Retragerea cererii de liberare conditionata.

Pe rol fiind solutionarea contestatiei formulata de Parchetul de pe langa Judecatoria T. impotriva sentintei penale nr. 346 din 11.02.2015 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr. 918/318/2015.
La apelul nominal facut in sedinta publica a raspuns intimatul F.D.C., asistat de avocat S.I.M., aparator ales.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul oral al cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care, nemaifiind alte cereri de formulat si constatandu-se cauza in stare de judecata, s-a acordat cuvantul pentru dezbateri:
Reprezentanta parchetului a aratat ca in cauza s-a formulat contestatie relativ in favoarea condamnatului, contestatia vizand un motiv de nelegalitate, intrucat Judecatoria T. a pronuntat doua hotarari contrare privind aceeasi cerere si aceeasi persoana. Astfel, a aratat ca prin sentinta penala nr. 337 din 11.02.2015 pronuntata in dosarul nr. 798/318/2015, a fost admisa cererea formulata de petentul F.D.C. si s-a dispus liberarea conditionata a condamnatului, iar aceasta sentinta a ramas definitiva prin necontestare si a fost pusa in executare. In aceeasi zi, prin sentinta penala nr. 346, ce face obiectul contestatiei de fata, un alt complet a respins cererea de liberare conditionata formulata de acelasi condamnat. A sustinut ca este o practica frecventa ca persoanele condamnate sa formuleze mai multe cereri de liberare conditionata, imprejurare care a condus la aceasta situatie, opinand ca s-ar fi impus reunirea cauzelor.
A invederat ca potrivit art. 587 alin. 2 C.pr.pen., cand instanta constata ca nu sunt indeplinite conditiile pentru acordarea liberarii conditionate, prin hotararea de respingere fixeaza termenul dupa expirarea caruia propunerea sau cererea va putea fi reinnoita, iar acest lucru nu s-a intamplat in prezenta speta.
A apreciat ca problema de drept care se pune ar fi daca instanta putea sa ia act de manifestarea de vointa, in sensul ca petentul condamnat a inteles sa-si retraga cererea de liberare conditionata. In acest sens a aratat ca vechea decizie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul pentru solutionarea recursurilor in interesul legii, prevedea ca petentii condamnati puteau sa-si retraga cererile ulterioare formulate, iar instantele trebuiau sa ia act de manifestarea de vointa, conform principiului disponibilitatii. Chiar daca cererea de liberare conditionata nu a fost expres mentionata in acea decizie, a opinat ca in spiritul acestei decizii instanta ar fi trebuit sa ia act de aceasta manifestare de vointa.
A mai aratat ca Noul Cod de procedura penala nu prevede expres posibilitatea petentului condamnat de a-si retrage cererea de liberare conditionata, insa a opinat ca si in acest caz opereaza principiul disponibilitatii.
In concluzie, a solicitat, intr-o prima teza, admiterea contestatiei parchetului, casarea sentintei penale nr. 346/2015 si sa se ia act ca prin sentinta penala nr. 337 din 11.02.2015 pronuntata in dosarul nr. 798/318/2015, a fost admisa cererea de liberare conditionata formulata de petentul F.D.C. si aceasta sentinta a fost pusa in executare.
Intr-o a doua teza, a solicitat admiterea contestatiei, casarea sentintei penale nr. 346/2015 a Judecatoriei T. si sa se ia act de manifestarea de vointa a petentului condamnat, in sensul ca acesta a inteles sa-si retraga cererea ce formeaza obiectul dosarului nr. 918/318/2015.
Avocat S.I.M., pentru intimat, a aratat ca achieseaza in totalitate la concluziile reprezentantului parchetului.
Intimatul F.D.C., avand cuvantul, si-a insusit concluziile aparatorului sau. TRIBUNALUL

Asupra contestatiei de fata;
Prin sentinta penala nr. 346 din 11.02.2015 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr. 918/318/2015, s-a respins cererea de liberare conditionata formulata de petentul condamnat F.D.C., fiul lui _., detinut in Penitenciarul T.
A fost obligat petentul la 230 lei, cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezentand onorariu avocat oficiu din cele doua cauze reunite, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justitiei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta penala, instanta de fond a retinut ca prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei T. sub nr. 918/318/2015 petentul condamnat F.D.C. a solicitat liberarea conditionata din executarea pedepsei de 3 ani si 6 luni inchisoare, aplicata pentru infractiunea de luare de mita.
In motivare petentul condamnat a aratat ca a inceput executarea pedepsei de la 17.10.2012, executand pana in prezent 2/3 din pedeapsa, ca executa pedeapsa in regim deschis, ca a avut o conduita buna, participand la toate programele educative, ca a acumulat 20 de zile castig si peste 400 de credite, fiind recompensat de 7 ori datorita comportamentului adecvat, ca familia sa este compusa din trei persoane, copilul fiind student, ca mama sa este imobilizata la pat si nu a vazut-o de peste trei ani si are nevoie de ajutor, ca si petentul, dar si sotia acestuia sufera de boli cronice, ca indeplineste conditiile impuse de lege si a dat dovezi temeinice de indreptare, existand suficiente premise pentru integrarea sa in societate.
La solicitarea instantei s-a inaintat la dosar adresa nr. H2/16898 din 28.01.2015 emisa de Penitenciarul T. prin care se comunica relatii privind executarea pedepsei, anexandu-se in copie procesele verbale H2/7094 din 28.01.2015 si H2/49647 din 10.12.2014, caracterizarea petentului condamnat, mandatul de executare a pedepsei inchisorii nr. 1585/2006  din 26.09.2007, sentinta penala nr. 1149/12.10.2006 pronuntata de Judecatoria S., precum si adresa nr. H2/16898 din 28.01.2015 emisa de aceeasi institutie prin care se comunica faptul ca petentul a fost folosit la activitati lucrative, numarul de zile considerate ca executate in urma muncii prestate fiind de 20 zile.
Prezenta cauza a fost reunita cu dosarul nr. 973/318/2015 ce are acelasi obiect si priveste acelasi petent.
La termenul de judecata din 11.02.2015 petentul condamnat a declarat ca intelege sa-si retraga cererea de liberare conditionata. 
Avand in vedere dispozitiile art. 587 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 97 alin. 1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor, potrivit carora liberarea conditionata se acorda la cererea persoanei condamnate sau la propunerea comisiei pentru liberare conditionata, iar in speta petentul condamnat a invederat ca intelege sa-si retraga cererea,instanta de fond a respins cererea de liberare conditionata.
In baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., a fost obligat petentul la 230 lei, cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezentand onorariu avocat oficiu din cele doua cauze reunite, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justitiei.
Impotriva acestei sentinte a formulat contestatie Parchetul de pe langa Judecatoria T., pe motiv ca in mod gresit instanta a dispus respingerea cererii de liberare conditionata a condamnatului F.D.C.
In motivarea contestatiei s-a aratat ca prin sentinta penala nr. 337 din 11.02.2015 pronuntata in dosarul nr. 798/318/2015, ramasa definitiva prin necontestare, a fost admisa cererea formulata de petentul F.D.C. si s-a dispus liberarea conditionata a condamnatului aflat in executarea mandatului nr. 1585/2006 din 26.09.2007 emis de Judecatoria S. in baza sentintei penale nr. 1149/12.10.2006 a Judecatoriei S., cu motivarea ca institutia liberarii conditionate vizeaza in mod direct conduita condamnatului in timpul executarii pedepsei, iar in speta condamnatul a fost recompensat de 6 ori si a fost sanctionat disciplinar odata, sanctiune ce i-a fost ridicata, instanta apreciind ca scopul educativ si preventiv al pedepsei a fost atins pana in prezent.
Astfel, s-a apreciat ca in mod gresit s-a dispus in prezenta cauza respingerea cererii de liberare conditionata, asa incat cu privire la aceeasi solicitare a aceleiasi persoane au fost pronuntate doua hotarari contradictorii, considerand ca in mod corect se impunea reunirea acestei cauze la dosarul nr. 798/318/2015 al Judecatoriei T., avand ca obiect judecarea aceleiasi cereri de liberare conditionata formulata de petentul condamnat F.D.C.
In sustinerea orala a motivelor contestatiei, procurorul de sedinta a solicitat, intr-o prima teza, admiterea contestatiei parchetului, casarea sentintei penale nr. 346/2015 si sa se ia act ca prin sentinta penala nr. 337 din 11.02.2015 pronuntata in dosarul nr. 798/318/2015, a fost admisa cererea de liberare conditionata formulata de petentul F.D.C. si aceasta sentinta a fost pusa in executare. Intr-o a doua teza, a solicitat admiterea contestatiei, casarea sentintei penale nr. 346/2015 a Judecatoriei T. si sa se ia act de manifestarea de vointa a petentului condamnat, in sensul ca acesta a inteles sa-si retraga cererea ce formeaza obiectul dosarului nr. 918/318/2015.
Examinand contestatia promovata, din prisma dispozitiilor art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., tribunalul constata ca este nefondata, din considerentele ce succed:
Pentru justa solutionare a cauzei, instanta considera necesar a se stabili in ce masura calea de atac declarata de catre procuror, respectiv contestatia, este in favoarea intimatului condamnat F.D.C., sau in defavoarea acestuia, aspect ce reprezinta un corolar al neagravarii situatiei partii in cale de atac, in conformitate cu dispozitiile art. 4251 alin. 4 C.pr.pen., care stipuleaza ca la solutionarea contestatiei se aplica dispozitiile art. 416 si 418 C.pr.pen.in mod corespunzator.
In opinia parchetului, prin sentinta contestata in mod gresit s-a respins cererea de liberare conditionata, astfel ca, cu privire la aceeasi solicitare, a aceleiasi persoane, au fost pronuntate doua hotarari contradictorii, respectiv una de admitere, alta de respingere.
Sustine procurorul din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria T. in motivul de contestatie, ca se impunea reunirea cauzei cu nr. 918/318/2015 a Judecatoriei T. cu cauza ce face obiectul dosarului nr. 798/318/2015 al aceleiasi instante, care au avut ca obiect judecarea aceleiasi cereri de liberare conditionata formulata de petentul condamnat F.D.C.
Totodata, procurorul a invocat ca temei dispozitiile art. 587 alin. 3 C.pr.pen., solicitand admiterea contestatiei, casarea sentintei penale atacate si pronuntarea unei solutii legale si temeinice.
Din lecturarea si analiza celor de mai sus, in opinia instantei de control judiciar nu se poate desprinde concluzia ca aceasta cale de atac ar fi in favoarea sau in defavoarea intimatului.
De principiu, contestatia (apelul) procurorului se considera in favoarea partii atunci cand in declaratia de contestatie sau intr-un memoriu depus in termenul caii de atac (ceea ce nu este cazul in prezenta speta), se arata, in mod expres, ca contestatia este in favoarea partii respective, ori aceasta rezulta din critica adusa hotararii atacate, ca prejudiciind interesele legitime ale partii.
In prezenta speta, procurorul nu a indicat expres ca contestatia este declarata in favoarea intimatului condamnat si acest aspect nu rezulta nici din critica adusa hotararii atacate.
In situatia in care in declaratia de contestatie nu se face nici o precizare daca este in favoare sau in defavoare, calea de atac trebuie considerata in defavoare, putandu-se agrava situatia partii la care se refera.
Cand motivul de contestatie invocat de procuror este "neutru", calea de atac trebuie considerata in defavoare, deoarece pentru a fi in favoare, trebuie sa existe fie o declaratie expresa in acest sens, fie un motiv de contestatie care creeaza o situatie mai usoara pentru partea la care se refera contestatia procurorului.
In situatia data, in speta dedusa judecatii, procurorul critica hotararea, considerand ca se impunea reunirea cauzei cu nr. 918/318/2015 a Judecatoriei T. cu cauza ce face obiectul dosarului nr. 798/318/2015 al aceleiasi instante, care au avut ca obiect judecarea aceleiasi cereri de liberare conditionata formulata de petentul condamnat F.D.C..
Instanta de control judiciar retine ca prin sentinta penala nr. 337/11.02.2015 pronuntata in dosarul nr. 798/318/2015 al Judecatoriei T., ramasa definitiva prin necontestare a fost admisa cererea formulata de petentul F.D.C. si s-a dispus liberarea conditionata a condamnatului, avand in vedere conditiile impuse de lege, practic, prin aceasta sentinta, instanta s-a pronuntat pe fondul petitului.
Este adevarat ca pentru justa solutionare a cauzei se impunea reunirea cauzelor de catre judecatorii fondului, insa si procurorul avea posibilitatea sa solicite la instanta de fond reunirea tuturor cauzelor referitoare la F.D.C. si pronuntarea unei singure sentinte, asa cum se invoca, insa nu a uzat de aceasta prerogativa, desi cunostea aceasta situatie.
Instanta de control judiciar, chiar daca ar admite contestatia si ar desfiinta sentinta contestata, nu ar mai putea sa dispuna reunirea celor doua cauze, asa cum s-a precizat, condamnatul fiind liberat conditionat in mod definitiv, sentinta ce a fost pusa deja in executare, acesta fiind in stare de libertate.
Din motivele sustinute oral, nu rezulta fara echivoc ca contestatia este declarata in favoarea intimatului.
In ceea ce priveste faptul ca instanta de fond nu a luat act de manifestarea de vointa a petentului, instanta de control judiciar retine ca aceasta optiune nu este prevazuta expres de legiuitorul penal, iar unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate sa o faca.
Nici prin decizia nr. 34/2006 a I.C.C.J., Sectiile Unite, la care face referire procurorul de sedinta, nu se prevede in situatia liberarii conditionate ca instanta de judecata poate lua act de manifestarea de vointa a petentului condamnat, in sensul retragerii cererii. Cele statuate de instanta suprema nu pot fi interpretate nici in sens restrictiv, nici in sens extensiv.
Fata de aceste considerente, in mod corect, in opinia instantei de control judiciar, prima instanta a respins cererea de liberare conditionata.
Cu privire la cea de-a doua teza expusa de reprezentantul parchetului, instanta de control judiciar constata ca daca s-ar da curs acesteia, s-ar ajunge la situatia ca instanta superioara sa ia act de o hotarare definitiva, cu alte cuvinte nu ar face decat sa ecraneze o situatie de fapt ce a aparut ulterior pronuntarii sentintei contestate (sentinta pronuntata in dosarul nr. 798/318/2015, definitiva).
Este indeobste cunoscut ca, calea de atac a contestatiei este considerata un remediu procesual (cale de reformare), care are ca ratiune si finalitate indreptarea eventualelor greseli comise de instanta sau de parti cu ocazia primei judecati. In acest context, prin sentinta contestata, judecatorul nu putea sa ia act ca petentul a fost liberat conditionat, la acea data hotararea nefiind definitiva.
In oricare dintre cele doua teze nu s-ar crea o situatie mai favorabila intimatului prin admiterea contestatiei.
In lumina celor ce preced, vazand si dispozitiile art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge contestatia ca nefondata.
Vazand si dispozitiile art. 275 C.pr.pen., privind cheltuielile judiciare statului, PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge contestatia formulata de Parchetul de pe langa Judecatoria T. impotriva sentintei penale nr. 346 din 11.02.2015 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr. 918/318/2015.
Cheltuielile judiciare raman in sarcina statului.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din 17.03.2015.