Furt calificat

Prin sentinta penala nr. 48 din data de 29.01.2010, Judecatoria Suceava a respins, ca nefondata,  exceptia formulata de inculpatul D. I. de tardivitate a introducerii actiunii civile alaturate actiunii penale de catre partea civila SC "_" SRL.
In baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a), e), alin. 2 lit. b) Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 si art. 75 lit. c) Cod penal, a fost condamnat inculpatul D. I., la pedeapsa de 3 (trei) ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat.
In conformitate cu art. 83 alin. 1 Cod penal, s-a revocat suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 3 (trei) ani inchisoare aplicata sus-numitului prin sentinta penala nr. 3681/28.11.2008 pronuntata de Judecatoria Iasi in dosarul nr. 6140/245/2008, ramasa definitiva prin neapelare la data de 22.12.2008 si s-a dispus executarea in intregime a acestei pedepse alaturi de pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicata prin hotararea in discutie, inculpatul urmand sa execute pedeapsa de 6 (sase) ani inchisoare.
In temeiul art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului pe perioada executarii pedepsei inchisorii exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) Cod penal.
Conform art.  350 Cod procedura penala s-a mentinut  masura arestarii preventive a inculpatului iar in temeiul art. 88 alin. 1 teza a II-a Cod penal a fost dedusa din pedeapsa rezultanta de 6 ani inchisoare durata retinerii si cea a arestarii preventive dispusa in prezenta cauza, incepand cu data de 10.09.2009 pana la zi.
S-a luat act ca partile vatamate SC "_" SRL Suceava si I. L. M. nu s-au constituit parti civile in procesul penal.
In temeiul art. 118 alin. 1 lit. e) Cod penal s-a dispus confiscarea speciala a sumei de 720 lei reprezentand bunuri dobandite prin savarsirea infractiunii in dauna partilor vatamate mai sus mentionate.
In baza art. 14 si art. 346 Cod procedura penala, raportat la art. 998 Cod civil, au fost admise actiunile civile formulate de partile civile L.M. S. si H.E. A., inculpatul D. I.  fiind obligat sa plateasca celei dintai suma de 700 RON, reprezentand prejudiciu nerecuperat, iar celei din urma suma de 700 RON, cu acelasi titlu.
Actiunea civila formulata de partea civila SC "_" SRL a fost respinsa, ca nefondata.
Conform art. 189 si art. 191 alin. 1 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul D. I. la plata sumei de 1200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 600 RON se va achita in fondul Ministerului Public, iar suma de 200 RON reprezentand onorariul datorat cu avocatul din oficiu Marginean Mihaela, conform delegatiei pentru asistenta judiciara obligatorie nr. 2388/28.09.2009 se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti           
Pentru a hotari astfel prima instanta, in analiza sa consacrata exceptiei invocata de inculpat, prin aparator, privind tardivitatea cererii de constituire de parte civila formulata de S.C. "_" SRL si depusa la dosar la termenul de judecata din data de 20.01.2009, a retinut ca, asa cum rezulta din situatia de fapt descrisa in rechizitoriul nr. 2478/P/2009 emis la data de 24.09.2009 pe care a transpus-o in preambulul considerentelor,  pentru actul material de sustragere a sumei de 480 lei din sertarul unui birou din magazinul "_" apartinand agentului economic in discutie, proveniti din incasarile de peste zi, calitatea de persoana vatamata o are aceasta societate, iar nu I. L. M., prejudiciul fiind produs in patrimoniul societatii. Aceasta societate  nu a fost mentionata in rechizitoriu si nici nu a fost citata in tot cursul procesului penal, nici in fata organelor de urmarire penala si nici in cursul judecatii pana la termenul din 20.01.2009 cand, prin adresa instantei, i s-a pus in vedere acesteia sa-si precizeze pretentiile impotriva inculpatului.
Ca atare, nefiind respectate dispozitiile art. 76 alin. 2 Cod procedura penala, cum sesizarea cu privire la fapta nu s-a facut in urma plangerii partii vatamate SC "_" SRL, si cum aceasta parte nu a fost instiintata in mod oficial despre proces, fiind citata abia la termenul mentionat mai sus,  instanta de fond a conchis ca partea vatamata nu se afla in culpa procesuala pentru nerespectarea dispozitiilor art. 15 alin. 2 Cod procedura penala, motiv pentru care a dispus in consecinta, respingand exceptia examinata.
Pe fond, analizand coroborat probele administrate in cauza Judecatoria Suceava a retinut in fapt ca :
- la data de 21.07.2009, inculpatul D. I. se afla impreuna cu minorul M. I., pe strada Ana Ipatescu din municipiul Suceava, in apropierea magazinului _. In timp ce acesta dintai a ramas in fata magazinului, asigurand paza, cel din urma a intrat in magazin de unde a sustras de pe masa poseta partii vatamate L.M. S., care se afla intr-o alta incapere in spatele magazinului, in poseta gasindu-se aproximativ 500 lei, o pereche de ochelari de vedere, cartea de identitate, un contract de vanzare-cumparare, o hotarare judecatoreasca, precum si o pereche de cercei din aur de cinci grame. Auzind zgomot, partea vatamata a revenit in incaperea magazinului observand minorul care parasea locul fugind, a iesit dupa el si a constatat ca acesta era insotit de un alt tanar, cei doi fiind vazuti de partea vatamata si de martora M. S., fugind printre blocuri si facandu-se nevazuti. In spatele blocurilor, poseta a fost aruncata la un buncar, iar banii impartiti intre cei doi, inculpatul D. I. primind din suma sustrasa 30 de lei;
- la data de 3.08.2009, dupa ce inculpatul D. I. a intrat impreuna cu M.I. in magazinul _ de pe strada Nicolae Balcescu din municipiul Suceava, apartinand SC _ SRL, inculpatul a iesit imediat din magazin, uitandu-se inapoi spre interior, apoi a ramas de paza in preajma magazinului, de unde din interior, profitand de neatentia vanzatoarei I. L., M. I. a sustras din sertarul biroului un telefon mobil marca Nokia, apartinand vanzatoarei si suma de 480 lei rezultata din vanzarea produselor magazinului, dupa care a iesit, iar cei doi au fugit spre magazinul _, ulterior M. I. impartind banii cu inculpatul care a primit astfel suma de 220 lei;
- la data de 3.09.2009, inculpatul D. I. a intrat in sala de jocuri apartinand S.C. “_" S.R.L impreuna cu acelasi minor si, dupa ce  s-au jucat cateva minute la aparate, profitand de faptul ca gestionara P. I. R. era plecata la toaleta, M.I.   s-a deplasat in spatele tejghelei, iar din sertarul biroului a sustras o suma de bani, pe care i-a aratat-o si celuilalt inculpat, acesta mergand la randul sau la biroul respectiv de unde a sustras si el o suma de bani, pe care i-a dat-o lui M., ulterior parasind impreuna sala, alergand in spatele blocurilor, unde au impartit banii sustrasi, inculpatul D. I. primind suma de 600 lei;
- ulterior, la data de 8.09.2009, in jurul orei 12,40, cei doi, inculpatul D. I. si M. I., au intrat in magazinul apartinand S.C. _ S.R.L. cu intentia de a sustrage bunuri, iar in timp ce primul distragea atentia partii vatamate H. E.A., discutand cu aceasta despre preturile la telefoane mobile, minorul a sustras portofelul acesteia dintr-o poseta lasata in holul de acces catre birouri, in care se aflau actul de identitate, doua card-uri bancare, o bancnota de 50 euro, aproximativ 80 lei, trei bonuri cadou in valoare de 150 lei si bonuri de masa, iar dupa aceea, impreuna cu inculpatul D. I. au parasit in graba magazinul pentru a nu fi prinsi de partea vatamata, aruncand portofelul intr-un buncar din preajma.
Facand trimitere in motivare la mijloacele de proba relevante in stabilirea situatiei de fapt anterior descrisa, in continuare, instanta de fond a reliefat faptul ca, desi in cursul cercetarii judecatoresti inculpatul in discutie nu a recunoscut decat comiterea actului material de furt din sala de jocuri apartinand SC _, aparandu-se prin aceea ca nu a cunoscut intentia de a sustrage a minorului, vinovatia sa a fost dovedita in cazul tuturor celor patru acte materiale de furt, si rezulta din imprejurarea ca el cunostea persoana lui M. I., inculpatul declarand in timpul urmaririi penale ca acesta i-a propus sa sustraga bunuri, precum si din materialitatea faptelor, intrucat modul in care a actionat respectiv asteptandu-l pe M. I. in timp ce acesta opera in interior in cazul furturilor de la _ si _, sau distragand atentia partii vatamate H. E., dupa care au parasit amandoi locurile infractionale in fuga si au impartit banii sustrasi, demonstreaza intentia sa de a participa la comiterea infractiunii.
In raport de aceste considerentele expuse a conchis ca  declaratia de recunoastere din cursul urmarii penale il incrimineaza pe inculpat,           coroborandu-se cu restul probatoriului administrat, iar probele legal administrate in cauza au rasturnat, in mod neindoielnic, prezumtia relativa de nevinovatie instituita in favoarea sa prin dispozitiile art. 51 si 66 Cod procedura penala, ca si prin art. 23 alin. 11 din Constitutia Romaniei si art. 6 paragraf 2 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, facandu-se dovada certa si indubitabila a savarsirii faptelor retinute in rechizitoriu.
Dezvoltand, instanta de fond a evidentiat ca rezolutia infractionala  vizand sustragerea bunurilor a fost unica, inculpatul avand reprezentarea intregii desfasurari si vointa comiterii faptei in aceasta modalitate, de vreme ce motivatia a fost aceeasi, existand o similitudine de loc si de persoana vatamata, raportat si la similitudinea actelor de executare, la intervalul redus de timp dintre actele de sustragere, fapta fiind comisa cu intentie directa, intrucat a urmarit insusirea de bunuri pe nedrept in modalitatea descrisa, iar actiunea de participare nemijlocita la comiterea furtului din sediul SC "_" SRL, specifica autorului, absoarbe actele de participatie comise cu forma de participatie a complicitatii, astfel ca se impune ca inculpatul sa raspunda pentru intreaga fapta in calitate de autor.
Retinand vinovatia inculpatului sub aspectul comiterii unei fapte incriminate de legea penala, care prezinta gradul de pericol social al infractiunii dedusa judecatii, fiind intrunite conditiile esentiale indicate in art. 17 Cod penal, prima instanta a procedat la condamnarea sa la o pedeapsa individualizata in raport de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal. Tinand cont de elementele expuse punctual in motivare, a dozat-o la 3 ani inchisoare, in raport de situatia juridica a inculpatului, a dat eficienta practica disp. art. 83 Cod penal si, revocand suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicata anterior, a aditionat-o la prezenta, dispunand executarea pedepsei totale de 6 ani inchisoare, in regim privativ de libertate, apreciind ca functie de circumstantele reale si personale constatate, este o masura de constrangere, dar si un mijloc de reeducare eficient, raspunzand astfel dezideratelor inscrise in art.52 Cod penal, durata retinerii si perioada arestarii preventive fiind computata si mentinuta starea sa de arest.
In ceea ce priveste masura arestarii preventive luata fata de inculpat instanta de fond a retinut, in esenta, ca subzista temeiurile care au stat la baza luarii acesteia si impun in continuare mentinerea acestuia in detentie provizorie, cererea de revocare fiind nefondata, de vreme ce masura nu a fost luata cu incalcarea dispozitiilor legii, iar temeiurile nu au incetat sa existe, dispunand ca atare, in baza art. 350 Cod procedura penala.
In acest context a motivat, in esenta ca, pe baza probatoriului administrat, s-a retinut vinovatia inculpatului sub aspectul infractiunii ce a facut obiectul judecatii, pentru care urmeaza a raspunde penal si s-a apreciat ca lasarea acestuia in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, intrucat existenta antecedentelor in savarsirea de infractiuni contra patrimoniului, ca si comiterea mai multor acte materiale de furt demonstreaza perseverenta infractionala, ignorarea atat a valorilor patrimoniale ocrotite prin art. 1 Cod penal pe care le-a incalcat in mod repetat dar si a avertismentului ferm dat de societate prin hotararea de condamnare anterioara.
Prin urmare, asemenea fapte nu pot fi tolerate iar cei care le savarsesc sunt datori sa suporte rigorile legii, mai ales ca in cazul de fata s-a constatat ca pedepsele aplicate anterior nu si-au atins scopul educativ si de preventie. Mai mult decat atat, s-a avut in vedere ca imaginea perseverentei infractionale se rasfrange negativ in planul periculozitatii, astfel ca punerea in libertate a inculpatului este necesara pentru reprimarea infractiunilor, ar naste puternicul sentiment negativ de nesiguranta, creand ingrijorare, temere si dezaprobare, ar intretine neincrederea in actul de infaptuire a justitiei si ar conduce la concluzia ca justitia este incapabila si inutila in cazul persoanelor ce persevereaza in savarsirea de fapte antisociale, de vreme ce acestea ignora efectele condamnarilor, sfideaza in continuare valorile sociale si nu dau semne de indreptare.  S-a tinut cont si de pericolul potential ca inculpatul sa continue o activitate infractionala de vreme ce nu are o sursa legala de venit permanent, aratand ca este incapabil sa-si asigure mijloacele de subzistenta normale prin munca, ori sa se sustraga de la judecata sau executarea pedepsei.
Avand in vedere pozitia procesuala exprimata in fata instantei de catre partile vatamate S.C. "_" SRL Suceava si I. L. M., Judecatoria Suceava a luat act ca acestea nu s-a constituit parti civile in cauza si, conferind aplicabilitate disp. art. 118 al. 1 lit. e Cod penal a confiscat suma de 720 lei, reprezentand bunuri dobandite prin savarsirea infractiunii in dauna lor.
Solutionand latura civila a cauzei, constatand ca sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prima instanta a admis actiunile civile promovate de partile civile L. M. S. si H. E. A., acestora    fiindu-le creat un prejudiciu cert si, in consecinta, l-a obligat pe inculpat la acoperirea acestuia, urmand sa plateasca in concret fiecareia dintre acestea suma de sa plateasca suma de 700 lei.
Actiunea civila formulata de catre partea civila SC "_" S.R.L.  a fost respinsa ca nefondata, retinandu-se ca prejudiciul produs acesteia a fost recuperat in totalitate, vanzatoarea platind contravaloarea sumei de bani sustrasa, rezultata din incasari.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, au declarat apel atat inculpatul D. I., cat si partea civila S.C. "_ S.R.L. Radauti.
Inculpatul nu a prezentat in scris motivele pentru care a inteles sa promoveze prezenta cale de atac, interesele sale juridice fiind sustinute de catre aparator desemnat din oficiu care, cu ocazia dezbaterilor, a solicitat a se dispune redozarea pedepsei aplicata de instanta de fond, in sensul orientarii acesteia sub minimul special prevazut de lege, efect al retinerii circumstantelor atenuante ce pledeaza in favoarea sa si, considerand ca temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive sub incidenta careia se afla in prezent, continuarea cercetarii judecatoresti cu acesta in stare de libertate.
Motivandu-si apelul, partea civila S.C. "_" S.R.L. a invocat faptul ca in mod gresit prima instanta a respins actiunea civila promovata, in conditiile in s-a stabilit ca prin fapta inculpatului i s-a cauzat un prejudiciu, astfel ca a solicitat modificarea solutiei pronuntata pe latura civila, urmand a se dispune in rejudecare obligarea acestuia la plata sumei de 500 lei, cu titlu de daune materiale.
Verificand hotararea atacata in raport de criticile formulate, sub toate aspectele de fapt si de drept, pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei, in conformitate cu disp. art. 371 si art. 378 Cod procedura penala, Tribunalul constata ca apelurile declarate de inculpatul D.I. partea civila apelanta SC _ SRL sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse argumentat in cele ce urmeaza.
Astfel, Tribunalul constata ca prima instanta a determinat in mod corect situatia de fapt, precum si incadrarea in drept, stabilind obiectiv pe baza analizei coroborate a mijloacelor de proba administrate in cauza imprejurarile si modalitatea concreta in care inculpatul a comis cele patru acte materiale de furt calificat retinand just ca actiunea intentionata a acestuia se circumscrie in drept continutului constitutiv al infractiunii de infractiunii prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a), e), alin. 2 lit. b) Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 si art. 75 lit. c) Cod penal.
 Relevante in acest sens sunt cu precadere: declaratiile partilor vatamate L. M. S., I. L. M., a reprezentantului partii vatamate SC _ SRL, declaratia partii vatamate H. E.-A., declaratia martorei M. S. - care i-a vazut la data de 21.07.2009 si ulterior i-a recunoscut pe cei doi, inculpatul in discutie si M. I., aceasta aratand ca D. I. astepta in fata magazinului _, de unde a iesit minorul si apoi au fugit amandoi spre magazinul Bucovina, in urma lor iesind vanzatoarea magazinului spunand ca-i fusese furata poseta -, procesele-verbale de cercetare la fata locului, de recunoastere dupa plansele foto, precum si plansele foto dupa inregistrarile camerelor de luat vederi din sediile societatilor comerciale, procesul-verbal de reconstituire - din care rezulta ca inculpatul, plasat in campul infractional, cunostea topografia imobilelor, dispunerea obiectelor indicand cu precizie traseul urmat, locul de unde au fost sustrase bunurile, expunand detaliat modalitatea in care a actionat atat el cat si minorul -, coroborate cu declaratiile de recunoastere ale inculpatului date in faza de urmarire penala si de recunoastere partiala din cursul cercetarii judecatoresti.
In baza acestor mijloace de proba judicios a fost reconstruita ideologic situatia de fapt, stabilindu-se in concret ca inculpatul a actionat in mod conjugat sub aspect rezolutoriu, impreuna cu minorul M. I. astfel ca, prin repetate acte materiale, in maniera descrisa detaliat in motivarea hotararii atacate si in perioadele de referinta aici indicate, si-a insusit pe nedrept mai multe bunuri din patrimoniul partilor vatamate mai sus-mentionate, fiind dovedita vinovatia inculpatului tras la raspundere penala in calitate de autor, de vreme ce actiunea sa de participare nemijlocita la comiterea furtului din sediul SC "_" SRL, specifica autorului, a absorbit actele de participatie comise sub forma complicitatii, sumele de bani sustrase de minor fiind impartite intre cei doi.
In mod vadit probatoriul administrat releva faptul ca actiunile lor au fost concomitente si cooperante in vederea realizarii aceluiasi scop, au desfasurat in mod concordant activitatile materiale prin care s-a realizat infractiunea in baza unui plan conceput in comun.
Sentinta penala atacata este legala si temeinica si din perspectiva operatiunii juridice efectuata de judecator in raport de condamnarea suferita anterior de catre inculpat, astfel ca in acord cu vointa legiuitorului a dat eficienta  practica dispozitiilor legale ce dau continut art. 83 Cod penal, asa cum s-a reliefat anterior.
De altfel aceste aspecte nici nu au fost criticate de apelant insa instanta de control judiciar nu este tinuta sa raspunda doar motivelor expres invocate, avand dezlegare prin reglementarile aduse de art. 371 al. 1 si 2 Cod procedura penala sa examineze si alte imprejurari ce tin de  pronuntarea unei hotarari in deplina legalitate si temeinicie.
Totodata, Tribunalul considera ca pedeapsa a fost individualizata cu respectarea criteriilor generale prev. de art. 72 Cod penal, tinandu-se cont de dispozitiile partii generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate in partea generala, de gradul de pericol social al faptei savarsite, dar si de elementele ce caracterizeaza persoana acestuia si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala. In spiritul legii, in cadrul operei de individualizare a pedepsei, judecatorul a luat in considerare toate criteriile prevazute de norma legala amintita, le-a evaluat impreuna in mod plural fara preeminenta vreunuia dintre ele si, dupa caz, a acordat fiecaruia o pondere deosebita, determinata de propriul lor continut, asa incat a stabilit pedeapsa cea mai corespunzatoare de natura sa satisfaca scopul definit de art. 52 Cod penal iar modalitatea de executare a pedepsei rezultante a fost just aleasa.
Instanta de fond a dat dovada de maxima clementa,  astfel ca a aplicat inculpatului o pedeapsa egala cu minimul special prevazut de textul de lege incriminator si aceasta nu se impune a fi redozata, de altfel, in conditiile date doar retinand in favoarea sa circumstante atenuante judiciare este posibil a se cobori pedeapsa sub cuantumul stabilit, ori in contextul cauzei Tribunalul nu identifica elemente carora sa le atribuie acest caracter.
In argumentarea punctului de vedere imbratisat, Tribunalul pune accent pentru inceput, pe aspectul ca pedeapsa este in masura sa realizeze finalitatea urmarita numai daca prin felul si masura sa reflecta gravitatea faptei, gradul de vinovatie si periculozitatea faptuitorului, daca este rationala, convingatoare, justa si echitabila.
Constatarea uneia sau mai multor imprejurari drept circumstante atenuante este atributul instantei de judecata si, deci, lasata la aprecierea acesteia, fiind de evidentiat ca, desi este posibil sa fie in prezenta unora din imprejurarile enumerate exemplificativ de legea penala, nu este obligata sa reduca sau sa schimbe pedeapsa principala, ci urmeaza a le aprecia in raport cu elementele ce caracterizeaza persoana inculpatului, pericolul social concret al faptei, modalitatea in care a fost comisa, cu urmarile produse sau care s-ar fi putut produce si spre a decide daca au caracter atenuant sau nu.
Numai in masura in care aceste din urma imprejurari nu atribuie faptei deduse judecatii o gravitate sporita, cele exemplificate de legiuitor au semnificatia unor circumstante atenuante judiciare.
In acest context, Tribunalul acorda atentia cuvenita, pe de o parte, valorilor sociale ocrotite de lege carora li s-a adus atingere - fapta fiind indreptata contra patrimoniului, gradului de pericol social ridicat al acesteia -este compusa din mai multe acte materiale comise la intervale scurte de timp si dupa in mod de operare deja insusit, inculpatul folosind aceleasi tertipuri, fie de distragere a atentiei persoanelor vizate, fie de a intari rezolutia infractionala a minorului, usor de manipulat datorita varstei, asigurand paza in timp ce acesta actiona efectiv sustragand bunuri si sume de bani, iar in raport de numarul persoanelor implicate in activitatea infractionala si locul in care s-a desfasurat a imbracat formele agravante ale infractiunii de furt calificat, participatia minorului atragand totodata si agravanta generala prev. de art. 75 lit. c Cod penal -, imprejurarilor in care a fost comisa - in loc public  - precum si urmarii produse constand in diminuarea patrimoniului persoanelor in dauna carora a actionat.
O astfel de fapta ca cea dedusa judecatii este incriminata distinct de legiuitor iar imprejurarile concrete proprii spetei de fata care o circumstantiaza ii confera, asa cum s-a aratat, un grad de pericol social ridicat care atrage un regim sanctionator mai aspru, nefiind justificat a se retine in favoarea inculpatului circumstante atenuante, cu consecinta coborarii pedepsei sub minimul special prevazut de lege. Pluralitatea faptuitorilor, da acestora o mai mare forta de actiune, le creeaza mari posibilitati de savarsire si de ascundere a infractiunii si ii face sa actioneze cu mai multa indrazneala, iar locurile publice ofera conditii favorabile sustragerii de bunuri. Cel ce sustrage bunuri intr-un loc public vadeste o mai mare periculozitate sociala, tocmai pentru ca mizeaza pe toate aceste conditii favorabile, inclusiv pe increderea publica, atunci cand concepe planul sau infractional.
Pe de alta parte,  instanta de control judiciar s-a oprit in cadrul acestei analize si asupra elementelor ce caracterizeaza persoana inculpatului, retinand ca acesta da dovada de perseverenta in activitatea  infractionala, mentiunile inscrise in cazierul judiciar existent la dosar reliefand ca activitatea desfasurata, sanctionata din punct de vedere penal a inceput inca din timpul minoratului si cu toate ca a suferit o condamnare la pedeapsa inchisorii, cu acordarea beneficiului suspendarii conditionate a acesteia pentru savarsirea unei infractiuni de talharie sub forma complicitatii, in forma continuata, nu a inteles clementa legii  si nu  si-a modificat conduita in sensul de a adopta o atitudine corecta fata de munca, de ordinea de drept si de regulile de convietuire sociala, ci a continuat sa ignore atat valorile ocrotite de lege, cat si avertismentele ferme date de societate, prin instantele de judecata, prezenta fapta fiind comisa in cadrul termenului de incercare a suspendarii conditionate a pedepsei inchisorii de 3 (trei) ani inchisoare aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 3681/28.11.2008 pronuntata de Judecatoria Iasi in dosarul nr. 6140/245/2008, ramasa definitiva prin neapelare la data de 22.12.2008, 
Cum pedeapsa aplicata trebuie sa reflecte echilibrul, atat sub aspectul naturii ei, cat si al cuantumului si modalitatii de executare si sa nu arate in nici un caz un efect intimidant, datorita severitatii excesive, sau un efect indulgent, urmare a unei clemente abuzive, nemasurate, instanta de control judiciar apreciaza  asadar ca cea la care a fost condamnat este corect dozata, fiind de natura a realiza functia prevazuta de legiuitor
Ca masura de constrangere, pedeapsa are pe langa scopul sau represiv si o finalitate de exemplaritate, ea concretizand dezaprobarea legala si judiciara, atat in ceea ce priveste fapta penala savarsita, cat si in ce priveste comportamentul faptuitorului. Ca atare, cuantumul acesteia si modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate in asa fel incat sa conduca la reeducarea inculpatului, iar acesta sa se convinga de necesitatea respectarii legii penale si sa evite in viitor savarsirea de fapte penale.
Pentru aceste considerente expuse Tribunalul, in baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedura penala, va respinge apelul promovat de inculpatul D.I. ca nefondat.
In considerarea art. 350 al. 1 corob. cu art. 383 al. 11 Cod procedura penala, constatand ca temeiurile care au stat la baza luarii masurii preventive ce planeaza asupra inculpatului, respectiv cele prev. de art. 143 Cod penal si art. 148 lit. f Cod procedura penala, subzista si in prezent, indiciile temeinice cristalizandu-se la acest moment sub aspect probator, situatia de fapt gasindu-si suport in probele administrate, prin care s-a dovedit cu prisosinta vinovatia inculpatului sub aspectul comiterii infractiunii pentru care  s-a solicitat tragerea sa la raspundere penala, care este pedepsita de lege cu inchisoarea mai mare de 4 ani si existand temerea ca lasarea lui in libertate prezinta in continuare pericol concret pentru ordinea publica, instanta de control judiciar urmeaza a deduce din pedeapsa la care a fost condamnat, perioada arestarii preventive de la 29.01.2010 la zi si a dispune mentinerea starii de arest a acestuia.
Considerentele avute in vedere de catre Judecatoria Suceava cu privire la necesitatea prezervarii ordinii publice sunt pertinente iar instanta de control judiciar si le insuseste, apreciind ca toate aspectele reliefate sedimenteaza convingerea ca prezinta un real pericol pentru ordinea publica, comportamentul sau reprobabil fiind susceptibil a se repeta odata fiind lasat in libertate.
 La fel de important in a da masura periculozitatii acestui inculpat este aspectul ca a sustinut in activitatea infractionala un minor, care fiind inca in formare este astfel pe cale de a-si  insusi un model comportamental gresit, prin raportare la alta scara de valori si reguli de convietuire sociala, contrare celor edictate de stat ca entitate individuala si garant al valorilor sociale protejate de lege, incurajandu-l asadar sa savarseasca pe viitor fapte asemanatoare, nefiind de neglijat  ascendentul moral ce-l avea asupra sa decurgand din diferenta de varsta.
Cu siguranta ca, in fata unei manifestari neagreate social, daunatoare, perturbanta, periculoasa pentru societate de natura a aduce atingere echilibrului social firesc si a crea evident o profunda indignare si dezaprobare in randul comunitatii indusa de ideea ca persoane ce comit asemenea fapte pot fi cercetate in stare de libertate, generand in aceeasi masura sentimentul de insecuritate, temerea ca drepturile lor nu pot si nu sunt ocrotite, autoritatile judiciare sunt obligate sa ia masuri in scopul apararii interesului general, atenuarea unui posibil conflict intre libertate si constrangere putandu-se realiza prin limitarea adecvata a libertatii individului.
Conchizand, asemenea fapte ca cele analizate in cauza de fata, neurmate de o riposta ferma a organelor judiciare, ar intretine climatul infractional si ar crea inculpatului impresia ca poate persista in sfidarea legii, ignorand in continuare valorile sociale ocrotite de legiuitor, impunandu-se asadar sa se intervina energic si eficient in vederea restabilirii ordinii publice si reprimarea faptelor antisociale, pentru ca altfel s-ar compromite ideea de justitie, de lege, de responsabilizare si responsabilitate sociala, inclusiv de preventie si combatere a fenomenului infractional.
In conditiile date si in lipsa oricaror garantii oferite de persoana inculpatului ca lasat in libertate nu va mai comite alte infractiuni, context in care se pune accent pe aspectul ca el nu are o sursa legala de venit, traind din cersit si nu in ultimul rand ca deprinderea sa (despre care a facut vorbire chiar el in declaratia data in cursul cercetarii judecatoresti - f. 21 ds. verso) de a consuma substante cu efect halucinogen care, dupa cum este cunoscut dau dependenta si imprima oricarui consumator un comportament deviant se poate constitui intr-un potential factor determinant de a actiona in aceeasi modalitate, cu scopul de a obtine banii necesari in vederea procurarii lor, se impune mentinerea detentiei provizorii, pentru a pune la adapost drepturile si libertatile cetatenilor, masura arestarii preventive examinata inscriindu-se si la acest moment in coordonatele de legalitate si temeinicie, raspunzand scopului pentru care a fost instituita, preintampinandu-se astfel si riscul de a se sustrage de la judecata ori de la executarea pedepsei.
Examinand si critica adusa de partea civila S.C. "_" S.R.L., Tribunalul constata ca aceasta este neintemeiata, instanta de fond dand o corecta rezolvare juridica in raport de actiunea civila promovata de aceasta. Astfel, in conditiile in care gestionara magazinului - martora I. L. M.  a acoperit lipsa din casa, depunand suma de bani sustrasa, rezultata din incasari, in contabilitate atat scriptic, cat si faptic firma nu figureaza cu lipsa in gestiune si in atare situatie nu mai subzista o conditie esentiala, aceea a existentei unui prejudiciu material ce trebuie recuperat, pentru a fi atrasa angajarea raspunderii civile delictuale a inculpatului. Asa fiind si cum numita I. L. M. a precizat ca nu se constituie parte civila in cauza, in mod corect s-a conferit aplicabilitate disp. art. 118 al. 1 lit. e Cod penal, referitoare la confiscarea speciala. Memoriul depus de martora (f. 36 ds. fond) a fost atestat de functionatul instantei care a si consemnat datele de stare civila ale acesteia, iar partea civila nu a contestat, la nivel declarativ sau probatoriu, sustinerile referitoare la acoperirea prejudiciului.
In consecinta, partea civila nu poate beneficia de repararea prejudiciului cauzat de doua ori, iar intrucat martora nu a avut intentia de a face o liberalitate inculpatului, solutia confiscarii speciale este legala si temeinica in speta.
Pentru considerentele ce preced si apelul declarat de partea civila S.C. "_" SRL, apare ca nefondat, astfel ca in baza aceluiasi temei legal urmeaza a fi respins ca atare.