Drept civil. Prescriptia dreptului la actiune pentru daune rezultate din cauze penale.

Drept civil. Prescriptia dreptului la actiune pentru daune rezultate din cauze penale.

      
      Prin cererea introdusa la aceasta instanta la data de 16.11.2010 si inregistrata sub nr. XXX/202/2010, reclamantul N G, a chemat in judecata pe paratul P L, solicitand ca prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta, sa  fie obligat  sa-i achite suma de 15.000 lei  cu titlu de despagubiri, din care 5.000 lei reprezinta cheltuieli materiale si 10.000 lei daune morale si sa fie obligat la plata cheltuielilor de judecata.
      In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca a fost coleg de serviciu cu paratul, in cadrul S.C. A S.R.L.  si in data de 19.04.2006, in timpul orelor de program a fost agresat fizic de catre parat, ca in urma loviturilor primite de la parat, i-a fost fracturata mandibula si a suferit mai multe interventii chirurgicale pentru repararea acesteia, fiindu-i necesare 50 - 55 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare, conform raportului de expertiza medico-legala nr. A5/2749/2008 din 03.11.2008 emis de INML Bucuresti.
      A mai mentionat ca paratul a fost cercetat penal in dosarul nr. X al Parchetului de pe langa Judecatoria Calarasi, pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala prev. de art. 181 alin. 1 C.p. iar prin Ordonanta din data de 22.05.2009 a aceluiasi parchet s-a dispus scoaterea acestuia de sub urmarirea penala si aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ, apreciindu-se ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
In dovedirea cererii sale, reclamantul a inteles sa se foloseasca de proba cu inscrisuri, depunand in acest sens la dosarul cauzei copia Ordonantei de scoatere de sub urmarirea penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ pronuntata la data de 22.05.2009 in dosarul nr. X de Parchetul de pe langa Judecatoria Calarasi.
      Paratul, in termen legal a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii formulate de reclamant ca fiind tardiv formulata, intervenind prescriptia dreptului la actiune, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata iar in subsidiar, in situatia in care exceptia va fi respinsa, a solicitat admiterea in partea a pretentiilor reclamantului, numai in masura in care vor fi dovedite.
      La termenul de judecata din data de 10.12.2010 instanta, din oficiu a dispus atasarea dosarului de urmarire penala nr. X al Parchetului de pe langa Judecatoria Calarasi.
      Instanta, analizand actele si lucrarile dosarului, a retinut urmatoarea situatie de fapt: 
      La data de 19.04.2006 intre parti a avut loc o altercatie in urma careia reclamantul a suferit vatamari corporale pentru vindecarea carora au fost necesare un nr. 50-55 zile de ingrijiri medicale (fila 25 dosar urmarire penala). Reclamantul a formulat plangere penala impotriva paratului, solicitand cercetarea acestuia si "trimiterea lui in judecata pentru savarsirea infractiunii" prevazuta si pedepsita de art. 182 C. penal, fara a avea pretentii civile.
      In cauza s-au efectuat cercetari de catre organele de urmarire penala, partea vatamata dand in cauza o singura declaratie, la data de 10.05.2006, dupa care, asa cum reiese din referatul de terminare a urmaririi penale din data de 13.05.2009, a plecat din tara si nu a mai  putut fi audiat, fara a comunica organelor de urmarire penala vreo noua adresa de domiciliu.
      In faza de urmarire penala s-a efectuat un nou raport de expertiza medico-legala, la efectuarea caruia partea vatamata nu s-a prezentat desi avea aceasta obligatie (in acest act medical neputandu-se aprecia prezenta eventualelor sechele posttraumatice datorita neprezentarii la INML), schimbandu-se incadrarea juridica a faptei din art. 182 in art. 181 alin. 1 C. penal.
      La data de 22.05.2009 prin Ordonanta data in dosarul nr. 884/P/2006, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a numitului P L si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ acestuia, fara sa fi fost formulata vreo cerere de pretentii civile de catre partea vatamata in cadrul procesului penal.
      La data de 4.05.2010 reclamantul N G a solicitat comunicarea unei copii de pe ordonanta procurorului prin care s-a solutionat cauza.
      Ulterior, la data de 16.11.2010, s-a adresat Judecatoriei Calarasi cu o cerere de chemare in judecata pentru ca paratul P L sa fie obligat la plata sumei de 15000 lei reprezentand daune materiale si morale produse ca rezultat al infractiunii comise de acesta, intemeindu-si cererea pe art. 998 si urm. C. civil.
      Fata de exceptia invocata de parat prin avocat, instanta constata urmatoarele:
      Prin art. 14 alin. 2 din C.p.p. legea confera persoanei vatamate prin comiterea unei infractiuni dreptul de a se constitui parte civila in procesul penal, alaturand astfel actiunii penale o actiune civila.
      Conform art. 19 C.p.p., persoana vatamata care nu s-a constituit parte civila in procesul penal poate introduce la instanta civila actiune pentru repararea pagubei materiale si a daunelor morale pricinuite prin infractiune, iar judecata in fata instantei civile se suspenda pana la solutionarea definitiva a cauzei penale.
      Din interpretarea acestor prevederi legale rezulta ca dreptul reclamantului de a solicita repararea prejudiciului cauzat prin comiterea infractiunii se naste odata cu exercitarea actiunii penale - cand pretentiile materiale pot fi fructificate pe calea actiunii civile accesorie celei penale sau, pe cale separata printr-o cerere de chemare in judecata adresata instantelor civile (caz in care prescriptia dreptului la actiune este supusa prevederilor Decretului nr. 167/1958 atat in ceea ce priveste inceputul prescriptiei extinctive cat si incidenta cauzelor de intrerupere, suspendare, etc.) care s-ar fi suspendat pana la rezolvarea definitiva a cauzei penale.
      Cum reclamantul nu a inteles sa-si exercite dreptul de a se constitui parte civila in procesul penal, acest drept s-a stins prin emiterea ordonantei de scoatere de sub urmarire penala a paratului si neexercitarea nici unei cai de atac impotriva acestei solutii data de procuror.
      In privinta valorificarii pretentiilor civile in afara procesului penal, in speta sunt aplicabile prevederile art.  1, art. 2 si art. 8 din Decretul nr. 167/1958 care reglementeaza prescriptia extinctiva. 
    Astfel, dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege, termenul prescriptiei fiind de 3 ani.
    Prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, incepe sa curga de la data cind pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atit paguba cit si pe cel care raspunde de ea.
In speta, data de la care curge termenul de prescriptie este 14.06.2006 (calculat prin adaugarea celor 55 zile necesare pentru refacerea sanatatii la data comiterii infractiunii - 19.04.2006), astfel ca dreptul material la actiune pentru recuperarea prejudiciului provocat de parat s-a stins la 14.06.2009.
Este adevarat ca termenul de prescriptie al exercitarii actiunii civile nu curge pe perioada suspendarii iar inceperea urmaririi penale implica suspendarea cauzei civile pana la solutionarea cauzei penale insa in speta actiunea civila nu a fost exercitata pe cale separata, sub forma introducerii cererii de chemare in judecata la instanta civila anterior inceperii urmaririi penale (prin rezolutia din data de 23.05.2006) pentru numitul P L sau in timpul desfasurarii procesului penal.
Daca legiuitorul ar fi intentionat ca dreptul material la actiune pentru recuperarea prejudiciului produs prin fapta ilicita sa poata fi exercitat oricand dupa darea unei solutii de catre procuror prin care inculpatul nu ar fi fost trimis in judecata, prevederea legala prin care se recunoaste dreptul de a exercita actiunea civila separat de procesul penal si suspendarea cauzei civile pana la solutionarea cauzei penale nu ar mai fi avut nici o ratiune.
      Este evident ca la data comiterii infractiunii partea vatamata a cunoscut
fapta ilicita si persoana raspunzatoare de producerea ei in persoana numitului P L, iar intinderea prejudiciului a fost certa si determinata la data de 14.06.2006, dupa expirarea numarului de 55 de zile de ingrijiri medicale indicat in raportul de expertiza medico-legala intocmit de INML (fila 23 dosar urmarire penala).
Cum cele doua conditii pentru inceperea curgerii termenului de exercitare a dreptului material la actiune au fost indeplinite, asa cum rezulta de mai sus la data de 14 iunie 2006, iar neexercitarea acestuia s-a datorat culpei partii vatamate, acesta nefacand dovada intervenirii vreunui caz de suspendare sau intrerupere a termenului de prescriptie, instanta urmeaza a admite exceptia invocata si a respinge actiunea reclamantului ca tardiv introdusa.
Cum partea care a cazut in pretentii este reclamantul iar paratul a solicitat obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata, in temeiul art. 274 C.p.civ. urmeaza a-l obliga la plata sumei de 1000 lei reprezentand onorariu de avocat conform chitantei nr. 3628/3.12.2010 (fila 13 din dosar).
Pentru considerentele mai sus aratate , instanta  a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de piritul P L si a respins  actiunea reclamantului.
Hotararea a ramas definitiva prin nerecurare.