondat, sub aspectul criticilor privind lipsa consimtamantului sotiei recurentului la instrainarea imobilului.
     Promisiunea bilaterala de vanzare - cumparare este un contract prin care ambele parti se obliga sa incheie in viitor la pretul stabilit, contractul de vanzare - cumparare. Daca promitentul - vanzator nu isi respecta obligatia si vinde lucrul unei alte persoane, beneficiarul cumparator poate cere daune - interese. Daca insa lucrul se mai gaseste in patrimoniul vanzatorului si nu exista alte impedimente legale, pe langa posibilitatea acordarii daunelor - interese sau obligarii promitentului, sub sanctiunea daunelor cominatorii sau a amenzii civile, la incheierea contratului, oricare dintre partile antecontractului de vanzare - cumparare poate cere instantei de judecata, in lumina principiului executarii in natura a obligatiilor si repararii in natura a pagubelor, sa pronunte in baza art. 1073 si art. 1077 Cod civil, o hotarare care sa tina loc de contract de vanzare - cumparare si care va avea caracter constitutiv de drepturi, operand transferul proprietatii de la data cand ramane definitiva.
     S-a statuat insa ca, pentru pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de act autentic de vanzare - cumparare, in conditiile art. 1073 - art. 1077 Cod civil, trebuie sa fie indeplinite toate conditiile necesare pentru transmiterea dreptului de proprietate, cu exceptia consimtamantului. Una dintre aceste conditii este aceea ca vanzatorul sa fie proprietarul lucrului vandut, in caz contrar neputandu-se pronunta o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare - cumparare (in acest sens, si Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV a Civila, Decizia nr. 1757/2003, in Practica judiciara civila  2003 -2004, p. 424 - 426).
     Or, in speta se constata ca imobilul a fost dobandit in baza art. 18 din Legea nr. 18/1991 (actualul art. 19 din Legea nr. 18/1991), respectiv prin constituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri, pentru anumiti membri cooperatori activi sau pentru angajatii din cooperative sau asociatii cooperatiste.
     Potrivit art. 30 Codul familiei, orice bun dobandit in timpul casatoriei, de oricare dintre soti, este un bun comun, de la data dobandirii, daca nu face parte din categoria bunurilor proprii, prevazute expres si limitativ de art. 31 Codul familiei.
     In cazul constituirii dreptului de proprietate privata asupra terenului potrivit Legii nr. 18/1991 , daca este vorba despre persoane care n-au avut teren in trecut care sa fi fost cooperativizat, terenul constituit  devine bun comun, daca atribuirea nu s-a realizat cu caracter intuituu personae (in acest sens, Filipescu, Ion P. - "Tratat de dreptul familiei", Editura All Educational S.A., Bucuresti, 1998, pag.129).
     Or, din inscrisurile depuse la dosarul de fond (filele 55 verso si 56), rezulta ca improprietarirea s-a realizat ca urmare a faptului ca recurentul a fost angajat al cooperativei agricole, nerezultand din probele administrate ca ar fi  avut calitatea de membru cooperator ce nu a adus sau a adus teren putin in cooperativa. Totodata, nu rezulta din nici o proba administrata, ca improprietarirea s-a realizat in considerarea vreunei calitati deosebite, meritorii a acestui recurent, astfel incat sa se poata trage concluzia constituirii intuituu - persoane a dreptului de proprietate asupra terenului.
     De altfel, atat art. 18 (19 in forma actuala a Legii) din Legea 18/1991, cat si art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/191, induc concluzia caracterului de bun comun, al terenurilor dobandite astfel, prin interpretarea teleologica, sistematica a textelor: "stabilirea dreptului de proprietate se face ... in limita ... a maximum 10 ha de familie", " li se atribuie in proprietate loturi din terenurile...., daca sunt stabiliti sau urmeaza sa se stabileasca in localitatea".
     Totodata, se constata ca nici formal, acest tip de bunuri nu se incadreaza in categoriile prevazute de art. 31 din Codul Familiei.
     Asadar, pentru aceste considerente, aceste terenuri nu fac parte din categoria bunurilor proprii, reglementate de art. 31 Codul familiei si reprezinta bunuri comune.
     Cum recurentul era casatorit la data emiterii titlului de improprietarire nr. 6436 din 19 februarie 1994, conform certificatului de casatorie seria C.G. nr. 652097, emis de Consiliul Popular al Sectorului 2 Bucuresti, casatoria fiind incheiata la 12 iunie 1982, si cum nu s-a realizat dovada faptului ca acesta nu mai era casatorit la data incheierii antecontractului (in anul 2000), rezulta faptul ca la data incheierii antecontractului, existau doi proprietari in devalmasie asupra imobilului, recurentul nefiind singurul titular al dreptului de proprietate. Mentiunile din antecontract privind titlul exclusiv de proprietar, al recurentului si mentionarea doar a recurentului, pe titlul de improprietarire, nu atrag caracterul de bun propriu al imobilului al carui regim juridic a fost dezbatut anterior.
     Cum perfectarea antecontractului de vanzare - cumparare prin hotarare judecatoreasca, presupune suplinirea consimtamantului partii care s-a opus incheierii actului autentic de vanzare - cumparare, si are drept consecinta, transferul proprietatii de la data ramanerii definitive a hotararii, rezulta ca in speta, admitandu-se acest capat de cerere, s-ar suplini si consimtamantul sotiei la vanzare. Or, atat timp cat sotia recurentului nu s-a obligat sa transmita in viitor, dreptul de proprietate, nefiind parte in antecontractul de vanzare - cumparare, este evident ca aceasta forma de reparare in natura a pagubei cauzate, nu poate fi admisa de instanta, fara a fi incalcat art. 35 Codul familiei, privitor la necesitatea existentei consimtamantului ambilor soti, la instrainarea unui imobil bun comun. Reclamantii vor avea la indemana celelalte posibilitati conferite de lege, anterior enuntate, pentru a sanctiona neexecutarea obligatiei recurentului, derivand din promisiunea bilaterala de vanzare - cumparare. Valabilitatea antecontractului nu este insa, afectata, pentru ca prin aceasta conventie recurentul s-a obligat sa vanda in viitor, iar o persoana se poate obliga la a vinde in viitor un bun care nu-i apartine (sau nu-i apartine in totalitate), acordul de vointa trebuind a fi interpretat in acest caz, in sensul ca partile au inteles ca vanzatorul se obliga implicit sa procure mai intai bunul, pentru a-l vinde mai apoi, promitentului - cumparator, in caz de neexecutare fiind pasibil de plata daunelor - interese.
     Pronuntarea in aceasta cauza, a unei hotarari judecatoresti care sa tina  loc de act de vanzare - cumparare, ar fi fost permisa doar daca s-ar fi realizat dovada existentei consimtamantului la instrainare, si al sotiei, incepand cu data de 01 ianuarie 2005, in cauza nerealizandu-se o astfel de dovada.
     Nu se poate invoca in cauza, nici principiul nemo auditum propriam turpitudinem allegans, intrucat reclamantii promitenti - cumparatori se afla in culpa, neputandu-se prevala de necunoasterea dispozitiilor legale (art. 35 alin. 2 Codul familiei, anterior mentionat), intrucat au contractat doar cu un proprietar, iar pe de alta parte, recurentul avea calitatea de proprietar la momentul incheierii conventiei, dar nu era un proprietar exclusiv.
     Admitand acest capat de cerere din cererea principala, instantele au ignorat prevederile art. 35 din Codul familiei amintit, perfectand antecontractul, fara a exista consimtamantul sotiei - titular al dreptului de proprietate asupra terenului, fiind astfel incident si intemeiat, motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod de procedura civila.
     Desi recurentul a invocat acest aspect de nelegalitate inca din fata primei instante de judecata (fila 100 dosar fond), dar si prin motivele de apel, in mod gresit nu a fost apreciat ca neintemeiat, de catre cele doua instante.
     Pentru aceste considerente, Curtea apreciaza ca cel de - al treilea capat de cerere, privind pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare - cumparare este neintemeiat si in consecinta, va deveni neintemeiat si cel de - al patrulea capat de cererea accesoriu celui de -al treilea.
     In mod corect, instanta de apel a respins motivul privind gresita anulare a cererii reconventionale ca urmare a insuficientei timbrari, intrucat intradevar recurentul nu a achitat timbrul judiciar, ignorand astfel, art. 9 din OG nr. 32/1995.
     Procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilitatii, in mod corect instantele, constatand nulitatea absoluta a contractului de vanzare - cumparare nr. 7678/1997, nu au dispus si revenirea partilor la situatia anterioara, nefiind formulat nici un astfel de capat de cerere care de altfel, se timbreaza distinct, potrivit art. 2 din Legea nr. 146/1997.
     Antecontractul de vanzare - cumparare fiind un act juridic distinct de contractul de vanzare - cumparare 7678/1997, atunci si aprecierea cauzelor sale de nulitate se poate realiza in mod distinct.
     Pentru toate aceste considerente, Curtea va admite potrivit art. 312 Cod de procedura civila, prezentul recurs si in consecinta, va modifica decizia recurata in parte, in sensul ca va schimba in parte, sentinta, in sensul ca va respinge capetele de cerere privind pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract de vanzare-cumparare si privind  inscrierea in cartea funciara, a dreptului de proprietate al reclamantilor asupra terenului in suprafata de 800 mp din Bucuresti,  Aleea Buridava nr. 5-19,  sector 2, mentinand  celelalte dispozitii ale deciziei.