Prevederile art. 728 Cod civil, conform carora nimeni nu poate fi obligat a ramane in stare de indiviziune, nu-si au aplicare in ceea ce priveste coproprietatea fortata si perpetua, aflata dincolo de vointa coproprietarilor, are ca obiect bunuri c...
(Decizie nr. 1261 din data de 16.10.2009 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti)Prevederile art. 728 Cod civil, conform carora nimeni nu poate fi obligat a ramane in stare de indiviziune, nu-si au aplicare in ceea ce priveste coproprietatea fortata si perpetua, aflata dincolo de vointa coproprietarilor, are ca obiect bunuri care, prin natura sau prin destinatia lor, asigura folosinta normala a spatiilor aflate in proprietate exclusiva.
(Decizia Civila Nr.1261/16.10.2009)
Art. 728 C.Civil
Prin cererea din 6 decembrie 2006, reclamantii B.C. si B. V. i-au chemat in judecata pe paratii I.I. I. E., G.D. si G.V., pentru iesirea din indiviziune cu privire la terenul in suprafata de 450 m.p. situat in Bucuresti, str. G. M. nr.30, sector 1, atribuirea catre ei, reclamantii a lotului identificat de punctele 32-1-18-17-16-15-14-13-7-6-30-31-101, in suprafata de 123,60 m.p, cumulat cu suprafata patrulaterului identificat de punctele de contur 2-29-28-3, in suprafata de 6,40 m.p., iesirea din indiviziune cu privire la partile comune ale constructiei corp 1 si atribuirea in proprietate a constructiei identificata de patrulaterul 22-23-24-25 la nivelul parterului, astfel cum sunt ele identificate prin raportul de expertiza tehnica extrajudiciara, intocmit de expertul tehnic B.I. D..
In drept si-au intemeiat actiunea pe prevederile art. 728 si urmatoarele Cod procedura civila.
Prin precizarea actiunii din 20 februarie 2008, reclamantii au cerut partajarea terenului in suprafata de 450 m.p. detinut in proprietate comuna pe cote parti,formarea loturilor si atribuirea in proprietate exclusiva, corespunzator actelor de proprietate prezentate, partajarea dreptului de proprietate asupra constructiilor detinute in proprietate comuna pe cote parti din imobilul C1 si formarea loturilor si atribuirea in proprietate exclusiva corespunzator actelor de proprietate prezentate.
Prin sentinta civila nr. 4125/26 martie 2008, J S 1 Bucuresti, a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii si,in consecinta, a respins actiunea precizata, ca inadmisibila. Reclamantii au fost obligati sa plateasca paratilor I. I.si I.E., suma de 3900 lei cheltuieli de judecata, iar paratilor G.D. si G. V. in cuantum de 4900 lei. Cererea formulata de paratul I.I. pentru obligarea reclamantilor la plata sumei de 3874,64 lei cheltuieli de judecata, a fost respinsa, ca neintemeiata.
Sentinta a fost atacata cu apel de catre reclamanti si de catre paratii I. I. M.si I. E..
T.B. prin decizia civila nr.44 A din 13 ianuarie 2009, a respins apelurile ca nefondate. Totodata a luat act ca apelantii reclamanti si apelantii parati nu au solicitat plata cheltuielilor de judecata din apel. In schimb i-a obligat pe apelantii -reclamanti sa plateasca intimatilor parati suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, cu aplicarea art. 274 alin. 3 Cod procedura civila.
Decizia a fost atacata cu recurs de catre reclamanti si de catre paratii I.I. si I.E..
Recursurile sunt nefondate.
Astfel, din examinarea actelor si lucrarilor dosarului, rezulta ca imobilul C1, edificat in anul 1934, a fost conceput ca o unitate locativa distincta pentru un singur proprietar si nu pentru a fi utilizat in comun de catre trei grupuri de coproprietari, dispusi cu apartamente de sine statatoare pe trei nivele, respectiv subsol, parter si etaj.
In afara apartamentelor detinute in proprietate exclusiva, toate partile din proces detin incaperi la subsolul cladirii, folosesc in comun scara principala de acces in imobil, podul si terenul de sub constructie.
Terenul din jurul constructiei, respectiv curtea este strabatut de retele utilitare ce deservesc imobilul si asigura intr-adevar, cum just au retinut instantele, folosinta normala a imobilului de catre toti coproprietarii, in functie de destinatia acestora.
Acesta este si motivul pentru care intreg terenul aferent constructiei, inclusiv cel aflat sub constructia C2, a ramas in proprietate comuna la data efectuarii partajului voluntar intre cei doi coproprietari si apoi ulterior prin transmiterea partilor din constructie aflate in proprietate exclusiva, catre actualii proprietari. Aceeasi soarta au avut-o si partile comune din constructie, ce s-au transmis in cote procentuale ideale corespunzatoare proprietatii exclusive, prin vanzare, cumparatorilor.
A atribui catre reclamanti in proprietate exclusiva suprafata de 450 m.p. teren de pe una din partile laterale si din partea din spate a constructiei C1, inseamna a limita exercitiul dreptului de proprietate exclusiva a paratilor, detinatori ai apartamentelor de la subsol si etajul 1 ai aceluiasi imobil. Scara identificata prin punctele 22-23-24-25, asigura accesul coproprietarilor la toate apartamentele din imobil , cat si la partile de folosinta comuna, iar cea numerotata in patrulaterul 19-20-21-2, este scara de acces de serviciu in imobil.
Raportul de expertiza extrajudiciara atasat de catre reclamanti actiunii reprezinta o identificare a imobilului, ce nu este contrazisa de catre celelalte doua rapoarte de expertiza judiciara, numai ca prin acestea din urma, se face o detaliere a partilor comune din imobil si se prezinta masuratori ale lungimii si latimii terenului in diferite puncte raportate la laturile constructiei, ceea ce permite o cunoastere mai obiectiva a situatiei din teren.Ca urmare, critica precum ca raportul de expertiza extrajudiciara nu a fost luat in considerare, nu are baza reala si nu poate conduce la adoptarea unei alte solutii in cauza.
In alta ordine de idei, se constata ca, chiar prin edificarea pe cheltuiala proprie a constructiei C2 de catre paratii G.D. si G.V., acestia nu au devenit proprietari exclusivi asupra terenului aferent acestei constructii,ci si-au mentinut dreptul de proprietate comuna indiviza aferent cotei apartamentului cumparat din imobil.
Desigur ca aceasta constructie reprezinta o limitare a dreptului de coproprietate fortata si perpetua a celorlalti coproprietari, care nu se pot folosi in egala masura de teren.
Se constata insa ca paratii G.D.si G.V. care au dobandit prin cumparare la data de 30 august 1971 intregul lot de la subsol, si etajul 1 ce a intrat in lotul coproprietarului V.V., au edificat constructia C2, cu acordul celuilalt coproprietar V. A. si in baza unei autorizatii de constructie din 25 noiembrie 1976.
Asa fiind, reclamantii care au devenit titularii dreptului de proprietate ai apartamentului de la parter in anul 1999 si carora li s-a transmis apartamentul si cota indiviza a partilor comune din constructie si teren a coproprietarului initial, V.A..
Drept urmare, se poate concluziona ca reclamantii au cumparat imobilul in starea in care se afla, deci cu constructia C.2 amplasata pe parte din terenul aflat in coproprietate comuna si perpetua.
In raport de aceste considerente, gresit se sustine in recurs ca prin amplasarea constructiei C.2 s-ar fi realizat in fapt o iesire din indiviziune asupra terenului aflat in coproprietate comuna, fortata si perpetua.
Prevederile art. 728 Cod civil, conform carora nimeni nu poate fi obligat a ramane in stare de indiviziune, nu-si au aplicare in cauza, caci coproprietatea fortata si perpetua, aflata dincolo de vointa coproprietarilor, are ca obiect bunuri care, prin natura sau prin destinatia lor, asigura folosinta normala a spatiilor aflate in proprietate exclusiva.
Acesta este si motivul pentru care niciodata un coproprietar anterior nu a putut instraina doar apartamentul sau aflat in proprietate exclusiva , ci si, in mod accesoriu si deodata, partile comune din imobil din constructie si terenul aferent, corespunzator marimii bunului exclusiv.
Este adevarat ca, in mod exceptional, s-au partajat si bunuri aflate in coproprietate comuna si perpetua, insa situatia de fapt privind amplasarea proprietatilor exclusive ale celor trei grupuri de coproprietari si folosinta spatiilor comune, necesare normalei intrebuintari a apartamentelor, nu permite incetarea starii de indiviziune.
In consecinta, retinandu-se netemeinicia motivelor de recurs formulate de catre reclamanti, urmeaza ca recursul declarat de acestia sa fie respins, ca nefondat.
Asa fiind, retinand netemeinicia recursului declarat de catre paratii I.I. si I.E., Curtea va respinge recursul declarat de acestia, ca nefondat.
(Decizia Civila Nr.1261/16.10.2009)
Art. 728 C.Civil
Prin cererea din 6 decembrie 2006, reclamantii B.C. si B. V. i-au chemat in judecata pe paratii I.I. I. E., G.D. si G.V., pentru iesirea din indiviziune cu privire la terenul in suprafata de 450 m.p. situat in Bucuresti, str. G. M. nr.30, sector 1, atribuirea catre ei, reclamantii a lotului identificat de punctele 32-1-18-17-16-15-14-13-7-6-30-31-101, in suprafata de 123,60 m.p, cumulat cu suprafata patrulaterului identificat de punctele de contur 2-29-28-3, in suprafata de 6,40 m.p., iesirea din indiviziune cu privire la partile comune ale constructiei corp 1 si atribuirea in proprietate a constructiei identificata de patrulaterul 22-23-24-25 la nivelul parterului, astfel cum sunt ele identificate prin raportul de expertiza tehnica extrajudiciara, intocmit de expertul tehnic B.I. D..
In drept si-au intemeiat actiunea pe prevederile art. 728 si urmatoarele Cod procedura civila.
Prin precizarea actiunii din 20 februarie 2008, reclamantii au cerut partajarea terenului in suprafata de 450 m.p. detinut in proprietate comuna pe cote parti,formarea loturilor si atribuirea in proprietate exclusiva, corespunzator actelor de proprietate prezentate, partajarea dreptului de proprietate asupra constructiilor detinute in proprietate comuna pe cote parti din imobilul C1 si formarea loturilor si atribuirea in proprietate exclusiva corespunzator actelor de proprietate prezentate.
Prin sentinta civila nr. 4125/26 martie 2008, J S 1 Bucuresti, a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii si,in consecinta, a respins actiunea precizata, ca inadmisibila. Reclamantii au fost obligati sa plateasca paratilor I. I.si I.E., suma de 3900 lei cheltuieli de judecata, iar paratilor G.D. si G. V. in cuantum de 4900 lei. Cererea formulata de paratul I.I. pentru obligarea reclamantilor la plata sumei de 3874,64 lei cheltuieli de judecata, a fost respinsa, ca neintemeiata.
Sentinta a fost atacata cu apel de catre reclamanti si de catre paratii I. I. M.si I. E..
T.B. prin decizia civila nr.44 A din 13 ianuarie 2009, a respins apelurile ca nefondate. Totodata a luat act ca apelantii reclamanti si apelantii parati nu au solicitat plata cheltuielilor de judecata din apel. In schimb i-a obligat pe apelantii -reclamanti sa plateasca intimatilor parati suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, cu aplicarea art. 274 alin. 3 Cod procedura civila.
Decizia a fost atacata cu recurs de catre reclamanti si de catre paratii I.I. si I.E..
Recursurile sunt nefondate.
Astfel, din examinarea actelor si lucrarilor dosarului, rezulta ca imobilul C1, edificat in anul 1934, a fost conceput ca o unitate locativa distincta pentru un singur proprietar si nu pentru a fi utilizat in comun de catre trei grupuri de coproprietari, dispusi cu apartamente de sine statatoare pe trei nivele, respectiv subsol, parter si etaj.
In afara apartamentelor detinute in proprietate exclusiva, toate partile din proces detin incaperi la subsolul cladirii, folosesc in comun scara principala de acces in imobil, podul si terenul de sub constructie.
Terenul din jurul constructiei, respectiv curtea este strabatut de retele utilitare ce deservesc imobilul si asigura intr-adevar, cum just au retinut instantele, folosinta normala a imobilului de catre toti coproprietarii, in functie de destinatia acestora.
Acesta este si motivul pentru care intreg terenul aferent constructiei, inclusiv cel aflat sub constructia C2, a ramas in proprietate comuna la data efectuarii partajului voluntar intre cei doi coproprietari si apoi ulterior prin transmiterea partilor din constructie aflate in proprietate exclusiva, catre actualii proprietari. Aceeasi soarta au avut-o si partile comune din constructie, ce s-au transmis in cote procentuale ideale corespunzatoare proprietatii exclusive, prin vanzare, cumparatorilor.
A atribui catre reclamanti in proprietate exclusiva suprafata de 450 m.p. teren de pe una din partile laterale si din partea din spate a constructiei C1, inseamna a limita exercitiul dreptului de proprietate exclusiva a paratilor, detinatori ai apartamentelor de la subsol si etajul 1 ai aceluiasi imobil. Scara identificata prin punctele 22-23-24-25, asigura accesul coproprietarilor la toate apartamentele din imobil , cat si la partile de folosinta comuna, iar cea numerotata in patrulaterul 19-20-21-2, este scara de acces de serviciu in imobil.
Raportul de expertiza extrajudiciara atasat de catre reclamanti actiunii reprezinta o identificare a imobilului, ce nu este contrazisa de catre celelalte doua rapoarte de expertiza judiciara, numai ca prin acestea din urma, se face o detaliere a partilor comune din imobil si se prezinta masuratori ale lungimii si latimii terenului in diferite puncte raportate la laturile constructiei, ceea ce permite o cunoastere mai obiectiva a situatiei din teren.Ca urmare, critica precum ca raportul de expertiza extrajudiciara nu a fost luat in considerare, nu are baza reala si nu poate conduce la adoptarea unei alte solutii in cauza.
In alta ordine de idei, se constata ca, chiar prin edificarea pe cheltuiala proprie a constructiei C2 de catre paratii G.D. si G.V., acestia nu au devenit proprietari exclusivi asupra terenului aferent acestei constructii,ci si-au mentinut dreptul de proprietate comuna indiviza aferent cotei apartamentului cumparat din imobil.
Desigur ca aceasta constructie reprezinta o limitare a dreptului de coproprietate fortata si perpetua a celorlalti coproprietari, care nu se pot folosi in egala masura de teren.
Se constata insa ca paratii G.D.si G.V. care au dobandit prin cumparare la data de 30 august 1971 intregul lot de la subsol, si etajul 1 ce a intrat in lotul coproprietarului V.V., au edificat constructia C2, cu acordul celuilalt coproprietar V. A. si in baza unei autorizatii de constructie din 25 noiembrie 1976.
Asa fiind, reclamantii care au devenit titularii dreptului de proprietate ai apartamentului de la parter in anul 1999 si carora li s-a transmis apartamentul si cota indiviza a partilor comune din constructie si teren a coproprietarului initial, V.A..
Drept urmare, se poate concluziona ca reclamantii au cumparat imobilul in starea in care se afla, deci cu constructia C.2 amplasata pe parte din terenul aflat in coproprietate comuna si perpetua.
In raport de aceste considerente, gresit se sustine in recurs ca prin amplasarea constructiei C.2 s-ar fi realizat in fapt o iesire din indiviziune asupra terenului aflat in coproprietate comuna, fortata si perpetua.
Prevederile art. 728 Cod civil, conform carora nimeni nu poate fi obligat a ramane in stare de indiviziune, nu-si au aplicare in cauza, caci coproprietatea fortata si perpetua, aflata dincolo de vointa coproprietarilor, are ca obiect bunuri care, prin natura sau prin destinatia lor, asigura folosinta normala a spatiilor aflate in proprietate exclusiva.
Acesta este si motivul pentru care niciodata un coproprietar anterior nu a putut instraina doar apartamentul sau aflat in proprietate exclusiva , ci si, in mod accesoriu si deodata, partile comune din imobil din constructie si terenul aferent, corespunzator marimii bunului exclusiv.
Este adevarat ca, in mod exceptional, s-au partajat si bunuri aflate in coproprietate comuna si perpetua, insa situatia de fapt privind amplasarea proprietatilor exclusive ale celor trei grupuri de coproprietari si folosinta spatiilor comune, necesare normalei intrebuintari a apartamentelor, nu permite incetarea starii de indiviziune.
In consecinta, retinandu-se netemeinicia motivelor de recurs formulate de catre reclamanti, urmeaza ca recursul declarat de acestia sa fie respins, ca nefondat.
Asa fiind, retinand netemeinicia recursului declarat de catre paratii I.I. si I.E., Curtea va respinge recursul declarat de acestia, ca nefondat.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Individualizare
Trafic de droguri - Sentinta penala nr. SP43/2008 din data de 31.03.2009Lovituri cauzatoare de moarte - Sentinta penala nr. SP230/2007 din data de 31.03.2009
Pericol social al faptei. Aplicarea art.18/1 cod penal. Criterii. - Decizie nr. 12 din data de 20.04.2004
Pericol social al faptei. Aplicarea art. 18/1 cod penal. Criterii de aplicare. - Decizie nr. 855 din data de 04.11.2004
Pericol social. Aplicarea art.18/1 cod penal. Criterii. - Decizie nr. 213/A din data de 08.06.2004
INDIVIDUALIZAREA JUDICIARA A PEDEPSEI. CRITERII - Decizie nr. 548 din data de 23.09.2009
INFRACTIUNEA DE TALHARIE. INCULPAT MINOR. IDIVIDUALIZAREA JUDICIARA GRESITA A MODALITATII DE EXECUTARE A PEDEPSEI - Decizie nr. 310 din data de 27.09.2005
INDIVIDUALIZARE A PEDEPSELOR. CRITERII - Decizie nr. 498/R din data de 08.09.2005
INDIVIDUALIZAREA PEDEPSEI. CIRCUMSTANTE ATENUANTE - Decizie nr. 25/A din data de 27.01.2004
FURT CALIFICAT.COMPLICITATE LA FURT CALIFICAT.DISTINCTIE.SUSPENDARE SUB SUPRAVEGHERE A EXECUTARII PEDEPSEI.CRITERII DE INDIVIDUALIZARE. - Sentinta penala nr. 535 din data de 23.11.2009
Lege penala mai favorabila. Aplicarea legii penale in timp - Sentinta penala nr. 580/R din data de 19.04.2011
Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere. Instituirea in sarcina inculpatului a obligatiei „de a urma un program de consiliere individuala, focalizat pe dezvoltarea abilitatilor de anticipare a consecintelor propriilor actiuni, de evitare a i... - Sentinta penala nr. 152/A din data de 12.05.2011
Judecata in cazul recunoasterii vinovatiei. Disjungere - Sentinta penala nr. 334 din data de 11.04.2011
INDIVIDUALIZAREA JUDICIARA A PEDEPSEI.CRITERII. - art. 211, 197 c.p. - art. 56, 72 c.p. La individualizarea judiciara a pedepsei, instanta este tinuta a avea in vedere pericolul social al infractiunilor retinute in sarcina inculpatului, respec... - Sentinta penala nr. 1626 din data de 15.08.2007
Legea nr. 571/2003, art. 140 alin. (2) lit. f), art. 141 alin. (2) lit. e) - Decizie nr. 3496 din data de 20.09.2017
Domeniu. Drept administrativ Obligare emitere act administrativ - Decizie nr. 3302 din data de 11.09.2017
Prin obligatia autoritatii publice de a comunica informatiile de interes public solicitate nu se intelege obligatia acesteia de a evalua probleme de drept sau de fapt, ci doar de a comunica date privind activitatea desfasurata. - Decizie nr. 3255 din data de 07.09.2017
O oferta neconforma sau inacceptabila nu poate ocupa un anume loc in cadrul clasamentului efectuat de comisia de elaborare ulterior deschiderii ofertelor deoarece nu este o oferta apta a asigura executarea contractului ce ar urma a fi incheiat. - Decizie nr. 3145 din data de 10.08.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3138 din data de 27.07.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3130 din data de 21.07.2017