Procedura insolventei. Casarea hotararii judecatorului sindic prin care se dispusese deschiderea procedurii. Nulitatea actelor de procedura subsecvente. Mentinerea unor acte de procedura. Situatia retribuirii practicianului in insolventa

     Procedura insolventei. Casarea hotararii judecatorului sindic prin care se dispusese deschiderea procedurii. Nulitatea actelor de procedura subsecvente. Mentinerea unor acte de procedura. Situatia retribuirii practicianului in insolventa.
     
      (Legea nr.85/2006  privind procedura insolventei, art.147 Codul de procedura civila; art.106)
     
     Hotararile judecatorului sindic sunt definitive si executorii. De regula, dupa pronuntarea hotararii de deschidere a procedurii insolventei, procedura continua la prima instanta si pe parcursul judecarii recursului declarat impotriva hotararii respective. In cazul in care prin decizia pronuntata in recurs hotararea de deschidere a procedurii a fost casata, potrivit art.106 alin.1 C.pr.civ. anularea unui act de procedura atrage nulitatea actelor urmatoare, in masura in care acestea nu pot avea o existenta de sine statatoare. In cazul retributiei practicianului in insolventa trebuie considerat ca dispozitia prin care a fost stabilita aceasta a avut o existenta de sine statatoare  si si-a produs deja efectele, momentul platii efective neavand relevanta.
     
     (Decizia comerciala nr.198 R din 08.02.2007 - Sectia a VI-a Comerciala a Curtii de Apel Bucuresti)
     
     Prin cererea formulata in cadrul raportului de activitate depus in data de 26.04.2006 la dosarul avand ca obiect procedura prevazuta de Legea nr.64/1995, republicata, deschisa impotriva debitorului S.C. "I..." S.A., aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala, administratorul judiciar desemnat in cauza, S.C. "A..." S.R.L., a solicitat sa se dispuna inchiderea procedurii in temeiul art.132 din Legea nr.64/1995, republicata, ca urmare a platii in intregime a obligatiilor scadente ale debitorului si a ramanerii in sold a unor disponibilitati banesti substantiale si, de asemenea, a mai solicitat - astfel cum a precizat prin cererea de la 02.05.2006 - sa se dispuna plata onorariului in suma de 4.656.510.000 ROL administratorului judiciar prin aprobarea unui procent de 6% din valoarea de 77.608.590.000 ROL a bunurilor vandute din averea debitoarei.
     Prin sentinta comerciala nr.1052 pronuntata in data de 03.05.2006 in dosarul nr.48484/3/2005 Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala, prin judecatorul sindic, a admis cererea administratorului judiciar si, in baza art.132 din Legea nr.64/1995 a inchis procedura derulata impotriva debitorului si a dispus ca onorariul administratorului judiciar in suma de 475.000 RON sa fie achitat din averea debitorului.
     Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut ca din raportul depus de administratorul judiciar la 26.04.2006 rezulta ca debitorul in cauza a achitat toate creantele din tabelul definitiv si mai are in cont disponibilitati in suma de 1.047.320 RON, fiind indeplinite conditiile prevazute de art.132 in vederea inchiderii procedurii.
     S-a mai retinut ca onorariul pentru administratorul judiciar va fi achitat din averea debitoarei in procent de cca.6% din valoarea bunurilor vandute (7.760.859 RON).
     Impotriva acestei sentinte comerciale au declarat recurs debitorul S.C. "I..." S.A. si creditorul AVAS.
     Prin recursul declarat de AVAS s-a solicitat modificarea hotararii atacate in sensul dispunerii continuarii procedurii pana la recuperarea tuturor creantelor inscrise la masa credala.
     In motivarea recursului, s-a aratat, in raport cu prevederile art.304 pct.9 si 3041 Cod procedura civila, ca tribunalul a retinut plata tuturor creantelor de catre debitor fara sa verifice platile efectuate, astfel incat, la momentul inchiderii procedurii creanta AVAS  a ramas nerecuperata.
     AVAS formulase declaratie de creanta in cauza pentru suma de 28.900,68 RON dupa ce a fost notificata de administratorul judiciar la 17.02.2006. Pana la dispunerea inchiderii procedurii nu s-a comunicat AVAS eventuala verificare a creantei, neinscrierea creantei in tabelul creantelor sau diminuarea ei, astfel ca in raport cu dispozitiile art.80 alin.4 din Legea nr.64/1995 aceasta trebuia inscrisa la masa credala iar inchiderea procedurii nu se putea face cata vreme nu era platita.
     Prin recursul declarat de debitorul S.C. "I..." S.A. s-a solicitat casarea hotararii atacate precum si respingerea cererii administratorului judiciar de stabilire a onorariului sau micsorarea onorariului respectiv in functie de cuantumul stabilit initial in procedura.
     In motivarea recursului, dupa aratarea situatiei de fapt, s-a sustinut mai intai ca sentinta nr.183/25.01.2006 prin care s-a deschis procedura in cauza a fost casata (anulata) prin decizia nr.2026R/06.06.2006 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala. Or, sentinta de inchidere nu are o existenta de sine statatoare ci este data ca urmare a sentintei de deschidere a procedurii,anularea primei conducand in mod necesar la anularea celei de a doua, potrivit art.106 alin.1 Cod procedura civila. Prin urmare se impune constatarea nulitatii sentintei atacate si casarea acesteia.
     Prin al doilea motiv de recurs s-a aratat ca prima instanta nu s-a pronuntat asupra cererii din 03.03.2006 a creditoarei S.C. "A..." (care a formulat cererea introductiva in cauza) de renuntare la judecata desi prin cererea inregistrata la 25.04.2006 recurenta solicitase tribunalului sa solutioneze cererea de renuntare la judecata a creditoarei mentionate, cu atat mai mult cu cat aceasta din urma fusese formulata mai inainte sa fie depuse alte declaratii de creanta de catre creditori.
     S-a mai aratat de catre recurent ca tribunalul a admis cererea administratorului judiciar privind un onorariu exorbitant de 475.000 RON fara o baza legala, aprecierea judecatorului sindic asupra cuantumului onorariului fiind gresita. Prin sentinta de deschidere a procedurii s-a stabilit pentru administratorul judiciar o remuneratie de 10.000.000 ROL lunar care la prima adunare a creditorilor, stabilita la 26.04.2006, urma sa fie luata in discutie de catre acestia, insa la data mentionata s-a dispus inchiderea procedurii.
     Aceasta remuneratie era pe deplin justificata in raport cu activitatea administratorului judiciar care in cele 2 luni cat a derulat procedura dupa dispunerea deschiderii acesteia doar a verificat creantele depuse, a tinut o sedinta cu creditorii, a intocmit rapoartele lunare si tabelul de creante preliminar si definitiv.
     Nu s-a propus un plan de reorganizare iar in ceea ce priveste vanzarea unui teren care a permis debitoarei sa achite toate creantele si din pretul careia ar urma sa se acorde onorariul de succes in procentul de 6%, administratorul judiciar nu a avut nici o contributie.
     Astfel, la sfarsitul anului 2006, anterior deschiderii procedurii, AGA din societatea debitoare a hotarat vanzarea activului respectiv     selectionandu-se si un cumparator cu care s-a incheiat un precontract la 17.01.2006, vanzarea realizandu-se in fapt mai inainte de inceperea activitatii de catre administratorul judiciar.
     La dosarul cauzei s-au depus inscrisuri de catre parti.
     S.C. "I..." S.A. a depus intampinare la recursul declarat de catre creditorul AVAS solicitand respingerea acestuia ca nefondat.
     La termenul de judecata de la 02.11.2006 Curtea a dispus suspendarea judecatii in cauza in temeiul art244 alin.1 pct.1 Cod procedura civila, iar la termenul de fata s-a repus cauza pe rol.
     Fata de acestea, analizand actele si lucrarile dosarului cauzei, Curtea retine urmatoarele:
     In ceea ce priveste recursul declarat de catre S.C. "I..." S.A., in fapt, prin sentinta comerciala nr.183 pronuntata la data de 25.01.2006 Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala, prin judecatorul sindic, a admis cererea introductiva formulata de creditorul S.C. "A..." S.R.L. si, in consecinta, a deschis procedura prevazuta de Legea nr.64/1995 republicata impotriva debitorului S.C. "I..." S.A. Prin aceeasi sentinta S.C. "A..." S.R.L. a fost desemnat in cauza in calitate de administrator judiciar, stabilindu-se pentru acesta o retributie lunara de 10.000.000 ROL, exclusiv TVA.
     Anterior, prin Hotararea AGEA de la 09.12.2005 a S.C. "I..." S.A. s-a hotarat vanzarea unui activ (teren) al acestei societati, sens in care la 17.01.2006 s-a incheiat un antecontract de vanzare-cumparare cu cumparatorul gasit, iar la 20.02.2006 a intervenit contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.312. In raport cu pretul obtinut debitorul a avut posibilitatea sa plateasca in primele 3 luni de derulare a procedurii in cauza creantele scadente, in masura in care au fost mentionate in tabelul definitiv intocmit de administratorul judiciar. Urmare a acestor plati, pana la termenul de la 26.04.2006 - data stabilita si pentru prima adunare a creditorilor in fata judecatorului sindic, creditoarea S.C. "A..." S.R.L. a formulat cerere prin care a renuntat la actiune si la insusi dreptul pretins, iar prin raportul de activitate depus la dosar administratorul judiciar a solicitat inchiderea procedurii pentru ca au fost platite creantele precum si plata unui onorariu in suma de 475.000 RON.
     La 03.05.2006, dupa ce s-a amanat pronuntarea, a fost data in sensul mentionat anterior sentinta comerciala nr.1052. Impotriva sentintei nr.183 fusese deja formulat recurs, iar prin decizia comerciala nr.2026R din 06.06.2006 pronuntata in dosarul nr.48484/3/2005 Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala a admis recursul, a casat sentinta comerciala nr.183 si a trimis cauza spre rejudecare primei instante, retinand gresita aplicare a dispozitiilor art.38 alin.2 si 3 din Legea nr.64/1995 republicata.
     Prin decizia comerciala nr.3286 pronuntata la 15.12.2006 in dosarul nr.8840/2/2006 Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a Comerciala a respins contestatia in anulare formulata impotriva deciziei nr.2026R din 06.06.2006.
     La rejudecarea cauzei sub aspectul cererii introductive, creditoarea S.C. "A..." S.R.L. a solicitat sa se ia act de renuntarea sa la judecata deoarece creanta i-a fost achitata. Prin sentinta comerciala nr.2482 pronuntata la data de 13.10.2006 in dosarul nr.29151/3/2006 Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala prin judecatorul sindic a luat act de renuntarea creditoarei la judecata si a respins cererea introductiva ca fiind ramasa fara obiect. Ambele parti au depus cereri de renuntare la exercitarea caii de atac impotriva acestei sentinte.
     Procedura insolventei constituie o succesiune complexa de activitati si acte de procedura. Potrivit art.149 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolventei, dispozitiile acestei legi se completeaza doar in masura compatibilitatilor cu cele ale Codului de procedura civila, printre altele. In procedura insolventei desfasurata in speta sentinta nr.183 si sentinta nr.1052 sunt succesive. In determinarea efectelor casarii primei sentinte asupra celeilalte Curtea apreciaza, in raport de sustinerile recurentei, ca este justificata aplicarea in mod adecvat - in masura compatibilitatii - a dispozitiilor art.106 alin.1 Cod procedura civila in sensul ca anularea unui act de  procedura atrage nulitatea actelor urmatoare, in masura in care acestea nu pot avea o existenta de sine statatoare; nu este cazul sa se retina aplicabilitatea dispozitiilor art.315 alin.2 deoarece acestea vizeaza un obiect de reglementare nerelevant in cauza si nici aplicabilitatea dispozitiilor art.3791 si partial art.311, in masura in care se refera la acte de executare, deoarece desi procedurii insolventei i se poate retine si un caracter executoriu, aceasta este reglementata ca o procedura speciala, distincta de procedura de drept comun a executarii silite.
     In raport cu formularea prevederilor art.106 alin.1 Cod procedura civila se impune ca actele de procedura vizate sa fie analizate individual.
     Ca urmare a casarii sentintei nr.183 dispozitiile din cuprinsul acesteia referitoare la deschiderea procedurii sunt nule si, in consecinta, sunt nule si dispozitiile intervenite ulterior in baza acestora, referitor la continuarea, respectiv, inchiderea procedurii - deci inclusiv dispozitiile sentintei nr.1052 referitoare la acest din urma aspect, aceasta atragand casarea.
     Potrivit art.312 alin.3 teza finala Cod procedura civila, in cazul in care sunt gasite intemeiate mai multe motive dintre care unele atrag modificarea iar altele casarea, instanta de recurs caseaza in intregime hotararea atacata pentru a se asigura o judecata unitara.
     De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art.312 alin.4 Cod procedura civila, in caz de casare instanta de recurs rejudeca pricina in fond. In acest context, din moment ce nu mai exista dispozitii de deschidere a procedurii nu se mai justifica nici dispozitiile privind inchiderea acesteia sau masurile referitoare la comunicarea si afisarea sentintei atacate, astfel ca instanta va decide inlaturarea acesteia.
     In ceea ce priveste rejudecarea cererii administratorului judiciar de stabilire a retributiei sale trebuie facute distinctiile necesare. Actele de procedura urmatoare celui anulat nu sunt nule si ele daca pot avea o existenta de sine statatoare. Altfel, in speta ar trebui retinute ca fiind nule si vanzarea activului teren de catre debitoare precum si plata creantelor scadente de catre debitoare in conditiile in care acestea s-au efectuat dupa deschiderea procedurii. Or, actele respective si-au produs deja efectele in cadrul procedurii din moment ce inclusiv la rejudecarea cererii introductive creditorii cu creante scadente nu au mai depus declaratii de creanta iar titularul cererii introductive a renuntat la judecata.
     Adaugand la aceasta si scopul asigurarii stabilitatii circuitului civil se poate aprecia, prin urmare, ca cel putin in cadrul procedurii in cauza aceste acte au avut o existenta de sine statatoare.
     In mod similar trebuie avut in vedere si aspectul retribuirii administratorului judiciar. Dispozitiile din sentinta nr.183, de deschidere a procedurii, privind desemnarea in cauza a administratorului judiciar si stabilirea retributiei acestuia si-au produs deja efectele in cadrul procedurii derulate, anterior intervenirii deciziei de casare a sentintei respective. In acest sens trebuie retinut ca in mod definitoriu retributia administratorului judiciar se cuvine deja pentru activitatea prestata de acesta. In masura in care a fost deja efectuata activitatea respectiva si retributia corelativa capata o existenta de sine statatoare in cadrul procedurii, iar momentul platii efective nu prezinta importanta. In acelasi context este relevanta natura juridica a calitatii pe care o detine in acest context practicianul in insolventa in cadrul procedurii ca organ de aplicare a acesteia, diferita de aceea de parte in cauza. In raport cu acest aspect, retributia se cuvine administratorului judiciar pentru activitatea efectuata, in mod asemanator situatiilor din procedura de judecata de drept comun in care dupa casare cu rejudecare se acorda cheltuielile de judecata reprezentand onorariu de avocat efectuate si in primul ciclu procesual sau in care indiferent de intervenirea casarii, expertului care a intocmit raportul de expertiza i se achita onorariul stabilit. In mod obiectiv administratorul judiciar a devenit un creditor al debitorului in cadrul procedurii, pentru retributia cuvenita si este justificata asigurarea protectiei necesare in sensul platii acesteia.
     Pe de alta parte, prin cererea formulata administratorul judiciar a solicitat practic sa ii fie stabilit un onorariu de succes in cota procentuala din pretul de vanzare al activului teren. Din inscrisurile la dosar privind vanzarea respectiva nu rezulta participarea la realizarea acesteia in mod direct a administratorului judiciar. De asemenea, nu se poate retine nici in general ca procedura derulata ar fi constituit un succes, in contextul hotararilor judecatoresti de casare pronuntate, sau cel putin nu din  punct de vedere judiciar, iar acest aspect este inca de esenta procedurii insolventei.
     Pentru activitatile dovedite a fi fost derulate in procedura de catre administratorul judiciar conform inscrisurilor la dosar, retributia stabilita prin hotararea de deschidere a procedurii este corespunzatoare iar efectele dispozitiilor in acest sens s-au produs deja, dupa cum s-a aratat, pe masura prestarii activitatii pana la casare.
     In concret, pentru activitatile prestate in cele trei luni de derulare a procedurii administratorului judiciar i se cuvine o retributie totala in suma de 3.000 lei (RON), justificand admiterea doar in parte a cererii formulate.
     In ceea ce priveste recursul declarat de AVAS, prin sentinta nr.183/25.01.2006 s-a stabilit prima adunare a creditorilor la 14.04.2006, termenul de intocmire a  tabelului preliminar la 15.04.2006 si termenul de definitivare a tabelului creantelor la 25.04.2006, cu mentiunea publicarii acestuia intr-un ziar.
     Administratorul judiciar s-a conformat celor stabilite, sens in care a notificat inclusiv creditorul AVAS cu privire la acestea, a depus la dosar tabelul preliminar impreuna cu motivarea respingerii inscrierii creantei AVAS, tabelul definitiv, dovezile de comunicare, afisare si publicare in ziar. AVAS nu a participat la sedinta creditorilor din 14.04.2006 si nu a contestat neinscrierea creantei sale in termenul legal de 10 zile  anterior definitivarii tabelului creantelor conform art.87 din Legea nr.64/1995 republicata si, prin urmare, sustine in mod nejustificat ca in tabelul creantelor ar fi trebuit sa fie mentionata si creanta sa, astfel incat, din moment ce aceasta nu a fost platita, tribunalul nu era in masura sa inchida procedura pe motivul achitarii tuturor creantelor scadente. Aprecierea tribunalului s-a raportat in mod legal la creditorii inscrisi in tabelul definitiv, sustinerile recurentei in sens contrar fiind nefondate.
     Oricum, indiferent de aspectele mentionate, in raport cu casarea dispozitiilor privind deschiderea procedurii precum si a celor privind inchiderea procedurii - in raport cu admiterea recursului S.C. "I..." S.A. si avand in vedere si hotararea  pronuntata la rejudecarea dupa casare a judecatorului sindic, admiterea recursului in sensul solicitat de AVAS nu este justificata.
     In consecinta, Curtea a admis recursul formulat de recurenta S.C. "I..." S.A., a casat sentinta atacata si rejudecand, a inlatura dispozitiile privind inchiderea procedurii si masurile referitoare la comunicarea si afisarea sentintei atacate si, totodata, a admis in parte cererea administratorului judiciar privind plata retributiei in sensul ca a dispus plata din averea debitorului catre administratorul judiciar a sumei de 3.000 lei (RON) reprezentand retributia totala a acestuia.
     De asemenea, Curtea a respins recursul formulat de recurenta AVAS, ca nefondat si a luat act ca recurenta S.C. "I..." S.A. si intimata S.C. "B..." S.R.L. nu au solicitat cheltuieli de judecata.