Contencios administrativ si fiscal - Transport Public local - anulare hotarare consiliu local -

Contencios administrativ si fiscal
Transport Public local - anulare hotarare consiliu local -
legea  nr. 92/2007 ;  art 4 din OUG nr. 30/ 1997 aprobata cu modificari prin Legea nr. 207/2007; art  14 alin.1 din OG nr. 86/2001.
Prin sentinta civila 2254/31.05.2011 pronuntata in dosarul nr. _/116/2011  Tribunalul  Calarasi a admis actiunea formulata de reclamanta S.C. A. T. C. S.R.L. impotriva paratului Consiliul local al C. si s-a dispus anularea HCL nr.194/25.11.2010 emisa de parat, si obligarea paratul catre reclamanta la plata cheltuielilor de judecata de 1.504,15 lei. Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a avut in vedere urmatoarele :

Prin cererea inregistrata la Tribunalul Calarasi sub nr_./116/2011  reclamanta S.C. A. T. C. S.R.L. cu sediul in _., jud. Calarasi, a chemat in judecata pe paratul Consiliul local al _., ce va fi citat la sediul Primariei _., respectiv in _., jud. Calarasi, pentru ca prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta sa se dispuna anularea HCL nr. 194/25.11.2010 emisa de parat si obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea in fapt a cererii reclamanta a aratat, in esenta, ca prin hotararea indicata, paratul a aprobat actul aditional nr. 3 la contractul nr. 5T/1999 incheiat intre parat si fosta SC _. SA, dar care nu mai exista in opinia consilierilor locali, conform raportului Serviciului de _..,  dar si o hotarare prin care se interzice reclamantei sa mai efectueze transport public local de calatori in afara limitei teritoriale a ors. _.. , motiv pentru care considera ca hotararea este nelegala.
A mai aratat ca, la data de 04.02.1999 a fost incheiat contractul de concesiune nr. 5T/1999,  intre concedentul consiliul local si concesionarul SC _. SA, modificat   ulterior prin actul aditional nr. 1/29.03.2004, iar apoi prin actul aditional nr. 2, ce a fost aprobat prin HCL nr. 314/29.11.2007.
A mai mentionat ca obiectul contractului nr. 5T/1999 modificat prin actul aditional nr. 2, il reprezinta prestarea serviciilor de transport public local de persoane, cu mijloacele de transport specifice prevazute de lege si caietul de sarcini, respectiv autobuze, microbuze sau minibuze.
Conform adresei nr. 48055251/11.08.2009 atasata la dosar, contractul nr. 5T/1999 este asimilat unui contract de atribuire a gestiunii serviciului de transport public local, valabil incheiat pana la data intrarii in vigoare a Legii nr. 97/2007 si care isi produce efectele, conform clauzelor contractuale, pana la expirarea acestora, dar nu mai mult de termenul maxim prevazut de art. 28 alin. 1 lit. a, respectiv 6 ani.
A mai aratat  reclamanta ca, hotararea sus indicata este nelegala pentru faptul ca se aproba incheierea unui act aditional pe o durata de 6 ani, incepand  cu data de 22.04.2007 pana la data de 22.04.2013, conform clauzei de la art. 8 din actul aditional nr. 3, desi  drepturile si obligatiile se nasc de la data incheierii contractului si nu retroactiv, cum a prevazut paratul; arata ca nu s-a realizat acordul de vointa al partilor, astfel ca actul aditional nr. 3 nu poate produce efecte juridice; conform art. 969 Cciv., mentioneaza ca legea partilor este conventia, astfel ca nu i se poate interzice sa efectueze transport public de calatori in baza contractului nr. 5T/1999 modificat prin actul aditional nr. 2, care este valabil pana in anul 2013, astfel ca in mod nelegal a fost adoptata HCL nr. 314/2007.
In drept, reclamanta a invocat dispozitiile art.1 din Legea nr. 554/2004.
In dovedirea actiunii, a depus la dosar inscrisuri in copie.
La data de 01.03.2011, paratul a depus la dosar o cerere prin care a solicitat tribunalului sa ia act de masurile dispuse de ICCJ in dosarul nr. _./1/2011, respectiv suspendarea judecarii cauzei in baza art. 40 alin. 2 Cpc., pana la solutionarea cererii de stramutare, cu termen de judecata la data de 08.04.2011, astfel ca prin incheierea din data de 01.03.2011, s-a luat act de masura suspendarii dispusa de ICCJ pana la data de 08.04.2011.
La data de 04.05.2011, reclamanta a solicitat repunerea pe rol a cauzei ca urmare a respingerii cererii de stramutare formulata de parat, motiv pentru care a fost repus pe rol dosarul si a fost stabilit termen de judecata la data de 31.05.2011, pentru care s-a dispus citarea partilor.
La data de 27.05.2011, paratul a formulat o cerere prin care mentioneaza ca depune la dosar actele care au stat la baza emiterii HCL nr. 194/25.11.2011, iar cu privire la avizul de legalitate al prefectului judetului, arata ca acesta nu emite un astfel de aviz, ci doar ataca la instanta de contencios administrativ actele administrative pe care le considera nelegale.
La data de 31.05.2011, paratul a depus la dosar si intampinare la actiunea formulata de reclamanta, prin care a solicitat respingerea ei pentru urmatoarele motive:
La data de 04.02.1999 a fost incheiat contractul de concesiune nr. 5T/1999 intre parat, in calitate de concedent si SC _. SA, cu capital public, in calitate de concesionar, in temeiul caruia concesionarul a preluat Serviciul Public _.  in ors_.
Ulterior, a aratat ca paratul a vandut reclamantei actiunile detinute de ors_. la SC _ SA, iar in anul 2003, conform incheierii nr. 669/15.05.2003 a Oficiului Registrului Comertului _., aceasta a fuzionat prin absortie cu concesionarul.
Mai arata ca, prin actele aditionale nr. 1, aprobat prin HCL nr. 204/2006 si nr. 2, aprobat prin HCL nr. 314/2007, la Contractul nr. 5T/1999, s-a luat act de schimbarea concesionarului si s-au modificat o serie de clauze din acest contract.
In prezent, a aratat ca reclamanta efectueaza serviciile de transport public local de persoane, conform clauzelor din contractul nr. 5T/1999 si actul aditional nr. 2, propus de reclamanta si aprobat de parat prin HCL nr. 314/29.11.2007, dar fara a avea un contract de delegare a gestiunii, ce trebuia incheiat pana la data de 31.12.2007.
Astfel, a aratat ca la data de 10.04.2007 a fost aprobata Legea nr. 92/10.04.2007, care a stabilit cadrul juridic privind infiintarea, autorizarea, organizarea, gestionarea, finantarea si controlul functionarii serviciilor de transport public in comune, orase, municipii, judete, iar ulterior s-a aprobat si Ordinul nr. 353/23.11.2007 pentru aprobarea Normelor de aplicare a acestei legi, astfel ca in baza acestor acte normative, serviciul public de transport se desfasoara prin atribuirea de catre autoritatea locala, pe baza de hotarare, prin dare in administrare sau  prin atribuire in gestiune delegata, conform art. 25 din lege si art. 10 din normele metodologice, nemaifiind legala forma concesiunii cu continutul contractului nr. 5T/1999 si actul aditional nr. 2 aprobat prin HCL nr. 314/2007.
Mentioneaza ca aceste doua acte nu mai corespund exigentelor legale, mai ales ca termenul limita pentru incheierea unui nou contract sau act aditional la contract a fost stipulat la data de 31.12.2007, dupa care operatorul de transport nu mai putea efectua respectivele servicii.
Paratul sustine ca cele doua acte incheiate cu reclamanta nu reprezinta un contract de atribuire a gestiunii Serviciului de _., valabile conform dispozitiile Legii nr. 92/2007, astfel ca se impunea sa fie incheiat, in baza obligatiilor legale prevazute la art. 69 si 54 din normele metodologice, un contract sau un act aditional de delegare de gestiune, cu operatorul de transport, cu respectarea noilor conditii prevazute in actul normativ, in caz contrar, putand fi antrenata raspunderea reprezentantilor autoritatii publice locale, dupa caz disciplinara, civila, contraventionala sau penala.
Pentru aceste considerente, a aratat ca a fost intocmit unilateral noul act aditional la contractul nr.5T/1999, inregistrat sub nr. 3, dar care nu a fost semnat de reclamanta.
Paratul a invocat in sustinerea legalitatii HCLnr. 194/2010, dispozitiile Legii nr. 92/2007 care reglementeaza o serie de clauze specifice, aratand ca se impune revizuirea actului aditional nr. 2 aprobat prin HCL nr. 314/2007 si care a modificat in totalitate contractul de concesiune nr. 5T/1999, iar aceasta obligatie legala a fost indeplinita prin propunerea actului aditional nr. 3, care ia fost prezentat reprezentantului legal al reclamantei pentru a fi semnat.
A mentionat ca acesta a refuzat sa semneze actul aditional, dar si actul prin care i se interzice sa desfasoare transport public de calatori in afara razei teritoriale ors_, in conditiile in care subventia se achita exclusiv de la bugetul local al municipiului.
Mai mult, a aratat ca in prezent contractul de concesiune nr. 5T a fost modificat in totalitate de actul aditional nr. 2, la propunerea reclamantei, unde sunt mentionate expres articolele abrogate, ceea ce a condus la obligarea Primariei _. si a Consiliului local al _. la plata unor sume de bani cu titlu de penalitati pentru neplata subventiei.
Paratul a mentionat ca reclamanta a depus la Primaria _. o adresa inregistrata sub nr.56772/16.12.2010, prin care a aratat ca este de acord  cu o parte din clauzele actului aditional nr. 3, respectiv cu durata contractului si asimilarea acestuia cu un contract de delegare de gestiune, dar fara sa le indice pe cele cu care nu este de acord, desi sunt impuse prin lege.
Contrar opiniei reclamantei, exprimata in sensul ca actul aditional nr. 2 nu a modificat in totalitate contractul nr. 5T/1999, paratul sustine ca acesta este modificat in totalitate in prezent, aratand si faptul ca  are clauze care nu respecta dispozitiile art. 49 din Legea nr. 92/2007 si nu are valoarea juridica a unui contract de atribuire a gestiunii Serviciului de _., desi a fost incheiat in luna aprilie 2007 si care avea valabilitatea doar pana in luna decembrie 2007.
In concluzie, paratul a sustinut ca prin actul aditional nr. 3 la contractul nr. 5T/1999, trebuia sa se incheie contractul de delegare a gestiunii a Serviciului de _.. atribuit operatorului de transport, respectiv reclamantei, in mod direct prin licitatie, pana la data de 22.04.2013, in conditiile in care nerespectarea dispozitiilor art. 28 alin. 1 lit.a din Legea nr. 92/2007, conduce la incetarea/rezilierea concesiunii serviciului in favoarea reclamantei.
A sustinut ca in aceasta situatie, actul aditional nr. 2este lovit de nulitate absoluta, deoarece se desfasoara cu neglijarea unei norme referitoare la ordinea publica si la valabilitatea contractelor administrative.
In dovedirea sustinerilor, paratul a depus inscrisuri in copie.
In drept, a invocat dispozitiile art. 115/118 Cpc..

Examinand actele si lucrarile dosarului, tribunalul a retinut urmatoarele:

Reclamanta a formulat prezenta actiune in anularea HCL nr. 194/25.11.2010 emisa de parat, prin care au fost luate doua hotarari, respectiv a fost aprobat actul aditional nr. 3 la contractul nr. 5T/1999, precum si  cea prin care s-a interzis efectuarea transportului local de persoane in afara localitatii.
Considera ca hotarare este nelegala pe motiv ca intre parti este incheiat un contract valabil, aflat in derulare de la data aprobarii lui de catre parat, respectiv actul aditional nr. 2 care, in opinia sa, este asimilat contractului de delegare a gestiunii serviciului public de transport local de persoane, iar durata contractului este de 6 ani, conform argumentelor prezentate in actiunea formulata.
Paratul a invocat in aparare nulitatea absoluta a acestui act aditional, sustinand ca o serie din clauzele sale contravin dispozitiilor imperative ale Legii nr. 92/2007, desi l-a aprobat prin HCL nr. 314/2007.
De asemenea, a sustinut ca prin acest act aditional a fost modificat in totalitate contractul nr. 5T/1999, mai putin art. 1, referitor la partile contractante stabilite initial, art. 26, referitor la documentele anexe initiale si art. 27, referitor la numarul de exememplare in care a fost incheiat contractul si data intrarii in vigoare a acestuia, dar care nu mai sunt aplicabile prin incheierea actului aditional nr. 2.
Asadar, se retine ca actul aditional nr. 2 semnat de reclamanta si parat, a fost supus aprobarii acestuia, fiind adoptata HCLnr.314/2007, contrasemnata de secretarul municipiului (care efectueaza si primul control intern de legalitate), dar apreciata ca fiind legala si in urma controlului de tutela administrativa ce este efectuat de prefectul judetului, astfel ca acest act aditional a fost pus in executare, primind girul de legalitate din partea celor abilitati.
Conform sustinerilor paratului, acest act aditional nu mai corespunde exigentelor impuse prin Legea nr. 92/2007, desi a fost incheiat si aprobat sub imperiul ei, astfel ca a fost initiat de Primarul _. un proiect de hotarare pentru aprobarea actului aditional nr. 3 la contractul nr. 5T/1999, acesta reprezentand  anexa HCL nr. 194/2010, iar acesta si actele preparatorii ce l-au insotit, au fost depuse in copie la dosar.
Argumentul principal invocat de parat se fondeaza pe nelegalitatea actului aditional nr. 2, pe care l-a si aprobat, ceea ce conduce la concluzia ca aceasta autoritate deliberativa isi invoca propria sa culpa pentru a obtine desfiintarea unui contract valabil incheiat, desi nu a facut dovada ca a constatat si a aplicat sanctiunile legale consilierilor locali care au votat HCL nr. 314/2007, care nici nu a fost criticata sub aspectul legalitatii deciziei luate, in conditiile in care  tragerea la raspundere a persoanelor vinovate trebuia sa fie prima masura luata, pana la aprobarea actului aditional nr.3.
Se mai retine ca acest act aditional nr.3 a fost intocmit unilateral de autoritatea executiva, iar primarul a fost imputernicit de parat sa negocieze cu reclamanta semnarea lui, dar fara succes.
Cu toate acestea, ignorand o conditie legala prevazuta sine qua non pentru valabilitatea contractului reprezentat de actul aditional nr. 3, respectiv lipsa acordului de vointa al partilor, acesta a fost supus aprobarii paratului, care in urma dezbaterilor consemnate in procesul verbal de sedinta din data de 25.11.2010, depus in copie la dosar, a emis hotararea ce face obiectul controlului de legalitate in prezentul dosar, desi prefectul judetului nu si-a indeplinit obligatiile legale de a efectua controlul de legalitate al acestei hotarari in termen de 5 zile de la inaintarea ei si a documentatiei necesare.
Reclamanta, dupa ce ia fost comunicata hotararea, a formulat plangere prealabila in baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, solicitand paratului sa isi revoce actul nelegal pentru motivele aratate in cerere, dar la care nu a primit nici un raspuns, motiv pentru care s-a adresat instantei pentru anularea lui, invocand aceleasi motive, pe care doar le-a dezvoltat prin actiunea formulata.
In concluzie, se retine ca reclamanta se prevaleaza de existenta unor relatii contractuale valabile, reflectate in actul aditional nr. 2 la contractul 5T/1999 care poate fi asimilat unui contract de delegare a gestiunii serviciului public local de persoane,  conform adresei invocate in actiune, incheiat pe o durata de 6 ani, calculata de la dat incheierii lui, care expira in anul 2013, motiv pentru care nu se impunea incheierea actului aditional nr. 3, in care se stipuleaza ca produce si efecte retroactive, ceea ce sustine ca este nelegal.
Paratul sustine necesitatea incheierii acestui act aditional pe motiv ca, in prezent reclamanta desfasoara transport public de persoane in baza actului aditional nr. 2, care a expirat la data de 31.12.2007, cand trebuia incheiat contractul de delegare a gestiunii serviciului public de transport.
De asemenea, in aparare si in combaterea actiunii reclamantei, in ipoteza in care s-ar aprecia de tribunal ca relatiile contractuale existente intre parti se deruleaza in baza actului aditional nr. 2, paratul a inteles sa paralizeze argumentele acesteia, prin invocarea nulitatii absolute a acestuia, pe motiv ca a fost incheiat cu nerespectarea dispozitiilor Legii nr. 92/2007, care reglementeaza cadrul general privind transportul public de persoane.

In raport de situatia de fapt retinuta si dispozitiile legale invocate in sustinerea argumentelor de catre ambele parti, tribunalul urmeaza a constata intemeiata si dovedita actiunea reclamantei pentru urmatoarele motive:

1.Referitor la criticile de nelegalitate ale HCL nr. 194/2010 adoptata de parat.
In ceea ce priveste actul aditional nr. 3 la contractul nr. 5T/1999.
Reclamanta sustine ca hotararea este nelegala pentru ca intre parti este valabil incheiat actul aditional nr. 2 la contractul nr. 5T/1999, care se afla in executare si in prezent, act care a fost incheiat in baza Legii nr. 92/2007, fiind asimilat contractului de delegare a gestiunii serviciului public local de transport persoane, conform adresei nr. 4905525/SB/11.08.2009 emisa de Autoritatea Nationala de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilatati Publice, iar durata contractului este de 6 ani, conform art. 28 alin. 1 lit.a din Legea nr. 92/2007.
Paratul sustine ca nu mai sunt valabile clauzele contractului nr. 5T/1999, deoarece a fost modificat in totalitate la momentul incheierii actului aditional nr. 2, dar pe care il considera nul absolut pentru ca nu au fost respectate dispozitiile Legii nr. 92/2007 la data incheierii lui.
Tribunalul constata ca nici unul din punctele de vedere exprimate nu sunt corecte, pentru urmatoarele considerente:
In primul rand, se constata ca actul aditional nr. 3, este gresit denumit, deoarece prin HCL nr. 194/2010 a fost aprobat de parat un contract nou de delegare a gestiunii serviciului public de transport local de persoane, situatie de fapt care rezulta si din apararile acestuia formulate prin intampinare, dar si din actele preparatorii ce au stat la baza adoptarii acestei hotarari de aprobare.
Chiar daca noul contract este denumit act aditional nr. 3 la contractul nr. 5T/1999, aceasta denumire gresita nu modifica natura juridica a contractului supus aprobarii.
De altfel, ca sa fie sustinuta aceasta calificare juridica de act aditional nr. 3, paratul trebuia sa faca dovada contractului valabil incheiat intre parti, caruia ii aduce modificari, chiar si in mod unilateral, dar trebuia sa prezinte si acordul reclamantei pentru incheierea lui, conditie impusa de art. 21 din actul aditional nr. 2.
Din actele depuse la dosar, se constata insa ca acest contract nu mai este valabil, conform sustinerilor corecte ale paratului, deoarece contractul nr. 5T/1999 a fost modificat prin actul aditional nr. 1/29.03.2004 incheiat intre reclamanta si parat, ocazie cu care s-a modificat art. 1 din contract, numai in ceea ce priveste concesionarul,  dar si o serie de clauze contractuale, fiind mentionate expres cele vizate, iar ulterior, prin actul aditional nr. 2/2007, incheiat intre partile prevazute in actul aditional nr. 1/2004, a fost incheiat un nou contract de prestari servicii de trasport  public local de persoane, in conditiile stipulate.
Tribunalul constata ca prin noul contract, denumit gresit act aditional nr. 2 la contractul 5T/1999, acesta a fost "abrogat" explicit, mai putin art. 1, care nu mai exista, ca urmare a modificarii intervenite prin actul aditional nr. 1, dar si art. 26, referitoare la documentele anexe in baza carora a fost incheiat contractul 5T/1999, dar care nu mai erau valabile si pentru actul aditional nr. 2, fiind stabilite noile conditii de executare ale contractului, chiar daca erau invocate aceleasi din documentatia initiala, pe care si-au insusit-o si la care se raporteaza la art. 22.1 din actul aditional nr.2, iar art. 27 nu putea fi mentinut pentru simplul motiv ca nu mai putea fi invocata aceeasi data de intrare in vigoare.
Se constata ca punctul de vedere al paratului referitor caducitatea acestor articole este corect, cu constatarea ca nu este vorba de o caducitate, ci de o  reziliere a acestora, conform clauzelor contractuale.
Se constata, asadar, ca prin actul aditional nr. 2, contractul nr. 5T/1999 nu a fost "abrogat", pentru ca nu este un act normativ, dar nici modificat in totalitate, cum gresit sustine paratul, ci a fost reziliat prin intelegerea partilor, conform art.8 teza II din acest contract.
 Ca atare, din momentul incheierii actului aditional nr. 2, ce va fi denumit asa doar pentru identificarea contractului valabil incheiat, nu mai exista nici un alt contract incheiat intre parti, astfel ca legalitatea HCL nr. 194/2010 adoptata de parat se verifica doar in raport de acest contract de prestari servicii incheiat intre parti in anul 2007, care se afla in executare la acest moment, cum corect sustine reclamanta, dar care nu este unul de delegare a gestiunii cum gresit mentioneaza prin actiunea formulata.

In al doilea rand, pentru ca paratul sa invoce necesitatea incheierii unui contract de delegarea gestiunii serviciului public de transport local de persoane, trebuie sa faca dovada existentei acestei gestiuni, care implica existenta unor bunuri ce fac parte din domeniul privat al unitatii administrativ teritoriale, care sunt destinate efectuarii serviciului public de transport persoane, bunuri care se predau operatorului de transport in baza contractului de delegare a gestiunii in vederea exploatarii, dar si a bunurilor ce fac parte din domeniul public al acesteia, avand aceeasi destinatie specifica si  care se concesioneaza aceluiasi operator de transport.
Practic, in acceptiunea dispozitiilor Legii nr. 92/2007, prin contractul de delegare a gestiunii serviciului public de transport persoane, autoritatile publice locale transfera reclamantei, in calitatea sa de operator de transport cu capital privat sarcinile si responsabilitatile proprii, in acest domeniu, precum si bunurile proprietate privata sau publica a unitatii administrativ teritoriala aferente sistemului de transport, asa cum, de altfel, arata la art. 1 din actul aditional nr. 3, in vederea exploatarii.
La acest moment nu se pune in discutie modalitatea de finantare a transportului public local de persoane, ci doar legalitatea HCL nr. 194/2010 adoptata de parat, deoarece tribunalul trebuie sa respecte limitele investirii stabilite prin actiunea reclamantei, conform principiului disponibilitatii partilor in procesul civil.
Din actele depuse la dosar si sustinerile paratului facute prin intampinarea depusa la dosar, tribunalul constata ca aceasta gestiune nu mai exista la momentul aprobarii prin HCL nr. 194/2010 a noului contract de delegare a gestiunii, pentru urmatoarele motive:
Conform actelor depuse la dosar si recunoasterii paratului, SC _. SA a fost o societate comerciala cu capital public, rezultata in urma reorganizarii fostei RAGCL _. in 5 societati comerciale, potrivit dispozitiilor OUG nr. 30/ 1997 aprobata cu modificari prin Legea nr. 207/2007.
La data infiintarii acestei societatii comerciale, toate bunurile proprietate privata a ors... destinate desfasurarii activitatii de transport public local de persoane, au trecut de drept in patrimoniul acesteia, conform art.4 din acest act normativ (care excepteaza doar bunurile din domeniul public, asa cum stipulate la art. 135 alin.4 din Constitutia Romaniei, ce pot face doar obiectul unui contract de concesiune), iar acesta a devenit actionar unic.
Din acest moment nu mai vorbim de bunuri ce fac parte din domeniul privat al ors_, ci de bunuri care fac parte din patrimoniul SC _.C SA, la care actionar unic este acesta, pana la momentul privatizarii acestui operator de transport.
Aceasta privatizare a intervenit, conform sustinerilor paratului, prin vanzarea actiunilor pe care ors_ le detinea la SC _. SA, in anul 2003.
Vanzarea actiunilor statului/unitatii administrativ teritoriale este o modalitate de privatizare, conform art. 14 alin.1 din OG nr. 86/2001, potrivit carora "operatorii de transport public local de  calatori pot fi privatizati in conditiile legii numai pe baza hotararii consiliului local", iar la alin. 2 se prevede ca "privatizarea, respectiv vanzarea bunurilor din domeniul privat al unitatilor administrativ-teritoriale, se poate face numai in cadrul procedurii de delegare/concesionare a serviciilor de transport public local de calatori, prin licitatie publica".
Tribunalul constata ca privatizarea prin vanzarea actiunilor pe care ors_ le-a detinut la SC _ SA s-a realizat in cadrul procedurii de concesionare a serviciului, potrivit mentiunilor din actul aditional nr. 1/29.03.2004 la contractul nr. 5T/1999, astfel ca reclamanta a devenit unic actionar al operatorului de trasport, cu care ulterior a fuzionat prin absorbtie, conform  sustinerilor paratului si mentiunilor din acest act aditional.
Fuziunea prin absorbtie este o operatiune juridica prin care una dintre societatile comerciale isi inceteaza existenta, ramanand o singura societate mai puternica, care preia prin absorbtie patrimoniul celei care se radiaza, iar fostul actionar primeste in schimbul bunurilor care compun patrimoniul, parti sociale.
In cazul de fata, reclamanta a absorbit SC _ SA, la care era deja unic actionar, astfel ca nu se mai punea problema sa ii fie cedate parti sociale.
Din acest moment, nu mai se discuta de bunuri din domeniul privat care sa fie predate pentru exploatare operatorului de transport in baza contractului de delegare a gestiunii acestui seviciu public de transport, deoarece la momentul incheierii actului aditional nr. 2, care este un nou contract, cum s-a aratat mai sus, acestea apartineau in totalitate reclamantei, urmand sa fie reglementata doar situatia bunurilor din domeniul public, respectiv statiile de calatori aferente traseelor stabilite la acordarea licentei de executie si de traseu, de care reclamanta a beneficiat prin atribuire  directa si nu prin atribuire directa prin licitatie, cum nelegal sustine paratul prin intampinarea depusa la dosar.
Asadar, se poate sublinia in cazul in speta ca, sistemul de transport public local se compune din infrastructura, pe care sunt organizate de catre autoritatile locale traseele, dar care nu pot face obiectul contractului de concesiune/delegare de gestiune; statiile de calatori aferente traseelor, care sunt bunuri proprietate publica a municipiului, conform mentiunilor din actul aditional nr. 2 si care puteau fi concesionate reclamantei pe durata contractului de prestari servicii si mijloacele de transport, care sunt proprietatea privata reclamantei.
Despre infrastructura, statii de calatori si trasee, se constata ca la art. 9 din actul aditional nr. 2 incheiat intre parti, se prevede ca vor fi folosite gratuit, desi  in realitate aceasta folosinta se refera exclusiv la aceste statii, deoarece traseele au fost atribuite prin negociere directa, iar traseele sunt stabilite pe drumurile publice, iar acestea sunt utilizate gratuit de toti participantii la traficul rutier.
Cum pentru statiile de calatori paratul nu a inteles sa incheie un contract de consiune si sa incaseze o redeventa ce s-ar fi facut venit la bugetul local, ci un contract de  comodat (folosinta gratuita), iar intelegerea partilor a fost perfectata si aprobata de parat prin HCL nr. 314/2007, este evident ca nu mai se pune in discutie delegarea gestiunii serviciului public de trasport local, dupa cum nici concesionarea statiilor, pentru care a intervenit un contract de comodat, iar legalitatea clauzelor actului aditional nr. 2/29.03.2007 incheiat intre parti, excede cadrului procesual.

  In al treilea rand, nulitatea absoluta a actului aditional nr. 2/2007 incheiat intre parti nu poate fi analizata in cadrul acestui dosar la cererea paratului, pentru urmatoarele considerente:
1.Nulitatea absoluta a unui contract poate fi analizata numai pe cale principala si nu incidentala, sub forma unei aparari, cum este cazul de fata.
2.Constatarea incidentei acestei sanctiuni prevazuta expres de lege este inadmisibila, deoarece paratul pune in discutie nulitatea absoluta a actului aditional nr. 2/2007, care a fost pus in executare dupa ce l-a aprobat prin HCL nr. 314/2007, motiv pentru care trebuia sa se puna in discutie in primul rand, nulitatea absoluta a acestei hotarari, in conditiile in care in discutie sunt doua acte, respectiv actul administrativ de aprobare a contractului civil si acest contract, care reprezinta actul de executare al unei decizii luata de autoritatea deliberativa, astfel ca legalitatea lor nu poate fi analizata decat impreuna si nu separat.
3.Nulitatea absoluta a actului aditional nr.2 este invocata chiar de parat, care este o autoritate publica deliberativa care reprezinta interesele si actioneaza in numele unitatii administrativ-teritoriale si raspunde in fata ei pentru legalitatea deciziilor pe care le ia, dar omite sa aiba in vedere ca l-a aprobat si ca putea sa revina asupra deciziei de aprobare in termen de maxim 1 an, calculat de la dat emiterii HCL nr. 314/2007, conform art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, formuland o actiune la instanta, ocazie cu care se analiza si legalitatea actul aditional nr. 2, care este o anexa a hotararii adoptate.
4.Paratul se raporteaza la prejudiciu material atunci cand sustine nulitatea absoluta a actului aditional, mai ales ca primarul in calitatea sa de ordonator de credite, conform actelor preparatorii, a anuntat autoritatea deliberativa ca nu mai deconteaza sumele de bani necesare finantarii transportului public local de persoane, insa nu are in vedere ca eventualele prejudicii rezultate ca urmare a producerii efectelor juridice ale HCL nr. 314/2007, se acopera de consilierii locali care au adoptat actul vatamator pentru unitatea administrativ-teritoriala, care este una solidara, dar care nu exclude si antrenarea altor forme de raspundere, disciplinara/penala dupa caz, cum sustine acesta prin intampinare.
5. HCL nr. 314/2007 nu mai poate fi supusa controlului de legalitate in fata instantei, paratul fiind decazut din dreptul la actiune la expirarea termenului de 1 an, conform dispozitiilor art. 11 alin. 5 din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste motive, tribunalul a inlaturat apararile paratului fondate pe nulitatea absoluta a actului aditional nr. 2/2007 incheiat intre parti, dupa cum a inlaturat si apararile fondate pe necesitatea incheierii actului aditional nr. 3, avand in vedere ca actul aditional nr. 2 este un contract nou de prestari de servicii, care se afla in executare conform recunoasterii partilor.
In conditiile in care contractul de prestari servicii incheiat in anul 2007 intre parti a fost aprobat de parat prin HCL nr. 314/2007, iar aceasta hotarare a fost contrasemnata de secretarul municipiului si nu a fost atacata la instanta de prefect pentru nelegalitate, rezulta ca si-a produs efectele juridice in considerarea carora a fost adoptata, iar actul aditional nr. 2 este valabil incheiat, nefiind reziliat, motiv pentru care nici nu trebuia sa se puna in discutie necesitatea adoptarii actului aditional nr. 3, care este un contract nou de delegare de gestiune, in conditiile nu a stabilit anterior care este situatia juridica a actului aditional nr. 2, prin care sub imperiul legii nr. 92/2007, au fost stabilite conditiile privind desfasurarea activitatii de transport public local de persoane.
Daca acest act aditional a fost incheiat sau nu cu respectarea acestor dispozitii legale, excede cadrului procesual impus de reclamanta prin actiunea formulata, astfel ca tribunalul  nu va analiza legalitatea lui in lipsa unei investiri legale de catre parat.
2.Referitor la legalitate deciziei privind interdictia desfasurarii transportului public local de persoane in afara ors_.
Prin HCL nr. 194/2010, paratul a interzis reclamantei sa efectueze  transport public de persoane in afara razei teritoriale a municipiului, pe motiv ca celelalte autoritati locale beneficiare ale serviciilor de transport, nu au nici o contributie la subventionarea lui, care se suporta exclusiv de bugetul local al ors_.
Tribunalul constata ca paratul a adoptat aceasta hotarare fara ca decizia sa sa aiba la baza o fundamentare reala si obiectiva, insotita de acte justificative, ci doar o propunere facuta de Primarul _., sustinuta verbal si nu de protocolul incheiat intre autoritati, pentru a se stabili conditiile de desfasurare a activitatii de transport in afara municipiului.
Practic, singurul argument de natura juridica, este cel prevazut in Legea nr. 92/2007, care defineste transportul local ca fiind cel facut in perimetrul municipiului, iar cel judetean in afara acestuia, iar in raport de aceasta calificare se stabileste si cuantumul cheltuielilor suportate de bugetul local/judetean dupa caz.
Reclamanta sustine ca acest transport nu a fost efectuat in baza dispozitiilor Legii nr. 92/2007, ci din perioada anterioara intrarii ei in vigoare, in baza protocolului pe care autoritatile locale ale municipiului si cele limitrofe l-au incheiat, astfel ca este unul legal in baza OG nr. 86/2001 aflata in vigoare la acel moment.
Situatia de fapt care a condus la luarea deciziei nu a fost verificata de catre parat, desi caietul de sarcini si celelalte documente anexa la contractul din 2007, puteau face dovada existentei cadrului legal, prin verificare traseelor, care nu le-a stabilit reclamanta ci autoritatile locale, iar intinderea lor, respectiv pana la limita teritoriala a municipiului sau dincolo de aceasta limita, putea fi dovedita numai de aceste documente.
Pentru ca paratul sa impuna o interdictie expresa reclamantei, intai trebuia sa dovedeasca culpa acesteia in nerspectarea obligatiilor contractuale, ceea ce nu a facut, iar hotararea adoptata este una profund  nelegala.
3.Referitor la cheltuielile de judecata.
Conform art. 274 alin. 1 Cpc., partea care cade in pretentii este obligata la acoperirea cheltuielilor pe care le-a provocat, ori paratul a cazut in pretentii, iar reclamanta a depus chitantele care fac dovada cheltuielilor, motiv pentru care va fi admis si acest capat de cerere.
Pentru considerentele aratate si dispozitiile legale analizate, tribunalul constata ca sunt intrunite conditiile prevazute de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, reclamanta fiind vatamata in drepturile sale prin adoptarea HCL nr. 194/25.11.2010 de catre parat, motiv pentru care in baza art. 18 alin. 1 din aceeasi lege, va proceda la anularea ei.