Pretentii. Prescriptie extinctiva

Drept civil
Prescriptii

Pretentii. Prescriptie extinctiva.

      Sustinerile reclamantilor din notele de sedinta depuse in recurs conform carora au facut un denunt la politie in anul 2004 si ca au adresat mai multe scrisori in anii 2005 si 2006 parintilor paratului pentru a-si achita acesta datoriile catre reclamantii proprietari, nu constituie cazuri de suspendare sau de intrerupere a cursului prescriptiei si nu sunt de natura a inlatura intervenirea prescriptiei extinctive cu privire la aceste prestatii succesive si pentru care termenul de 3 ani s-a implinit in mod cert.
              (Trib. Bistrita-Nasaud, sect. civ., dec. nr. 135/2008, nepublicata)
      
Prin sentinta civila nr. 4179/7 decembrie 2007 pronuntata de Judecatoria Bistrita s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei C.L., invocata din oficiu.
S-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor A. (fosta C.)  S.L.A. si A.O.C. fata de primele 3 capete de cerere.
S-a admis in parte cererea formulata de reclamantii A. (fosta C.), S.L.A. si A.O.C. in contradictoriu cu paratul M.L.
A fost obligat paratul la plata catre reclamanti a sumei de 2709,7 lei, din care 109,7 lei reprezentand factura neachitata pentru telefonie fixa, 200 lei reprezentand factura neachitata pentru curent electric, 900 lei restanta factura de apa, 1.300 lei reprezentand contravaloarea de lemne folosite, 200 lei reprezentand contravaloarea reparatiilor la soclu, paratul fiind obligat la plata catre reclamanti a sumei de 301 lei cu titlul de cheltuieli de judecata, din care 298 lei taxa de timbru si 3 lei timbru judiciar.
      Impotriva acestei hotarari a declarat recurs paratul.
Recursul declarat este fondat.
      Tribunalul constata ca prima instanta l-a obligat pe parat sa plateasca reclamantilor suma totala de 2.709,7 lei, din care 109,7 lei reprezinta factura neachitata pentru telefonia fixa, suma de 200 lei reprezentand factura neachitata pentru curent electric, suma de 900 lei restanta pentru factura de apa, suma de 1.300 lei reprezentand contravaloarea lemnelor folosite si suma de 200 lei reprezentand contravaloarea reparatiilor la soclu, sume reprezentand contravaloarea serviciilor de care a beneficiat paratul si a contravalorii prejudiciului cauzat si imputabil acestuia, pana in luna decembrie 2003 cand s-a mutat definitiv din imobilul inchiriat de la reclamanti.
Paratul recurent a facut dovada ca incepand cu luna aprilie 2003, s-a mutat din locuinta proprietatea reclamantilor in localitatea Pietris, intrucat s-a separat in fapt de sotie, insa probatoriul testimonial a confirmat ca acesta se mai deplasa uneori la imobilul inchiriat de la reclamanti, pentru a-si duce diverse bunuri pe care le mai avea in locuinta respectiva, ultima data acest lucru s-a intamplat in luna decembrie 2003, data de la care tribunalul apreciaza ca plecarea paratului este definitiva.
La termenul de judecata din 15 februarie 2007 prima instanta a solicitat reclamantilor sa-si precizeze in scris actiunea sub aspectul obiectului, cu indicarea  datelor de la care apreciaza ca au devenit exigibile sumele pe care le solicita, insa ulterior cu ocazia solutionarii pe fond a cauzei prima instanta nu a mai facut aplicarea in mod corect a dispozitiilor legale privitoare la prescriptia extinctiva cu toate ca avea elementele necesare la dosar. Aceasta problema a fost invocata si de recurent care in sedinta din 12 martie 2008 a aratat ca actiunea initiala a fost introdusa tardiv, la mai mult de 3 ani de la plecarea sa din locuinta. Intimatii au precizat prin notele de sedinta depuse in recurs ca au facut un denunt la politie in anul 2004 si ca au adresat mai multe scrisori in anii 2005 si 2006 parintilor paratului pentru a-si achita acesta datoriile catre reclamantii, considerand deci ca au formulat in termen actiunea civila.
      Potrivit dispozitiilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la actiune avand un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege, termenul general de prescriptie fiind de 3 ani potrivit art. 3 din acelasi act normativ. Prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune sau de la data nasterii raportului de drept potrivit art. 7 din acelasi decret. In cazul in care debitorul este obligat la prestatii succesive, dreptul la actiune cu privire la fiecare prestatie se stinge printr-o prescriptie deosebita.
In legatura cu suma de 900 lei reprezentand restanta la factura de apa, la dosarul cauzei este un inscris emis de Primaria orasului Sangeorz Bai, in care se arata ca in perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2003, in care in imobilul proprietatea reclamantilor locuia in calitate de chirias paratul, s-a inregistrat o datorie la plata apei potabile si canalizare in valoare de 902 lei si ca in luna decembrie 2003 paratul, impreuna cu proprietarii A. O. si C.L. s-au deplasat la primarie si s-a angajat ca va plati aceasta suma restanta, imprejurare pe care tribunalul o considera a reprezenta o recunoastere facuta de cel in favoarea caruia curge prescriptia si care constituie un caz de intrerupere a prescriptiei extinctive potrivit dispozitiilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958, situatie in care prescriptia inceputa inainte de aceasta recunoastere se sterge si dupa intrerupere va curge o noua prescriptie potrivit art. 17 din acelasi act normativ.
Avand in vedere probele administrate in cauza si dispozitiile legale evocate, tribunalul apreciaza ca paratul trebuia in mod legal obligat la plata doar a sumei de 1.009,7 lei, din care suma de 109,7 lei reprezinta factura neachitata pentru telefonie fixa intrucat aceasta este aferenta sfarsitului de an 2003-noiembrie, decembrie, data pana la care paratul recurent nu a fost mutat definitiv de la imobilul inchiriat de reclamanti si cu privire la care nu a intervenit termenul de prescriptie de 3 ani raportat la data introducerii actiunii - 8 noiembrie 2006 si respectiv a sumei de 900 lei reprezentand factura de apa, suma recunoscuta de parat si pe care s-a angajat sa o achite conform celor anterior retinute si cu privire la care termenul de prescriptie mentionat a fost intrerupt ca urmare a recunoasterii facute de catre parat conform celor mentionate anterior in  inscrisul emis de Primaria orasului Sangeorz Bai.
In cazul de fata prima instanta nu a facut aplicarea dispozitiilor imperative privind prescriptia extinctiva in legatura cu suma de 1300 lei reprezentand contravaloarea lemnelor de foc folosite in iarna anului 2002-2003, aspect necontestat de parti si in ce priveste suma de 200 lei reprezentand contravaloarea reparatiilor la soclu pentru prejudiciile cauzate si cunoscute de reclamanti anterior lunii noiembrie 2003, intrucat dreptul de actiune cu privire la aceste pretentii a inceput sa curga anterior lunii noiembrie 2003, iar in cauza in ce priveste aceste pretentii nu a fost incident niciunul dintre cazurile de suspendare sau de intrerupere a prescriptiei extinctive prevazute de art. 13 si 16 din Decretul nr. 167/1958.
Sustinerile reclamantilor din notele de sedinta depuse in recurs conform carora au facut un denunt la politie in anul 2004 si ca au adresat mai multe scrisori in anii 2005 si 2006 parintilor paratului pentru a-si achita acesta datoriile catre reclamantii proprietari, nu constituie cazuri de suspendare sau de intrerupere a cursului prescriptiei si nu sunt de natura a inlatura intervenirea prescriptiei extinctive cu privire la aceste prestatii succesive si pentru care termenul de 3 ani s-a implinit in mod cert.
      In ce priveste suma de 200 lei reprezentand factura neachitata pentru curent electric tribunalul constata ca aceasta viza serviciile prestate la locuinta respectiva pentru luna ianuarie 2004, data la care paratul era mutat definitiv din imobilul reclamantilor si deci acesta nu mai putea fi obligat in consecinta la plata acestei sume pentru un serviciu de care nu a beneficiat, motiv pentru care se impune a fi respinsa aceasta pretentie ca fiind nefondata.
Asa fiind, tribunalul urmeaza ca in temeiul art. 312 alin. 1, 3 Cod procedura civila, sa admita ca fiind fondat recursul declarat de catre parat si sa modifice in parte sentinta atacata in sensul ca admitand in parte actiunea introductiva formulata de reclamanti va fi obligat paratul sa plateasca acestora suma totala de 1.009,7 lei despagubiri civile din care, 900 lei reprezinta restanta factura de apa si 109,7 lei reprezinta factura neachitata pentru telefonie fixa, iar celelalte pretentii formulate prin actiunea introductiva vor fi respinse.
In temeiul art. 274 Cod procedura civila, va fi obligat paratul sa plateasca reclamantilor suma de 89,73 lei cheltuieli de judecata la fondul cauzei, reprezentand contravaloare taxa judiciara de timbru si timbru judiciar aferente sumei acordate reclamantilor, avand in vedere faptul ca actiunea civila formulata de reclamanti a fost admisa in parte, situatie in care paratul este in culpa procesuala.
In baza art. 274 Cod procedura civila, vor fi obligati reclamantii-intimati sa plateasca paratului-recurent suma de 73,98 lei cheltuieli de judecata in recurs, reprezentand contravaloare taxa judiciara de timbru si timbru judiciar aferent sumei reprezentand diferenta dintre suma acordata de catre prima instanta si suma acordata de tribunal cu titlu de despagubiri civile reclamantei, intrucat fata de solutia de admitere a recursului intimatii se afla in culpa procesuala (judecator Bulea Marius Lucian).