FURT CALIFICAT.COMPLICITATE LA FURT CALIFICAT.DISTINCTIE.SUSPENDARE SUB SUPRAVEGHERE A EXECUTARII PEDEPSEI.CRITERII DE INDIVIDUALIZARE.

DOSAR NR. 6145/301/2009


FURT CALIFICAT.COMPLICITATE LA FURT CALIFICAT.DISTINCTIE.SUSPENDARE SUB SUPRAVEGHERE A EXECUTARII PEDEPSEI.CRITERII DE INDIVIDUALIZARE.


Prin sentinta penala nr.535 din data de 23.11.2009 pronuntata in dosarul nr. 6145/301/2009  Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a respins ca nefondata cererea formulata de inculpatul I.A.C., prin aparator ales, de schimbare a incadrarii juridice a faptei retinute in sarcina sa prin rechizitoriu din infractiunea prevazuta de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, i C.p. in infractiunea prevazuta de art. 264 C.p.
Prin aceeasi sentinta instanta a admis cererea formulata de inculpatul I.A.C., prin aparator ales, de schimbare a incadrarii juridice a faptei retinute in sarcina sa prin rechizitoriu din infractiunea prevazuta de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, i C.p. in infractiunea prevazuta de art. 26 C.p. rap. la art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, i C.p.
In baza art. 334 C.p.p., instanta a schimbat incadrarea juridica a faptei retinute in sarcina inculpatului I.A.C. prin rechizitoriu din infractiunea prevazuta de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, i C.p. in infractiunea prevazuta de art. 26 C.p. rap. la art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, i C.p.
In baza art. 26 C.p. rap. la art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, i C.p., inculpatul I.A.C. a fost condamnat la o pedeapsa de 3 (trei) ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de complicitate la furt calificat.
S-a constatat ca infractiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta este concurenta, conform art. 33 lit. a C.p., cu infractiunea pentru care a fost condamnat prin sentinta penala nr. 478/07.04.2004 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a II-a Penala, definitiva prin decizia penala nr. 6179/25.10.2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
In baza art. 85 C.p. rap. la art. 110 C.p.,s-a anulat suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 2 ani inchisoare aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 478/07.04.2004 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a II-a Penala, definitiva prin decizia penala nr. 6179/25.10.2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
In baza art. 36 al. 1 C.p. rap. la art. 33 lit. a C.p. si art. 34 al. 1 lit. b C.p., s-a contopit pedeapsa aplicata inculpatului prin prezenta cu pedeapsa aplicata prin sentinta penala nr. 478/07.04.2004 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a II-a Penala, definitiva prin decizia penala nr. 6179/25.10.2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, urmand ca inculpatul I.A.C. sa execute ca pedeapsa rezultanta pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani inchisoare.
In baza art. 71 al. 1 C.p., s-a interzis inculpatului pe durata executarii pedepsei principale drepturile prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b C.p., cu titlul de pedeapsa accesorie.
In baza art. 861 al. 1 C.p., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei principale pe durata unui termen de incercare de 5 (cinci) ani, care curge de la data ramanerii definitive a sentintei penale nr. 478/07.04.2004 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a II-a Penala, respectiv de la data de 25.10.2006.
S-a incredintat supravegherea inculpatului Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Bucuresti.
In baza art. 863 al. 1 C.p., inculpatul a fost obligat la respectarea urmatoarelor masuri de supraveghere pe durata termenului de incercare:
- sa se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Bucuresti;
- sa anunte, in prealabil, orice schimbare de domiciliu si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea;
- sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
- sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta.
In baza art. 863 al. 3 C.p., s-a impus inculpatului respectarea urmatoarei obligatii pe durata termenului de incercare:
- sa desfasoare o activitate, sa urmeze un curs de invatamant ori de calificare sau sa participe la activitatile desfasurate de Serviciul de Probatiune in colaborare cu partenerii sai neguvernamentali.
In baza art. 71 al. 5 C.p., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei principale.
In baza art. 359 C.p.p., s-a atras atentia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei prevazute de art. 864 C.p., respectiv savarsirea din nou, in cursul termenului de incercare, a unei infractiuni sau neindeplinirea, cu rea-credinta, a masurilor de supraveghere ori a obligatiei stabilite de instanta.
In baza art. 88 C.p., s-a constatat ca inculpatul a fost retinut si arestat preventiv in cauza penala solutionata prin sentinta penala nr. 478/07.04.2004 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a II-a Penala de la data de 16.04.2003 pana la data de 01.07.2003 inclusiv, iar in cauza ce a facut obiectul dosarului penal nr. 49264/3/2005 al Tribunalului Bucuresti a fost retinut si arestat preventiv de la data de 29.11.2005 pana la data de 06.01.2006 inclusiv.
S-a luat act ca partea vatamata L.L. nu s-a constituit parte civila in procesul penal impotriva inculpatului. 
In baza art. 191 al. 1 C.p.p., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare catre stat in cuantum de 700 lei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta s-a retinut urmatoare situatie de fapt:
La la data de 07.02.2006, in jurul orei 1600, inculpatul I.A.C., impreuna cu numitul G.E. si o alta persoana ramasa neidentificata, folosind o cheie contrafacuta, au patruns in apartamentul partii vatamate L.L. din Bucuresti,  profitand de faptul ca niciunul dintre membrii familiei L. nu se afla la domiciliu. G.E. si persoana ramasa neidentificata au patruns in singura camera a apartamentului, ravasind lucrurile din incapere in cautare de bani, bunuri sau alte valori susceptibile de a fi sustrase, in timp ce inculpatul I.A.C. a ramas in holul locuintei, asigurandu-le paza. Fiul minor al partii vatamate, L.N.V., revenind la domiciliu, i-a surprins pe cei trei in interiorul locuintei, moment in care acestia au parasit apartamentul in graba, fara a-i adresa niciun cuvant, avand asupra lor bunurile sustrase, si anume suma de 215 RON si mai multe bijuterii din aur si argint, respectiv doua perechi de cercei, patru inele si o bratara, prejudiciul total fiind evaluat de catre partea vatamata la suma de 1.500 RON.
Instanta a retinut ca inculpatul I.A.C. a negat in mod constant savarsirea faptei de care este invinuit, aratand ca, la data de 07.02.2006, dupa-amiaza, s-a intalnit cu G.E. ,care era insotit de un prieten de-al sau pe nume „V.”, si au hotarat sa joace tenis cu piciorul, G.E. cerandu-le ca in prealabil sa il insoteasca la o ruda de-a sa, pentru a lua o pereche de incaltaminte sport. Astfel, au intrat in scara unui bloc de pe strada Foisorului, au urcat cu liftul, iar la iesirea din lift inculpatului I.A.C. i-a sunat telefonul mobil, ramanand in urma celor doi. A mai aratat ca i-a vazut pe acestia intrand intr-un apartament, fara a observa insa cum au deschis usa, iar dupa terminarea convorbirii telefonice i-a urmat. Cei doi i-au spus sa astepte in hol, ceea ce a si facut, ei intrand intr-o camera si inchizand usa, astfel incat nu a vazut ce au facut in interior. La un moment dat, in apartament a intrat un baiat, care s-a aratat surprins la vederea sa, si imediat din camera au iesit si ceilalti doi, G.E. spunandu-i sa mearga, astfel ca au plecat toti trei, fara sa vorbeasca nimic cu acel baiat. Inculpatul a precizat ca, o data ajunsi in fata blocului, G.E. si „V.” au plecat cu un taxi, fara a-i da alte explicatii. Inculpatul a sustinut ca nu a avut cunostinta de faptul ca au fost sustrase bunuri din acel apartament, iar la cateva zile dupa aceasta intamplare a plecat in Spania pentru   a-si cauta un loc de munca, abia ulterior afland de la parintii sai ca este cautat de politie, insa, nestiindu-se cu nimic vinovat, nu a revenit in tara decat dupa aproximativ un an, cand a luat cunostinta de acuzatiile ce i se aduc.
S-a remarcat  asadar ca inculpatul I.A.C. nu a contestat prezenta sa in apartament, sustinand insa ca nu stia al cui este apartamentul, ca nu a vazut ce au facut G.E. si „V.” in interior, ca nu cunostea intentiile acestora si ca nu a participat la sustragerea de bunuri din acel apartament si nici nu a avut cunostinta de comiterea unei asemenea fapte.
Instanta a inlaturat aceste sustineri ale inculpatului, analizate prin prisma intregului material probator administrat in cauza, ca nefiind plauzibile. In acest sens, instanta a retinut faptul ca urmele de ravasire prezente in incaperea din care au fost sustrase bunurile sunt evidente, asa cum rezulta din mentiunile procesului-verbal de cercetare la fata locului si din fotografiile aferente, fiind astfel imposibil ca inculpatul I.A.C., aflat in holul apartamentului, sa nu-si fi dat seama de ceea ce se intampla, cu atat mai mult cu cat din declaratia martorului L.N.V. a reiesit ca, in momentul in care a intrat in apartament, l-a surprins pe inculpat in hol, iar usa de acces din hol in camera era intredeschisa. Aceste aspecte s-au coroborat cu imprejurarea ca, initial, concubina inculpatului, S.R., a dat declaratii mincinoase in cauza, in scopul de a-i asigura acestuia un alibi, cu faptul ca, la scurt timp dupa savarsirea faptei, inculpatul a plecat din tara, sustragandu-se cercetarii penale, cu declaratia data de G. E. in dosarul nr. 9083/301/2006 al Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, care il incrimineaza pe inculpatul I.A.C., sustinand ca acesta a participat la comiterea faptei de sustragere, si, nu in ultimul rand, cu concluziile raportului de constatare tehnico-stiintifica intocmit in cursul urmaririi penale ca urmare a supunerii inculpatului la testul poligraf, potrivit carora raspunsurile acestuia la intrebarile relevante ale cauzei (daca intentioneaza sa minta cu privire la faptul daca a participat sau nu la furtul din locuinta familiei L.; daca, inainte de a intra in locuinta familiei L., a avut asupra sa vreun moment cheile; daca el a furat din locuinta familiei L. banii si bijuteriile; daca, inainte de furt, el a facut rost de cheile de acces in locuinta familiei L.) au evidentiat modificari semnificative, interpretate de specialist ca indici ai comportamentului simulat al subiectului. Toate aceste elemente constituie indicii si probe indirecte care, in ansamblu, sunt suficiente pentru rasturnarea prezumtiei de nevinovatie instituite de lege in favoarea inculpatului, fundamentand convingerea instantei ca acesta a avut reprezentarea exacta a actiunilor sale si ale coparticipantilor, precum si a urmarilor acestora, in sensul ca a avut cunostinta de sustragerea bunurilor din locuinta familiei L. si a participat la savarsirea acestei fapte alaturi de G.E. si de cealalta persoana, ramasa neidentificata, actionand asadar cu vinovatie.
In ceea ce priveste insa natura contributiei inculpatului I.A.C. la savarsirea faptei de sustragere de bunuri din apartamentul partii vatamate L.L., instanta a retinut ca in cauza nu s-a facut dovada mai presus de orice indoiala ca acesta ar fi comis el insusi actiunea de luare a bunurilor din posesia detinatorului de drept, in masura in care inculpatul a negat constant o asemenea activitate, iar din declaratia martorului ocular L.N.V. a rezultat ca inculpatul a fost surprins pe holul locuintei, G.E. si persoana ramasa neidentificata fiind cei care au fost surprinsi iesind din incaperea de unde se reclama sustragerea bunurilor. Singura proba care confirma situatia de fapt retinuta in rechizitoriu, in sensul ca inculpatul I.A.C. ar fi sustras el insusi bunurile, este declaratia numitului G. E., care, desi in prezenta cauza a avut valoarea probanta a unei declaratii de martor, nu a putut fi retinuta ca atare, in absenta coroborarii cu alte mijloace de proba, intrucat nu s-a  putut face abstractie de faptul ca G.E. este el insusi coparticipant la fapta, avand asadar un interes direct in cauza, iar declaratia sa a fost oricum doar partial corespunzatoare adevarului, in masura in care, in ceea ce il priveste, a negat ca ar fi actionat in calitate de autor, admitand doar ca a asigurat paza celorlalti doi participanti, sustineri contrazise de declaratia martorului L.N.V.. Pentru motivele anterior expuse instanta a retinut ca sustinerile numitului G.E. nu sunt confirmate de nicio alta proba administrata in cauza, facand in favoarea inculpatului I.A.C. aplicarea principiului in dubio pro reo, potrivit caruia orice indoiala profita inculpatului, astfelca participarea sa la savarsirea faptei ce face obiectul cauzei s-a limitat la aceea ca, dupa ce a patruns impreuna cu G.E. si persoana neidentificata in apartamentul familiei L. cu ajutorul unei chei contrafacute, in timp ce acestia cautau bunuri de valoare in singura incapere a locuintei, a ramas pe hol, asigurandu-le paza, activitate prin care i-a ajutat la sustragerea banilor si a obiectelor de podoaba.
Instanta a retinut ca, in drept, fapta inculpatului I.A.C.care, la data de 07.02.2006, in jurul orei 1600, folosind o cheie contrafacuta, a patruns in apartamentul partii vatamate L.L., impreuna cu numitul G.E. si o alta persoana ramasa neidentificata, si i-a ajutat pe acestia, asigurandu-le paza, sa sustraga din locuinta bunuri, respectiv suma de 215 RON si  bijuterii confectionate din aur si argint, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de complicitate la furt calificat prevazuta de art. 26 C.p. rap. la art. 208 al. 1 – 209 al.1 lit. a, i C.p. 
Intrucat contributia inculpatului la savarsirea faptei, astfel cum a fost retinuta pe baza materialului probator administrat in cauza, nu reprezinta acte de executare specifice infractiunii de furt, ci se circumscrie actelor de complicitate, inculpatul I.A.C. participand asadar la savarsirea faptei in calitate de complice si nu in calitate de autor, instanta, in temeiul art. 334 C.p.p., a schimbat in acest sens incadrarea juridica a faptei retinute in sarcina inculpatului prin rechizitoriu, la cererea aparatorului ales al inculpatului. In consecinta, fata de situatia de fapt retinuta, a respins ca nefondata cererea formulata de aparatorul ales al inculpatului de schimbare a incadrarii juridice in infractiunea de favorizare a infractorului prevazuta de art. 264 C.p., fiind evident ca inculpatul I.A.C. a actionat in baza unei intelegeri prealabile cu ceilalti participanti la savarsirea faptei de sustragere.
La individualizarea judiciara a pedepsei aplicata inculpatului instanta a tinut seama de criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 C.p., respectiv limitele de pedeapsa fixate de art. 209 al. 1 C.p. (inchisoare de la 3 la 15 ani), gradul de pericol social concret, dedus din imprejurarile comiterii faptei, respectiv din aceea ca inculpatul a participat alaturi de alte persoane la comiterea unei fapte de furt dintr-o locuinta, in care a patruns cu ajutorul unor chei potrivite, in posesia carora s-a aflat datorita unui complex de imprejurari favorabile, avand in vedere si intinderea prejudiciului cauzat, evaluat de partea vatamata la 1.500 RON, dar si imprejurarea ca acesta a fost acoperit, cel putin partial, partea vatamata primind contravaloarea bunurilor sustrase si renuntand la pretentiile civile formulate in cadrul procesului penal. Instanta a tinut seama totodata de circumstantele personale ale inculpatului, care era cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat, in timpul minoratului, la o pedeapsa de 2 ani inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii, pentru savarsirea unei infractiuni de talharie, prin sentinta penala nr. 478/07.04.2004 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a II-a Penala, definitiva prin decizia penala nr. 6179/25.10.2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, condamnare care, alaturi de prezenta, reflecta perseverenta inculpatului in nesocotirea valorilor sociale ocrotite de legea penala. In ceea ce priveste circumstantele personale ale inculpatului, instanta a retinut totodata constatarile referatului de evaluare intocmit de Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Bucuresti si aspectele ce rezulta din inscrisurile in circumstantiere depuse la dosar de inculpatul insusi, respectiv faptul ca provenea dintr-o familie organizata, se bucura de suportul afectiv si financiar al parintilor si al celorlalte rude, avea o relatie stabila cu S.R. si isi castiga existenta prin munca. Nu in ultimul rand, instanta a retinut ca inculpatul a avut o atitudine nesincera pe parcursul procesului penal, negand in mod constant savarsirea faptei de care este invinuit. Fata de ansamblul acestor elemente ce caracterizeaza pericolul social concret al faptei, dar si pericolul social pe care il prezinta persoana inculpatului, instanta a retinut ca nu pot fi primite sustinerile aparatorului ales al inculpatului privind incidenta in cauza a dispozitiilor art. 181 C.p., si nici cele privind incidenta dispozitiilor art. 74 C.p., privind circumstantele atenuante judiciare. In raport de toate aceste elemente de individualizare, avand in vedere si intervalul de timp scurs de la data savarsirii faptei, s-a aplicat inculpatului o pedeapsa cu inchisoarea egala in cuantum cu minimul special, pedeapsa apta sa asigure atingerea scopului prevazut de art. 52 C.p.
S-a constata ca infractiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta sentinta este concurenta, conform art. 33 lit. a C.p., cu infractiunea pentru care a fost condamnat prin sentinta penala nr. 478/07.04.2004 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a II-a Penala, definitiva prin decizia penala nr. 6179/25.10.2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Astfel, in baza art. 85 C.p. rap. la art. 110 C.p., s-a anulat suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 2 ani inchisoare aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 478/07.04.2004 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a II-a Penala, iar in baza art. 36 al. 1 C.p. rap. la art. 33 lit. a C.p. si art. 34 al. 1 lit. b C.p., s-a contopit pedeapsa aplicata inculpatului prin prezenta cu pedeapsa anterioara, urmand ca inculpatul sa execute ca pedeapsa rezultanta pedeapsa cea mai grea.
In ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei aplicate, in raport de criteriile anterior mentionate si apreciind ca scopul pedepsei va putea fi atins chiar fara privarea de libertate, inculpatul fiind la o varsta la care inca avea nevoie de sprijin pentru a constientiza exigentele sociale, instanta a dispus in temeiul art. 861 C.p. suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de incercare stabilit in conditiile art. 862 C.p., urmand a fi suspendata pe aceeasi durata executarea pedepsei accesorii aplicate, conform art. 71 alin. 5 C.p.p. La alegerea modalitatii de individualizare a executarii pedepsei, instanta a avut in vedere faptul ca inculpatul a beneficiat pentru condamnarea din timpul minoritatii de suspendarea conditionata a executarii pedepsei, masura ce s-a dovedit insuficienta in conditiile in care acesta se afla in prezent intr-un nou conflict cu legea penala (fapta ce face obiectul acestei cauze fiind savarsita ulterior atentionarii inculpatului, prin pronuntarea unei sentinte de condamnare in prima instanta, asupra consecintelor faptelor sale penale), astfel incat s-a impus alegerea unei masuri mai dure, pentru a preintampina savarsirea de noi fapte penale si pentru a favoriza reintegrarea sa in societate, dar si concluziile referatului de evaluare intocmit de Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Bucuresti. Astfel, consilierul de probatiune a precizat ca existenta condamnarii anterioare si cercetarea inculpatului in alte cauze penale, nefinalizate insa prin sentinte de condamnare, releva faptul ca acesta, la momentul respectiv, dispunea de o capacitate scazuta de analiza a consecintelor faptelor sale si de asumare a responsabilitatii, factorii ce pot influenta in mod negativ conduita generala a inculpatului provenind din trecutul acestuia de adolescent rebel, dornic de socializare si de valorizare prin aderarea la un grup nepotrivit si prin petrecerea timpului intr-un mod neconstructiv, caracterizat prin absenteism scolar si prin implicarea sa in savarsirea unor fapte penale. A retinut totodata, ca factori pozitivi, mediul familial al inculpatului, ce i-a oferit un model pro social, incercand sa-l indeparteze de anturajul nepotrivit, sa-l controleze, sa-l ajute asigurandu-i un loc de munca, invatandu-l o meserie si incurajand relatia sa cu S. R., astfel incat in prezent inculpatul dispune de stabilitate locativa, de o minima pregatire scolara si de suportul moral, afectiv si emotional al familiei si al prietenei sale, concluzionand ca toti acesti factori pozitivi pot compensa factorii negativi din trecut. A mai precizat ca in perioada de timp trecuta de la savarsirea faptei pentru care este judecat, inculpatul a facut dovada schimbarii comportamentului sau problematic, incercand sa se integreze social, prin desfasurarea unor activitati lucrative si prin desprinderea de influenta negativa a anturajului, apreciind ca ar fi dorit ca inculpatul sa dobandeasca o anumita independenta economica si sa se reduca gradul de dependenta fata de familia de origine, prin obtinerea unei calificari profesionale, considerand totodata necesara includerea sa intr-un program de dezvoltare a capacitatilor rezolutive si a abilitatii de gestionare a interactiunilor de grup, program derulat de institutii abilitate in acest scop.
In consecinta, instanta a incredintat supravegherea inculpatului Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Bucuresti, obligand inculpatul sa se supuna masurilor de supraveghere pe durata termenului de incercare si a obligatiilor impuse de instanta.

Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, sentinta penala nr.535 din 23.11.2009 dosarul nr. 6145/301/2009