Actiunea in restituirea unei sume de bani ce au facut obiectul unor contracte de imprumut este prescriptibila in termenul general de prescriptie de 3 ani.

Contracte de  imprumut avand ca obiect diferite sume de bani si in care nu s-a stipulat termenul de restituire, stipulandu-se ca imprumutatul va restitui banii cand va fi salariat respectiv intr-un  termen apropiat de data intocmirii chitantei. Prescriptia actiunii in restituire. Data de la care incepe sa curga termenul de prescriptie. Actiunea recurentei reclamante este o actiune personala cu caracter patrimonial intemeiata pe drepturi de creanta ce s-a stins prin prescriptie, fiind implinit termenul general de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, termen care a inceput sa curga, in conformitate cu dispozitiile art. 7 alin. 2 si 3 din acelasi act normativ, de la data implinirii termenelor prevazute de parti in contractele de imprumut 

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Targoviste sub nr. 3796/315/2008, reclamanta GE a chemat in judecata pe mai multi parati printre care si SAu, solicitand obligarea paratului SAu la restituirea sumei de 40 000 lei catre ea si ceilalti parati - mostenitori ai defunctei sale mame, la fel ca si paratul SAu.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca mama sa - S.A. i-a dat fratelui sau - paratul SAu, cu imprumut, in data de 25.08.1978, suma de 20.000 lei, intocmindu-se in acest sens o chitanta scrisa personal de parat in care se arata de catre acesta ca a primit suma mentionata, cu titlu de imprumut si cu obligatia de a o restitui cand va fi salariat; ca, tot printr-un inscris sub semnatura privata, se face dovada ca acelasi parat a mai primit suma de 20.000 lei si ca acest inscris s-a intocmit in data de 13.12.1980; ca potrivit acestui inscris, paratul s-a obligat sa restituie banii imprumutati intr-un termen apropiat; ca paratul nu a restituit mamei sale banii si ca nici nu a adus aceasta suma la masa de partaj.
In drept s-au invocat dispozitiile art. 1179 alin 1, 2 cod civil , art. 1180 alin 1 cod civil.
La termenul din  9.07.2008, instanta de fond, in temeiul art. 129 alin 4, 5 din Codul de procedura civila, i-a solicitat reclamantei sa precizeze daca actiunea are ca obiect cerere de raport donatie constand in suma de bani mentionata in actiune ori are ca obiect obligarea la suma imprumutata pe baza contractului de imprumut .
Reclamanta a aratat ca a avut loc un imprumut si solicita restituirea sumei imprumutata, suma pe care nu o solicita pentru ea ci pentru a fi adusa la masa de partaj dar nu prin raport de donatie. Instanta de fond a luat act de aceasta precizare .
Instanta de fond a pus din oficiu in discutie exceptia prescrierii dreptului la actiunea astfel cum a fost precizata.
 Prin sentinta civila nr.3898/17.09.2008, Judecatoria Targoviste a respins ca fiind prescrisa actiunea astfel cum a fost precizata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca din motivarea actiunii coroborate cu explicatiile date de reclamanta si consemnate in incheierea de sedinta din data de 9.07.2008 rezulta cu certitudine ca reclamanta doreste restituirea imprumutului invocat a fi dat de mama sa  decedata de pe urma careia se realizeaza partajul in dosarul 1476/2004 aflat pe rolul Judecatoriei Targoviste, actionand in calitate de mostenitoare a mamei sale si nu in nume propriu si ca nu doreste restituirea doar catre ea ci catre toti mostenitorii acesteia, urmand ca dupa obligarea paratului  aceasta suma sa fie adusa la masa de partaj; ca, asa cum rezulta din motivarea reclamantei, paratul S Au nu a fost chemat in judecata in cauza de fata in calitate de mostenitor ci in calitate de persoana care a fost imprumutata de autoarea de pe urma careia se dezbate succesiunea; ca ceilalti parati participa in calitate de parati in prezenta, nu pentru ca si ei ar trebui sa restituie imprumutul ci pentru ca dreptul invocat a apartinut autoarei comune; ca acest aspect rezulta din motivarea actiunii de fata, reclamanta  aratand ca si ei au interesul pentru ,,raportarea" sumei de 40.000 lei solicitata; ca obiectul actiunii este de restituire a sumei de 40.000 lei catre mostenitorii autoarei decedata a partilor, drept care este exercitat de reclamanta; ca dreptul invocat este unul de creanta deoarece drepturile reale sunt expres si limitativ prevazute de lege iar acesta nu se regaseste in aceste prevederi; ca, in principiu, drepturile de creanta, indiferent de izvorul lor -acte juridice, fapte juridice licite, fapte juridice ilicite - sunt supuse prescriptiei extinctive; ca aceasta regula rezulta atat din art. 1 alin 1 din Decretul 167/1958 conform caruia "Dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege." combinat cu art. 21 din acelasi act normativ potrivit caruia  "dispozitiile Decretului de fata nu se aplica dreptului la actiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitatiune, servitute si superficie." precum si din alte dispozitii inscrise fie in Decretul 167/1957 (de exemplu art. 7 , art. 8 si art. 11) ori din alte acte normative; ca exceptiile prevazute de lege in ceea ce priveste supunerea actiunilor personale la prescriptia extinctiva nu vizeaza actiunile prin care se solicita un imprumut;  ca din lege nu rezulta nici ca exista un termen special pentru acest gen de actiuni , astfel incat se va aplica regula generala prevazuta de art. alin 1  din acelasi decret conform caruia :  "termenul prescriptiei este de 3 ani"; ca, in ceea ce priveste momentul inceperii cursului prescriptiei, instanta apreciaza ca regula generala ( care se aplica ori de cate ori legea nu contine o dispozitie speciala) in aceasta materie este continuta de art. 7 alin 1 teza 1 din Decretul 167/1958  potrivit caruia "Prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune"; ca potrivit  art. 7 alin 2 din Decretul 167/1958, "In obligatiile care urmeaza sa se execute la cererea creditorului precum si in acelea al caror termen de executare nu este stabilit, prescriptia incepe sa curga de la data nasterii raportului de drept."; ca prin expresia "in obligatiile care urmeaza sa se execute la cererea creditorului" se intelege situatia in care fie exista un termen suspensiv, dar acesta este in favoarea creditorului -care poate renunta la beneficiul termenului, deci creditorul poate cere deindata executarea obligatiei - fie exista o conditie , dar care este rezolutorie (intrucat ceea ce se datoreaza sub conditie rezolutorie se datoreaza pur si simplu) iar prin expresia ,,in obligatiile _ al caror termen de executare nu este stabilit" se intelege situatia obligatiilor in care termenul lipseste cu desavarsire; ca pentru ipoteza dreptului subiectiv afectat de modalitati sunt aplicabile dispozitiile art. 7 alin 3 din acelasi decret conform carora "Daca dreptul este sub conditie suspensiva sau cu termen suspensiv, prescriptia incepe sa curga de la data cand s-a implinit conditia sau a expirat termenul."; ca, in speta, se invoca pe de o parte faptul ca, in data de 25.08.1978, S Au a fost  imprumutat cu suma de 20.000 lei si ca acesta s-a angajat sa restituie suma cand va fi salariat; ca in aceste conditii dreptul subiectiv invocat de reclamanta este afectat de un termen suspensiv in favoarea debitorului si ca acesta este unul incert, in sensul ca desi este un eveniment viitor si sigur ca realizare, nu se  cunoaste data implinirii lui , insa aceasta  este sigura; ca exista o prezumtie in sensul ca, in mod normal,  mai ales la epoca la care se pretinde ca s-a incheiat actul, o persoana devine salariat; ca nu s-a invocat faptul ca momentul implinirii acestui termen ar fi avut loc  in urma cu cel mult trei ani inaintea introducerii prezentei actiune; ca acest lucru nici nu ar putea fi probabil intrucat de la momentul mentionat ca fiind cel al incheierii actului - 25.08.1978  - si pana la momentul introducerii actiunii  au trecut aproximativ 30 de ani; ca, pe baza tuturor elementelor de fapt evidentiate imediat anterior, termenul de 3 ani prevazut de lege, calculat de la momentul implinirii termenului, este cu mult depasit; ca, in ceea ce priveste cealalta suma de 20.000 lei solicitata a fi restituita, se invoca faptul ca in data de 13.12.1980  SAu a fost  imprumutat cu aceasta  suma  si faptul  ca acesta s-a angajat sa restituie banii imprumutati intr-un termen apropiat; ca si in aceasta situatie dreptul subiectiv invocat de reclamanta (respectiv acela de a se restitui imprumutul) este afectat de un termen suspensiv incert si ca acesta este in favoarea debitorului, astfel incat sunt aplicabile dispozitiile art. 7 alin 3 citate mai sus; ca, in ceea ce priveste termenul in care urmeaza sa se execute obligatiile, acesta  este incert; ca data indeplinirii lui -respectiv implinirea termenului apropiat -  trebuie dedusa din imprejurarile de fapt; ca nu s-au invocat imprejurarile de fapt , insa avand in vedere faptul ca de la momentul invocatei conventii si pana la cel al introducerii actiunii, au trecut peste 25 de ani, instanta apreciaza ca  in nici un caz nu se poate socoti ca ,,termenul apropiat " s-ar fi implinit in urma cu cel mult trei ani fata de introducerea cererii, pentru ca astfel actiunea sa nu fie prescrisa si cu privire la restituirea acestei de-a doua sume.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termenul legal reclamanta GE, care a aratat ca hotararea nu a fost motivata corespunzator; ca in mod vadit instanta a fost partinitoare cu SA, interpretand cererea sa ca fiind o cerere a unui drept de creanta, respectiv a sumei de 40.000 lei, deoarece drepturile reale sunt expres si limitativ prevazute de lege, apreciind ca sumele imprumutate de fratele sau de la mama lor, nu fac parte din categoria de drepturi prevazute de art.21 din Decretul privitor la prescriptia extinctiva nr.167/1958, respectiv dreptul de proprietate, uzufruct, uz, abitatiune, servitute si superficie; ca instanta in mod gresit a apreciat ca paratul SAu nu este chemat in judecata in dosarul civil nr.3796/315/2008 in calitate de mostenitor al mamei lor, SA, ci ca o persoana care a imprumutat suma de 40.000 lei; ca in ceea ce priveste aprecierea instantei ca SV, fratele sau, SD, SI si TM, nepotii sai, au calitate de parati in proces, nu pentru ca ei ar trebui sa restituie imprumutul, ci pentru ca suma de 40.000 lei a apartinut mamei lor, SA, este o interpretare gresita a obiectului cererii de chemare in judecata, care are drept scop intregirea masei de partaj a bunurilor mamei lor; ca instanta de fond nu a tinut seama de pozitia atat a paratului SAu, cat si a  fratelui sau, SV si nepotilor sai, SD, SI si TM, care nu au fost de acord sa se judece cererea completatoare  a actiunii de partaj in cadrul dosarului civil nr.1476/2004, dar nu au renuntat la dreptul lor la cota parte cuvenita din suma de 40.000 lei, pe care paratul SAu incearca sa o sustraga de la impartirea prin actiunea de partaj din dosarul civil disjuns cu nr. 3796/315/2008, ca suma de 40.000 lei, nerestituita de SAu, mamei noastre SA, inainte de decesul acesteia la 05.05.1999, este un bun ce face parte din masa de partaj a bunurilor mamei noastre ce face obiectul actiunii de partaj; ca paratul SAu nu a contestat existenta celor doua chitante, care sunt inscrisuri incheiate sub semnatura privata ce cuprind conventia sinalagmatica prin care mama lor, SA, se obliga sa dea cu imprumut sumele de cate 20.000 lei fratelui sau ce se obliga sa restituie suma de 40.000 lei ulterior datei de incheiere  a chitantelor; ca aceste acte incheiate, sub semnatura privata, intrunesc conditiile si elementele constitutive ale actului juridic, respectiv ale unui contract de imprumut, prevazute de art.1179, art.1180, art.1576- 1578 Cod civil; ca in conformitate cu intelesul dispozitiei art.1583 Cod civil, a fost stipulat in chitantele din 25.08.1979 si 13.12.1980 ca imprumutatorul  S Au va restitui suma cand va avea posibilitatea si mijloacele necesare provenite din salar5iu sau veniturile proprii dobandite ulterior datei de incheiere a chitantelor, judecatorul ar fi trebuit sa prescrie un termen de consemnare la CEC sau alta banca si de aducere la masa de partaj.
Prin decizia civila nr. 207/16.02.2009, a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamanta  GE impotriva sentintei civile nr.3898 din 17.09.2008 pronuntata de Judecatoria Targoviste in dosarul nr. 3796/315/2008,  intimati parati fiind SAu, SV, SD, SM si SI, si a fost mentinuta hotararea atacata.
Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut urmatoarele:
Sustinerea recurentei reclamante in sensul ca hotararea atacata nu cuprinde motivele pe care se sprijina iar motivele cuprinse in hotarare sunt contradictorii si straine de natura pricinii nu poate fi primita intrucat instanta de fond a argumentat pe larg si a prezentat atat motivele pentru care a calificat cererea recurentei reclamante prin care aceasta a precizat ca doreste restituirea sumelor imprumutate, la 25 august 1978 si 13 decembrie 1980, de mama sa - SA, decedata la data de 05.05.1999 -  fratelui sau SAu, mostenitor al acesteia ca si reclamanta recurenta, ca fiind nu o cerere de raport a datoriilor formulata conform dispozitiilor art. 738 Codul civil si o cerere de obligare la restituire a sumelor imprumutate de catre intimatul parat, cat si motivele de fapt si de drept pentru care a intervenit prescriptia extinctiva a dreptului la actiune al recurentei reclamante, inclusiv textele legale aplicabile in ce priveste momentul de la care au inceput sa curga termenele de prescriptie.     
Critica recurentei in sensul ca instanta de fond nu a tinut seama de ceea ce a stabilit Tribunalul Dambovita in considerentele deciziei prin care s-a dispus desfiintarea primei sentinte pronuntate in cauza nu este fondata cata vreme chiar recurenta reclamanta a precizat la termenul de judecata din 09.07.2008 (a se vedea incheierea de sedinta de la fila 10) ca nu solicita raportul datoriilor ci restituirea sumelor imprumutate de autoarea sa. 
In mod corect prima instanta a retinut ca actiunea recurentei reclamante este o actiune personala cu caracter patrimonial intemeiata pe drepturi de creanta ce s-a stins prin prescriptie, fiind implinit termenul general de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, termen care a inceput sa curga, in conformitate cu dispozitiile art. 7 alin. 2 si 3 din acelasi act normativ, de la data implinirii termenelor prevazute de parti in contractele de imprumut  (cand debitorul intimat parat SAu va fi salariat respectiv intr-un  termen apropiat de data intocmirii chitantei - 13 decembrie 1980), termene care insa s-au implinit de aproape 20 de ani.
De altfel, recurenta reclamanta nu neaga acest lucru ci sustine ca intrucat a formulat aceasta cerere ca o completare a cererii de partaj, aceasta este imprescriptibila.
Cu privire la aceste sustineri, tribunalul retine ca desi aceasta cerere a fost formulata, la data de 24.09.2007,  in cadrul unui dosar avand ca obiect partajarea averii succesorale ramase de pe urma defunctilor SL, decedat la 31.12.1970 si SA, nascuta la 5 mai 1999 - dosarul nr. 1476/2004 aflat pe rolul Judecatoriei Targoviste, aceasta cerere a fost disjunsa cu acordul tuturor partilor si inregistrata separat pe rolul acestei instante. 
Tribunalul mai retine ca prima instanta a procedat corect la disjungerea acestei cereri formulate cu mult peste termenul de modificare si intregire a cererii de chemare in judecata si ca nu se impunea ca, fata de aceasta cerere, prima instanta sa pronunte o noua incheiere  in baza art. 6737 Cod procedura civila, intrucat nu se afla in ipoteza acestui text si anume nu fusesera omise bunuri ce trebuiau supuse impartelii, in speta fiind in discutie un drept de creanta al autoarei comune - SA - impotriva uneia dintre parti - intimatul parat SA.
Nu pot fi primite nici sustinerile recurentei ca instanta de fond a incalcat dispozitiile art. 1882 Codul civil, intrucat aceste dispozitii au fost abrogate implicit prin intrarea in vigoare a Decretului nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, in baza art. 26 din acest act normativ.  
Fata de cele retinute mai sus, tribunalul, in baza dispozitiilor art.312 alin.1  Cod procedura civila,  a respins ca nefondat recursul si a mentinut hotararea atacata.