Liberare provizorie sub control judiciar. Conditii de admisibilitate

Liberare provizorie sub control judiciar. Conditii de admisibilitate

       Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generala. Masurile preventive si
alte masuri procesuale. Masurile preventive. Liberarea provizorie sub control judiciar si
liberarea provizorie pe cautiune

Indice alfabetic: Drept procesual penal
      - liberare provizorie sub control judiciar

C. proc. pen., art. 160 ind.2 alin. (1) si (2), art. 160 ind.6, art. 160 ind. 8, art. 160 ind. 8a

      1. In cazul cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanta examineaza, in
cadrul procedurii reglementate in art. 160 ind.8, indeplinirea conditiilor prevazute in art. 160 ind.6
pentru admisibilitatea in principiu a cererii. Conditiile prevazute in art. 160 ind.2 alin. (1) si (2) nu
privesc admisibilitatea in principiu a cererii, ci temeinicia acesteia si, ca atare, se examineaza
de catre instanta in etapa solutionarii cererii, dupa admiterea in principiu, reglementata in art.
160 ind. 8a C. proc. pen. Prin urmare, daca nu este indeplinita una dintre conditiile prevazute in art.
160 ind.2  alin. (1) si (2), instanta va respinge ca neintemeiata cererea de liberare provizorie sub
control judiciar, potrivit art. 160 ind.8a C. proc. pen.
      2. Instanta respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar, intre altele,
atunci cand, solutionand cererea potrivit art. 160 ind.8a C. proc. pen., constata ca exista date din
care rezulta ca inculpatul va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor
martori.
      Prin expresia "date "legiuitorul nu a avut in vedere existenta unor probe in sensul
legii, ci a unor informatii, situatii, imprejurari concrete rezultate din dosar, privind persoana in
cauza, modul de operare, faptele propriu-zise, care sa indreptateasca temerea, sa o justifice.
      Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detentii provizorii se face luandu-se in
considerare circumstantele concrete ale fiecarui caz.
      Prin incheierea nr. 129/Ap/ 23 iulie 2009, dosar nr. 3049/83/2009, Tribunalul Satu
Mare investit cu solutionarea apelului declarat impotriva sentintei penale nr. Judecatoriei Satu
Mare prin care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani inchisoare a respins ca neintemeiata
cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de petentul inculpat N.G.
        Instanta a retinut ca, potrivit art. 160 ind.2 al.2 Cod de procedura penala liberarea
provizorie sub control judiciar a inculpatului nu poate fi acordata, deoarece nu exista
suficiente garantii ca fiind lasat in libertate nu va savarsi si alte fapte penale, avand in vedere
multitudinea faptelor retinute dar si modalitatea in care acestea au fost savarsite, fiind de
subliniat ca in urma inregistrarilor convorbirilor dintre cei doi inculpati se poate conchide
ca exista temerea ca inculpatii ar putea savarsi alte infractiuni .
      In jurisprudenta s-a aratat ca prin expresia "date "legiuitorul nu a avut in vedere
existenta unor probe in sensul legii, ci a unor informatii, situatii, imprejurari concrete rezultate
din dosar, privind persoana in cauza, modul de operare, faptele propriu-zise, care sa
indreptateasca temerea, sa o justifice.
      Astfel ca, tinand seama de faptul ca activitatea infractionala retinuta in sarcina
inculpatului este una complexa, fiind implicate mai multe persoane, se constata ca in cauza
exista pericolul ca inculpatul, lasat fiind in libertate sa ascunda urmele unor acte infractionale ce nu au
fost depistate pana in prezent, sa ingreuneze activitatea de identificare a tuturor persoanelor
participante la activitatea infractionala sau chiar sa continue activitatea infractionala cu consecinte si
mai grave pentru ordinea de drept.
       In cauza sunt intrunite si rigorile instituite de art.5 paragraful 1 lit. c si paragraful 3 din
Conventia Europeana a Drepturilor Omului, intrucat exista motive verosimile de a banui pe inculpat
de savarsirea faptelor de care este acuzat, pe de o parte, iar pe de alta parte, durata arestarii nu poate fi
apreciata ca a depasit termenul rezonabil.
      Curtea Europeana a Drepturilor Omului a precizat care este principiul general care trebuie sa
guverneze aceasta materie, in cauza Wemhoff: "detentia preventiva trebuie sa aiba un caracter
exceptional, starea de libertate fiind starea normala - si ea nu trebuie sa se prelungeasca dincolo de
limitele rezonabile - independent de faptul ca ea se va computa sau nu din pedeapsa".
      Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detentii provizorii se face luandu-se in considerare
circumstantele concrete ale fiecarui caz, pentru a vedea in ce masura "exista indicii precise cu privire
la un interes public real care, fara a fi adusa atingere prezumtiei de nevinovatie, are o pondere mai
mare decat cea a regulii generale a judecarii in stare de libertate"(cauzele Labita c. Italia, Neumeister
c. Austria, Stasaitis c. Lituania).
       Prin urmare, instanta este obligata sa vegheze la un just echilibru intre durata masurii privarii
de libertate pe de o parte si interesul public de protectie a cetatenilor impotriva comiterii de infractiuni
grave, dedus din modul de savarsire al faptei cu privire la care exista indicii ca a avut loc cu
participarea inculpatului si din consecintele acesteia, precum si interesul desfasurarii in bune conditii a
procesului penal.
      Aplicand criteriile impuse de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului la prezenta
cauza, instanta a retinut ca privarea de libertate a inculpatului nu incetat sa mai aiba un caracter
rezonabil, pericolul social generat prin savarsirea faptelor datorita modului de comitere (cu partea
vatamata in casa) nu a incetat sa existe.
       In aceste conditii, mentinerea unui just echilibru intre interesul general al societatii in
desfasurarea procesului penal si interesul inculpatului impune mentinerea fata de acesta a celei mai
restrictive masura de drepturi, cea a arestarii preventive.
       Fata de ratiunile juridice expuse, instanta a respins pe fond cererea de liberare provizorie.