Calitate procesuala pasiva si legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu in cazul raspunderii intemeiate pe dispozitiile art. 137 din Legea nr. 64/1995

    Calitate procesuala pasiva si legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu in cazul raspunderii intemeiate pe dispozitiile art. 137 din Legea nr. 64/1995

     Calitate procesuala pasiva in cadrul actiunii intemeiata pe prevederile art. 137 din Legea nr. 64/1995 are si persona fizica ce a exercitat in fapt atributii de administrator al societatii debitoare. De asemenea, nu s-a dovedit existenta legaturii de cauzalitate intre faptele prevazute de art. 137 lit. c si d din Legea nr. 64/1995 si ajungerea debitoarei in stare de insolventa comerciala, situatie in care nu poate fi antrenata raspunderea patrimoniala a recurentului-parat. Fapta de netinere a contabilitatii in conformitate cu prevederile legale avand ca efect aducerea, in mod nelegal, in patrimoniul debitoarei a unor sume de bani cu titlu de T.V.A. deductibil conduce la marirea lichiditatilor de care dispune debitoarea si nu la crearea starii de insolventa definita ca insuficienta a fondurilor banesti disponibile pentru plata debitelor exigibile.
            ( Decizia comerciala nr. 269/R/21.02.2006 a Curtii de Apel Bucuresti pronuntata in dosar nr. 157/3/2003:
      Prin sentinta comerciala nr. 1675/20.07.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de paratul F. F. P.. A fost admisa cererea formulata de creditoarea Administratia Finantelor Publice Sector 2 Bucuresti impotriva paratilor F. P. F. si F. L. M., in calitate de administratori ai debitoarei S.C. A. M. S.R.L. Au fost obligati in solidar paratii sa suporte din averea personala pasivul societatii debitoare, stabilit conform tabelului consolidat din data de 17.10.2004, dispunandu-se ca executarea silita sa se efectueze conform dispozitiilor Codului de procedura civila.
      Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a aratat ca, in sedinta publica din data de 30.06.2005, creditoarea A. F. P. Sector 2 Bucuresti a formulat cerere, in temeiul art. 137 lit. c, d si e din Legea nr. 64/1995, impotriva paratilor F. P. F. si F. L. M., pentru ca acestia sa suporte pasivul debitoarei. Cererea a fost motivata in sensul ca in tabelul obligatiilor debitoarei creditoarea a fost inscrisa cu o creanta in suma de 66.369.238.161 ROL, stabilita pe baza unui control efectuat la societate. Creditoarea a sustinut ca nu au fost depuse cu regularitate declaratiile privind obligatiile de plata la bugetul de stat, nedepunerea documentelor reprezentand culpa administratorului. S-a mentionat si legatura de cauzalitate dintre aceste omisiuni si imposibilitatea organelor fiscale de a determina in mod real datoriile societatii la bugetul de stat.
      Prin intampinare, paratul F. F. P. a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a sa, cu motivarea ca la data de 05.10 2001 s-a retras din functia de administrator care a fost preluata de catre paratul F. L., situatie in care, in calitate de asociat , nu avea obligatia de a depune declaratiile financiare. Cu privire la fondul cauzei, a aratat ca, in perioada in care a detinut functia de administrator, societatea debitoare a inregistrat profit si ca nu s-a facut dovada ca  dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea in mod vadit societatea la incetare de plati, iar din actele dosarului nu rezulta ca activul societatii a fost deturnat sau ascuns.
      Din analiza probelor administrate in cauza, instanta a retinut ca, la cererea creditoarei S.C. O. R. S.A., prin sentinta comerciala nr. 1109/02.06.2003, s-a deschis procedura prevazuta de legea nr. 64/1995 impotriva debitoarei S.C. A. M. S.R.L. si, prin incheierea din data de 22.04.2004, judecatorul sindic a dispus trecerea debitoarei la faliment, nefiind declarata intentia de reorganizare.
      S-a aratat ca in primul raport de activitate administratorul judiciar a precizat ca a intrat in posesia catorva dintre actele societatii, a procedat la inventarierea bunurilor si a constatat o lipsa in gestiune in suma de 1.940.894.518 ROL. De asemenea, s-a facut vorbire si despre un raport al Inspectoratului General al Politiei Romane privind pe administratorii societatii debitoare, raport in care se arata ca acestia au efectuat operatiuni prin care, evitand legislatia in vigoare, au inregistrat in evidenta contabila a societatii costuri, iar veniturile aferente acestora si le-au insusit ilegal, fiind inregistrate in societati off-shore. S-a mai retinut falsificarea unor bilanturi contabile, a facturilor externe si deconturilor de T.V.A., iar la societatea debitoare au inregistrat alte activitati decat cele prestate, obtinand in mod nelegal T.V.A. deductibil de peste 5 miliarde lei.
      S-a retinut ca si in urma unui control financiar efectuat de catre Directia de Control Fiscal s-a constatat ca activitatile desfasurate de societate trebuiau impuse co cota de 19% T.V.A. , insa s-au efectuat facturari cu cota de T.V.A. 0, fiind incalcate prevederile Legii nr. 82/1991 si fiind prejudiciat bugetul statului. In acelasi proces verbal s-a aratat ca activitatea societatii a fost condusa atat de administratorul F. L., cat si de fostul administrator F. F., in calitate de director general, iar la stabilirea prejudiciului organele de control au avut in vedere   si perioada in care paratul F. F. a detinut functia de administrator.
      Instanta a considerat neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de paratul F. F., pentru motivul ca din procesul verbal de control financiar rezulta ca pentru stabilirea prejudiciului cauzat bugetului de stat au fost avute in vedere si actele intocmite de societate anterior anului 2002, an in care a incetat functia de administrator a paratului, iar din declaratiile date de angajatii societatii rezulta ca F. F. a actionat ca si imputernicit al administratorului in functie F. L., detinand functia de director.
      Cu privire la fondul cauzei, instanta a considerat ca sunt aplicabile prevederile art. 137 lit. c si d din Legea nr. 64/1995.
      In acest sens a aratat ca din adresa I.G.P. nr. 9033/08.05.2003 rezulta ca cei cercetati, adica paratii F. F. si F. L., au actionat ilegal in cadrul societatii pe care o conduceau, pentru obtinerea unor fonduri pe care apoi le-au transferat in conturi personale. S-a retinut ca acestia au falsificat bilanturi contabile, facturi externe si deconturi T.V.A., inregistrand in contabilitate alte activitati decat cele prestate in mod real si obtinand astfel in mod nelegal T.V.A. deductibil, fapte care atrag aplicarea prevederilor art. 137 lit. d din Legea nr. 64/1995.
      S-a precizat ca sunt indeplinite conditiile prevazute de textul de lege aratat atat sub aspectul prejudiciului cauzat creditorilor, prejudiciu constand in incetarea de plati, cat si sub aspectul faptelor ilicite cauzatoare de prejudicii. In consecinta, instanta i-a obligat pe parati in solidar la suportarea pasivului societatii debitoare stabilit conform tabelului definitiv consolidat al obligatiilor.
      Impotriva sentintei comerciale nr. 1675/20.07.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala a declarat recurs in termen legal recurentul F. F. P., care a criticat-o pentru urmatoarele motive :
        1) in mod eronat judecatorul sindic si-a intemeiat hotararea pe un raport efectuat de IGP, desi nu a fost stabilita nici o fapta penala in sarcina organelor de conducere;
        2) gresit s-a retinut aplicabilitatea dispozitiilor art. 137 lit. c si d, deoarece: a) controlul efectuat de D.G.F. nu dovedeste ca in perioada anterioara revocarii recurentului din functia de administrator s-ar fi adus prejudicii societatii, ci din contra, actele contabile au fost corect tinute si depuse la organele competente, iar societatea a functionat cu profit; b) in mod eronat se afirma ca activitatea societatii a fost condusa de administratorul Fulger Lucian si de recurent in calitate de director general, in conditiile in care nu se dovedeste existenta unui mandat general in acest sens, dovada a sustinerilor fiind demisia sa din functia de director general si revocarea din functia de administrator, iar incepand cu octombrie 2001 reprezentantul legal al societatii este Fulger Lucian conform adresei transmisa societatilor bancare; c) gresit s-a facut aplicarea dispozitiilor art. 137 lit .c , pentru ca pe perioada in care a indeplinit functia de administrator societatea nu a inregistrat pierderi, ci profit, si nu sunt intrunite conditiile acestui text de lege; d) nu sunt indeplinite nici conditiile art. 137 lit. d , pentru ca a incetat calitatea sa de administrator la inceputul sfarsitul anului 2001 si, anterior formularii cererii nr. 121717/05.10.2001, a fost revocat de adunarea generala a asociatilor din functia de administrator, iar demersurile de inscriere in registrul comertului a  schimbarii administratorului s-au realizat la 05.10.2001; e) in perioada in care a fost administrator - 1998 - 2000 -  a depus la organele contabile toate actele contabile ; f) legea nu prevede o prezumtie de culpa in sarcina administratorului, trebuind sa fie demonstrata legatura de cauzalitate; g) Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a recurentului, pentru ca a incetat calitatea sa de administrator inainte sa se fi nascut obligatia de depunere a bilantului contabil aferent anului 2001
      Analizand recursul prin prisma motivelor de recurs expuse si care vizeaza dispozitiile art. 304 pct. 9 si art. 3041 C.pr.civ., se constata ca este fondat.
      Primul motiv de recurs nu este intemeiat.
      Raportul I.G.P. pe care si-a intemeiat hotararea prima instanta poate constitui proba in cadrul litigiului comercial in conformitate cu prevederile art. 46 C.com, sub aspectul faptelor savarsite de recurentul parat si fara ca instanta sa analizeze eventuala savarsire de catre acesta a vreunei infractiuni.
      In ceea ce priveste cel de-al doilea motiv de recurs, se constata ca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a recurentului nu este intemeiata.
      Potrivit art. 137 din Legea nr. 64/1995 calitate procesuala pasiva in cadrul actiunii avand ca obiect antrenarea raspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere intemeiata pe acest text de lege au administratorii, directorii, cenzorii si orice alta persoana care a contribuit la ajungerea debitorului in insolventa comerciala prin savarsirea uneia dintre faptele prevazute de acest articol.
      In cauza, recurentul-parat a fost revocat din functia de administrator al societatii debitoare prin actul aditional la actul constitutiv al S.C. A. M. S.R.L. autentificat de Notarul Public conform incheierii de autentificare nr. 961/25.09.2001, mentiunea referitoare la acest lucru efectuandu-se prin incheierea nr. 6197/10.10.2001 a judecatorului delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bucuresti.
      Desi prin acelasi act aditional a fost desemnat in functia de administrator F. L. M., societatea debitoare a fost administrata in fapt de catre recurentul-parat, asa cum reiese din procesul verbal de control fiscal incheiat de catre Directia Control Fiscal din cadrul Directiei Generale a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti. Totodata din Ordonanta emisa la data de 11.10.2006 in dosarul penal nr. 4364/P/2005 reiese ca, potrivit procurii autentificata sub nr. 4997/15.10.2002 de Biroul Notarial "AEQUO" Bucuresti, F. L. M. il mandateaza pe F. F. P. " sa faca orice acte de administrare va considera necesare pentru buna functionare a societatii".
      Deoarece din cele aratate rezulta ca, si ulterior revocarii din functia de administrator al debitoarei, recurentul a exercitat in fapt atributii de administrator al acesteia si fata de prevederile art. 137 din Legea nr. 64/1995, se constata ca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a recurentului nu este fondata, iar prima instanta a respins-o astfel in mod intemeiat.
      Referitor la criticile aduse sentintei atacate cu privire la neindeplinirea conditiilor prevazute de art. 137 lit. c si d din Legea nr. 64/1995, se constata ca acestea sunt intemeiate.
      Faptele prevazute de art. 137 lit. c si d din Legea nr. 64/1995 in temeiul carora poate fi atrasa raspunderea patrimoniala a membrilor organelor de conducerea constau in acea ca: c) "au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea in mod vadit persoana juridica la incetare de plati" si d) "au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea".
      In concret, judecatorul sindic a retinut ca faptele imputabile paratilor si care reprezinta faptele mentionate la lit. c si d al art. 137 din Legea nr. 64/1995, constau in aceea ca acestia, actionand ilegal in cadrul societatii pe care o conduceau, adica prin falsificarea de bilanturi contabile facturi si deconturi de T.V.A., au inregistrat in contabilitate alte activitati decat cele prestate in mod real si au obtinut in mod nelegal T.V.A. deductibil.
      Insa nu este intrunita conditia existentei legaturii de cauzalitate intre faptele retinute in sarcina recurentului-parat si producerea prejudiciului constand in ajungerea debitoarei in insolventa comerciala.
      Aceasta deoarece efectul faptelor aratate este aducerea, in mod nelegal, in patrimoniul societatii debitoare a unor sume de bani, cu titlu de T.V.A. deductibil, deci marirea lichiditatilor de care dispune debitoarea si nu crearea starii de insolventa definita ca insuficienta a lichiditatilor pentru acoperirea debitelor exigibile.
      Rezulta ca nu s-a dovedit existenta legaturii de cauzalitate intre faptele prevazute de art. 137 lit. c si d din Legea nr. 64/1995 si ajungerea debitoarei in stare de insolventa comerciala, situatie in care nu poate fi antrenata raspunderea patrimoniala a recurentului-parat.
      Pentru considerentele aratate, recursul declarat de paratul Fulger Florin Paul este intemeiat, astfel ca, in baza art. 312 alin.1-3 C.pr.civ., va fi admis si va fi modificata in parte sentinta atacata in sensul ca va fi respinsa cererea de antrenare a raspunderii patrimoniale a recurentului-parat, cu mentinerea celorlalte dispozitii ale sentintei atacate.)