Uzucapiune

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de .., sub nr. .., reclamanta AA i-a chemat in judecata pe paratii XX solicitand instantei sa constate ca a dobandit, in temeiul uzucapiunii, dreptul de proprietate asupra suprafetei totale de 1771 m.p., teren situat in sat Cuejdiu, comuna Garcina, judetul Neamt.
In motivarea in fapt a cererii, reclamanta a aratat ca terenul se afla in posesia sa din anul 1962, avand o valoare de 5000 lei,dorind ca hotararea sa constituie titlu de proprietate. A precizat ca este fiica defunctului XX, decedat la data de 28.12.1997, iar paratii sunt mostenitori legali ai aceluiasi autor, in calitate de fiica, nepoti si stranepoti de fii. La data de 30.10.1998 a fost emis titlul de proprietate nr. 33/977/1998 pe numele autorului lor, pentru suprafata de 1,05 ha teren. Suprafetele de teren inscrise in titlul de proprietate au reprezentat in realitate inzestrarile primite la casatorii, dar pentru care nu s-au eliberat titluri de proprietate separate, desi au existat roluri separate.
In anul 1962, cand s-a casatorit a primit cu titlu de zestre suprafata de 1771 m.p. teren intravilan arabil. Terenul este inscris in titlul de proprietate nr. 33/977/1998, in sola 20, parcela 229/1, fiind invecinat la N cu drum comunal, la E cu mostenitorii lui ZZ, la S cu padurea statului (Ocolul Silvic Garcina) si la V cu TT (in prezent RR). A precizat ca suprafata rezultata din masuratori este mai mica decat cea inscrisa in titlul de proprietate.
Reclamanta a sustinut ca de la data inzestrarii si pana in prezent a stapanit in mod continuu, netulburat, neviciat, neechivoc si sub nume de proprietar aceasta suprafata de teren, mai ales ca pe teren se afla si casa in care a locuit de la casatorie. Atat terenul, cat si casa au figurat in rolul sau agricol, cum atesta si adeverinta nr. 1740/13.03.2013, iar faptul inzestrarii cu acest teren era de notorietate, motiv pentru care la data eliberarii anexei nr. 23 dupa defunctul tata, suprafata de 1800 m.p. teren (eronat mentionat ca 1500 m.p.) a fost trecuta cu denumirea de „Gradina Avadanei”.
A adaugat ca din anul 1962 si pana in prezent nu a avut nici un fel de litigiu cu vreunul dintre comostenitori sau cu terte persoane nici in legatura cu posesia, nici in legatura cu limitele proprietatii.
In drept, a invocat art. 6 alin. 4 din noul Cod civil, art. 1846 – art. 1854 din Codul civil.
In dovedire, reclamanta a solicitat administrarea probei testimoniale, a probei cu inscrisuri si a probei cu expertiza tehnica in specialitatea topografie.
La solicitarea instantei, reclamanta a precizat ca terenul nu este inscris in cartea funciara (fila 38 si 56).
Reclamanta a achitat taxa judiciara de timbru in cuantum de 411 lei si timbru judiciar de 3 lei.
Prin incheierea din 02.08.2013, instanta a anulat cererea, in temeiul art. 200 alin. 3 din Codul de procedura civila, iar prin incheierea din 24.10.2013 un alt complet a admis cererea de reexaminare formulata de reclamanta si a trimis cauza spre solutionare.
La data de 06.06.2014, reclamanta a solicitat introducerea in cauza a paratilor VV.
Paratii nu au formulat intampinare in cauza.
Prin incheierea din 16.10.2015, instanta a dispus suspendarea judecatii cererii pentru lipsa partilor.
La data de 29.03.2016, reclamanta a solicitat repunerea cauzei pe rol, judecata fiind reluata odata cu incheierea de sedinta din 24.05.2016.
Instanta a administrat, la solicitarea reclamantei, proba cu inscrisurile depuse la dosar si proba cu expertiza tehnica in specialitate topografie, raportul de expertiza intocmit de expert TF fiind depus la filele 137-142, vol. II.
Examinand probele administrate in cauza si apreciindu-le in mod liber, potrivit convingerii sale, in temeiul art. 264 din Codul de procedura civila, instanta retine urmatoarele:
In fapt, terenul in suprafata de 1800 m.p. situat in sat Cuejdiu, comuna Garcina, judetul Neamt, identificat in tarlaua .., parcela .., este inscris in titlul de proprietate nr. …, avand ca titular pe .., decedat la data de .., succesiunea acestuia nefiind dezbatuta la data judecatii, asa cum rezuta din incheierea nr. 1 din 4 iunie 2013 privind verificarile efectuate in evidentele succesorale, intocmita de BNP ST (.. I).
Din masuratori a rezultat o suprafata de 1771 m.p., identificata pe schita la raportul de expertiza, de la fila 139, vol. II, suprafata compusa din 337 m.p., teren curti contructii si 1434 m.p., teren arabil.
Potrivit mentiunii expertului tehnic, terenul se afla in posesia reclamantei AA, iar pe suprafata de teren se afla edificate doua constructii, o locuinta si o anexa, detinute de asemenea de catre reclamanta.
In drept, instanta retine ca reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 1846 – art. 1854 din Codul civil din 1864, fata de anul intrarii in posesie, 1962. Este vorba asadar de o posesie inceputa anterior intrarii in vigoare a Codului civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, fiind corect indicat temeiul juridic.
Instanta considera ca nici dispozitiile art. 1049 – art. 1052 din Codul de procedura civila nu sunt incidente in speta deoarece acestea privesc numai uzucapiunile reglementate de noul Cod civil, ceea ce nu este cazul in speta, asa cum s-a aratat anterior.
Prin urmare, instanta retine ca, potrivit art. 1837, „Prescriptia este un mijloc de a dobandi proprietatea sau de a se libera de o obligatie, sub conditiile determinate prin aceasta lege.” Asadar, prescriptia achizitiva (uzucapiunea) este un mod de dobandire a proprietatii cu privire la un lucru prin posedarea neintrerupta a acestui lucru in tot timpul fixat de lege.
Reclamanta nu a precizat daca invoca uzucapiunea de 10 pana la 20 de ani sau uzucapiunea de 30 de ani. Pentru uzucapiunea scurta se impune ca reclamanta sa infatiseze un just titlu, respectiv sa faca dovada ca posesia sa se bazeaza pe un titlu (precum vanzarea, schimbul etc.) ce emana de la o alta persoana decat proprietarul. In cauza, reclamanta nu a invocat un astfel de just titlu, motiv pentru care instanta va analiza conditiile uzucapiunii de 30 de ani.
Potrivit art. 1890 din Codul civil din 1864, uzucapiunea de lunga durata este recunoscuta in favoarea posesorului bunului care „poate prescrie prin 30 de ani ... fara sa fie obligat a produce vreun titlu  si fara sa i se poata opune reaua-credinta”.
Rezulta ca, pentru a putea dobandi proprietatea bunului prin uzucapiune prelungita, reclamanta trebuie sa indeplineasca doua conditii: 1) sa posede bunul timp de 30 de ani si 2) posesia sa sa fie utila, adica neafectata de vreun viciu. Potrivit art. 1847, „Ca sa se poate prescrie, se cere o posesiune continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar, dupa cum se explica in urmatoarele articole.” Regularitatea posesiei se prezuma, dovada existentei vreunui viciu fiind in sarcina celui care afirma existenta viciului.
In speta, reclamanta a aratat ca a primit terenul de zestre de la parintii sai, cu ocazia incheierii casatoriei, in anul 1962, exercitand de atunci posesia cu privire la acesta, organizandu-si chiar gospodaria pe acest teren.
Instanta apreciaza ca posesia reclamantei nu poate fi valorificata inca din anul 1962 pentru dobandirea proprietatii prin uzucapiune deoarece nu se poate stabili ca proprietarul terenului a ramas in pasivitate, in epoca respectiva circulatia juridica a terenurilor fiind drastic restransa prin adoptarea Legilor nr. 58/1974 si nr. 59/1974.
Ulterior, dupa adoptarea Legii nr. 18/1991, autorul reclamantei, respectiv defunctul XX, a urmat procedura de reconstituire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, obtinand titlu de proprietate nr. 33/977/30.10.1998 (emis in fapt dupa decesul sau), inclusiv cu privire la terenul solicitat de reclamanta.
Or, asa stand lucrurile, regimul juridic al terenului, de proprietate privata reconstituita potrivit legii fondului funciar, impiedica aplicarea institutiei uzucapiunii, ca mod de dobandire a proprietatii private de catre reclamanta. Daca terenul a fost trecut in rolul agricol al reclamantei (sau sotului ei), dupa inzestrarea cu prilejul casatoriei, aceasta avea obligatia de a solicita in nume propriu eliberarea titlului de proprietate, cu respectarea procedurii instituite de Legea nr. 18/1991.
Nu se poate socoti termenul de 30 de ani nici dupa 1991, deoarece eliberarea titlului de proprietate pe numele autorului reclamantei reprezinta un act care intrerupe cursul prescriptiei achizitive, adevaratul proprietar manifestandu-si intentia de a exercita dreptul de proprietate privata asupra terenului prin efectuarea demersurilor legale in vederea reconstituirii.
Este de retinut ca reclamanta nu le poate opune nici mostenitorilor defunctului XX, paratii in cauza, posesia exercitata dupa decesul acestuia din urma, din anul 1997, nefiind implinit termenul de 30 de ani.
Concluzionand, instanta apreciaza ca reclamanta isi poate constitui un titlu de proprietate pentru terenul pe care il are in posesie nu invocand prescriptia achizitiva, lipsind conditia exercitarii posesiei pe o durata de 30 de ani, ci procedand la dezbaterea succesorala dupa defunctul XX si la partajarea bunurilor din masa succesorala, cu solicitarea atribuirii in lotul sau a terenului in cauza, asadar solicitand recunoasterea dreptului sau de proprietate privata asupra terenului in cauza dobandit prin mostenire, iar nu prin uzucapiune.
In consecinta, instanta va respinge ca nefondata cererea formulata de reclamanta AA in contradictoriu cu paratii XX