Deschidere procedura. Conditii impuse de art.46 alin.1 si art.49 din Legea nr.85/2006 pentru incheierea actelor dupa acest moment. Sanctiuni.

Deschidere procedura. Conditii impuse de art.46 alin.1 si art.49 din Legea nr.85/2006 pentru incheierea actelor dupa acest moment. Sanctiuni.

     Dupa deschiderea procedurii falimentului si ridicarea dreptului debitoarei de a-si mai conduce activitatea si de a dispune de bunurile sale, incheierea oricarui contract precum in speta, potrivit prevederilor art.46 din Legea nr.85/2006 trebuia autorizata de judecatorul sindic sau, recurenta sa fi dovedit ca ar fi fost incidente prevederile art.49 alin.1 din aceeasi lege. Or, probele nu releva ca in speta au fost respectate prevederile legale precitate, sanctiunea fiind nulitatea contractului de vanzare-cumparare incheiat de recurenta cu debitoarea, solutia instantei de fond fiind mentinuta si recursul respins ca nefondat.
     
     (Decizia comerciala nr.785R din 08.05.2007 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala in dosarul nr.13548/3/2002)
     
     Asupra cererii de recurs de fata,
     Deliberand constata ca, prin sentinta comerciala nr.548/20.02.2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala in dosarul nr.13/3/2002 (64/2002) a fost admisa cererea reclamantului "S.I" Bucuresti in calitate de lichidator judiciar al debitorului S.C. "O" S.R.L. - in faliment in contradictoriu cu paratul S.C. "V" S.R.L. si s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare pentru un vehicul folosit incheiat intre debitorul S.C. "O" S.R.L. - in faliment si paratul S.C. "V" S.R.L. la 10.05.2004, privind vehiculul marca Mercedes Benz, tipul 1840 LS, numar de identificare WDB 9540321K226166, serie motor 00003798, dispunandu-se repunerea partilor in situatia anterioara, cat si radierea vehiculului de pe  numele paratului si inscrierea acestuia pe numele debitorului S.C. "O" S.R.L. in faliment, cu notarea interzicerii vanzarii si/sau radierii acestora fara dispozitia expresa a judecatorului sindic sau a lichidatorului judiciar.
     In esenta solutia pronuntata s-a intemeiat pe prevederile art.46 alin.1 din Legea nr.85/2006 in sensul ca instrainarea vehiculului in litigiu s-a realizat dupa deschiderea  procedurii de faliment si ridicarea dreptului debitoarei de a-si conduce activitatea si de a dispune de bunurile sale, dispunandu-se si dizolvarea societati debitoare, fara autorizarea judecatorului sindic.
     Impotriva sentintei precitate a formulat recurs societatea parata solicitand in principal in temeiul art.304 pct.9 si 3041 Cod procedura civila admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei atacate si pe fond respingerea actiunii ca fiind inadmisibila si nefondata, nelegala si netemeinica, nedovedita.
     In subsidiar, in temeiul art.304 pct.2 Cod procedura civila s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei atacate intrucat cauza a fost solutionata de catre o instanta necompetenta material.
     S-a mai solicitat reinmatricularea pe numele recurentei a vehiculului autotractor marca Mercedes Benz, tipul 03 1840 LS, serie sasiu WDB 9540321K226166, serie motor 00003798, numar omologare LOJ 7111111 L 9702/1996.
     In esenta recurenta sustine ca actiunea  este inadmisibila si nefondata nefiind incidente dispozitiile art.46 alin.1 Cod procedura civila din Legea nr.85/2006 intrucat vanzarea-cumpararea autovehiculului s-a realizat la 28.11.2001 deci, inainte de deschiderea procedurii reorganizarii judiciare, respectiv a procedurii falimentului societatii debitoare.
     Recurenta dezvolta acest motiv de recurs cu concluzia ca, dreptul de proprietate s-a transferat odata cu incheierea contractului nr.177/28.11.2001 iar contractul tip incheiat la 10.05.2004 nu are relevanta efectele sale vizand doar opozabilitatea transferului de proprietate produs in 2001, fata de terti.
     Altfel contractul nr.177/2001 a primit data certa din partea unui avocat.
     Actiunea formulata si solutia pronuntata in cauza sunt nelegale si netemeinice si pentru ca intre vehiculul achizitionat prin contractul nr.177/28.11.2001 si vehiculul cu privire la care s-a dispus repunerea in situatia anterioara si care va intra in patrimoniul debitoarei nu exista identitate. Si aceasta pentru ca la data achizitionarii autovehiculul nu era in stare de functionare necesitand recarosare si reechipare cu piese tip Mercedes Benz.
     Or, recurenta pe baza de credit a achizitionat un autovehicul asemanator folosit la recarosarea si reechiparea cu piese a autotractorului cumparat.
     De aceea vehiculul valoreaza peste un miliard in raport de pretul de achizitie de 145.000.000 lei si prin repunerea partilor in situatia anterioara s-ar crea o stare de imbogatire fara justa cauza a societatii vanzatoare.
     Altfel recurenta ar fi prejudiciata si in prag de faliment iar actiunea lichidatorului nu ar avea obiect pentru ca vehiculul la care face referire in aceasta nu mai exista, fiind schimbate majoritatea datelor de identificare si crearea unui nou vehicul, fiind redate aceste date de identificare.
     In fine, recurenta sustine ca actiunea in nulitate absoluta a actelor incheiate de debitorul insolvent ar fi de competenta instantelor de drept comun fiind vorba de un litigiu evaluabil in bani in materie comerciala. Practic, in speta nu ar fi vorba de o actiune in anulare pentru actele frauduloase ale debitorului.
     In caz de admitere a recursului recurenta a solicitat sa se admita reinmatricularea vehiculului pe numele sau.
     Potrivit art.242 (2) Cod procedura civila recurenta a solicitat judecarea cauzei si in lipsa, cu aplicarea art.274 Cod procedura civila.
     In drept, s-au invocat prevederile art.242 alin.2, 274, 304 pct.3, pct.9, 3041 Cod procedura civila, art.11, 36, 46, 49, 77 si urmatoarele, 149 din Legea nr.85/2006 a insolventei, OUG nr.195/2002 modificata si completata, HG nr.610/1992, Instructiunile nr.290/1993, art.1295 Cod civil, dispozitiile Codului civil privind cumpararea-vanzarea si nulitatea absoluta.
     S-a propus proba cu inscrisuri si alte probe admise de lege.
     Cererea a fost timbrata cu suma de 20 lei taxa judiciara de timbru si cu 0,15 lei timbru judiciar.
     Recurenta a solicitat si Curtea a incuviintat proba cu inscrisuri proba administrata in cauza.
     Examinand in ansamblu motivele de recurs in raport de probele administrate in cauza, Curtea retine ca recursul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.
     Lichidatorul judiciar al S.C. "O" S.R.L. - in faliment, a solicitat in contradictoriu cu parata S.C. "V" S.R.L. constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare pentru un vehicul folosit incheiat la 10.05.2004, privind vehiculul marca Mercedes Benz, tipul 1840 LS, numar de identificare WDB 9540321K226166, serie motor 00003798, incheiat intre debitoarea S.C. "O" S.R.L. - in faliment si parata S.C. "V" S.R.L., repunerea partilor in situatia anterioara incheierii contractului de vanzare-cumparare, radierea vehiculului de pe numele paratei si inscrierea sa pe numele societatii debitoare cu notarea in dosarul vehiculului a interzicerii vanzari si/sau radierii acestuia fara dispozitia expresa a judecatorului sindic sau a lichidatorului judiciar.
     Temeiul acestei cereri a fost art.46 alin.1 si art.49 din Legea nr.85/2006.
     S-a sustinut ca, la data de 06.06.2002 s-a dispus deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului iar prin incheierea de sedinta din data de 03.04.2003 s-a dispus deschiderea procedurii falimentului impotriva debitoarei S.C. "O" S.R.L. in timp ce contractul precitat s-a incheiat  ulterior acestor momente fara a fi autorizat de judecatorul sindic, nefiind incidente in speta cazurile prevazute de art.49.
     Prin sentinta recurata, Tribunalul Bucuresti prin judecatorul sindic a admis cererea formulata de lichidator.
     Curtea retine ca solutia instantei de fond este fondata pentru ca, probele releva fara dubiu faptul ca, incheierea contractului anulat a survenit dupa deschiderea procedurii falimentului si ridicarii dreptului debitorului de a-si conduce activitatea si de a dispune de bunurile sale, totodata dispunandu-se si dizolvarea societatii debitoare.
     Or, potrivit art.46 din Legea nr.85/2006 aceasta operatiune trebuia autorizata de judecatorul sindic, fapt nerezultat din materialul probator administrat in cauza.
     Probele nu releva ca recurenta s-ar fi aflat in vreuna din situatiile reglementate  de art.49 (1) din Legea nr.85/2006.
     Prin urmare, independent de momentul transmiterii dreptului de proprietate a vehiculului in litigiu, actele incheiate ulterior deschiderii procedurii prevazute de Legea nr.85/2006 trebuiau efectuate cu respectarea prevederilor art.46 alin.1 sau, dupa caz, art.49 alin.1 din Legea nr.85/2006.
     Din aceasta perspectiva contractul de vanzare-cumparare incheiat la 10.05.2004, deci dupa deschiderea procedurii falimentului potrivit art.46 (1) din Legea nr.85/2006 este nul, cererea lichidatorului judiciar fiind fondata, admisibila, legala, temeinica si dovedita.
     De aceea tot istoricul transmiterii dreptului de proprietate asupra vehiculului in litigiu expus de recurenta este lipsit de relevanta vis-a-vis de contractul tipizat incheiat la 10.05.2004 cu incalcarea prevederilor art.46 (1) din Legea nr.85/2006.
     De altfel, recurenta nu se poate prevala de necunoasterea legii.
     Instanta de fond prin judecatorul sindic a fost investita cu solutionarea cererii formulate de lichidator numai cu privire la valabilitatea contractului tipizat din 10.05.2004, solutia pronuntata inclusiv in privinta repunerii partilor in situatia anterioara fiind data raportat  doar la acest contract.
     Din aceasta perspectiva sustinerile recurentei cu privire la imbogatirea fara justa cauza a societatii debitoare (vanzatoarea) nu sunt confirmate de materialul probator administrat in cauza.
     Nu pot fi retinute criticile recurentei pe aspectele privind repunerea partilor in situatia anterioara si a imbogatirii fara justa cauza prin prisma contractului de vanzare-cumparare nr.177 sub semnatura privata incheiat la 28.11.2001 si a celui tipizat incheiat la 10.05.2004, cat timp, doar contractul tipizat s-a incheiat cu incalcarea legii si doar acesta a facut obiect de analiza.
     Ca urmare, sustinerile recurentei cu privire la creditul facut pentru achizitionarea unui vehicul asemanator celui in litigiu pentru a fi folosit la recarosarea si reechiparea cu piese a autotractorului cumparat in temeiul contractului nr.177/28.11.2001 depasesc sfera obiectului cererii introductive de instanta.
     Recurenta daca a investit in vehiculul achizitionat si a procedat la incheierea contractului tipizat cu incalcarea legii, neputandu-se prevala de necunoasterea acesteia si-a asumat toate riscurile, precum in speta desfiintarea actului respectiv.
     Fara relevanta sunt si celelalte sustineri ale recurentei privind eventuala sa prejudiciere si falimentare.
     Altfel, actiunea lichidatorului are ca obiect doar nulitatea contractului de vanzare-cumparare incheiat la 10.05.2004 si prin prisma acestui contract repunerea partilor in situatia anterioara este fondata. De asemenea probele releva ca in privinta acestui contract cererea este dovedita, neavand nici o legatura referirea recurentei la contractul incheiat la 28.11.2001 cat timp nu a facut obiectul cererii introductive de instanta.
     In fine, lichidatorul judiciar a ales calea legala adecvata pentru inlaturarea incalcarii legii de catre recurenta cand a incheiat contractul din 10.05.2004.
     Nici motivul de recurs privind exceptia necompetentei materiale a instantei nu apare fondat cat timp nulitatea actelor incheiate cu incalcarea prevederilor art.46 alin.1 si 49 din Legea nr.85/2006 rezulta din insasi textele legale precitate.
     Asadar judecatorul sindic a fost legal investit cu solutionarea cererii din speta de fata.
     Cat timp recursul nu a fost admis cererea de reinmatriculare pe numele recurentei a vehiculului in litigiu nu mai are obiect pentru analiza.
     In concluzie, chiar daca vanzarea-cumpararea vehiculului ar fi intervenit anterior datei deschiderii procedurii, in speta incidenta prevederilor art.46 alin.1 si 49 din Legea nr.85/2006 vizeaza legalitatea actelor incheiate dupa acest moment, independent de momentul transferului dreptului de proprietate.
     Deci, legea sanctioneaza actul incheiat cu nerespectarea legii cum  s-a aratat mai sus.
     Recurenta trebuia sa accepte incheierea contractului de la 10.05.2004 indiferent de menirea acestuia, numai dupa ce judecatorul sindic ar fi autorizat incheierea acestuia, fapt nedovedit.
     Pentru aceste considerente Curtea in baza art.312 (1) Cod procedura civila a respins recursul ca nefondat.