Desfacere casatorie

SC 2695/07.05.2012

  - desfacere casatorie -



Pe rol se afla judecarea cauzei civile, in domeniul minori si familie, privind pe reclamanta-parata XXin contradictoriu cu paratul – reclamant  YY, avand ca obiect desfacere casatorie.
Dezbaterile fondului au fost consemnate in incheierea de sedinta din data de 26.04.2012, care face parte integranta din prezenta hotarare, cand instanta a dispus amanarea pronuntarii solutiei, la solicitarea  paratului – reclamant, prin aparator, avocat B L, pentru a-i da posibilitatea sa depuna la dosar concluzii scrise.
Instanta constata ca, la data de 03.05.2012, s-a depus prin Serviciul registratura al Judecatoriei Piatra Neamt, de catre  aparatorul paratului – reclamant, avocat B L, concluzii scrise (filele 184- 200 dosar).
Dupa deliberare,

INSTANTA,

      Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
         Prin actiunea formulata si inregistrata pe rolul Judecatoriei Piatra Neamt la data de 29.09.2011, sub nr. x, reclamanta BB, in contradictoriu cu paratul BB, a solicitat instantei desfacerea casatoriei dintre parti din culpa exclusiva a paratului, revenirea la numele anterior casatoriei, acela de P, incredintarea minorei CC, nascuta la data de 10.04.2005, obligarea paratului la plata unei contributii de intretinere in favoarea minorei, reprezentand 25 % din veniturile pe care le realizeaza, de la data introducerii acestei actiuni si pana la majoratul fetei.
In motivarea actiunii, s-au invederat urmatoarele:
Partile s-au casatorit la data de 27.06.1998, iar o scurta perioada de timp relatiile dintre soti au decurs firesc. Legatura dintre parti s-a degradat foarte mult datorita comportarii reprobabile a paratului care si-a schimbat total comportamentul, devenind deosebit de violent, adresand sotiei cuvinte injurioase si jignitoare. Casatoria s-a degradat si mai mult datorita mamei paratului care a avut o influenta nefasta asupra relatia, care stia tot ce se intampla in casa partilor si care nu a inteles sa-si sfatuiasca fiul sa aiba un comportament civilizat fata de sotie si fiica sa. Ca urmare, reclamanta a fost nevoita sa plece de la domiciliul conjugal impreuna cu minora si s-a mutat la mama sa.
In ceea ce priveste fiica partilor, reclamanta a precizat ca s-a ocupat inca de la nastere de cresterea si educarea sa, beneficiind de ajutorul mamei sale si dandu-si toata silinta pentru ca aceasta sa creasca frumos, cu mentiunea ca se ocupa direct de educatia sa, fiind profesoara. Spre deosebire de ea, paratul, desi lucreaza, nu contribuie la cresterea si educarea minorei si nici la intretinerea familiei astfel ca reclamanta achita toate cheltuielile gospodariei si asigura cele necesare traiului.
In drept au fost invocate prevederile art. 37 si urmatoarele din Codul familiei.
Actiunea a fost legal timbrata, conform art. 7 lit. a din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Pe parcursul judecatii reclamanta a precizat obiectul actiunii in raport cu noile dispozitii aplicabile in materia dreptului familiei, reglementate de noul Cod civil, solicitand desfacerea casatoriei partilor din vina exclusiva a paratului, potrivit art. 373 lit. a din Codul civil, revenirea la numele anterior casatoriei, acela de A, in temeiul art. 383 alin. 3 noul Cod civil, exercitarea autoritatii parintesti asupra minorei doar de catre mama, in conformitate cu art. 398 alin. 1 din noul Cod civil, stabilirea locuintei minorei la domiciliul sau actual, conform art. 400 alin. 1 noul Cod civil si stabilirea contributiei paratului la intretinerea minorei, raportat la veniturile pe care le realizeaza, potrivit art. 402 alin. 1, art. 499, art. 525 alin. 1 si art. 529 noul Cod civil.
La data de 30.01.2012 paratul a formulat intampinare si cerere       reconventionala, solicitand stabilirea locuintei minorei ca fiind locuinta sa      proprietate personala; exercitarea autoritatii parintesti asupra minorei in comun de catre ambii parinti; stabilirea unui program de vizita a minorei in favoarea sa, in ipoteza in care nu se va stabili locuinta minorei la domiciliul sau, in prima si a treia saptamana din fiecare luna, de luni ora 8,00 pana duminica ora 20,00 sau in fiecare vineri de la ora 14,00 pana duminica ora 20,00, prima saptamana din vacanta de Craciun, prima saptamana din vacanta de Pasti, luna iulie si jumatate din luna august a fiecarui an; obligarea reclamantei, de indata si inainte de dezlegarea pricinii, sa duca minora CC la cursurile gradinitei Veronica Filip, gradinita cu program normal, care au fost intrerupte nejustificat si fara consimtamantul sau, timp de 4 luni, de la plecarea din locuinta comuna; sa asigure continuarea si frecventarea cursurilor de dans la Clubul Ceahlau Piatra Neamt de catre minora, cursuri care au fost intrerupte intempestiv si sa-i permita comunicarea telefonica zilnica cu fetita, convorbiri plasate in intervalul orar 18 – 20.
La termenul de judecata din data de 02.02.2012, paratul – reclamant a precizat ca solicita solutionarea pe cale de ordonanta presedintiala a capetelor de cerere din cererea reconventionala, avand ca obiect obligarea reclamantei sa duca minora CC la cursurile gradinitei Veronica Filip, sa asigure continuarea si frecventarea cursurilor de dans la Clubul Ceahlau Piatra Neamt de catre minora si sa-i permita comunicarea telefonica zilnica cu fetita, in intervalul orar 18 – 20, pana la ramanerea irevocabila a hotararii de divort, indicand ca   temei juridic dispozitiile art. 581 Cod procedura civila.
Ca urmare, avand in vedere temeiul juridic distinct al celor trei capete de cerere la care s-a facut referire anterior, fata de celelalte capete de cerere din cererea reconventionala, in temeiul art. 165 Cod procedura civila, instanta a dispus disjungerea acestora si formarea unui nou dosar (inregistrat pe rolul Judecatoriei Piatra Neamt sub nr. x), apreciind masura respectiva ca fiind necesara pentru administrarea judicioasa a actului de justitie si administrarea eficienta a probelor, precum si tinand seama de imprejurarea ca procedura ordonantei presedintiale este diferita de procedura dreptului comun, presupunand celeritate si anumite particularitati cu privire la administrarea probelor. 
In motivarea solicitarilor din cererea reconventionala privind desfacerea casatoriei si cererile accesorii si incidentale acesteia, paratul – reclamant a precizat urmatoarele:
Partile au avut o viata de familie buna, bazata pe sentimente profunde, insa in timp sotia si-a schimbat atitudinea, nu mai comunica, fara a prezenta vreo lamurire logica si concreta asupra comportamentului sau, eschivandu-se de la discutii.
Reclamantul a mai aratat ca la data de 29.09.2011, dupa ce o seara inainte partile au discutat despre problemele de familie, parata nu a mai venit acasa, luand si fetita fara acordul sau si fara a discuta despre acest lucru, mutandu-se in apartamentul mamei sale. De atunci parata nu a mai dus fetita la gradinita, la cursurile de dans si la alte activitati extrascolare. A incercat sa ia legatura cu reclamanta si cu mama sa, aceasta din urma explicandu-i ca o gazduieste temporar pe fiica sa, in final amenintandu-l ca daca va mai incerca sa sune sau sa vina la locuinta sa, ii va face plangere penala, ceea ce s-a si intamplat, dispunandu-se neinceperea urmarii penale intrucat nu savarsise nici o fapta, nici macar de natura contraventionala.         
Dupa cateva zile, la 01.10.2011, in timp ce paratul – reclamant era la atelierul sau din comuna Zanesti, reclamanta a venit insotita de parintii sai si o firma de paza si protectie, a luat bunuri din casa si acte de familie, inclusiv acte personale, aceasta actiune fiind surprinsa de mama paratului care locuieste in acelasi imobil. Cu toate acestea paratul – reclamant nu a facut plangere penala pentru a nu-si defaima sotia si a o pune intr-o postura sociala neplacuta, care i-ar putea afecta cariera si situatia la serviciu.
S-au scurs de atunci 4 luni de zile, timp in care fetita partilor s-a transformat dintr-un copil sanatos, vesel, animat, activ intr-o persoana anxioasa, inchisa, izolata, maturizata brusc, mahnita si cu dorinta permanenta de a reveni la locuinta tatalui unde are o camera amenajata si dotata corespunzator, accetuand ca doreste sa vina ea singura sau cu mama ei, prin aceasta dand un imbold sotului pentru mentinerea casatoriei.
Paratul – reclamant a subliniat ca ambii soti au aceeasi pregatire profesionala, ambii sunt artisti si cu abilitati pedagogice, insa pe reclamanta o covarseste orgoliu si nu materializeaza in privinta propriului copil abilitatile pedagogice, aducand copilul intr-o asemenea situatie.
Paratul – reclamant a mai aratat ca este convins ca relatia de casatorie poate continua, doar elemente de orgoliu sau influente o fac pe reclamanta sa nu recunoasca acest adevar, insa daca acest mariaj se va desfiinta prin divort, sotia va fi singura vinovata moral de drama pe care o aduce in viata lor si a fetitei.
In concluzie, paratul – reclamantul a solicitat respingerea cererii de desfacere a casatoriei, iar in subsidiar, desfacerea casatoriei din culpa comuna a partilor.
Cererea reconventionala a fost legal timbrata, in conformitate cu art. 10 din Legea nr. 146/1997.
In raspunsul la cererea reconventionala, reclamanta – parata a sustinut ca nu este de acord cu continuarea casatoriei intrucat relatiile sunt grav si iremediabil vatamate, apreciind ca este josnic faptul ca sotul sustine interventia mamei sale in destramarea casatoriei in conditiile in care aceasta a incercat doar sa ii ajute in cresterea si educarea minorei si nimic mai mult.
Cu privire la minora, reclamanta – parata a subliniat ca aceasta nu s-a schimbat deloc de cand a plecat la domiciliul mamei sale, este aceeasi fetita vesela, sanatoasa, cu activitati zilnice, dar tracasata de paratul care ii spune in continuu lucruri negative despre ea, o invenineaza impotriva sa, sperand sa obtina custodia acesteia.
Reclamanta – parata a afirmat ca, sub nici o forma nu este de acord ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata in comun, iar locuinta minorei sa fie stabilita la domiciliul paratului intrucat acesta nu are timpul si pregatirea necesara pentru a se ocupa de fetita, are o comportare bizara, enigmatica, refuzand rezolvarea litigiului pe cale amiabila si preferand un proces de divort public.
Referitor la cele doua variante de program de vizita, solicitat de paratul – reclamant, reclamanta – parata le-a apreciat ca inacceptabila intrucat presupune ca minora sa petreaca jumatate din timp cu tatal si jumatate de timp cu mama ceea ce ar duce la crearea unei stari de confuzie in mintea copilului, care nu ar mai stie care este casa ei, nu ar mai avea un program bine stabilit, activitatile educative si recreative fiindu-i perturbate.
In sustinerea actiunii, reclamanta – parata a solicitat proba cu inscrisuri, depunand la dosarul cauzei fotocopii ale urmatoarelor acte: certificatul de casatorie inregistrat sub nr. x/27.07.1998 in Registrul starii civile al Primariei municipiului Iasi, jud. Iasi, certificatul de nastere al minorei CC, adeverinta nr. 3681/2011 emisa de Liceul Comercial „Spiru Haret” din Piatra Neamt, adeverintele nr. 3428/2011 si nr. 3390/2011 eliberate de Scoala cu clasele I-VIII nr. 2 Piatra Neamt, un raport de evaluare psihologica a minorei, un referat intocmit cu ocazia consilierii psihologice a minorei, un contract de imprumut cu amanet, doua adeverinte medicale, un raport al administratorului societatii S.C. Cassys Cum S.R.L., adeverinta nr. 51/2011 emisa de Gradinita „Cristos Rege”,  adeverinta nr. 1014/2011 a Asociatiei de Proprietari nr. 78 Piatra Neamt, un  contract de construire a unei locuinte, titlul de proprietate nr. 210/1975 emis de Comitetul Executiv al Consiliului Pular al Judetului Neamt, mai multe planse fotografice, un buletin de analize medicale, doua permise de intrare la Biblioteca Judeteana „G.T. Kirileanu” Neamt, mai multe bonuri fiscale, adeverinta nr. 231/2012 emisa de Biblioteca Judeteana „G.T. Kirileanu” Neamt, adeverintele nr. 509/2012 si 549/2012 ale Scolii cu clasele I-VIII nr. 3 Piatra Neamt, un program al Clubului Vip San Gym Piatra Neamt, ancheta sociala, efectuata in dosarul nr. xa Judecatoriei Piatra Neamt, contractul de vanzare – cumparare autentificat sub nr. 14984/1994 la Notaritul de Stat Judetean Neamt, caietele de lucru ale minorei si un jurnal privind activitatile zilnice ale fetitei. De asemenea, a propus audierea in calitate de martor a numitei BB.
Paratul – reclamant, in contraproba, in cadrul probei cu inscrisuri, a depus la dosar copii ale urmatoarelor documente: certificatul de nastere al minorei CC, adeverinta nr. 191/2012 eliberata de Scoala cu clasele I-VIII   „Elena Cuza” din Piatra Neamt, un raport de evaluare  psihologica a minorei, o caracterizare a minorei din partea unui cadrul didactic din cadrul Gradinitei    Veronica Filip, contractul de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 14984/1994 la Notariatul de Stat Judetean Neamt, o adresa din parte Scolii cu clasele I-VIII „Daniela Cuciuc” Piatra Neamt, adeverinta nr. 498/2012 emisa de Scoala cu clasele I-VIII „Elena Cuza” Piatra Neamt, ancheta sociala efectuata in cadrul dosarului nr. xal Judecatoriei Piatra Neamt, adeverinta nr. 35/2012 emisa de Gradinita „Cristos Rege”, mai multe planse fotografice cu  minora, cu lucrarile plastice ale acesteia si cu proiectele Asociatiei Culturala  Activ Art 2005, o adeverinta emisa de Clubul de dans sportiv Ceahlaul Piatra Neamt, un certificat de grefa privind solutia pronuntata in dosarul nr.  x al Judecatoriei Piatra Neamt, o plangere penala, o foaie de observatie medicala, necropsia nr. 8/22.02.2002. De asemenea, a solicitat administrarea probei testimoniale, propunand in calitate de martor pe numita Lupascu Profira.
Instanta a admis toate probele propuse in cauza, a audiat martorii nominalizati anterior, ale caror declaratii au fost consemnate si atasate dosarului cauzei.
Conform dispozitiilor articolului 42 din Codul familiei (actualmente art. 396 din noul Cod civil), in vederea solutionarii capatului de cerere referitor la exercitarea autoritatii parintesti si stabilirea locuintei minorei CC, instanta a solicitat opinia serviciului specializat de la domiciliile partilor, concretizata in rapoartele de ancheta psihosociala anexate la dosar. Totodata, in considerarea prevederilor art. 396 raportat la art. 264 teza a II-a din noul Cod civil si art. 24 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, instanta a audiat minora CC in camera de consiliu, declaratia acesteia fiind consemnata in procesul - verbal atasat la dosar.
In cursul judecatii partile au acceptat sa participe la o sedinta de mediere gratuita, pentru a se informa cu privire la avantajele procedurii medierii, insa s-a constat ca nu a fost posibila rezolvarea litigiului pe cale amiabila.
Analizand si coroborand sustinerile partilor si probele administrate in cauza, instanta retine urmatoarele:
Partile s-au casatorit la data de 27.06.1998, astfel cum rezulta din certificatul de casatorie inregistrat in x/27.06.1998 in Registrul starii civile al Primariei municipiului Iasi, jud. Iasi. Din aceasta casatorie s-a nascut la data de 10.04.2005 minora CC, conform certificatului de nastere inregistrat sub nr. 4091/2005 in Registrul starii civile al Primariei sectorului 1 Bucuresti.
Pe parcursul casniciei relatii matrimoniale s-au deteriorat datorita comportamentului culpabil al paratului – reclamant, care este o fire posesiva,  atmosfera din cadrul cuplului devenind incordata pe fondul atitudinii dominatoare a sotului, a lipsei de comunicare reciproca si a modului diferit de abordare a problemelor pe care le presupune viata de cuplu, fiind favorizata si de imprejurarea ca a disparut treptat increderea dintre parti. Pe de alta parte, legatura dintre parti a fost marcata negativ si de faptul ca sotii au locuit in acelasi imobil cu mama paratului - reclamant, iar, pe de alta parte, de imprejurarea ca deciziile acestuia din urma erau influentate de punctul de vedere al mamei sale, in aceste conditii sotii neavand posibilitatea de a solutiona singuri problemele cu care s-au confruntat si de a-si asuma deciziile care ii priveau strict personal si direct. Toate acestea dublate de faptul ca intre soti au aparut discutii in legatura cu problemele pe care le implica o casnicie si contributia fiecaruia la cheltuielile pentru intretinerea familiei au erodat semnificativ relatia de cuplu, fara a mai exista afectiunea si respectul reciproce ce constituie fundamentul unei casatorii. In aceste conditii nu mai exista posibilitatea reluarii relatiilor de familie cu atat mai mult cu cat a intervenit despartirea in fapt a partilor.
Avand in vedere situatia de fapt retinuta, in considerarea probatoriului administrat in cauza, instanta apreciaza ca relatiile dintre soti sunt grav si iremediabil vatamate, continuarea casatoriei nemaifiind posibila, drept pentru care va dispune desfacerea casatoriei din culpa exclusiva a paratului – reclamant, in conformitate cu dispozitiile articolului 379 alin. 1 coroborat cu articolul 373 lit. b din noul Cod civil.
  Referitor la cererea accesorie privitoare la nume, tinand seama ca nu a intervenit o intelegere a sotilor in sensul ca sotia sa pastreze numele dobandit prin casatorie si nici nu au fost invocate motive temeinice de catre reclamanta – parata in sensul dispozitiilor art. 383 alin. 2 din noul Cod civil, in temeiul alineatului 3 din acelasi articol, instanta va dispune ca sotia sa revina la numele avut anterior, respectiv “P” de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari.
               Potrivit art. 396 din noul Cod Civil instanta de tutela hotaraste, odata cu pronuntarea divortului, asupra raporturilor dintre parintii divortati si copiii lor minori, tinand seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de ancheta psihosociala, precum si, daca este cazul, de invoiala parintilor.
In ceea ce priveste modalitatea de exercitare a autoritatii parintesti, instanta considera ca in speta este aplicabila regula instituita prin art. 396 din noul Cod civil potrivit caruia „dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel”. Aceasta regula este justificata prin faptul ca autoritatea parinteasca asupra minorului nu este doar un drept al parintelui, ci si un drept al copilului de care acesta poate fi lipsit doar in situatii ce tin de interesul sau superior, iar, pe de alta parte, autoritatea parinteasca implica numeroase obligatii pentru parintele in cauza.
Analizand particularitatile cauzei prin prisma regulii reglementate in art. 396 din noul Cod civil, instanta constata ca nu exista cazuri valide care ar putea inlatura prezumtia de autoritate parinteasca comuna si care ar fi de natura sa creeze convingerea instantei ca pastrarea autoritatii parintesti de catre unul dintre parinti ar putea dauna intereselor copilului. De altfel, art. 398 alin. 1 din noul Cod civil prevede ca daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti.  Or, argumentele invocate de reclamanta - parata in sensul exercitarii exclusive a autoritatii parintesti nu se incadreaza in sfera notiunii de „motive intemeiate” astfel ca ambii parinti pastreaza fata de copil, chiar daca nu mai sunt soti, totalitatea si deplinatatea drepturilor si obligatiilor care formeaza conceptul de autoritate parinteasca si au obligatia de a coopera si colabora in luarea deciziilor importante privind cresterea, educarea, ingrijirea si pregatirea copilului, avand in prim plan interesul superior al acestuia si nu propriile orgolii si interese.
      Totodata, instanta constata ca nu exista impedimente reale care ar putea afecta exercitarea corespunzatoare a autoritatii parintesti de catre ambii parinti, cum ar fi cele privind distanta geografica sau comportamentul vreuneia dintre parti in raport cu fiica lor, cu mentiunea ca fetita este atasata in egala masura de ambii parinti, care s-au implicat in cresterea si educare ei, imprejurare perceputa direct de instanta cu ocazia audierii acesteia.
        Avand in vedere considerentele expuse anterior, instanta va dispune ca ambii parinti sa exercite exclusiv autoritatea parinteasca asupra minorei CC, cu recomandarea ca ambii parinti, bunica materna si cea paterna sa constientizeze semnificatia sintagmei “raspundere parinteasca” si, ca urmare, sa aiba in prim plan interesul copilului si nu propriul interes, sa evite orice fel de conflict in prezenta acesteia, sens in care vor trebui sa treaca peste orgoliile personale si sa depuna toate eforturile pentru a crea o atmosfera armonioasa care sa-i permita copilul sa-si infranga temerile si sa depaseasca eventualele problemele de comunicare si de integrare sociala, generate de divergentele dintre membrii familiei largite.
In ceea ce priveste locuinta minorei, este in interesul acesteia sa locuiasca impreuna in continuare la domiciliul actual al mamei avand in vedere varsta fetitei, care presupune supraveghere permanenta, exigenta ce poate fi indeplinita de catre mama, faptul ca relatia afectiva intre mama, bunica materna si copil este foarte apropiata, precum si concluziile anchetei psihosociale, intocmite in cauza, din care rezulta ca mama poate asigura conditiile optime pentru cresterea, educarea, supravegherea si pregatirea minorei, precum si pentru dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala echilibrata.
Pe de alta parte, instanta apreciaza ca cererea paratului – reclamant de a se stabili locuinta minorei la domiciliul sau, argumentata prin faptul ca fetita a locuit acolo pana la separarea in fapt a partilor si ca aceasta isi doreste sa revina acasa unde are o camera special amenajata potrivit varstei si nevoilor sale, este neintemeiata pentru urmatoarele motive: minora s-a adaptat noului mediu de viata, fara ca mutarea sa aiba un efect inhibitor asupra comportamentului sau; amenajarea spatiului din locuinta comuna a sotilor s-a realizat ulterior despartirii parintilor sai astfel ca exprimarea dorintei fetitei de a reveni acasa se datoreaza noutatii si atractivitatii spatiului pregatit pentru ea si nu faptului ca ii lipseste vechiul sau spatiu de odihna si recreere; minora manifesta o atitudine retinuta fata de bunica paterna, a carei companie nu o agreeaza, iar in ipoteza in care ar locui impreuna cu tatal, prezenta constanta a bunicii, care si-a oferit sprijinul in cresterea si ingrijirea minorei, ar avea consecinte negative din punct de vedere afectiv; implicarea paratului – reclamant in ingrijirea, supravegherea si educarea fiicei sale a fost inconstanta raportat la nevoile acesteia, reclamanta – parata fiind prezenta permanenta si activa in viata minorei.
Argumentele expuse anterior nu trebuie interpretate in sensul ca interesul copilului exclude mentinerea legaturilor cu tatal si cu bunica paterna, ci, dimpotriva, in acest moment de criza familiala si al evolutiei fetitei este necesara dezvoltarea relatiei dintre familia paterna si copil prin contacte frecvente, pentru a se consolida o legatura durabila, bazata pe incredere si afectiune reciproce, cu atat mai mult cu cat tatal manifesta o profunda afectiune fata fiica sa.
In acest sens, in conformitate cu prevederile art. 398 alin. 2 din noul Cod civil, parintele care nu exercita autoritatea parinteasca pastreaza dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului, iar potrivit art. 401 din acelasi act normativ, dreptul de a avea legaturi personale cu acesta.  
Pe de alta parte, art. 14 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului prevede urmatoarele: „copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament”.
In speta, relatiile dintre parinti fiind incordate, situatie care pericliteaza realizarea legaturilor afective firesti intre familia paterna si copil, se impune cu necesitate fixarea unui program de vizita pentru a preveni efectele daunatoare asupra cresterii si educarii minorei, generate de lipsa contactului direct cu tatal. Orice intarziere in reluarea legaturilor personale intre acesta si copil ar putea avea un rezultat contrar interesului superior al acestuia din urma, interes ce trebuie exprimat in raport de varsta frageda a minorei (sapte ani), care reclama prezenta ambilor parinti in preajma pentru a-i asigura o buna dezvoltare fizica si psihica.
In plus, stabilirea unui program de vizitare a minorei este justificata si de preocuparea parintelui la vegherea modului cum sunt respectate interesele minorului, in conditiile in care cel la care se afla copilul manifesta reticenta in a-i permita celuilalt parinte sa-si exercite normal drepturile prevazute de lege, intr-o maniera care sa asigure stabilirea unor legaturi firesti intre parinte si copil. Totodata, procedurile legate de exercitarea autoritatii parintesti necesita urgenta deoarece trecerea timpului poate avea consecinte ireparabile asupra relatiilor dintre copil si parintele care nu locuieste cu el.
Pornind de la reglementarile legale la care s-a facut referire anterior, instanta va admite in parte cererea reconventionala, cu a carei solutionare a fost investita, si, pe cale de consecinta, va stabili in favoarea tatalui un program de vizita a fiicei sale, cu preluare si readucere de la/la domiciliul de catre beneficiar, astfel: in prima si a treia saptamana din luna, de vineri ora 19.00 pana duminica ora 19.00; o saptamana cu ocazia sarbatorilor pascale, incepand cu prima zi de Pasti, in anii cu numar impar; in perioada 24 – 31 decembrie, in anii cu numar par; in vacanta de vara in luna iulie.
Prin programul de vizita instanta a urmarit ca programul obisnuit al copilului, care implica perioade de studiu si de repaos, sa nu fie afectat si totodata sa nu fie afectata relatia minorei cu familia materna, respectiv cu parintele caruia i-a fost incredintat. Pe de alta parte, programul copilului trebuie adaptat, luandu-se in considerare necesitatea pastrarii, in mod constant, a contactului direct cu parintele caruia nu i-a fost incredintat si cu bunica paterna si faptul ca dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu copiii nu poate fi foarte limitat, fara ca acest program sa fie in mod esential afectat.
Astfel, programul curent al minorei nu este perturbat in situatia in care paratul – reclamant preia fetita la domiciliul sau o data la doua saptamani, in week-end-uri.
In ceea ce priveste vizitarea copilului cu ocazia sarbatorilor de iarna si a celor Pascale, pentru a da posibilitatea fetitei de se bucura de aceste evenimente in prezenta in egala masura a membrilor familiilor ambilor parinti, instanta apreciaza ca modalitatea cea mai echitabila de stabilire a acestui program este aceea ca minora sa isi petreaca aceste sarbatori, in mod alternativ, impreuna cu familia paterna si, respectiv cea materna.
Sub aspectul modalitatii concrete de exercitare a dreptului parintelui de a avea legaturi personale cu minora se impune ca exercitarea in concret a acestui drept sa nu fie stanjenita de prezenta permanenta a celuilalt parinte sau a rudelor acestuia, comunicarea dintre tata si fetita, pe de alta parte, trebuind sa aiba loc in mod firesc, fara nici o restrangere. O astfel de comunicare se poate realiza, de regula, in afara domiciliului copilului (in varsta de 7 ani) si al familiei parintelui caruia i-a fost incredintat, fara asistenta acestuia.
In aceeasi ordine de idei, exercitiul dreptului tatalui la legaturi personale cu minora impune ca dispozitiile adoptate in acest sens sa nu fie formale, ci susceptibile de aducere eficienta la indeplinire si, in mod necesar, sa asigure valorificarea optima a dreptului subiectiv. Ca urmare, o eventuala desfasurare a programului de vizita in prezenta celuilalt parinte sau bunicii materne ar lipsi de continut dreptul subiectiv, al carui exercitiu ar deveni formal de ambele parti.
Potrivit articolului 402 alin. 1 noul Cod civil, totodata instanta de tutela, prin hotararea de divort, stabileste contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor.
Avand in vedere ca reclamanta – parata va exercita autoritatea parinteasca asupra minorei CC, iar aceasta va locui impreuna cu mama sa, in temeiul 402 alin. 1 coroborat cu art. 525 si art. 530 din noul Cod civil, paratul – reclamant urmeaza sa fie obligat la plata unei contributii de intretinere in favoarea acesteia, in cuantum de 25 % din veniturile realizate, dar nu mai putin de venitul minim pe economie, de la data pronuntarii hotararii intrucat pana in acel moment tatal s-a implicat in intretinerea minorei si pana la majoratul creditoarei (10.04.2023), valoare contributiei fiind stabilita cu respectarea dispozitiilor art. 529 alin. 2 din Codul civil conform carora cand intretinerea este datorata de parinte, ea se stabileste pana la o patrime din castigul sau din munca pentru un copil.
In ceea ce priveste modalitatea de stabilire a cuantumului pensiei de intretinere, tinand seama de realitatile economice actuale, aplicarea unui procent asupra venitului salarial al debitorului corespunde cel mai bine atat acestor realitati, cat si nevoilor minorei, nereprezentand o dezavantajare a paratului – reclamant deoarece suma ce reprezinta echivalentul acestui procent este la randul ei variabila, in raport de fluctuatiile ce vor surveni in veniturile nete ale debitorului obligatiei legale de intretinere. De altfel, art. 530 alin. 3 din noul Cod civil prevede ca pensia de intretinere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau intr-o cota procentuala din venitul net lunar al celui care datoreaza intretinere.
Privitor la baza de calcul a contributiei de intretinere, s-a avut in vedere si venitul minim pe economie intrucat, chiar daca veniturile nete ale debitorului sunt inferioare venitului respectiv, se poate prezuma ca acesta obtine venituri cel putin la nivelul venitului minim pe economie care sa ii permita sa se intretina si sa-si indeplineasca obligatiile legale fata de descendentii sai in conditiile in care are capacitate de munca. In acest sens art. 527 din noul Cod civil statueaza ca poate fi obligat la intretinere numai cel care are mijloacele pentru a o plati sau are posibilitatea de a dobandi aceste mijloace, iar la stabilirea mijloacelor celui care datoreaza intretinerea se tine seama de veniturile si bunurile acestuia, precum si de posibilitatile de realizare a acestora.
         In considerarea prevederilor art. 533 alin. 1 din noul Cod civil, potrivit caruia pensia de intretinere se plateste in rate periodice, la termenele convenite de parti sau, in lipsa acordului lor, la cele stabilite prin hotarare judecatoreasca, instanta va stabili ca termen de plata a contributiei de intretinere de catre parat data de 15 a fiecarei luni.
In ceea ce priveste contributia reclamantei – parate la intretinerea minorei, avand in vedere ca aceasta va locui impreuna cu mama, care se va ocupa direct de cresterea si ingrijirea sa, urmeaza ca aceasta sa exercite obligatia de intretinere fata de copilului sau in natura, prin asigurarea celor necesare traiului si, dupa caz, a cheltuielilor pentru educare, invatatura si pregatire profesionala, conform art. 530 alin. 1 din noul Cod civil.
        In temeiul articolului 274 Cod procedura civila, instanta va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:

         Admite in parte actiunea formulata de reclamantul – parat  BB, fiica lui P V A si R, nascuta in Piatra Neamt, jud. Neamt, C.N.P., cu domiciliul in  Piatra Neamt, xxxx, jud. Neamt, in contradictoriu cu paratul – reclamant BB, fiul luiVasile si Profira, nascut in Piatra Neamt, jud. Neamt, C.N.P., cu domiciliul in Piatra Neamt, xxxx, jud. Neamt.
Admite in parte cererea reconventionala formulata de paratul – reclamant  BB.
        Dispune desfacerea casatoriei incheiate intre parti la data de 27.07.1998 si inregistrata sub nr. x/27.07.1998 in Registrul starii civile al Primariei municipiului Iasi, jud. Iasi, din culpa exclusiva a paratului – reclamant.
Dispune ca reclamanta sa revine la numele anterior casatoriei, respectiv “P”, de la ramanerea irevocabila a prezentei hotarari.
Dispune ca ambii parinti sa exercite autoritatea parinteasca privind minora CC, nascut la data de 10.04.2005.
Stabileste locuinta minorei CC, ca fiind locuinta bunicii materne BB, situata in Piatra Neamt, judetul Neamt.
Obliga paratul – reclamantul la plata unei contributii lunare de intretinere in favoarea minorei, in cuantum de  25 % din venitul net realizat, dar nu mai putin de venitul minim pe economie, de la data pronuntarii prezentei hotarari si pana la majoratul creditoarei obligatiei de intretinere (10.04.2023), urmand ca reclamanta – parata sa execute obligatia de intretinere in natura.
Stabileste ca termen de plata a contributiei de intretinere de catre paratul – reclamant data de 15 a fiecarei luni.
Stabileste in favoarea paratului – reclamant urmatorul program de vizitare a minorei CC, tatal avand obligatia de a prelua si a readuce minora la domiciliu la datele si orele stabilite de catre instanta:
- in prima si a treia saptamana din luna, de vineri ora 19.00 pana duminica ora 19.00;
- o saptamana cu ocazia sarbatorilor pascale, incepand cu prima zi de Pasti, in anii cu numar impar;
- in perioada 24 – 31 decembrie, in anii cu numar par;
- in vacanta de vara in luna iulie.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Definitiva si irevocabila in ceea ce priveste capatul de cerere privind desfacerea casatoriei.
  Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare cu privire la celelalte cereri.  
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 07.05.2012.
Presedinte,      Grefier,