Dreptul familiei. Divort cu minori. Culpa exclusiva a reclamantului.

Prin cererea  inregistrata la aceasta instanta la data de 15.07.2010, si inregistrata sub nr. 4606/202/2010 reclamantul G. F., a chemat in judecata pe parata G. L., , pentru ca prin hotararea judecatoreasca ce se va  pronunta  sa se dispuna  desfacerea casatoriei din vina exclusiva a paratei, revenirea paratei la  numele avut anterior casatoriei acela de S., incredintarea minorilor I-A si K spre crestere  si  educare paratei, cu obligarea sa  la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorilor urmand a se avea in vedere venitul minim pe economie si incuviintarea de a pastra legaturile personale cu minorii prin luarea acestora in fiecare week-end de vineri orele 1600 pana duminica orele 2000, o saptamana in timpul vacantei de iarna si o luna in timpul vacantei de vara precum si un an de Paste si unul de Craciun consecutiv.
In motivarea  actiunii  reclamantul a aratat ca s-a casatorit cu parata  la data de 06.02.1999 din casatorie rezultand minorii I-A nascut la data de 28.12. 2003 si K nascuta la 11.05.2010. A mai aratat reclamantul ca  s-au despartit in fapt definitiv in urma cu aproximativ o saptamana, desi neintelegerile dintre ei au aparut cu aproximativ 4 ani in urma ca urmare a unei perioade in care parata a fost  plecata la  munca in Italia; ca la  inceputul casatoriei relatiile  dintre  soti au evoluat  normal insa pe  parcurs au aparut discutii determinate de comportamentul  paratei fata de el, motivul principal de nemultumire fiind acela al insuficientei resurselor materiale in sensul ca oricat ar fi lucrat si orice venit ar fi  realizat, parata  nu  era multumita niciodata si  crea nenumarate discutii inutile  pe  aceasta  tema a insuficientei banilor, dorindu-si un alt standard de  viata .
 In dovedirea actiunii reclamantul a propus  administrarea dovezii cu martori si inscrisuri.
La data de 03.08.2010 parata a formulat in cauza intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii formulate de reclamant cu precizarea ca nu este de  acord cu actiunea motivat de faptul ca relatiile de familie nu  sunt atat de grav si iremediabil vatamate incat sa conduca la desfacerea casatoriei. Mai mult decat atat, precizeaza parata,cel care a abandonat familia  intr-un mod las a fost reclamantul care a plecat in Spania pentru a-si  ridica ajutorul de somaj, insa, unde si-a  gasit o femeie pentru  a se  simti mai bine si pentru a fugi de responsabilitatea de sot si tata al celor doi  copii rezultati  din casatorie.  A mai aratat  parata ca de la  incheierea casatorie s-au inteles  perfect, insa la data de 24.07.2010 reclamantul a plecat in Spania, iar la cateva zile a fost vizitata de serviciul de  Autoritate Tutelara din cadrul Primariei Calarasi, ocazie  cu  care a aflat  ca  sotul sau care se  purta firesc, a introdus  actiune de divort.
La cererea instantei Primaria Mun. Calarasi - autoritatea tutelara  a intocmit  un referat de ancheta sociala la domiciliul partilor din care rezulta ca parintii sunt despartiti de aproximativ 2 luni cand reclamantul a plecat din domiciliu iar  mama  locuieste  impreuna cu  cei  doi  copii  in  garsoniera proprietate  personala a ambilor parinti. Din discutiile purtate cu parata s-a retinut ca reclamantul  nu se intereseaza  de sanatatea copiilor si nici nu contribuie materiale la cresterea lor, aceasta nefiind  insa de  acord cu desfacerea casatoriei, dorind sa se ocupe de cresterea si ingrijirea copiilor impreuna cu tatal lor.
   In cauza a fost audiat  la cererea reclamantului martorul G G - fratele acestuia - care arata ca nu stie exact de  ce  vrea sa  divorteze reclamantul si nu stie ce anume  l-ar  putea sa-l determine sa faca acest  lucru. A mai aratat  martorul ca nu  i-a  vazut niciodata  certati pe  soti, reclamantul nu s-a plans  niciodata de sotia  lui legat de relatia lor de familie; ca in urma cu 3-4 luni acesta a plecat  in Spania intrucat  a incheiat acolo un contract de munca iar de cand a plecat nu a mai venit in domiciliul comun, insa recent parata i-a spus ca este tentata sa creada ca reclamantul are o  relatie extraconjugala.
Tot la cererea reclamantului a fost audiat si martorul L. A, din depozitia caruia rezulta ca a lucrat impreuna cu acesta in Spania si i se plangea frecvent ca  nu se  intelege cu parata  la telefon, cu care se certa mereu pentru ca tot timpul aceasta ii cerea sa trimita ani acasa. A mai aratat  martorul ca nu a cunoscut-o pe sotia reclamantului  si nu  a fost niciodata acasa la parti.
 Din declaratia martorului S. M. propus de parata rezulta ca  reclamantul doreste  sa divorteze intrucat are o relatie extraconjugala cu  o femeie pe care  chiar  martorul i-a prezentat-o in contextul  in care  incerca  sa-i gaseasca un  loc de  munca in Spania, insa  relatia  celor doi  a inceput  si s-a consolidat in  perioada in care reclamantul si acea femeie lucrau in Spania. A mai aratat martorul ca nu a  crezut  niciodata ca aceasta relatie a reclamantului va conduce la despartirea sotilor. A precizat de asemenea ca reclamantul nu s-a plans niciodata de sotia sa, se plangea  doar ca aceasta ii cere bani, iar la randul sau parata se  intreba ce face  reclamantul  cu  banii; ca de la data revenirii din Spania reclamantul nu a mai fost absolut deloc  interesat de cei doi copii.
Martora G. D. audiata la cererea paratei a aratat ca intre soti nu au existat  discutii si tensiuni prealabile iar de  cand  a parasit  domiciliul reclamantul nu s-a mai intors nici  macar temporar si nu a  contribuit cu nimic la nevoile familiei.
Probatoriul  administrat in cauza conduce instanta la pronuntarea unei solutii de  respingere a actiunii formulate de reclamant, pentru urmatoarele considerente.
Potrivit art. 38 din C. Familiei casatoria  se  poate desface doar pentru motive  temeinice care  sa fi vatamat  grav  raporturile  dintre soti astfel incat continuarea casatoriei  este  evident  imposibila.
Pe de  alta parte divortul  nu se poate  pronunta daca s-a  stabilit numai culpa sotului reclamant, iar paratul nu a formulat cerere reconventionala. Nu este indeplinita in acest caz cerinta imposibilitatii continuarii casatoriei pentru motive temeinice  intrucat faptele ilicite ori potrivnice moralei comune nu constituie motive  temeinice pentru  cel care le savarseste ( si le invoca).
In acest sens s-a pronuntat  instanta suprema prin Decizia nr. 10/1969 si Decizia  de  Indrumare nr. 10/1974 (divortul nu se poate pronunta atunci cand cauza dezbinarii este  imputabila numai sotului reclamant).
In prezenta cauza, niciuna din dovezile administrate nu contureaza culpa paratei in desfacerea casatoriei. Dimpotriva, reclamantul este cel care a perturbat cursul firesc al relatiilor de familie prin  perpetuarea unei relatii extraconjugale, imprejurare care reiese din declaratiile martorilor audiati .
Prin urmare instanta nu poate retine incidenta prevederilor art.38 din C. Familiei  astfel incat va respinge  actiunea  formulata de reclamant impotriva paratei.
Conform art. 274 C.pr.civila va obliga paratul  catre reclamanta la  plata sumei de  500 lei cheltuieli de  judecata.

PENTRU  ACESTE  MOTIVE
IN NUMELE  LEGII
HOTARASTE

Respinge actiunea formulata de reclamantul G.F.,  impotriva paratei G L.
Obliga reclamantul catre parata la plata sumei de 500 lei cheltuieli de  judecata.
Cu apel  in 30  de zile de  la comunicare.
Pronuntata  in sedinta publica astazi  21.09.2010.