Prevederile art. 728 Cod civil, conform carora nimeni nu poate fi obligat a ramane in stare de indiviziune, nu-si au aplicare in ceea ce priveste coproprietatea fortata si perpetua, aflata dincolo de vointa coproprietarilor, are ca obiect bunuri c...

Prevederile  art. 728 Cod civil, conform carora nimeni nu poate fi obligat a ramane in stare de indiviziune, nu-si au aplicare  in  ceea ce priveste coproprietatea fortata si perpetua, aflata dincolo de vointa coproprietarilor, are ca obiect bunuri care,  prin natura sau prin destinatia lor, asigura folosinta normala a spatiilor  aflate  in proprietate  exclusiva.
(Decizia Civila  Nr.1261/16.10.2009)

Art. 728 C.Civil

Prin cererea  din 6 decembrie 2006,  reclamantii B.C. si B. V.  i-au chemat in judecata pe paratii  I.I. I. E., G.D. si G.V., pentru  iesirea din indiviziune  cu privire la terenul in suprafata de 450 m.p.  situat in Bucuresti,  str. G. M. nr.30,  sector 1, atribuirea catre ei, reclamantii a  lotului identificat  de punctele  32-1-18-17-16-15-14-13-7-6-30-31-101, in suprafata de 123,60 m.p, cumulat cu suprafata patrulaterului  identificat de punctele de contur  2-29-28-3, in suprafata de 6,40 m.p., iesirea din indiviziune cu privire la partile comune ale constructiei  corp 1  si atribuirea in proprietate  a constructiei  identificata de  patrulaterul 22-23-24-25 la nivelul parterului, astfel cum sunt ele identificate prin raportul de expertiza tehnica extrajudiciara,  intocmit de expertul tehnic  B.I. D..
In drept si-au intemeiat actiunea  pe prevederile  art. 728 si urmatoarele Cod procedura  civila.
Prin  precizarea actiunii din 20 februarie 2008,  reclamantii au cerut  partajarea terenului in suprafata de 450 m.p.  detinut in proprietate comuna  pe cote parti,formarea loturilor si atribuirea in proprietate exclusiva, corespunzator actelor de proprietate prezentate, partajarea dreptului de proprietate  asupra constructiilor  detinute in proprietate comuna pe cote parti din  imobilul C1 si formarea loturilor si atribuirea in proprietate exclusiva  corespunzator actelor de proprietate prezentate.
Prin sentinta civila nr. 4125/26 martie 2008,  J S 1 Bucuresti, a  admis exceptia inadmisibilitatii actiunii si,in consecinta, a respins actiunea precizata, ca inadmisibila. Reclamantii au fost obligati sa plateasca paratilor I. I.si I.E., suma de 3900 lei cheltuieli de  judecata, iar paratilor G.D. si G. V. in cuantum de 4900 lei. Cererea  formulata de paratul I.I. pentru obligarea reclamantilor la plata sumei de 3874,64 lei cheltuieli de judecata, a fost respinsa, ca neintemeiata.
Sentinta a fost atacata cu apel de catre  reclamanti  si de catre paratii I. I. M.si I. E..
T.B. prin decizia civila nr.44 A din 13 ianuarie 2009,  a respins apelurile ca nefondate. Totodata a  luat act ca  apelantii reclamanti si apelantii parati  nu  au solicitat plata cheltuielilor de judecata din apel. In schimb i-a obligat pe apelantii -reclamanti sa plateasca intimatilor parati suma de  3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, cu aplicarea   art. 274 alin. 3 Cod procedura  civila.
Decizia  a fost atacata cu recurs  de catre  reclamanti si de catre paratii I.I. si I.E..
Recursurile sunt nefondate.
Astfel, din examinarea actelor si lucrarilor dosarului, rezulta ca   imobilul C1,  edificat in anul 1934,  a fost  conceput  ca o unitate locativa distincta pentru un singur proprietar  si nu pentru a fi utilizat in comun de catre trei grupuri de coproprietari, dispusi cu apartamente de sine statatoare  pe trei nivele, respectiv subsol, parter si etaj.
In afara apartamentelor detinute in proprietate exclusiva, toate partile din proces  detin incaperi la subsolul cladirii, folosesc  in comun scara principala de acces in imobil, podul si terenul de sub constructie.
Terenul din jurul constructiei, respectiv curtea  este strabatut de retele  utilitare ce deservesc imobilul si asigura intr-adevar, cum just au retinut instantele, folosinta normala a imobilului  de catre toti coproprietarii, in functie de destinatia  acestora.
Acesta este si motivul pentru  care  intreg terenul  aferent constructiei,  inclusiv  cel aflat sub constructia C2, a ramas in proprietate comuna  la data  efectuarii partajului voluntar intre cei doi coproprietari si apoi ulterior prin transmiterea partilor din constructie  aflate in proprietate exclusiva, catre  actualii proprietari. Aceeasi soarta au avut-o si partile comune din constructie, ce s-au transmis  in cote procentuale  ideale  corespunzatoare  proprietatii exclusive, prin vanzare, cumparatorilor.
A atribui catre reclamanti  in proprietate exclusiva  suprafata de  450 m.p. teren de pe una din  partile laterale si din  partea din spate  a constructiei C1, inseamna a limita exercitiul dreptului de proprietate exclusiva a paratilor, detinatori ai apartamentelor de la subsol si etajul 1 ai aceluiasi  imobil. Scara identificata  prin punctele  22-23-24-25, asigura accesul coproprietarilor la toate apartamentele din imobil , cat si la partile de folosinta comuna, iar cea numerotata in patrulaterul 19-20-21-2, este scara de acces de  serviciu in imobil.
Raportul de expertiza  extrajudiciara atasat de catre reclamanti actiunii  reprezinta o identificare a imobilului, ce nu este contrazisa de catre celelalte  doua rapoarte de expertiza judiciara, numai ca  prin  acestea  din urma,  se face  o  detaliere  a partilor comune  din imobil si se prezinta masuratori ale lungimii si latimii terenului in diferite puncte  raportate la laturile  constructiei,  ceea ce permite  o cunoastere  mai obiectiva a situatiei din teren.Ca urmare,  critica precum ca raportul de expertiza  extrajudiciara nu a fost luat in considerare, nu are baza reala  si nu poate conduce la adoptarea unei alte solutii in cauza.
In alta ordine de idei,  se constata ca, chiar prin edificarea  pe cheltuiala proprie  a constructiei C2 de catre paratii  G.D. si G.V., acestia nu au devenit proprietari exclusivi  asupra terenului aferent acestei constructii,ci si-au mentinut  dreptul de proprietate comuna indiviza  aferent  cotei  apartamentului cumparat din imobil.
Desigur ca aceasta constructie reprezinta o limitare a dreptului  de coproprietate fortata si perpetua a celorlalti coproprietari, care nu se pot folosi in egala masura de teren.
Se constata insa  ca paratii G.D.si G.V.  care  au dobandit prin cumparare la data de 30 august 1971 intregul lot  de la subsol,  si etajul 1  ce a  intrat  in lotul coproprietarului V.V., au edificat constructia C2, cu acordul  celuilalt   coproprietar  V. A. si in baza unei autorizatii de constructie din 25 noiembrie 1976.
Asa fiind,  reclamantii care au devenit titularii dreptului de proprietate ai apartamentului de la parter in anul 1999 si carora li s-a transmis  apartamentul si cota indiviza a partilor comune din constructie si teren  a coproprietarului initial, V.A..
Drept urmare, se poate concluziona ca reclamantii au cumparat  imobilul in starea in care se afla, deci cu constructia  C.2 amplasata  pe parte din terenul aflat in coproprietate comuna  si perpetua.
In raport de aceste considerente, gresit  se sustine  in recurs ca  prin amplasarea constructiei C.2 s-ar fi realizat  in fapt o iesire din indiviziune asupra terenului aflat in coproprietate comuna, fortata  si perpetua.
Prevederile  art. 728 Cod civil, conform carora nimeni nu poate fi obligat a ramane in stare de indiviziune, nu-si au aplicare  in  cauza, caci coproprietatea fortata si perpetua, aflata dincolo de vointa coproprietarilor, are ca obiect bunuri care,  prin natura sau prin destinatia lor, asigura folosinta normala a spatiilor  aflate  in proprietate  exclusiva.
Acesta este si motivul pentru care  niciodata  un coproprietar  anterior nu a putut instraina doar apartamentul sau aflat in proprietate  exclusiva , ci si, in mod accesoriu  si deodata,  partile  comune din imobil  din constructie si terenul aferent,  corespunzator marimii bunului exclusiv.
Este adevarat ca, in  mod exceptional,  s-au partajat si bunuri aflate in coproprietate comuna si perpetua,  insa  situatia de fapt  privind amplasarea proprietatilor  exclusive  ale celor  trei grupuri de coproprietari  si folosinta spatiilor comune, necesare  normalei  intrebuintari a apartamentelor, nu permite incetarea starii de indiviziune.
In consecinta,  retinandu-se  netemeinicia motivelor de recurs formulate de catre reclamanti, urmeaza  ca recursul declarat de   acestia sa  fie respins, ca nefondat.
Asa fiind, retinand netemeinicia recursului declarat de  catre paratii I.I. si I.E., Curtea va respinge recursul declarat de acestia, ca nefondat.