Hotarare care sa tina loc de act autentic.

Hotarare care sa tina loc de act autentic. Prescriptia dreptului material la actiune Recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, pentru a produce efecte intreruptive, trebuie sa fie facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia extinctiva si sa fie neindoielnica Predarea bunului ce formeaza obiectul antecontractului de vanzare - cumparare ar fi reprezentat, intr-adevar,  un act de recunoastere tacita. Eventuale acte de folosinta ale promitentului-cumparator  au un caracter echivoc si nu indica, in sine, in mod neindoielnic, o recunoastere tacita a dreptului reclamantei din partea celor in favoarea carora curge termenul de prescriptie, actele putand avea si un caracter abuziv din perspectiva acestora din urma.
Sectia civila decizia nr. 213 /22.04.2015 Reclamanta R I a solicitat instantei, in contradictoriu cu paratii P A M si P V, sa pronunte o hotarare care sa tina loc de act de vanzare cumparare, referitor la apartamentul situat in Galati, str. Siderurgistilor, bloc XXXX
In motivarea cererii, a aratat ca reclamanta a trait in concubinaj cu autorul P S iar acesta a scris datat si semnat personal un act intitulat "contract de vanzare-cumparare", avand ca obiect imobilul mentionat.
Prin sentinta civila nr. _/18.03.2013 Judecatoria Galati a admis exceptia lipsei de interes si a respins cererea ca fiind lipsita de interes. Impotriva acestei hotarari reclamanta a formulat recurs ce a fost admis prin decizia civila nr. _/21.03.2014 a Tribunalului Galati instanta dispunand casarea hotararii si trimiterea ei spre rejudecare.
Prin sentinta civila nr. XXXX/15.12.2014, pronuntata de Judecatoria Galati, instanta a respins, ca nefondata, exceptia prescrierii dreptului la actiune, a admis cererea formulata de reclamanta
si a constatat perfecta vanzarea-cumpararea avand ca obiect apartamentul nr. 17, situat in Galati, str. Siderurgistilor, bloc XXXXXXX, vanzare-cumparare incheiata intre reclamanta, in calitate de cumparator si paratii P A M si P V in calitate de vanzatori.
Cu privire la exceptia prescrierii dreptului la actiune, instanta a retinut ca, desi actul de vanzare cumparare a fost intocmit la data de XXX.03.1996, reclamanta a folosit pana in prezent bunul, astfel incat termenul de prescriptie nu a inceput sa curga, folosirea bunului echivaland cu o cauza de intrerupere a prescriptiei - recunoasterea dreptului a carei actiune se prescrie. Faptul ca reclamanta a folosit bunul reiese, in opinia instantei,  atat din declaratiile martorilor.
In opinia instantei, nu prezinta relevanta faptul ca reclamanta nu a domiciliat efectiv la acea adresa intrucat ceea ce intereseaza este ca aceasta a exercitat asupra apartamentului in discutie acte de folosinta care daca nu ar fi fost exercitate actiunea paratilor prin care au solicitat evacuarea acesteia ar fi fost lipsita de interes, ori dupa cum reiese din sentinta civila nr. XXXX/17.10.2011 a Judecatoriei Galati cererea de evacuare a fost admisa ca urmare a faptului ca aceasta nu avea un titlu asupra imobilului. Inexistenta titlului nu exclude de plano exercitarea posesiei, pentru ca de esenta acestei posesii este tocmai faptul ca persoana care exercita in fapt posesia asupra imobilului nu detine un titlu asupra lui sau acesta nu este valabil, dar chiar si asa, acesta se comporta ca un veritabil proprietar, exploatand bunul si culegandu-i fructele.
Impotriva sentintei civile nr. XXXX/15.12.2014, pronuntate de Judecatoria Galati, au declarat recurs paratii. Au solicitat recurentii admiterea recursului, schimbarea hotararii contestate si, in principal, respingerea actiunii ca fiind prescrisa, iar, in subsidiar, respingerea actiunii, ca nefondata. Totodata, recurentii au solicitat cheltuieli de judecata.
In motivare, recurentii au aratat, cu referire la exceptia prescriptiei, faptul ca in mod eronat a retinut prima instanta ca reclamanta ar fi folosit bunul pana in prezent.
Au subliniat recurentii ca defunctul P S a decedat la data de 28.03.1998, iar reclamanta nu a locuit niciodata in imobil si nu a avut niciodata posesia acestuia.
Recursul este fondat:
Prin decizia civila nr. 268/2014, pronuntata de Tribunalul Galati, actul incheiat cu defunctul P S la data de XXX.03.1996 a fost calificat ca reprezentand o promisiune bilaterala de vanzare - cumparare cu privire la imobilul situat in Galati, strada Siderurgistilor , bl. XXXXXX.
Dat fiind faptul ca, in cuprinsul actului calificat drept promisiune de vanzare - cumparare, nu a fost mentionata o data pana la care partile trebuie sa isi indeplineasca obligatiile, termenul de prescriptie indicat de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, pentru actiunea privind indeplinirea obligatiei asumate de vanzator prin antecontract, a inceput sa curga, conform art. 7 din acelasi decret, la data incheierii antecontractului, respectiv la data de XXX.03.1996.
Potrivit art. 16 alin. 1 lit. a, b si c din Decretul nr. 167/1958, prescriptia se intrerupe prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia, prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanta judecatoreasca, ori la un organ de arbitraj, necompetent sau printr-un act incepator de executare.
Recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, pentru a produce efecte intreruptive, trebuie sa fie facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia extinctiva si sa fie neindoielnica. Este adevarat ca, intrucat textul nu distinge, rezulta ca prezinta efect intreruptiv nu numai recunoasterea expresa, ci si recunoasterea tacita, insa numai in masura in care aceasta din urma este dedusa din imprejurari neechivoce.
Trebuie remarcat ca recunoasterea expresa sau tacita a dreptului a carui actiune se prescrie trebuie sa provina de la cel in folosul caruia curge prescriptia, in speta, de la defunctul P S sau de la mostenitorii defunctului, recurentii din prezenta cauza, in calitate de continuatori ai defunctului in ceea ce priveste obligatiile asumate de acesta.
Sarcina probei, in sensul art. 1169 C.civ., cu referire la recunoasterea dreptului, invocata de intimata - reclamanta, ii apartinea acesteia din urma.
Din probele administrate, nu rezulta, insa,  existenta unei recunoasteri exprese a dreptului intimatei - reclamante  indicat in contractul incheiat la data de XXX.03.1996,  din partea defunctului P S sau din partea mostenitorilor acestuia. De altfel, intimata - reclamanta  nu a invocat existenta unei asemenea recunoasteri exprese.
In ceea ce priveste o eventuala recunoastere tacita a dreptului intimatei - reclamante, tribunalul apreciaza ca nici aceasta nu a fost probata in cauza.
Ceea ce invoca intimata - reclamanta sunt fapte proprii - acte de folosinta exercitate asupra imobilului -, iar nu fapte sau acte ale defunctului P S, respectiv ale mostenitorilor acestuia, iar caracterul neechivoc al acestora nu a fost probat.
Predarea bunului ce formeaza obiectul antecontractului de vanzare - cumparare ar fi reprezentat, intr-adevar,  un act de recunoastere tacita din partea defunctului sau din partea intimatilor, insa nici o astfel de predare neechivoca  nu a fot probata in cauza.
Martorele au aratat ca au cunostinta despre relatia de concubinaj pe care reclamanta o avea cu defunctul P S. Martora J O a subliniat ca a fost in imobilul situat deasupra IREG in mai multe ocazii si a constatat ca reclamanta locuia cu defunctul.
Pe de o parte, tribunalul retine ca, data fiind relatia de concubinaj dintre intimata - reclamanta si defunctul P S, convietuirea cu acesta nu poate fi interpretata drept o recunoastere a dreptului rezultat din antecontract din partea defunctului, in sensul art. 16 alin. 1 lit. a din Decretul nr. 167/1958,  faptul convietuirii avand caracter echivoc din aceasta perspectiva. Astfel, acordul defunctului ca intimata - reclamanta sa locuiasca in apartament putea fi si probabil a fost acordat in considerarea relatiei avute cu reclamanta, iar nu pentru a recunoaste un drept al acesteia rezultat din antecontract. Mai mult, niciuna dintre martore nu a confirmat daca reclamanta a locuit in imobil si ulterior datei de XXX.03.1996, in perioada relevanta in speta.
Pe de alta parte, constata ca martorele au confirmat doar o convietuire a reclamantei cu defunctul P S, iar nu folosinta imobilului dupa decesul acestuia sau o recunoastere a defunctului,  in sensul art. 16 alin. 1 lit. a din decretul nr. 167/1958.
In ceea ce priveste adresa emisa de Asociatia de Proprietari nr. XXX, invocata de intimata - reclamanta, tribunalul retine ca documentul, desi poarta stampila asociatiei si este semnat de presedinte, nu are numar de inregistrare si nici nu poarta o data certa.
Precizarile presedintelui asociatiei cu privire la persoanele care figurau in apartamentul nr. XXX din blocul XXXXX  ulterior anului 1998, inclusiv intimata - reclamanta,  in imprejurarile descrise mai sus,  nu pot fi calificate decat ca declaratii extrajudiciare ale numitei U G, presedinte al asociatiei. Or, conform art. 169 C.proc.civ., toate probele trebuie administrate in mod nemijlocit in fata instantei, iar eventualele informatii detinute de diferite persoane pot fi aduse la cunostinta instantei sub forma unor declaratii de martori. Adresa nu este confirmata prin eventuale fise locative sau liste de intretinere privind imobilul.
De altfel, chiar daca ar fi apreciata drept un inscris emanand de la Asociatia de Proprietari nr. XXX, adresa mentionata este contrazisa prin adrese ulterioare semnate de acelasi presedinte U G si purtand stampila asociatiei prin care se mentioneaza ca, pentru apartamentul in cauza, figureaza ca titular/ca proprietar P S, desi nu exista vreo dovada ca persoana in cauza este decedata, ca apartamentul a fost frecventat de mai multe persoane (chiriasi) si ca persoanele care au locuit in apartament nu au colaborat cu Asociatia fiind acumulate datorii mari la intretinere.
Totodata, in ceea ce priveste chitantele prezentate de intimata - reclamanta, tribunalul retine ca acestea au fost emise in anul 2008, respectiv in anul 2009, ulterior implinirii termenului de prescriptie si ulterior momentului in care, potrivit declaratiilor martorilor P I si C C, recurentii luasera in posesie imobilul efectuand lucrari de curatenie. Mai mult, asa cum am aratat anterior, fiind acte care atesta o plata facuta de intimata - reclamanta, iar nu acte ale celor in folosul carora curge prescriptie, acestea nu pot fi calificate drept acte de recunoastere in sensul art. 16 alin. 1 lit. a din Decretul nr. 167/1958.
Demersurile realizate anterior in instanta in vederea recunoasterii dreptului de proprietate asupra imobilului in cauza nu pot intrerupe termenul de prescriptie conform dispozitiilor art. 16 alin. 1 lit. b din Decretul nr. 167/1958, dat fiind faptul ca toate actiunile intimatei - reclamante au fost respinse, respectiv anulate, iar, potrivit art. 16 alin. 2 din acelasi act normativ, prescriptia nu este intrerupta, daca s-a pronuntat incetarea procesului, daca cererea de chemare in judecata sau executare a fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat, ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea.
In concluzie, niciuna dintre probele analizate anterior nu indica acte de folosinta permanenta, cu titlu de proprietar, ale intimatei - reclamante asupra imobilului in cauza in cursul termenului de prescriptie. Pe de alta parte, asa cum am aratat anterior, eventuale acte de folosinta ale intimatei - reclamante au un caracter echivoc si nu indica, in sine, in mod neindoielnic, o recunoastere tacita a dreptului reclamantei din partea celor in favoarea carora curge termenul de prescriptie, actele putand avea si un caracter abuziv din perspectiva acestora din urma.